582 matches
-
Val-de-Grâce, baron de Cloots, membru al Convenției Naționale, și care a fost pe urmă ghilotinat afirma într-un discurs din 26 decembrie 1793 că "Republica drepturilor omului nu este nici teistă, nici atee, este nihilistă"19. Cu toate acestea, dincolo de ocurențele lexicale, ceea ce ne interesează este utilizarea propriu-zis filozofică a conceptului. Referindu-ne la premisele istorico-filozofice generale care îl fac posibil, ar trebui să facem o lungă expunere în legătură cu manifestarea nihilismului înainte chiar de nașterea termenului. Ar trebui să arătăm, mai
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
autori cunoscuți, precum Friedrich Schlegel și Jean Paul. Primul dintre ei l-a folosit chiar de mai multe ori și cu diferite semnificații. De exemplu, într-o însemnare din 1797 Schlegel notează că "orice cuvânt de spirit tinde spre nihilism". Ocurența conceptului în acest fragment nu poate fi nici contextualizată, nici interpretată cu ușurință. Probabil Schlegel se referă la funcția corozivă a cuvântului de spirit (Witz), adică a ironiei: aceasta produce o dislocare de perspectivă și o desprindere față de ceea ce este
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
pe de alta, De Sanctis afirmă: Voința sa slabă și scindată nu îl lasă să ajungă la o concluzie stabilă, la coerență filozofică, suspendat și scindat între un nihilism absolut și disperat și veleități individuale și umanitare 239. Dincolo de aceste ocurențe istorico-terminologice, cultura italiană a adus contribuții importante la analiza nihilismului în plan teoretic. În anii '60 și '80 ai secolului XX s-a înregistrat o adevărată înflorire a literaturii nihiliste, apărută concomitent cu gândirea lui Nietzsche și Heidegger. Așa s-
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Socrate pierde enorm de mult timp disertând asupra unor digresiuni inutile pentru avansarea unei reflecții asupra subiectului. Atâtea pagini despre ceea ce este asemănător și neasemănător, finit și infinit, limitat și nelimitat, atâtea digresiuni asupra intervalelor și a gradelor între aceste ocurențe dualiste, atâtea disertații indigeste asupra cauzei, clasificări arbitrare, serii de genul întâi, al doilea și al treilea, atâtea detalii asupra speciilor și a caracterelor - încât este de înțeles tăcerea lui Protarh, care asistă la un curs emfatic, sub forma unei
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
el îl neliniștește pe fiecare și îi pune niște întrebări despre raportul pe care-l întreține cu zisa plăcere. Numai cei care se descurcă prost cu dorințele lor și obțin cu greu puțină plăcere au interes să refuze cuvântul și ocurențele sale, să-l caricaturizeze, să împiedice dezbaterile asupra lui, să umble cu șiretlicuri pentru a evita confruntarea, să recuze validitatea sau chiar posibilitatea tezelor hedoniste. Proasta reputație a lui Epicur ne instruiește nu atât asupra adevăratei naturi a filosofiei Grădinii
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cărui descriere "simplă" constată, efectiv, crima respectivă. Însă cele patru categorii de reacții, de apropriere (discursivă) a evenimentului de către o persoană sau alta, în baza propriei "istorii personale"140, expun, cu siguranță, după Black, tipurile de răspunsuri de a căror ocurență Jay Chapman trebuie să fi fost perfect conștient. Mai mult, apreciază criticul, "putem infera că Chapman califică prima și ultima (reacție - adăugirea mea) drept greșite, în timp ce a doua și a treia necesită rectificare"141. În acest moment, profesorul Black face
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
dedicate "clarității și francheții", ultima parte demonstrează "gravitate și impresionabilitate"274. Această ultimă parte, estimează criticul, pare să împingă "calitățile scriitoricești ale celui care a scris textul (discursului - adăugirea mea) la limită"275, dovadă expresia spectaculoasă "majoritate tăcută", a cărei ocurență este contextualizată de ultima treime a adresei președintelui, în timp ce "tot restul constituie o pastișă moderată cu îndemânare a unor expresii familiare"276. În evaluarea sa generală a discursului președintelui Richard Nixon din 3 noiembrie 1969, criticul retoric Forbes Hill enumeră
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
istorice; în contextul cercetării istorice, este deosebit de important ca investigatorul să specifice nu doar sensul unui concept, ci și contextul în care acesta a fost vehiculat. În raport cu perioade și spații geografice diferite, un anumit concept poate fi înțeles diferit. -Co ocurența unor evenimente sau fenomene nu conduce în mod necesar la relații de tip cauzal. Ca și în alte tipuri de cercetare, trebuie evitată capcana interpretărilor de tip cauzal: dacă două evenimente sau fenomene se asociază într-un anumit context, între
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
care corespunde părții a doua a definiției, acesta având rolul de a pune un individ într-o relație de simetrie sau de reciprocitate cu alt individ. Faptul că predicatul semantic corespunzător lui N1 este diadic, adică are două argumente, explică ocurența în GN complex sau în GV a unei prepoziții precum dintre și între, marcând simetria sau reciprocitatea. Pană Dindelegan (1976: 170) pune în legătură structurile conținând un nume "simetric" și prepoziția dintre/între cu transformarea de nominalizare a verbelor intrinsec
[Corola-publishinghouse/Science/85021_a_85807]
-
N1 articulat nehotărât definitoriu pentru prepoziția între. 3.2.2. N1 nearticulat + între Dacă prepoziția dintre urmând unui N1 nearticulat se întâlnește rar în corpusul nostru (vezi supra, 3.1.2), prepoziția între, în schimb, apare destul de des (22 de ocurențe) în asemenea context. N1 nearticulat în combinație cu între poate apărea în situații speciale de izolare sintactică, în titluri, atunci când acest component este emfatizat: O a doua valoare (ca perspectivă, metodă etc.), nu mai puțin "clasică", reinterpretabilă, la fel, în
[Corola-publishinghouse/Science/85021_a_85807]
-
sunt cele determinante pentru fiecare dintre cei aflați în postura de spectator imparțial. Comparațiile interpersonale în privința utilității devin atunci posibile. În acest sens, interesul tentativei lui Harsanyi este de a reconcilia cele două ramuri ale utilitarismului privite de sus, în ocurență cu spontaneismul lui Hume și artificialismul lui Bentham. 4.1.3.3. Rawls: o procedură de justiție perfectă? Teoria justiției a lui Rawls este fundamentală nu numai pentru că e printre primele ce au abordat problema, dar și pentru dezbaterile pe
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
impus-o”. Noțiunea de „comportament operator” (operant behavior) a lui Skinner a rezultat ca o „abordare nonteoretică” a învățării. Skinner privește comportamentul ca mecanism pentru regularizarea consecințelor ambientale. Acea consecință denumită „consolidare” (reinforcement) servește la ridicarea probabilității și a frecvenței ocurenței unui anumit mod de comportare. Dacă o consecință consolidatoare face necesară inițierea sau întărirea unui stimul, atunci este vorba despre „consolidare pozitivă” (positive reinforcement). Dar, dacă stimulul este aversiv sau negativ astfel încât consecința consolidării este una de evitare a stimulului
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
în comportamentul operant, forța răspunsului poate varia independent, și două forme apropiate de răspuns pot deveni deosebite prin dezvoltarea unor forțe diferite, neținându-se cont de stimulii discriminați. În determinarea unui operant - susține Skinner -, o întărire este realizată contingent cu ocurența unui răspuns ce are anumite proprietăți. De exemplu, prezentarea mâncării poate fi contingentă la orice mișcare a organismului aflat în proces de slăbire. Când apare răspunsul potrivit, el este întărit de răsplată. Apare problema discriminării senzoriale; ea se ridică pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
unei aceeași distanțe (www.ciclism.ro) b. toate resursele aparținând unei aceleiași manifestări (www.cimec.ro) O mică statistică efectuată pe internet cu Google arată că uneori sunt mai numeroase contextele cu dubla marcare a cazului: Sintagma căutată Numărul de ocurențe oricărei alte oricărei altei 47700. 1000. oricărui alt oricărui altui 46800. 700. oricăror alte oricăror altor 32400. 33300. amânduror părți amânduror părților 52. 74. multor alți multor altor 10300. 103000. numeroaselor alte numeroaselor altor 234. 669. unei aceeași unei aceleiași
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
evoluția pe care au cunoscut-o sensurile termenului grecesc propriu-zis se suprapune fenomenului literar în sine. Astfel, prima apariție atestată a termenului parwdia ("parodia") se producea în capitolul al doilea al Poeticii lui Aristotel; cu semnificația impusă aici relaționează majoritatea ocurențelor sale ulterioare. Sensurile reținute de Aristotel și dezvoltate mai târziu de Athenaeus din Naucratis (170-230 e.n.) în Deipnosophistae leagă parodia în primul rând de formele orale ale literaturii, mai mult chiar de prezența persoanelor care exercitau funcția de recitatori ai
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
parodistul de talent trebuie admise și sunt pe deplin funcționale ca mărci ale inteligenței. Este cât se poate de adevărat că cei care au impus parodia ca termen bon à tout faire nu au fost teoreticienii antici, în cazul cărora ocurențele și discutarea lui sunt dacă nu întâmplătoare, oricum sporadice. Meritul le revine studiilor moderne și postmoderne, celor care iau în calcul Renașterea ca perioadă maximă de înflorire a parodiei și, ulterior, postmodernismul ca mișcare eminamente parodică, dublată de o ideologie
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în subtext o intenție moralizatoare, dar vor să și să amuze. Faceția a cincisprezecea ca ordine în culegera originală parodiază ideea de ierarhizare în cuplul de personaje, cu rădăcini în vasalitatea după care se ghida societatea Evului Mediu, ale cărei ocurențe pot fi citite în Gargantua și Pantagruel, dar mai ales în opera lui Cervantes, prin cuplul format din Don Quijote și Sancho Panza. Bracciollini regizează o confruntare între un bucătar și stăpânul acestuia, ducele Milanului, din care învingător va ieși, bineînțeles
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
punerea in praesentia"285 a două lumi distincte în spațiul aceluiași discurs (epic), apariția postmodernismului va readuce în discuție caracterul reciclabil al Literaturii în ansamblu. Fiecare subiect literar devine un pretext pentru căutarea și alipirea, în romanul-colaj, a anterioarelor sale ocurențe. Parodicul se redefinește continuu, transformându-se, la antipodul percepției pe care o aveau anticii despre el, într-un un criteriu de strategică organizare compozițională a romanelor din a doua jumătate a secolului XX. Capitolul 4 Parodii romanești ale secolului XX
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
erau furate, așa cum Chaucer a furat-o pe a sa; sau erau resimțite ca proprietate comună a unei culturi sau comunități... Aceste întâmplări deosebite, imaginate sau reale, se situau în afara limbajului, ceea ce era și cazul istoriei, într-o condiție de ocurență pură"336. Rezultă din cele de mai sus că, puse într-un circuit de repetabilitate fatalmente eternă, subiectele (în sensul vechii fabula) care constituie motorul operei literare (sursele de inspirație) sunt mereu aceleași, neexistând posibilitatea înnoirii sau modificării, fie și
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
acelor cercetări ne permite acum corelarea cu tematica generală a reprezentărilor morții din culturile antice, precum și cu cea ideologică, și, adaug în spiritul demonstrației de față, cu simbolistica politicului. Sursele, puțin numeroase, relevă o anumită instabilitate a semnificației cuvântului în ocurențele respective, o oscilație de la un sens care ține de închipuire (chiar cu o nuanță peiorativă) la unul politic și istoric. Contextele ne par astăzi de asemenea ambigue: imaginarius înseamnă fie cel care realizează o figură (materială), fie cel care o
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
gândirea politică. Semantismul acestui cuvânt s-a format pe un bazin larg și generos al limbilor antice. Phantasía, noțiune introdusă de Platon în vocabularul filosofic, cu sensul de "apariție", "iluzie" sau "imaginație" - așa cum apare în doar cele șapte ocurențe ale sale din dialogurile Politeía, Theaitetos și Sofistul (Follon 3-11) −, ajunge în preluarea latină să interfereze implicit cu memoria (apelul la modelele istorice din trecut), noțiune consacrată de retorica romană drept al cincilea element al sistemului retoric, tot
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
versul: "Argint e pe ape și aur în aer" (Mortua est, Mihai Eminescu) principiul echivalenței a fost proiectat de pe axa selecției pe axa combinării, iar paradigmaticul a trecut în sintagmatic. Selecția numelor de materie (metaforele "argint" "aur") din "clasele de ocurență" și combinarea în planul expresiei poetice pun în valoare o prelucrare specială a sinonimiei (argint/aur = luminozitate cosmică). În constituirea mesajului poetic, în general, selecția (din planul paradigmatic al limbii) - realizată în baza unor principii de echivalență (sinonimie, antonimie etc.
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
de stabilitate și transparență. Trăsăturile ce definesc conceptele se regăsesc în elementele denominative, așa încât încărcătura conceptuală asigură accesibilitatea utilizatorilor. Din cele expuse aici nu trebuie să înțelegem că fondul greco-latin este autosuficient în ilustrarea transparenței, în măsura în care terminologia se caracterizează prin ocurența - la nivel lingvistic - a elementelor de adstrat și superstrat. O serie de termeni arabi intră în terminologia europeană (pornind din Peninsula Iberică sau Sicilia) și se bucură astăzi de o mare transparență de semnificație. În Peninsula Iberică, pe lângă terminologia din
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
limba-sursă și baza semantică de echivalare - din limbile-țintă formează baza argumentației noastre. Limbile utilizate în cercetare sunt diferite sub aspect genealogic și tipologic. Trei sunt ramurile lingvistice: ramura germanică, ramura limbilor romanice și ramura fino-ugrică. Limbile corpusului selectat pentru cercetarea ocurențelor termenilor de Internet sunt: limba engleză (limbă-sursă) și limbile franceză, italiană, spaniolă (cu variantele utilizate în Mexic și Argentina), portugheză, română, maghiară, catalană, galiciană (limbi-țintă). Metoda de analiză este contrastivă, integrată orientării descriptiv-semasiologice (P. Leart, 1995, M.T. Cabre, 1998, L.
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
sine qua non a creării unui sistem logic de comunicare în informatică, în general, în lexicul de Internet, în special. Corpusul de termeni Corpusul de termeni selectați pentru analiză este relativ redus numeric, dată fiind perspectiva contrastivă a cercetării, studiul ocurențelor metaforei sub aspectul relațiilor cu lexicul comun, a portabilității/ traducerii etc. * en. stalk; ro. a urmări stând la pândă; hu. becserkész/ oson/ lopakodik (LC): en. Net stalking/ network stalking; ro. hărțuire pe Internet/ hu. net követés /hálózati követés (LS); * en
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]