404 matches
-
imaginativa decît orice pervers de rutină, ar concepe copularea. Ei bine, tipul începe să mă agaseze cu speculațiile lui într-o materie atît de concretă în raport cu tot ce văzuse el pe vremuri că făceau clienții săi. (Avea, de pildă, o odăița tapetata cu trandafiri roz și cu o gaură, cu o fanta produsă discret în peretele subțire ce dădea într-o încăpere de alături. O fostă cabina de probă a unui magazin de haine de pe Lipscani. Totul, - explică a arăta că
Cabina de probă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17560_a_18885]
-
Și oricine folosește, pe lângă, să spunem, repertoriul obligatoriu de rugăciuni, unul foarte personal, mereu în schimbare în funcție de împrejurările vieții. Există un fel de consfințire biblică a intimității rugăciunii, a simplității și limpezimii ei: Ci tu când te rogi, intră în odăița ta, încuie-ți ușa, și roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti. Când vă rugați nu bolborosiți aceleași vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o
Tu și eu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/8278_a_9603]
-
soție (în noaptea cu pricina intenționa să o ceară în căsătorie, în pofida împotrivirii tatălui) măcelărită de infamul sociopat. La opt ani după săvârșirea îngrozitorului masacru, Andrew, incapabil să-și refacă viața, este pe cale să-și pună capăt zilelor, în chiar odăița unde se derulase acesta. Numai că în universul descris de un narator ce nu se sfiește să-și declare frecvent omnisciența, Spintecătorul fusese prins și spânzurat, fapt care contravine adevărului istoric. De ce operăm cu această evidentă distorsionare a realității va
Pe urmele timpului by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5529_a_6854]
-
din picioare, trebuind să cadă și ei pe jos, la mijloc; dar cum nu mai e loc, sunt împinși spre chepeng și de acolo rostogoliți pe scara beciului peste viermuiala celorlalți, doborâții subterani... În acest timp, alături, într-o mică odăiță, patronul, bătrânul, asistat de nepotul său, încearcă să joace și el sârba, ca ăilalți, dar, de neputință, în patru labe, cu un rest de vigoare, retrezită de vigoarea demonică a celorlalți. Cei de jos, care, la urmă, nunta încheindu-se
Protocolul morții și beciul răcoros by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12182_a_13507]
-
dăduse o odaie micuță, dar curată în care să doarmă. Trecură câteva zile, iar fata deveni slugă la casa moșului. Ea avea grijă de grajdul vitelor, făcea mâncare, curăța bătătura. După o săptămână de stat, bărbatul se furișă noaptea în odăița ei. Am venit să-ți mulțămesc de munca dumitale, iar ajutorul îți va fi răsplătit! O să te duc chiar eu la muma ta și o să vă dau bani ca să nu mai trăiți în sărăcie și necaz. Speriată de vorbele moșului
Editura Destine Literare by ANDREEA VIOLETA BOBE () [Corola-journal/Journalistic/101_a_272]
-
mitice, exagerate, au fost create de jurnaliști stipendiați cu peste o sută de milioane de lei, fonduri reptiliene anuale, care i-au stat la dispoziție. N. Titulescu avea o conversație de om al anticamerelor și al camarilei, mica și eleganta odăiță înainte de a intra la Stăpân. Titulescu a fost întotdeauna omul Măriei Sale. (...) Avea grijă de garderoba lui Vintilă Brătianu. La Paris și Londra, trimetea cutii cu icre negre la ziariști si oameni politici. În România, a cumpărat presa de dreapta, de
Anecdotica pamfletară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10763_a_12088]
-
și că acum trecuse la un mic reportofon ce ne înregistra ciorovăiala... Într-una din zile, după lecția ei oficială de engleză intensivă, cu toată lumea, ne chemase doar pe noi doi, pe mexican și pe mine, poftindu-ne într-o odăiță ce-i slujea de cancelarie. Ea ne lăudase mult timp acolo pentru progresele ce le-am fi făcut la cursul ei; pe urmă, ne invitase din nou în sala de curs, acum golită, cu tabla mare neagră, plină de cuvinte
Lecția de engleză by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16807_a_18132]
-
ai un suflet în casă" - îi spusese, și Gunnar a acceptat. Cu trei luni în urmă, Birgitta, soția lui, murise. Era, într-adevăr, singur. Rudele, câte îi mai rămăseseră - doi veri - trăiau foarte departe, dincolo de Cercul Polar. Imaginează-ți două odăițe la etajul 5 1/2 într-un bloc înconjurat de brazi. Dacă în cămăruțele astea vei înghesui niște canapele și fotolii grele, două dulapuri țărănești, din Dalecarlia, totul împodobit cu perne și pernițe; dacă pe parchet vei așterne o mochetă
Micro-proze by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9361_a_10686]
-
senzația că sunt nimeni că nu fac nimic golul m-a însoțit ca o decorație primită nu se știe cînd e ușor să privești pe fereastră frunzele care cad din copaci multe din ele nimeresc pe scara care duce la odăița ta de lucru te simți hotarul a mai multe vieți imaginezi din scaunele din pod o sculptură modernă un stîlp printre copacii policlinicii cîndva ai stat pe-aceste scaune și acum te simți ușor ca puștiul cu buzunarele pline de
Zile și Vieți by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/11695_a_13020]
-
babei au tapetul galben. Ar fi curios să-mi notez, să văd ce prefera din spectru Dostoievski. Pentru ce se instalează Mîșkin, care are bani cu nemiluita, cînd vine de la Moscova, într-un hotel de mîna a treia, "în două odăițe întunecoase și sărăcăcios mobilate"?? Are el "gustul" mizeriei? Sau e, pur și simplu, un zgîrcit? Dar știu că dă bani, în dreapta și-n stînga, la toți cei ce-l solicită. Singura ipoteză plauzibilă ar fi că Mîșkin e cu "domiciliu
“Sinucigaș ratat, bășică de fiere spartă pe două picioare” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13979_a_15304]
-
96 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE ușa! Eu eram unica posesoare a cheii! Cu ce încântare ne întruneam acolo după școală! Eu, așa-zisa muziciană, crea sem un imn al triumviratului, pe care-l cântam de fiecare dată. În odăița de taină, citeam poezii de Lamartine, Musset, Baudelaire... Aveam fiecare câte un chevalier servant. Cavalerul meu se așeza în genunchi, iar eu, cu un cuțit de la bucătărie, îl atingeam pe umărul drept, intonând Jurământul Fidelității. El trebuia să-l repete
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
grijă vinul fierbinte, ținând ulcica în căușul palmelor. În tot timpul de când au început să mănânce și până la terminarea vinului din ulcele, nu s-a auzit o vorbă. Mâncau și beau, aruncând - cu fereală parcă - câte o privire către ușa odăiței unde zăcea Hliboceanu. Liniștea nu le era la îndemână. Se vedea bine acest lucru. Se foiau pe scaune fără rost sau cătau în bagdadie cu privirea uitată...Până la urmă, Cotman s-a ridicat. Privind în jur fără să caute ceva
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
era amorezată de stăpânul meu, Alatriste, și că În virtutea acestui fapt Îi dădea pe veresie atât de-ale gurii, cât și bani peșin; și că vecinătatea locuinței căpitanului, care comunica prin curte cu ușa din spate a tavernei și a odăiței Lebrijanei, ușura mult Întâlnirea lor deloc Întâmplătoare și destul de frecventă În patul ei. E adevărat că fostul soldat s-a dovedit Întotdeauna discret În prezența mea; Însă când locuiești cu cineva, chestiile astea nu pot trece neobservate. Cât despre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
tot amîna, în timp ce tînăra sa consoartă își vedea de treabă, voind să absolve facultatea și să devină dăscăliță. Iar Doru numai la asta nu gîndea, în minte ivindu-i-se ideea unei noi nuvele, la care tot trudea greu în odăița lor matrimonială, deranjîndu-se reciproc. Doru a înțeles că s-a pripit cu căsătoria. Și intervine, periculoasă, o Elvira Iatnopol, studentă medicinistă (care frecventa și prelegerile lui Maiorescu), bună prietenă a lui Doru și a familiei (inclusiv a Antoninei). Doru, ușuratec
La răspîntie de veacuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17299_a_18624]
-
reluară apoi raporturile în forma prieteniei discrete și suave, însemnînd pentru unul aspirația către puritatea de care nu era totdeauna apt, iar pentru celălalt o adorație ilimitată pentru valoarea idolului său. Ioanide își făcuse în podul casei lui Hergot o odăiță în care se refugia când voia să fie liniștit sau când se plictisea de lume, și Elvira, care știa de aceste capricii, nu-l căuta niciodată aici și nu frecventa pe Hergoți. În schimb, însă, Conțescu și Paulina, având în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
te izbeai de cufere, lăzi înalte. Apartamentul propriu al lui Hagienuș impresionă totuși plăcut pe Ioanide și fu un fel de surpriză. El se compunea dintr-o încăpere foarte mare, căptușită mai toată cu rafturi de cărți, și dintr-o odăiță alăturată, fără ușă, slujind drept cameră de dormit. Nu era nimic de gust, la drept vorbind, acolo, ci numai câteva mobile uzate: o masă învelită cu o față nouă de catifea, vreo două fotolii verzi foarte desfundate. Pe un scrin
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
obturați în locurile rupte printr-un grătar subtil de fire de bumbac. Ioanide mai constatase că Erminia nu lega nici un sentiment de jenă față de viața corporală a omului și de ceea ce sugerează, și nu fără uimire descoperise în noptiera din odăița rezervată lui o oală de noapte de porțelan acoperită cu un rotocol de superbă dantelă, întărit cu carton. Erminia se gândise deci că Ioanide ar putea să aibă nevoie de vas peste noapte. Doamna Ioanide aluneca abil asupra acestui capitol
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
surprindă invitații. Tot ca să-și creeze un spațiu al său, soțul meu a făcut tavanul din odaia de dormit din bârne lăcuite, de culoare brun închis. Privindu-l, când sta întins pe divan, avea imaginea unei corăbii răsturnate. Cele două odăițe, de lângă gardul din stradă, pe jumătate intrate în pământ, pe care cineva le-a numit, într-o revistă literară, bunkere, au fost construite în scopul cel mai pașnic cu putință. Acolo se retrăgea să exerseze la vioară, fiindcă îi plăcea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mormane de moloz amestecat cu lucrușoare și rufe și se opriră la colț, îmbrățișate, cu aceeași spaimă în ochi. Nu îndrăzneau să intre pe stradă, acolo unde se afla - dar se mai afla oare? - miezul vieții lor bucureștene, croitoria cu odăițele ucenicelor la etaj, vizavi de care alte case negustorești, putrede și greoaie, se ridicau, încărcate de ornamente prostești, având la parter cooperativa "Tovalul", ce fabrica ghete ortopedice, fotograful de lux Leon Gavrilescu și cunoștința lor apropiată, nea Titi, care avea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dădeau întîlnire în oraș și mergeau la un hotel sau la vreo femeie care ținea camere special pentru amor. Acasă la unul sau la altul era cu neputință, căci mai toți locuiau pe la gazde, câte doi și trei într-o odăiță. Dacă ratai o întîlnire, puteai să nu-l mai revezi niciodată pe celălalt, așa cum se-ntîmplase cu Maria și Pablito, țesătoarea și studentul la filozofie, care nu reușiseră să se găsească într-o seară de iunie, când, dintr-o neânțelegere stupidă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
erau luminate, și se auzeau voci de bărbați și de femei vorbind liniștit sau certîndu-se. Fata urcă la etaj pe scărița îngustă, într-o beznă aproape totală, străbătu galeria de lemn ce scârțâia groaznic la fiecare pas și descuie ușa odăiței sale. Intră luna pe fereastră, Intră-n odăița noastră, murmură ea, căci, într-adevăr, secera lunii albăstrea podelele și o parte din pat. Se simți dintr-o dată cumplit de singură. Se ghemui în pat, cu cearceaful tras peste cap, și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și de femei vorbind liniștit sau certîndu-se. Fata urcă la etaj pe scărița îngustă, într-o beznă aproape totală, străbătu galeria de lemn ce scârțâia groaznic la fiecare pas și descuie ușa odăiței sale. Intră luna pe fereastră, Intră-n odăița noastră, murmură ea, căci, într-adevăr, secera lunii albăstrea podelele și o parte din pat. Se simți dintr-o dată cumplit de singură. Se ghemui în pat, cu cearceaful tras peste cap, și adormi după ce multă vreme plânse ca un copil
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Baia se afla între cele două camere principale, ceea ce complica și mai mult totul. Nu știam niciodată în ce cameră ies de la baie. Cât de simplu fusese totul în curtea lui Ma'am Catana, unde trăisem îngrămădiți într-o singură odăiță, unde se gătea, se dormea și se mânca, iar dacă îeșeai dădeai de o gloată de chiriași ce nu te mai lăsau din brațe. Aici n-aveam unde ieși. Aveau să treacă luni de zile până când mama să îndrăznească să
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
care-l făcuse să se așeze deodată pe marginea patului și să asculte tăcut, cuprins de acel farmec ciudat, de acea tristețe nesfârșit de grea, care-l speria, dar îl făcea și foarte fericit. "Intră luna pe fereastră, /Intră-n odăița noastră", spunea cîn-tecul, și-ți imaginai o intimitate atât de dulce, o lume săracă dar plină de speranță, doi oameni tineri care luptau cu viața, care făceau socoteli în fiecare seară în unica lor odaie, ca mama și tatăl lui
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și s-a lucrat mult pentru că erau multe de făcut. După ce s-a mai încălzit, ne-am mutat cu zugrăvăria în sala mare din clădirea uzinei teatrului, încăpere special făcută pentru a se lucra decoruri. Lângă această sală, în câteva odăițe, locuia familia actorului Profir, destul de numeroasă, cinci, șase persoane. Și domnul și doamna actori, amândoi oameni durdulii, domnul chiar gras, oameni foarte buni gospodari, parcă nici nu ar fi fost artiști, gândeam eu atunci. Nu după mult timp, meșterul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]