337 matches
-
dictatoriale, care consideră arta o chestiune pur personală, sentimentală, neînțelegându-i specificitatea (Literatura ca păcat), adoră „ideile răposate”, „siropurile trezite”, „ruinele literare”, clasicismul școlar, cultivă imitația, strâmbă din nas în fața valorilor naționale (Cultură și grimasă), se dă în vânt după ocultism, după șarlataniile teosofilor sau se complace în respectarea formală a „neocreștinismului cotidian, de foileton și de cafenea, de budoar și thé dansant” (Creștinism de actualitate). Un asemenea misticism „de carieră” este combătut, iar nu cel autentic, Z. manifestând de altfel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
una de frontieră, atâta vreme cât nu există un fantastic pur, decantat de orice elemente reziduale și situate în afara oricăror influențe. Astfel, inventariem o serie de concepte ce fac trimitere într-o anumită măsură la fantastic: fabulosul feeric, miraculosul mitico-magic și superstițios, ocultismul inițiatic, științifico-fantastic, proza poetică și alegorică, proza vizionară, literatura de aventuri, proza de analiză, literatura fantastică fiind un un tip modern de literatură narativă, caracterizat în special prin mister, suspans și incertitudine, ea fiind recunoscută ca specie literară de sine
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
basme, în povestiri percepem miraculosul mitico-magic și superstițios. Dacă în povestirile mitologice întâlnim fabulația convențională, în povestirile fantastice remarcăm prezența brutală a misterului în cadrul vieții reale, fiind legat de stările morbide ale conștiinței. În spațiul literaturii fantastice se vorbește despre ocultismul inițiatic, ca fiind o marcă a ficțiunii pure. Deși inserarea științelor oculte în acest domeniu a fost uneori contestată, mulți scriitori au explorat materia ocultismului magic, atrași de mitul reintegrării, aceștia au exprimat în operele lor sentimentul cosmic, titanismul. Fantasticul
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
reale, fiind legat de stările morbide ale conștiinței. În spațiul literaturii fantastice se vorbește despre ocultismul inițiatic, ca fiind o marcă a ficțiunii pure. Deși inserarea științelor oculte în acest domeniu a fost uneori contestată, mulți scriitori au explorat materia ocultismului magic, atrași de mitul reintegrării, aceștia au exprimat în operele lor sentimentul cosmic, titanismul. Fantasticul poate fi raportat și la sintagma științificofantastic, înțeleasă ca o para-știință. Lumile posibile S.F. sunt hiperbolice, cu savanți și mașini năzdrăvane, cu existențe întemeiate pe
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
este definit ca interacțiune interogativă între subiectul produselor și cel receptor care vizează provocarea lectorului să soluționeze și să caute, prin dezvoltarea unei structuri de contrast antinomice, paradoxală în raport cu cunoașterea comună. Iar, frontierele fantasticului (fabulosul feeric, miraculosul mistico-magic și superstițios, ocultismul inițiatic, literatura științifico fantastică, proza poetică și alegorică, proza vizionară, literatura de aventuri, proza de analiză etc) sunt studiate de Sergiu Pavel Dan, care nu le vede, însă, ca aspecte periferice, ci resorturi intime, din care genul își trage în
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
și, ca atare, frecvent pusă în valoare de literatura fantastică. Revenind la personajul caragialian, putem nota că și alte elemente ale fizionomiei acestuia sunt menite a contribui la la calificarea sa ca ins ,,însemnat’’; ceea ce, de asemenea, ține de reziduurile ocultismului folcloric, această dimensiune specifică viziunii asupra fantasticului din opera scriitorului. Între Kir Ianulea și La conac există, însă, câteva deosebiri frapante în privința formulei artistice chemate să pună în valoare tema fantastică. Intervine apelul direct la schema prototipului mitic originar, caracterul
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
și „Vremea”. În 1935, a editat efemera revistă „Memra”, consacrată ezoterismului, unde a semnat Yang, Memra, U. Debutul editorial, postum, îl constituie volumul Fragmente reziduale disparate din Calendarul incendiat al lui Ierusalim Unicornus (1999), jurnal travestit, mistic-alegoric, în care ortodoxismul, ocultismul, ermetismul, suprarealismul, ironia, umorul se îmbină într-o construcție originală, profund paradoxală. De altfel, insolitul autor nu-și recunoaște nici un „confrate” spiritual ori literar, în afară de „mult chinuitul confrate pastor Kierkegaard”. Travestiul, dedublarea și autodemascarea revelatoare sunt figuri centrale ale Calendarului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285505_a_286834]
-
lecturii cu voce tare, ca și asupra ilustrării, desprinsă de litera textului, a manuscriselor cu elemente care reflectă realitatea familiară desenatorilor. Criticul analizează de asemenea limba ezoterică folosită, spre a încifra înțelesuri, de Dimitrie Cantemir, cărturar-artist interesat de ermetism și ocultism, contestă existența în Țiganiada a unui plan autentic miraculos, care ar fi incompatibil cu gândirea deistă a lui Budai-Deleanu, subliniind gratuitatea comică a poemului, evidențiază modelul de umanitate patriarhal-eternă propus de Duiliu Zamfirescu sau cercetează funcția epică a amintirii și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287633_a_288962]
-
informației textuale din labirintul literaturii. La fel de adevărată e și cealaltă analogie pe care o folosește O. în prefața la ediția a doua: „Coaja lucrurilor a fost un fel de gaură neagră. A absorbit cam tot ce a întâlnit în cale: ocultism, etimologie, hidrodinamică, speologie, arhitectură, oenologie, aerofotogrametrie, istoria elenismului, chimia pigmenților, mecanica motoarelor, botanică ruderală, jurisprudență, teoria conspirațiilor, arta vitrinierilor, tarotul divinatoriu, meșteșugul sculpturii în scârț”. Cadrul epic se schimbă în două volume de povestiri cu un subtitlu comun: Carte de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288598_a_289927]
-
de altă parte, izbucnirea neașteptată a altora, până atunci neglijate. Exemple: resurecția practicilor orientale concomitent cu o criză a instituției Bisericii creștine; explozia unor vechi „erezii”, „schisme” din primele secole ale creștinismului ce devin obiect de analiză a sociologiei religiilor. Ocultismul, cu toate metamorfozele lui, de la astrologie și chiromanție la levitație și clarviziune, stă în atenția sociologiei actuale a religiilor. în Eros și magie în Renaștere. 1484, Ioan Petru Culianu arată că, deși „musca apteră” (știința modernă) a supraviețuit și s-
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
deja pe Pământ. Epifania lui trebuia să aibă loc în anul 1982, „dar a fost amânată din pricina dezinteresului manifestat de opinia publică mondială”. René Guénon (1886-1951). Autorul lucrării Le Théosophisme. Histoire d’une pseudo-religion (1921) deconstruiește cu măiestrie ezoterismul și ocultismul de tip Blavatsky sau Papus. Autorul neagă până și „capacitatea oricărui individ din Occident de a lua legătura cu o organizație ezoterică autentică”. A practica artele oculte în Occident este „un mare risc mental și chiar fizic”. Edgar Morin (n.
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
societății burgheze”. Astrologia ar face parte dintr-o nouă gnoză, una ce privește era vărsătorului și mișcarea New Age. Apare în special în mediile urbane și în rândul intelectualilor. XV.4. Cauzele sociale ale succesului mișcării New Age în lucrarea Ocultism, vrăjitorie și mode culturale, Mircea Eliade oferă anumite explicații ale cauzelor și ale succesului social înregistrat în timp de mișcarea New Age: a) Revolta Împotriva oricăror instituții religioase tradiționale din Occident, așa ar putea fi formulată o cauză a revirimentului
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
studenți, cu vârste cuprinse între 12 și 25 de ani. Sunt atrași și mai apoi fascinați de practicile satanice prin mijlocirea proastei înțelegeri a muzicii hard-rock și heavy metal, prin consumul de băuturi alcoolice și droguri, dar și prin lectura „ocultismului de tarabă”. Practică sacrificiile de animale și profanările de morminte. Majoritatea adepților provin din familii dezorganizate. În Constanța au existat practici satanice în grupuri de 40 de persoane. În mai 1995, trei sataniști constănțeni au ucis doi bărbați, inspirându-se
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
și itinerariul său), alteritatea (grilă prin care este decantat orice discurs despre om și orice raport interuman), unitatea (maxim de coerență a lumii și a universului), actualizarea originilor (miturile de origine ca garante ale specificității și perenității), descifrarea viitorului (divinație, ocultism, milenarisme), evadarea (refuzul condiției umane și al istoriei, fie pasiv prin fuga de istorie, fie activ prin impunerea în fața istoriei) și lupta contrariilor (și complementaritatea acestora, într-un imaginar puternic polarizat).433 Este de reținut însă și poziția lui Caro
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
vehiculate și de către neconsumatorii acestui gen, chiar prin lucrări care se pretind științifice (oricum la jumătatea drumului dintre știință și ficțiune), mai ales cele ale zeilor ca extratereștri și fenomenul OZN, cu sectele ufologice aferente și cu aerul lor de ocultism, este de părere autorul. 373 Robert Ellwood, op. cit., p. 175. 374 Ibidem, p. 163. 375 Ibid., p. 178. Miturile pot avea valențe morale diferite, inacceptabile astăzi, continuă autorul, stereotipizând, omogenizând, conferind o viziune pesimistă asupra lumii, singura șansă de mântuire
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
talente de valoare, condeie serioase, genii”. În Introducțiune, Al. Petroff pledează pentru o „poezie, idiomă necunoscută”. Sunt prezenți cu versuri Mircea Demetriade (Ditirambi), D. Karnabatt (Parfum damnat), Al. Petroff (Salut Boețiii, Neron, Către L.), iar cu articole, Al. Macedonski (Spre ocultism), Zoe Fialski, Nicolae Gregorian. Apare și semnătura lui Gabriel Donna (Alte simboluri), ce se războiește cu cei de la „Sămănătorul”, iar Victor Anestin scrie despre romanul spaniol modern. Mai publică poezie Ion Petrovici (În toamnă), Ștefan Petică (Vara depărtată) ș.a. M.Pp.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287430_a_288759]
-
aduce o judecată normativă, ceea ce nu face obiectul unei gândiri comprehensive, este sigur că în diversele ei aspecte: filme, muzică, coregrafie, modă, viață cotidiană, cultura contemporană este din ce în ce mai mult "contaminată" de o religiozitate ambientală în care se amestecă, fără distincție, ocultismul, paga-nismul, neo-druidismul, șamanismul, diversele forme de orientalism, fără a uita astrologia, vrăjitoria, demonismul sau diversele tehnici New Age. Numitorul comun al acestor diverse fenomene este acela al unui demers existențial unde ceea ce primează este experiența sensibilă împărtășită în cadrul comunitar. Experiență
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
psihologia este o profesiune de credință, spre a-i ajuta să găsească drumurile bătute de înaintași, pentru ca experiența lor să se poată separa ca pozitivă în raport cu ceea ce i-ar putea rătăci pe cei interesați pe căi greșite, spre eroare, spre ocultism și faliment moral. În construirea unei cariere profesionale cu fundamente istorice se găsește mereu speranța unei șanse de a găsi asemănări și deosebiri între evenimentele trecute și cele prezente, chiar dacă unele din ele s-au întâmplat cu mii de ani
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
S-a intensificat în schimb interesul pentru divinizarea omului, a superiorității poziției sale în fața naturii, a ordinii sociale medievale. Vechiul interes pentru cunoașterea fenomenelor naturale, pentru determinismul acestora nu mai încăpea în noua paradigmă de gândire a epocii, dominată de ocultism, de interesul pentru cultivarea viziunilor speculative, mistice. Soluțiile acestora au fost găsite satisfăcătoare pentru explicarea fenomenelor naturale, pentru explicarea omului, a vieții organice și sufletești. Din atenția gânditorilor medievali a dispărut interesul antic pentru cosmogonie, pentru cunoașterea cauzalității din natură
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
mai profunde, între care sexualitatea joacă un rol primordial. Această diferență va fi suficientă pentru ca prietenia și colaborarea dintre ei să sfârșească pentru totdeauna. În atenția lui Freud se afla găsirea unei metode care să fie cât mai puțin tributară ocultismului rezultat din aplicarea hipnozei, care să fie totodată aplicabilă cu obiectivitate, cu lejeritate operativă la pacienții cu tulburări mentale, de memorie ș.a. O tentativă nereușită de a hipnotiza o persoană l-a așezat pe calea cea bună. Fără să mai
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
istoria cunoașterii psihologice. Prin compensare se invocă dimensiunea artistică a cunoașterii psihologice, incontestabil, importantă și indispensabilă realizării de aplicații, de practici terapeutice. Fără fundamente istorice însă, nu mă pot abține să nu-i suspectez de o magie albă, depășită, de ocultism, de cochetare cu astrologia, etc. de o "păcălire" ieftină a celor interesați. Mulți oameni sunt alienați ca și mine, mântuirea pentru mine, ca și pentru ei, este o necesitate. Alienarea-mi este cauzată de problemele de la serviciu, nedreptatea din jur
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
incluse într-un fel de zestre a intelectualului. Identificat cu gustul pentru abstracțiune și considerat un fel de pariu pentru ceea ce e situat dincolo de nebunie, intelectualul a fost declarat un maestru al dezamăgirii, un Don Quijote care înfruntă "marea neagră a ocultismului" sau un personaj care luptă împotriva dictaturii opiniei, a religiei majorității 165. Deloc unice, singulare, sensurile noțiunii de intelectual au compus de-a lungul vremii o mistică sui-generis, dar au suferit totodată, cum ar spune sociologul Edgar Morin, și o
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
și simbolistica și își îmbrăca teama de necunoscut în hieroglifele redescoperite (M. începuse și el redactarea unei Cărți despre hieroglife, care este, de fapt, o traducere din latinește), solicitarea ezoterismului propriu emblemelor și emblematicii se asocia, coerent, cu înclinațiile către ocultism și către „manțiile” de tot felul, către ermetism și literatura oraculară, către varii decodări și previziuni ori către astrologie. Literatura care răspundea unor asemenea cerințe era căutată, cercetată, tradusă, adaptată, produsă pe un spațiu întins. Scrierile datorate lui M., mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
de limitare. Schimbând (dar schimbând negreșit) ce e de schimbat, raportul Ralea-Eliade era analog cu raportul Maiorescu-Hasdeu : de o parte mărginire și calitate, sterilitate, extrovertire, rafinament, nevoie de confort, poziție socială ; de cealaltă parte, prolificitate, enciclopedism, tip genialoid, erudiție, atracția ocultismului, asceză și licențiozitate. Eliade își revendica în mod deschis modelul hasdeian. Ralea nu-și revendica nici un model, era un eclectic, cu opțiuni strict occidentale, de preferință moderne. Eclectic era și Eliade, cum era și Hasdeu, dar, ca și acesta, cu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
o creează. Avangardiștii se vor bucura de acest zgomot al urbei ca de un glas vital al modernității, pentru omul finisecular însă zgomotul civilizației este înre- gistrat cu paraziți. O întreagă serie de vulgate științifice unele vehiculând milenarisme, utopisme și ocultisme pe înțelesul tuturor demarează o neliniște generalizată, o deconcertare sistematică, dar și o anxietate nouă, o sensi- bilitate aparte. Sunetul epocii nu are nimic armonic, chiar dacă în componența sa intră și reale armonii, efectul este unul de bruiaj, de cacofonie
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]