395 matches
-
ceru să-l urmăm. Am dat colțul casei și, încălecînd o ușă scoasă din țîțîni pusă de a curmezișul, am pătruns într-o șandrama. Lumina cădea cu zgîrcenie pe patru oi care călcau niște ogrinji. De-acolo intrarăm într-o odăiță fără foc, lipită cu lut. Mirosea a aer înghețat. De sub oghealul din care se ițeau șomoioage de lînă, ne privea, speriat și mut, un moșneag îmbrăcat în suman. Nu răspundea la nici o întrebare. Deodată își coborî picioarele goale, adună peste
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
doarme vara În fundul curții, sub șopron, și n-a auzit nimic. O pătrunsesem, dar mă strângea de-mi ieșeau ochii. M-am mișcat de câteva ori, dar Începuse să plângă de durere. Am ieșit și mai țin minte că toată odăița mirosea a salată cu untdelemn. Trei zile m-am oblojit cu pomezi. Mă durea de nu puteam să merg și mi se Întăriseră coaiele ca două pietroaie!» Eu, drept să vă spun, n-am crezut nici o vorbă din ce mânca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
am Întors aproape cu supușenie la fetița care Îmi dădea turtă dulce În schimbul feliilor mele de pâine unse cu unt și cu miere. Știi, urangutanule cu barbă, de atunci n-am mai gustat turtă dulce așa bună. O fabrica În odăița din dos, alături de halvița după care te apuca pântecăraia și mieji de floarea-soarelui amestecați cu zahăr ars, unul, Tatapopii, care striga prin sat, Împingând sau târând un cărucior: „Plângeți, copii, să vă ia mamele Înghețată, iar voi, bărbați, să va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Și acum”, Încheiase Directorul ca la spectacol, „Îl vom vedea pe tovarășul veterinar cum amputează la viței mugurii de creștere a coarnelor. Poftiți, tovarășu’ veterinar!” Se deschisese o ușă de carton, stropită cu balegă până sus. Ieșiseră pe ea, din odăița strâmbă În care Încăpuseră, totuși, o sobă, un pat Îngust și o masă scundă cu trei picioare, Veterinarul și Rândașul. Erau amândoi chiori de beți, privirile se roteau pierdute și nu izbuteau să se oprească asupra a ceva. Rânjeau prostește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și nu mai are voie să reintre În joc. Câștigă, desigur, echipa care Își gonește toți adversarii dincolo de tușă. Înainte de luptă, dar și În toiul ei, Marinaru se ocupă cu pariurile pe care le pun Înfocații suporteri. La sfârșit, În odăița din dos a frizeriei, căpitanii celor două echipe primesc un anumit procent din Încasări. În ziua În care doamnele țața Veta și țața Norica au Înfruntat primele dificultăți ale economiei libere de piață, Marinaru, ca să profite cât mai bine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pus pe treabă: avea privirea Întunecată, sprâncenele Încruntate și cu o cută Între ele, vorba cumpănită și apăsată, pantofii văscuiți, dungă la pantalon, cuvinte alese, ce să mai una-alta - om dintr-o bucată, domnule! Azi așa, mâine așa, prin odăița În care ședea cu chirie se perindau o grămadă de copii și, am băgat eu de seamă după un timp, mai ales fete și mai ales de clasa a șaptea-a opta și mai ales cu țâțe mari și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
acte. Se așeză lângă ea pe marginea patului și Începu să-i vorbească liniștit, cu o voce nici tare, dar nici șoptită, să-i povestească despre ale casei, despre cum mergeau vânzările, fabricatul rachiului În fundul grajdului ori al dulciurilor În odăița dosită de ochii lumii. Îi punea Întrebări la care răspundea tot el și din când În când Îi ștergea gura cu o batistă Înmuiată În apă. După câteva ore se hotărî să plece. Se ridică de pe pat, Își Îndreptă veșmintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
l-ar fi iuțit și l-ar fi Încins. Se apropia Crăciunul și nu trecuse nici măcar o zi din postul legiuit pentru marea sărbătoare fără ca el să nu-l Întâlnească pe nașul său, notarul. De fiecare dată chefuiseră apăsat În odăița din fund a cârciumii, se Întâmplase să se destrăbăleze și cu muieri, Însă de cele mai multe ori timpul și-l pierduseră jucând cărți și ascultând, Înfiorați ori Înfierbântați, cântecele lăutarilor din neamul țigănesc al Căloilor. Florea Cucu zâmbi și oftă iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de gheață. Avea să ajungă curând În sat, să-și scuture promoroaca de pe haine În fața sobei Încinse, să bea scurt o țuiculiță și să pornească apoi În căutarea lui nașu-său, care cu siguranță Îl aștepta fie la primărie, fie În odăița din fund a cârciumii ce aparținuse, nu cu multă vreme În urmă, bătrânului grec Costas Dagdelinis. Pentru Început, la primele căni de vin fiert, aveau să dea gata niște mizilic sărat, măsline și brânză de capră, timp În care cârciumarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
hârtie albastră, ca într-o criptă răcoroasă.Gazda avea un băiat de varsta mea. Lucra pe la Botoșani, pe șantier. Făcea naveta și în fiecare dimineață venea în sala de la odaia mea pentru a lua ceva. Nu știu ce lua. Dar știu că odăița mea avea ușa cu geam de sticlă... Mă obișnuisem cu vizitele acelea matinale și neîntrerupte... Dar nu am zis niciodată nimic, pentru că în legea lui puțină, avea o decență lăudabilă. Erau, de altfel, oameni tare de treabă... Am stat cinci
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
repede vreo câteva cruci mărunte în dreptul pieptului și oftă mulțumit. Era bună funcția lui pe lângă Marele Komandir. Cu libovnica lui ochioasă, mai ales. Fătuca venea în fiecare dimineață la brutăria hanului. După ce lua pâinea pentru casa prințului, se strecura în odăița lui de sub scară. Apoi, și mâncarea era bună, uneori chiar îndestulătoare, atunci când generalul îi întindea tava aproape plină și îi poruncea s-o curețe. Om foarte aspru, Înălțimea Sa, într-adevăr! Da’ fără răutate. Și nici zgârcit nu era. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
din partea mea, fătuca mi-a mărturisit că ea aduce pâinile pentru casa armeanului în fiecare dimineață. Și că acolo, când tocmai ieșea de la brutăria hanului, l-a întâlnit pe Ivan. Și că de atunci el o tot trage mereu în odăița lui de sub scară ca să-i vorbească despre funcția lui... Sau ca să-i arate cum funcționează el... ― În funcție, desigur! ― Cam așa ceva! Fătuca mai zicea că de aia are ea acum mare nevoie de mine, pentru că Ivan, fiind mereu în funcție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
scorpionii din Kashan sunt aproape la fel vestiți ca și faianța din partea locului. — Chiar nu există nici un colțișor unde să-mi Întind rogojina până În zori? Hangiul Își scarpină tâmplele. Se Întunecă, nu-i poate refuza unui musulman adăpostul: — Am o odăiță pe colț, ocupată de un student, cere-i să-ți facă loc. Se Îndreaptă Într-acolo, ușa e Închisă. Hangiul o Întredeschide fără să bată, o lumânare pâlpâie, o carte se Închide În grabă. Acest nobil călător a pornit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nici o stea, e vremea să mă duc la observator. Se pregătea să se ridice, fără grabă, când o servitoare vine să anunțe: — La poartă se află un derviș, cere găzduire pentru noapte. — Lasă-l să intre, spune Omar. Dă-i odăița de sub scară și spune-i să ni se alăture la masă. Djahane Își acoperă chipul ca să se pregătească pentru intrarea străinului, dar servitoarea revine singură. — Preferă să rămână să se roage În odaia lui, mi-a dat mesajul acesta. Omar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
odaia lui, mi-a dat mesajul acesta. Omar a citit. A pălit brusc, s-a ridicat ca un automat. Djahane se neliniștește: — Cine e bărbatul acesta? — Mă Întorc. Rupând mesajul În mii de bucățele, se Îndreaptă cu pași mari către odăița a cărei ușă o Închide În urmă. O clipă de așteptare, de neîncredere. O Îmbrățișare, urmată de un reproș: — De ce-ai venit la Isfahan? Toți spionii lui Nizam al-Mulk te caută. — Vin să te convertesc. Omar Îl privește În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
La început, Iulia a părut speriată, după aceea însă m-a măsurat cu privirea, probabil i s-a făcut milă când a văzut ce slăbit și ce palid eram și m-a tras după ea, aproape alergând prin apartament, până la odăița ei. Acolo mi-a spus să aștept. Eu m-am așezat pe marginea patului, căci n-aveam cum să stau în picioare și mă apucase și amețeala din pricina foamei, a goanei bezmetice prin încăperi și a tot ce văzusem în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
metalice, lacustre; un soi de apa morților, tremurătoare ca pânza topită a năframelor, în jocul razelor târzii, deplasate spre roșu, ale amurgului filtrat prin straturile vălurite, vechi, de mușiță, sedimentate și distribuite aleatoriu, în sfumato, pe luciul unicei ferestruici a odăiței. Ca niciodată, pe Avocat îl izbi nefiresc de puternic atmosfera, tușa accentuată și grea, dickensiană, mohorâtă, mată, din chițimie (maximum trei jumătate pe patru metri), sărăcia lucie și rânjită a ziarelor îngălbenite, lipite pe pereți pe post de tapet și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
l-a sculat din somn să-i ureze bun sosit și să-i ofere serviciile lui prietenești, ca să nu fie jumulit ca toți străinii care pică în acest oraș frumos, dar foarte stricat. În aceeași zi i-a găsit o odăiță bună și ieftină, chiar alături de locuința lui, iar pe înserat l-a dus și l-a instalat. Pe urmă l-a poftit să cineze în familia lui, să-l cunoască și nevastă-sa. În afară de soții Gavrilaș, din familie făcea parte
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
prieten... Pe când altă dată nu știa cum să fugă mai repede, acum de-abia se dădu dus. Mimi i se păru interesantă și ispititoare. " Mă țin de prostii în loc să-mi văz de necazurile mele! își zise după ce se retrase în odăița lui. E drăguță, nici vorbă, dar acuma nu e momentul să-mi pierd vremea cu aventuri d-astea." Nu putea ști când va pleca cu Iuga. El i-a spus: două-trei zile. Deci trebuie să fie gata în orice clipă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
rea ca toate, domnule! Resemnarea asta! strigă Mișu. Credeam că dumneavoastră, cei de dincolo, sunteți mai dârzi pentru triumful dreptății! Lampa de petrol ce atârna din tavan peste mescioara încărcată cu cuie de lemn, și calapoade, și scule lăsa restul odăiței într-o obscuritate în care și oamenii păreau siluete de umbre. Mișu, subțirel și slăbuț, în picioare, gesticula violent, ca și când s-ar fi luptat cu întunericul. Titu mai stătuse de vorbă și cu tânărul, și cu bătrânul, îi socotea revoltați
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pieri, răspunse Dragoș cu amărăciune. De sute de ani așteptăm dreptatea, domnule, și nu mai vine. Poate că în realitate nici nu există. O fi numai un basm pentru oamenii necăjiți. 4 Primarul Ion Pravilă dădu buzna la jandarmerie. În odăița de la mijloc era cancelaria, în cea dinspre uliță locuia șeful postului cu nevasta, iar în cea din fund, mai mărișoară, oamenii. ― Ei, domnule șef, acu să te vedem pe unde scoatem cămașa! răbufni primarul cu fața strâmbată de îngrijorare. Plutonierul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
neplăcerea ei și se grăbi să adauge: ― Poate că eu exagerez... Nu te supăra, Nadina, te rog!... Fii veselă! Surâsul tău e viața mea! ― Măi Chirilă, tu nu știi carte? Păcat!... Ia vino-ncoace să-ți arăt ceva! Într-o odăiță cu o masă de brad și câteva scaune fără spetează, unde avea cancelaria moșiei ― în corpul caselor de argați ― Plata-monu scoase din portofelul umflat o hârțoagă albă și o flutură sub ochii logofătului. ― Vezi tu zdreanță asta, Chirilă?... O vezi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vorba, că n-am venit la taifas! îl întrerupse Bîrzotescu intrând în casă. Muierea încremenise lângă vatră, cu cei patru copii lângă ea, ca o cloșcă speriată de uliu. Porcul grohăia mulțumit și ridică râtul mirat... Perceptorul se înțepeni în mijlocul odăiței și se uita împrejur cercetător. Lung și deșirat cum era, ajungea cu capul până în grinzile tavanului. Luă registrul de la strajă, însemnă ceva și rupse o foaie. ― Ascultă, Ignate! zise pe urmă sever. Acu ți-am scris porcul, că altceva de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
deci să aibă grijă de casă, iar dacă iese, să încuie bine și să ascundă cheia la locul ei. Se dezbrăcă. Își puse un halat vechi și niște papuci ieftini, își pregăti câteva țigări și se așternu pe muncă. În odăiță făcuse călduț. În soba de tuci duduia focul. Acoperi mai multe file cu o lesniciune de parcă i-ar fi dictat cineva. Gândurile i se înșirau ca mărgelele pe ață. Fumul de tutun îi învăluia capul ca un nouraș de vată
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
numai închipuirea că va rămâne iarăși singur, cu articolul neterminat, în căutarea frazei de efect. Acuma tot ce nu era Tanța i se părea fără importanță. Nimica-n lume nu poate înlocui încîntarea ce a vrăjit-o prezența ei în odăița năclăită de fumul țigărilor. În clipa aceasta tot rostul și toată înțelepciunea lumii se aflau pentru dânsul în verdele cald al ochilor ei, în glasul blând și șoptit care picura cuvinte misterioase, în corpul fierbinte, cu tresăriri speriate. Desperat că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]