277 matches
-
de la Ileana, giupîneasa răposatului Ion Buhuș, din leat 7224, în care scrii c-au dat daniie Sfintii Mitropolii 5 fălci de vii lucrate la Copou”. Să tragem cu coada ochiului prin inventarul mănăstirii Sfântul Spiridon și vom afla că pe lângă odăjdii, cărți și obiecte bisericești mănăstirea nu-i săracă deloc. Are numai vreo douăsprezece sate, sălașe de țigani, vaci, oi, vii în rândul cărora intră și “patru pogoane și trei hirte la Copou” precum și “2 poloboace vin ot Copou în pivniță
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
frați. - Bine...încălziți apă mai multă! Îngaimă hotârât Gică, rudelor aflate în preajmă. Cei trei dispar în viscolul ce a izbucnit mai tare. În jumătate de ceas sunt înapoi, cu cazanul și preotul. Acesta se pregătește de sfânta slujbă, aranjează odăjdiile și în final începe ceremonia de creștinare a copilului. Femeile nu se pot stăpâni, plâng mocnit, iar bărbații sunt posomorâți. Preotul ia copilul repede, îl cufundă în apă de trei ori conform ritualului, nici un scâncet și îl dă nașei să
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Nu știu dacă în Anglia este cădelnițat Shakespeare iar în Franța (helas!) Victor Hugo. Probabil că sânt căci nu-mi închipui că belferii de acolo sânt mai grozavi decât dascălii autohtoni. La noi însă și mulți universitari sau academicieni îmbracă odăjdiile de mari preoți, întinînd și batjocorind cu cea mai perfidă batjocură: adulația (opusul admirației), paginile albe pe care bieții oameni, poeți mai buni sau mai răi, și-au scris versurile. Pe cadavrele lor 114 se celebrează liturghii pe dos, în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
prezintă modul cum se realiza divinația cu ajutorul Psaltirii și al cheii bisericii în 1870, în Spătărești, județul Neamț. "Păgubașul venea la biserică curat și se închina la toate icoanele, plătind preotului o liturghie. După sfârșitul sfintei liturghii, preotul îmbrăcat în odăjdii ieșea în mijlocul bisericii și punea în psaltire la caftizma (catisma n.n.) a 16-a, cheia bisericii, o cheie mare de un kilogram, o lega bine cu o cordică ca să nu cadă și apoi el lua în mâini altă psaltire de
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
cu cruzime și a poruncit să fie ucis cu o sabie nouă. Pentru că acesta a răspuns cu curaj în timpul tuturor caznelor și pentru mărturisirea (apărarea) credinței, l-a înfrânt. Și după ce a adunat toate vasele închinate lui Dumnezeu și toate odăjdiile, aruncându-le la pământ și aducând insulte și ocări lui Hristos cum i-a venit la gură, s-a mai și așezat peste ele, atingând culmea ocărilor. Se spune că nu mult după aceasta i-au fost lovite locurile ascunse
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
etimologice. Când am dat rețeta drobului de miel, am pomenit și cuvântul prapur. Termenul prapur este un cuvânt împrumutat din vechea slavă, ca și altele care se referă la biserică și obiecte de cult (icoană, strană, clopot, troiță, odor, podoabă, odăjdii), pentru că prapur a însemnat, la început, „steag bisericesc purtat la procesiuni sau la alte solemnități religioase“. Sensul de „membrană care învelește stomacul și intestinele animalelor“, pe care îl are prapur în rețeta pentru prepararea drobului, este o creație metaforică apărută
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
tot ce simt ei, spectatorii aruncă în arenă pălării, șaluri și chiar pantofi sau evantaie, pe care concurenții omagiați le aruncă înapoi. Exuberanța publicului acoperă muzica și vocea crainicului care nu este altul decât preotul capelei din apropiere. A schimbat odăjdiile cu un sombrero alb și crucifixul cu un microfon. Și, în clipa când își strigă entuziasmul e probabil convins și el că nu există altă împărăție decât pe lumea aceasta. Ca și călăreții care, după ce au doborât animalul fugărit, se
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
seama cum se poate auzi de aici, cu toată puterea ei vocea cântătoare nu acoperă vacarmul asurzitor al lumii, intru pe poarta de fier a mănăstirii dată la o parte, de aici de pe deal văd, slujba se ține afară, în odăjdii preoții înșiruiți după rang pe un podium imens de lemn, mă opresc neputincios undeva pe iarbă, nu-i chip să înaintez prin masa de oameni, instalate microfoane și difuzoare, de aceea se auzea, se face și sfințirea unui preot, povestește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
prispă de lemn în care mi-am petrecut, n-o văd de aici și încep să cobor făcându-mi loc printre oamenii grăbiți să-și recupereze darurile sfințite pe masă, mă așez și eu la rând la prescură, preoții în odăjdii vorbindu-și unii altora, înghesuiți în jurul Preasfinției Sale, părintele Varava gazdă, îmi dau seama că astăzi nu va avea timp pentru mine și mă îndrept spre chiliile vechi ale călugărilor, îl ajung din urmă pe fratele Rafael, ne oprim lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
tata la mine, îmi duc mâna la buzunar, la batista dată de mama, mi-a înfășurat în ea lumânarea, Da! vom ieși să înconjurăm biserica și de aceea am nevoie de lumânare, de trei ori se înconjoară biserica, părintele în odăjdii în fruntea alaiului, urmat de slujbașii apropiați, în urma lor bărbații și apoi femeile, după primul tur însă părintele ajunge din urmă coada femeilor care nu se grăbesc, de ce s-ar grăbi?! timpul și-a pierdut în noaptea asta dreapta măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Adam, săracul bleg, luă totul asupră-i și cunoscând Cea proastă Evă nu-și mai Întoarce gestu-i libidinos În nici-un mâine Ea crede că imită mișcările divine spre care-ntinde mâini Ciuntite de cuvinte și gesturi stigmatizate de prefăcuți În odăjdii Nu-Învinuiți pe Eva puhavă și lascivă Ce-n zvârcoliri se frânge la pieptul vostru tare Privirea ei de raze sau de venin e plină Iubiți-o, slăbiciunea-i de preț e tot ce are! Când bucurii străine Îi luminează vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Și să se mai spună că magia artei nu atinge straturile cele mai de jos... Totul e să nu fie convenția prea sofisticată... Biserica nu era nici în interior și nici pe dinafară într-o stare prea bună și nici odăjdiile preotului prea noi. Schimbarăm câteva cuvinte în acest sens și preotul dădu din umeri. Nici înainte bisericile nu se făceau și nu se îngrijeau de către stat, ci tot de către credincioși, dar autoritatea preotului fusese zdruncinată și oamenii nu prea mai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
expresionist, poetul își transformă fragilitatea într-un paradoxal mijloc de apărare, investind totul în puterile transfiguratoare ale poeziei, de unde și accentele unui militantism care a putut surprinde la un autor calificat de la început ca o „sensibilitate răvășită”: Îmbracă-te în odăjdii dintr-un poem în metale Tu, omule cu fața ca un talger căzut la pământ Desfă-ți în locul somnului un steag de viziune Apasă genunchii pe șaua colinelor ca un războinic Azvârle peste plete o chivără de flăcări ............................................... Să zgudui
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Artă (1950-1952) și la Întreprinderea Poligrafică nr. 3 (1952-1956). Debutează ca licean, în 1924, la revista școlară „Muguri”, cu poezia Floare albastră (el însuși își consideră adevăratul debut abia în 1928 la „Junimea literară”), și editorial cu placheta Echinox în odăjdii, în 1933. A mai colaborat la „Basarabia literară”, „Frize”, „Rânduiala”, „Dacia rediviva”, „Dreapta”, „Carnet literar” (Buzău), „Viața”, „Gazeta literară”, „Munca”, „Vremea”, „Curentul literar”, „Societatea de mâine”, „Orion”, „Plai”, „Azi”, „Îndrumarea”, „Dacia”, „Gândirea”, „Universul literar”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Viața românească”. A
VESPER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290504_a_291833]
-
și universal, microcosmos și macrocosmos. Influențat în special de Georg Trakl, Rainer Maria Rilke și Stefan George și văzut adesea ca un poet afin prin tonalitate cu Ion Barbu, el se face remarcat încă de la publicarea primei cărți, Echinox în odăjdii, pentru concentrarea imagistică și tendința spre ermetism. Dar lirica lui se va apropia, așa cum sugerează chiar titlul, „și de imnurile liturgice, și de rostirea oraculară și ritualică, îmbibată de gravitate și solemnitate sacră” (Eugen Simion). Trăirea filosofică și religioasă începe
VESPER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290504_a_291833]
-
agricole. Tot ce se află dincolo de acest teritoriu e văzut în contururi nedeslușite. Ca și în proza lui Sadoveanu, marile evenimente istorice sunt citite în linii candide, nu lipsite de farmec în simplitatea lor elementară. ION CRISTOIU SCRIERI: Echinox în odăjdii, Cernăuți, 1933; Constelații, București, 1935; Poeme de Nord, București, 1937; Primăvara în țara fagilor, București, 1938; [Poezii], în Poeți tineri bucovineni, îngr. și pref. Mircea Streinul, cu portrete de Rudolf Rybiczka, București, 1938, 140-155; Viața lui Mihai Viteazul, București, 1939
VESPER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290504_a_291833]
-
Basme avare, București, pref. trad., 1977 (în colaborare cu Natalia Stroe); Viteazul Împărăției Soarelui. Basme populare uzbece, pref. trad., București, 1980 (în colaborare cu Andrei Ivanovschi); M.A. Șolohov, Cazacii de la Don, București, f.a. Repere bibliografice: Pompiliu Constantinescu, „Echinox în odăjdii”, VRA, 1933, 310; G. Călinescu, Breviar de poezie bucovineană contemporană, ALA, 1934, 691; Dragoș Vrânceanu, „Constelații”, CRE, 1935, 2 783; Ovidiu Papadima, „Constelații”, G, 1935, 6; Constantinescu, Scrieri, VI, 108-109; Ernest Bernea, Poetul Iulian Vesper, „Rânduiala”, vol. II, caietul IV
VESPER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290504_a_291833]
-
care avea pe Ion C. Brătianu ca ministru de război. Candiano-Popescu „s-a instalat” pe sine prefect al județului Prahova. Apoi, „acea aglomerație”, până la un număr de 3.000 de oameni, având „În cap” Consiliul Comunal, Împreună cu un preot În odăjdii, au mers către cazarma dorobanților, unde după dezarmarea acestora au pus mâna pe armele ce se aflau În cazarmă . „Ploieștii respiră: o greutate nesuferită părea că i se ridicase după pieptul său de către o mână binefăcătoare; cetățenii din mulțime, nemaiputând
VINOVAȚI SAU NEVINOVAȚI. PROCESUL POLITIC DE LA TÂRGOVIŞTE (1870). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by IULIAN ONCESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1273]
-
adeseori se umple de veninul parafinei, din care sunt falsificate lumânările. Ofranda creștinilor pentru vii și morți se poate face și printr-un ajutor dat săracilor, văduvelor, orfanilor, pentru repararea bisericilor, pentru procurarea unui obiect necesar, a unui rând de odăjdii, cumpărare de cărți cu cuprins educativ etc.". 13 Nae Ionescu, Zece mii de lei și o pastorală, p. 387. 14 Nae Ionescu, Tot despre " Zece mii de lei și o pastorală". Răspuns ziarului "Univers", în "Cuvântul", an VI, nr. 1802, 29 aprilie
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
care au risipit podoabele și avutul mănăstirii. „...Intâi despre toate cele ce au fost făcute și din nou zidite din jurul acelei sfinte biserici, trapezăria, și chiliile și alte îngrădiri, care s-au risipit și s-au stricat. Al doilea, și odăjdiile și argintăria bisericească care a fost dată de răposatul Petru voievod la acea sfântă mănăstire, unde este înmormântată și doamna domniei sale, Maria, toate au pierit; s-a găsit numai o tipsie de argint. Si singura doamna Maria, fiica răposatului Petru
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Petru voievod la acea sfântă mănăstire, unde este înmormântată și doamna domniei sale, Maria, toate au pierit; s-a găsit numai o tipsie de argint. Si singura doamna Maria, fiica răposatului Petru voievod, a mărturisit cu gura ei...câtă seamă de odăjdii și argintărie bisericească a fost...Câte sate au fost ale sfintei mănăstiri, și mori și iazuri, și vii și prisăci, s-au pustiit, și din averile și venitul care a fost...de toate a sărăcit și nu ajunge pentru hrana
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
bisericii Sfântul Dimitrie din Galați, ctitorită de Cârstea, mare vornic, și dăruită mănăstirii Sfântul Sava din Iași de soția acestuia, Anghelina: „Să fie metoh cu tot ce a dat și a întărit cneaghina Anghelina acelei sfinte biserici cu tot venitul, odăjdiile care sânt în acea biserică și cu viile ei, ce le va avea.” Cum se vede treaba, mănăstirea Sfântul Sava nu a dus lipsă de enoriași binevoitori. Mă întreb însă cum administrau călugării mănăstirii proprietățile înșirate în toată țara? - Cum
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
acea biserică nu recunoaște că este metoh al mănăstirii Dancu. La 30 aug. 1736 (7244) vodă răspunde: „Dat-am carte domnii mele rugătoriului nostru Ioanichie egumenul de la svânta mănăstire de la Dancul, să fie volnec...a stăpâni o biserică cu toate odăjdiile bisericii, care biserică iaste la Buciumi pe moșiia mănăstirii Dancului și ne-au arătat și o mărturie de giudecată pentru pricina aceștii biserici din veleat 7235 (1727), ...și scrie că s-au dovedit înainte acelor giudecători că biserica aceasta iaste
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
soție, ajung să semene și fizic și sufletește. Sau poate asta e numai o iluzie. Timpul se furișa printre noi, în tăcere, pe nesimțite. Cristalele policandrelor au fost invadate de lumină. Interiorul Catedralei a devenit ticsit de credincioși. Preoții, în odăjdii multicolore au venit, rând pe rând, s-au închinat și au intrat în altar. Cu vreun sfert de ceas înainte de începerea slujbei propriu-zise a venit și vlădica Mitropolit al Banatului. S-a închinat cu evlavie adâncă, și-a înclinat fruntea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
se temeau s-o însoțească pe ultimul drum. Clopotul bisericii din Poiana Teiului, bătea într o dungă, rar și prelung... era clopot de mort. Pe mijlocul drumului, un mic cortegiu înainta, cu prapure negre și Sfânta Cruce, cu preotul în odăjdii negre și lumânări aprinse... către cimtir. Dricul era urmat doar, de câțiva bătrâni... neamurile cele mai apropiate ale moartei. Clopotul bătea întruna,rar și stins.. bătea tulburător de adânc cu vibrații în carne. Preotul, bătrân, cu barba albă până la brâu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]