227 matches
-
ACOLO ÎN BEZNĂ. PÎNĂ ATUNCI, ÎȘI PĂSTRASE CALMUL LUPTÎNDU-SE DIN RĂSPUTERI SĂ DEDUCĂ ÎNȚELESUL FIECĂREI EXPERIENȚE ÎN SINE. ACEASTA ÎNSĂ ÎL DEPĂȘEA. PANICA ÎL CUPRINSE APROAPE CA O LOVITURĂ FIZICĂ. ÎN LOCUL UNEI PARDOSELI EXISTA O ȚESĂTURĂ DE FUNII CA ODGOANELE CORĂBIILOR CARE STRĂBĂTEAU MĂRILE PĂMÎNTULUI ÎN ZILELE DE DEMULT, SAU CA PLASA VREUNUI PĂIANJEN DE PROPORȚII DE COȘMAR. FĂCU O PAUZĂ ÎN GÎNDURI ȘI PE SPINARE ÎI TRECURĂ FIORI RECI. CA O PLASĂ DE PĂIANJEN. ÎN JURUL LUI ÎNCEPU SĂ CREASCĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
unor uscaturi, la malul cărora n-a tras niciodată, povestind despre muncile câmpului ori culesul viilor zărite de departe și în plin mers. Altfel va ști să vorbească însă de elementul care-l străbate sau de alcătuirea îmbarcației sale: grosimea odgoanelor, nodurile lor complicate, rezistențele și reciprocitățile diverselor părți ale năvii, comportamentul lor în primejdii. Cu dezvoltarea de astăzi a științelor matematice, o specialitate (altădată un simplu capitol al unei discipline unice: matematica) a devenit o ordine în aparență autonomă, un
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de lună între două furnale dezafectate, prins parcă în pioneze chinezești, pe hârtie albastră, de întins în debara. Două firme luminoase și restaurantul acela, la parterul unui bloc, c-un fel de barcă grosolană din lemn, suspendată pe niște false odgoane. Un năvod coboară peste ușă, cu scoici mari de plastic și melci din staniol prinși între ochiuri. Ce să caute „Portul Vechi” lângă Bahlui? - Prinde-te de bară, să nu-i dai drumul, dacă pui și picioarele pe bordură, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nacela cu stegulețele Franței și României, primarul face o mișcare necugetată, îl împinge pe ambasador brusc, cât pe ce să-l zboare peste bord. Domnul Charles se dezechilibrează, dă cu fruntea de margine, abia reușește să se agațe de un odgon... Primarul mai face un pas, se duce-n partea cealaltă, ambasadorul se ține cu ambele mâini de bara de pe margine. - Îi dăm drumul? strigă mașinistul. Inginerul face semn că da, e liber, să se ridice, acum, dar ambasadorul se răzgândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de flori: o imagine atât de nepotrivită, avea ceva strident și sălbatic în ea. Ascundea, cu siguranță, o semnificație care-mi scăpa; promițându-mi să meditez la asta în liniște, am acceptat. — Aș vrea ca de grapină să fie fixat odgonul, a precizat Zwida. Pot petrece ore întregi fără să mă satur desenând un morman de funii răsucite. De aceea, luați și o funie foarte lungă: zece, ba nu, doisprezece metri. Joi seara. Doctorii mi-au dat voie să beau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
un tremur boreal, 321 mă temeam să nu le piară până la mormânt pe deal horbota incendiară. Vântul întețit, în loc să mi‐ i facă și mai vii, i‐ a schimbat din jar și foc într‐ un snop de măciulii ... Încordat ca un odgon, fix ca herbul de pe scuturi, lăsăm urma fără zvon a invaziei de fluturi. Nu i‐am mai atins c‐un jind, n‐ am mai îndrăznit c‐o șoaptă și am mers încet, gândind că mormintele așteaptă. NU‐I MAI AJUNGE
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
face parte, îți trec viața și‐ mi închei o moarte. 322 în pretutindenele nostru au apus la dreapta și la stânga, jos ori sus, te miști, mă mișc, trăim fără soroc dulceața seacă‐a stărilor pe loc ... Ni‐ s împletite viețile ‐ odgon întins între fregată și ponton, în care, prin furtuni, nu este chip să ni se‐ ascundă boaba de nisip. Urcăm în amintiri ori coborâm, Dăm de veninu‐ aceluiași tărâm de fericire ‐ închisă în săruturi, ca‐peste‐ o floare viituri de
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ea. Atârna ca o zdreanță pe o creangă întinsă în gol. - Doamne, ce se întâmplă, se gândi îngrozită. Ce m-a apucat? Simți cum picioarele-i se-nfig adânc în tavan, cum trec prin el, și degetele, preschimbate în lungi odgoane, cutreieră aerul încăperii de desubt, ating un dulap, apoi patul din colțul celălalt, se întind pe sub o ușă, cutreieră apartamentul, lipindu-se de pereți, de mobile, se încolăcesc pe clanțe, pe lampadare, dau de o bătrână care stă într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
scot cocoșeii și-i resfiră, gonesc degetele ei tot mai departe, intră în cimitir, cutreieră aleile, ajung la parcela 23F, râcâie pământul, ajung la Stelian, îl mângâie drăgăstos, el se foiește nedumerit, apoi simte cum degetele ei de vițe și odgoane vegetale strâng gâtul lui Stelică, îl încolăcesc tot mai apăsat, tot mai strâns, el abia mai răsuflă, horcăie, se zbate dar nu mai este scăpare, se sfârșește sub sugrumarea ei, târzie sugrumare, așa cum dăduse să o facă de demult, de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
obiecte nefolosite de generații, dar păstrate pe principiul "nu cer de mâncare". Furci și pluguri de lemn, bâte ghintuite, arbalete, flinte, o lance de steag, cu flamura zdrențuită pe care se mai putea vedea o semilună palidă, galenți de copil, odgoane, hamuri care își așteptau îndărătnic utilitatea, găleata cu tăciuni de pe vremea basmelor pentru caii năzdrăvani, potcoave, seturi desperecheate de cuțite, cu sau fără mâner, săbii pentru prinți sau pentru zmei, lănci pentru turniruri, o bucată dintr-un meteorit, câteva tropote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mamei lor Rusia, iar când piloții parașutau alimente și aparatele de bord indicau 46o 16'' 11' lat. N și 27o5''44' long. E, puneau dereglările pe seama magnetismului ridicat. Da, spuse Satelitu, 27 de ani am făcut până acasă și, apucând odgoanele cu ambele mâini, porni, cu cătunul smuls cu greu din pământ, înapoi, la drum... D acă am urât ceva mai mult pe lume a fost școala. Mă consideram foarte bătrân și ratat. Nu iubeam nimic și pe nimeni. Mi-era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de lângă port să mai cumpere ceva. Crainica vaporului anunță, cu febrilitate, din două în două minute, poticnindu-se la pronunțarea numelor, de fiecare dată, că domnii în cauză sunt rugați să se prezinte urgent la recepție. Văd că se dezleagă odgoanele. Plecăm. Ce se întîmplă cu cei doi? Finalmente, crainica anunță că "domnii Radu G. Țeposu și Marius Ghica" vor fi aduși cu șalupa. "Iată-i!" exclamă cineva. Ne în-ghesuim pe punte și îi vedem, într-adevăr, pe cei doi în-tr-o
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
toți că pieptul tău este de carne, nu de oțel. șase în al doilea loc: pe drum întâlnești, împreună cu însoțitorii tăi, un pui de liliac cu nas-de-frunză legat fedeleș de copiii care fac răutăți prin aceste ținuturi, rupi cu dinții odgoanele groase care strâng pieptul puiului, slăbești chingile până când el și ușorul din el, zborul din el, își fac loc afară, mai aproape de discipoli cer, de curentul cald al khamsinului, care îl poate purta către mama sa, înainte să se înalțe
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
vreun cadou - la urma urmei erau tineri, iar ea Îi iertase brutalitatea de la prima Întâlnire, Îl dojenise astfel Încât să Îi Înmoaie inima și <citation author="unknown">„să-și ceară scuze În genunchi“</unknown>, așa se exprimase... Avea nevoie de acest odgon În lumea sus-pusă a orașului, maică-sa era săracă și nu se știe ce necaz ar fi putut da peste ele. Cu Lucian Își făcea de cap, fiindcă de vreo poveste de iubire Între ei nici nu se punea problema
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
funiile ancorelor, care nu se deterioraseră în veacurile cât stătuseră sub apă: s-a văzut că fuseseră tăiate brusc, cu o lovitură de secure, așa cum se obișnuiește pe mare atunci când o ancoră trebuie părăsită. A ieșit la iveală și un odgon, al cărui capăt se găsea pe mal; și el era tăiat și plutea departe de corăbii. Secole de-a rândul, toate acestea fuseseră acoperite de mâl, iar acum, fragile, se fărâmițau la soare. Pe fundul lacului s-a găsit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
s-a găsit și o mică barcă, încărcată cu prăzi luate la întâmplare: vase de teracotă și de cupru, rămășițe ale unor piese de mobilier, o grămadă de țigle. Cercetătorii au înțeles că cineva tăiase în mare grabă funiile și odgoanele, aruncase ancorele și trăsese corăbiile, condamnate să nu mai plutească niciodată, într-un loc unde malul era neted și puteau fi jefuite mai ușor de pe țărm, cu o grabă la fel de mare. Mai târziu s-a descoperit că obiectele și monedele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Urmuz, care pînă la un punct are legătură și cu absurda mea existență (...). Așadar, în dimineața zilei de 31 octombrie, rătăcind eu oarecum în zig-zag pe strada Dorobanți, am fost însoțit (ce-i drept de la distanță și (încă) nelegat de odgon) de viezurele cu raglan cărămiziu, de care v-am pomenit în scrisoarea precedentă. Viezure pe care cu plăcere l-aș mînca crud și viu, rupîndu-i în prealabil urechile profesionale, numai că viezurele meu e cam voluminos, și nu mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Între oceanul atât de apropiat și această mare vegetală, mâna de oameni care plutea la acel ceas pe fluviul sălbatic părea pe veci pierdută. Când pluta se izbi de un nou debarcader, ai fi putut crede că ajunsese, cu toate odgoanele rupte, la țărmul unei insule învăluite în întuneric, după zile întregi de navigație înspăimântată. Când coborâră pe pământ, se auzi, în sfârșit, și glasul oamenilor. Șoferul îi plătise, iar ei, cu o voce ciudat de veselă în noaptea apăsătoare, salutau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
spaimă simțind mirosul veșted și cald al sângelui proaspăt. Pocnetele bicelor se întețiră. Tăietorii se aruncară între ele, strângând de funii, și le îmboldiră cu ghionturi și înjurături. De la poarta de fier, ale parlagiilor erau. Bărbații fluierau de plăcere, împingînd odgoanele de fier pe rotilele de deasupra. Mușchii lor jucători se zbăteau sub tricourile rupte care le acopereau trupurile puternice. Pe tavanul halei de piatră tremurau copitele spintecate. Din ele picura încă sângele, se bălăbăneau scurt, izbeau aerul la întîmplare și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
un pat cu tăblii curbate și sfeșnice sub glob de sticlă. Dacă vom continua să mai urcăm câteva trepte pe scara socială, acolo unde oamenii ocupați se cațără și se mișcă În bătaia vântului asemenea unor tineri marinari agățați Între odgoanele unui vas uriaș, ne vom Întâlni cu doctorul, preotul, avocatul, notarul, micul magistrat, negustorul de vază, boiernașul, eternul funcționar, ofițerul superior etc. Toate aceste personaje sunt niște mecanisme uluitor de perfecționate, la care toate rotițele, În sfârșit, toate pompele, lanțurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mințiți cu semne ale unui trecut netrăit, înstrăinat, dar de care parcă nu voiam să ne despărțim. Ne rugam, parcă, unor stăpâni neștiuți, să ne lege de acel timp despre care simțeam că se duce fără noi cu astfel de odgoane ale amăgirilor de a respira aerul „Capșei“ de odinioară, de a sorbi aroma unor ceaiuri selecte, rafinate, servite cu tot dichisul unor ceremonii inițiatice. Ceream parcă minciuni spre a nu uita ceea ce nu era al nostru, refuzând instinctiv, poate, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ei?), cu înscrisuri misterioase, greu de pătruns în taina lor, deși acolo, în fond, este toată povestea anilor tăi de muncă. Poate pentru că întotdeauna s-a dorit și se dorește ca insul să nu uite că este legat de un odgon, la capătul căruia un altul îi hotărăște pașii, întotdeauna alți pași decât cei ai libertății despre care este silit să se extazieze că și-o recapătă periodic. Câte vieți nenorocite aiurea, din tembelism contabilicesc, din încrâncenarea de a transforma un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
îmbrățișate, cu gândurile parcă plecate din noi în plutiri pe fascinantele aripi ale fluturelui dăruit de Ghidale. Urca Marele Cenzor în înserare, dinspre Splai. Un ins de fum și ceață, într-un costum verzuliu, în carouri, cu un fel de odgon atârnat de brațul stâng. Se oprea la Plăcintăria din dreptul gangului care dădea în curtea interioară, unde fusese cândva redacția ziarului la care lucrase și Eminescu. Îl urmăream fascinat cum își lua cinci merdenele și mușca hulpav din toate odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de la el. Și permisiunea, nesperată, de a mai schimba câteva virgule puse aiurea care deturnau mare parte din însăși taina vieții mele. Mă fascina pe atunci ideea că aș putea fi un om cu adevărat liber dacă mi-aș cunoaște odgonul de care sunt legat. Mă pregăteam chiar să scriu o carte plecând de la amăgirea odgonului cu care suntem legați în laț: cu cât e mai lung odgonul, cu atât ni se pare că suntem mai liberi. Nu era a mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mare parte din însăși taina vieții mele. Mă fascina pe atunci ideea că aș putea fi un om cu adevărat liber dacă mi-aș cunoaște odgonul de care sunt legat. Mă pregăteam chiar să scriu o carte plecând de la amăgirea odgonului cu care suntem legați în laț: cu cât e mai lung odgonul, cu atât ni se pare că suntem mai liberi. Nu era a mea ideea. Citise Ester cam despre așa ceva în Dostoievski și îi plăcea să-mi curme entuziasmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]