437 matches
-
chenarul mantiei scânteiază scurt, aruncând lumini vii și strălucitoare. Revine cu pași măsurați în dreptul puilor. Când i-am luat de la muma lor, am folosit un cal cât mai iute cu putință, și i-am mutat după aceea pe alți cai, odihniți, care mă aștep tau pe drum. Dar tigroaica, când a găsit culcușul gol... — Și tatăl, tigrul, unde era? îl întrerupe curios Pusio. Thaos scutură cu putere din cap. — Masculii nu poartă niciodată grija odraslelor. Călărețul e orbit de o rază
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
foarte galbeni, de parcă ar fi de ceară. Mama, tata și copiii se-ntorc acasă. Plimbarea le-a făcut, tuturor, foarte bine. Aerul proaspăt și curat, liniștea parcului, frumusețea și mireasma florilor, cântecul păsărelelor îi fac să se simtă, acum, mai odihniți, mai plini de veselie și mai sănătoși. La taote bucuriile acestei seri s-au mai adăugat două: o păpușică mare aproape cât Sorina de înaltă și frumoasă și o mașină, ce-i drept nu la fel de mare și de puternică precum
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
cât de mult arată o fată bine dotată, din ceea cu ce au fost înzestrate de mamele lor. În acest fel școala va fi cel mai bun loc de popas în viață pentru domnișoarele blonde sau vopsite blonde, cu mintea odihnită. Nu au fost uitați nici băieții fără veleități de gigolo, sau mardeiași, care în compensație pot să devină mecanici ori tinichigii, și care vor fi stimulați cu burse în Transnistria, sau la mama dracului, unde sunt locuri libere pentru școlarizare
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
bun nici de la mare, nici de la oițe, nici de la Hamiri. Și iarăși trenul printre maci... Toată ziua amărât îndelung, ca de obicei fără motiv. Aș spune că mă gândesc la moarte dacă n-aș auzi riposta unui om sănătos, bine odihnit și ghiftuit: ești banal. Irina, cu toată prietenia ei, nu poate să-mi facă nimic, iar gândul la Ela e ca ceva cum nu se mai potrivește pe ziua de azi. Duminică. Un popas la Constanța, și iar pe drum
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să-i port mereu de grijă, și cea mai mică oboseală i se vede pe față. La sfârșitul unei discuții i se trage fața, se fac umbre pe la ochi, parcă n-ar mai fi fata frumoasă cum e atunci când e odihnită și voioasă. Nervii întinși o fac să adoarmă oriunde s-ar găsi (cu ce voluptate se învelește cu vreo haină de a mea!), și are nevoie de somn lung. Oricât o forțez să mănânce - atât cit izbutesc, căci Ioana nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
strigă câteva guri. „Veți primi și apă, le răspunde soldățelul vesel. Vă dăm și apă, cum să nu vă dăm!? Tătucului Iosif Visarionovici nu-i place să știe că omul suferă de sete. Veți ajunge la capătul drumului sătui și odihniți. Ați Înțeles?!“ „Am Înțeles!“, strigă toți, În cor. Iar unii, ascultând povața, nu uită să adauge după cuvântul „Înțeles“ și „să trăiți“. „Așa, așa“, Își freacă palmele soldățelul. „Văd că Începeți să deprindeți bunele maniere, nu-i așa?“. „Așa-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
în noi? Unde e stolul de păsări târzii Aduse de soare și duse întâi? O brumă e argintul și aur e gerul Din mâinile mele alunecă cerul. Aici, ca o apă ce-așteaptă înghețul, Neiertătoare iarnă și-aruncă disprețul. Melc odihnit, ochii de piatră, sufletul mut El e secretul din transparadis. Îl pipăi în iarbă; E melc odihint. I-aduc o ofrandă, aș vrea să-l sărut... Sărut, cade piatra pe ochii lui morți, Se varsă-năuntru iubirea de toți... O
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
incultă comparând-o cu toți oamenii de cultură pe care i-a dat Moldova de-a lungul timpului, dar o mână prietenească sprijinită pe umărul meu, îmi opri vorbele pe buze. Nu te pune cu ea... Pare să aibă mintea odihnită și n-o scoți la capăt. Îți faci singur rău și numai tu o să ai de suferit... Hai să mergem acolo unde ne trimite! E noapte și poate că e supărată că nimeni nu vrea s-o aibă în pat
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
acolo să mă aștepte. A întins mâna timid, ca și cum ar fi avut de gând să mă mângâie compătimitor, apoi s-a răzgândit. Mi-a părut bine. Nu voiam să fiu atinsă. Nici să fiu consolată. —Arăți grozav! a zis. Foarte odihnită. Ți-a crescut părul. Deci! Ești gata de acțiune, da? Arătam groaznic, dar, dacă recunoștea asta, ar fi trebuit, poate, să îmi acorde un tratament preferențial. Bun, să vă spun despre Lauryn. Era slabă de îi numărai coastele, îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
îi apucară de balteus pe cei din fața lor, îi traseră înapoi și îi împinseră spre spatele centuriei. Prima linie a frontului fu astfel ocupată de cei care cu câteva clipe înainte se aflau în linia a doua - douăzeci de soldați odihniți și nerăbdători să lupte. În spatele lor, alți douăzeci erau gata să ia parte la bătălie. Și mai în spate, în linia a treia, cei ce luptaseră în prima linie își trăgeau răsuflarea. — Ia-mă de aici... Un soldat rănit, plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
coji de alune sub patul ei, urme lipicioase care duceau de la oalele din bucătărie direct în camera ei. În buzunar îi găseau bucăți de scoțișoară și mărar. În păr, rămurele și, deseori, un cărăbuș de noapte strivit. Dar se trezea odihnită, neamintindu-și nimic din hoinărelile nocturne, festinurile din miez de noapte, insistând că a dormit neîntoarsă în timp ce familia ei, pământie la față și amețită din pricina lipsei de somn, îi punea întrebări dimineața la ceai. În grădină, pepenii creșteau într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
umbra. O zi elegiacă, grațioasă precum leagănul în plin balans, proaspătă și curată precum pâinea scoasă din cuptor, delicată ca dantela pe pielea unei femei palide, o zi pe măsura frumuseții femeilor de lângă leagăn. Vultur-în-Zbor s-a trezit în zori, odihnit și cu ochii larg deschiși. Dormise bine și nu-și amintea nici un vis. Zorii, ca și ziua ce le-a urmat, fuseseră înviorători, făcându-l să-și uite grijile. într-o zi, lângă un copac, la un leagăn și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Cât o să stea în căsuța lui de humă? Până la primăvară când va fi din nou cald. Nu îi va fi sete? Nu, pentru că va dormi, nu-i va fi nici sete, nici foame. Doarme, iar la primăvară se va trezi odihnit și cu poftă de cântat. Atunci îl voi aștepta la primăvară, să-i dau apă când îi va fi sete, spuse Angelina cu o undă de tristețe în glas. Tatăl o privi cu duioșie, înțelese că fetița simțea lipsa greierașului
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
caii de dârlogi și a ieșit pe poartă. „Ai grijă, Petruță! Ai grijă cum umbli! Să nu lași urme! - a vorbit ea cu ultimele puteri... Băiatul s-a așezat pe un colț al saniei și a plecat la drum... Caii odihniți alergau cu spor. După ce a trecut de cealaltă parte a pădurii, a întors sania și a pornit pe drumul pe care a venit. Când a ajuns în apropierea locului știut de el, a părăsit drumul și, pe o potecă, a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
un chiuit scurt. Când cântecul a încetat, a pornit glas din celălalt capăt al vagonului: ― Ar fi cazul să mergem la culcare, fraților, fiindcă au cam cântat cocoșii a doua oară și când om ajunge la destinație ne iau de odihniți - și a spus gândul unul care până atunci a stat cel mai retras. De această dată, nu a mai răspuns nimeni. Fiecare a căutat să se așeze cât mai bine pe locul lui, pentru a putea ațipi măcar o frântură
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
zile! Călărimile sunt Împărțite În grupuri de atac și intră În luptă de hărțuială cu trupele lui Soliman zi și noapte! După trei ore de urmărire a turcilor, grupurile se schimbă Între ele, astfel Încât caii și luptătorii să fie mai odihniți! Voința domnitorului este ca În trei zile să nu mai fie picior de turc În Moldova! Doar două mii de răzeși din Țara de Jos sunt Îngăduiți a pleca spre Dunăre, unde vor ridica palisade pe mal, pentru organizarea ambuscadelor! Împăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
aplecându-se să nu lovească cu fruntea pragul de sus al ușii. La scurt timp, se auzi o bătaie ușoară În ușă, iar Mitruț intră, ținându-și respectuos căciula În mâini. - M-ați chemat, domniță Erina... - Ionuț! Ai doi cai odihniți și pregătiți de drum? - Întotdeauna, domniță. - Îi iei pe amândoi. Pleci chiar acum spre Dunăre, treci pe gheață În Țara Românească, nu dai nici o socoteală nimănui, nu ai la tine nici un răvaș. Cum ajungi la prima cetate din Moldova, ceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fi dorit altceva decât să se Întoarcă În Moldova, la casa de la Albești, la măria sa Ștefan... - Mda... mormăi Angelo. Asta s-ar putea să fie o problemă. Vom Încerca să discutăm cu el cu prima ocazie, când va fi mai odihnit și mai lucid. Acum e imposibil. Dacă el e mai liniștit mergând spre Moldova, atunci Moldova va fi. Până atunci, să facem pregătirile de plecare. Unde e Mihajlo? Jovanka ieși și se Întoarse cu șeful haiducilor. - Ați dat dovadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și ieniceri. Dinspre Răsărit sosește cu o viteză nebună un grup de cinci sute de Cuceritori. E posibil să ajungă aici În cinci ore de galop. Poate patru, dacă găsesc căi de acces mai puțin Înzăpezite și dacă au cai odihniți. - Trei atacuri succesive... murmură unul din căpitani. Ar trebui să pregătim trei strategii diferite... - Exact, continuă Angelo. Iată ordinele mele. Primul val de spahii trebuie anihilat urgent, printr-un atac-surpriză. Patru sute de Apărători sunt suficienți pentru această confruntare. Paolo, Giaccomo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
timp ca să trecem de achingii... - Câți erau? - Peste o mie... - De când nu pot trece o sută de Apărători de o mie de achingii? Ani de zile v-am antrenat ca să ajungeți acolo unde sunteți trimiși. Zi sau noapte. Obosiți sau odihniți. Era În joc viața fiului meu! Pietro! Viața lui Alexandru! Și tu Întârzii?! Pietro nu răspunse. Simțea că Oană e nedrept. Săgețile sale și ale lui Amir Îi salvaseră viața lui Alexandru. Dar nu era momentul să-l contrazică pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Dar e un fel de teamă curioasă în devotamentul Linei!. De ce să se teamă?. Am băgat bine de seamă. Are anume momente când zelul ei pare silnic și iobag. . . De ce iobăgie?. . . La Mehadia, când am cunoscut-o, era veselă și odihnită. Era singură!. Ciudat!. . . Tramvaiul, strigă Mini, cu o voce mică, das desperată; 15 fugea după cotitură. Consultă ceasul și se liniști; gerul parcă mai slăbise, un \est-mînt de ceață subțire ținea puțin de cald serei. Porniră pe străzi cotite, Mini
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
să facă față și care o stânjenea parcă. Acea Lina, așa de autoritară și de stăpână pe ea 74 în profesie, era în lume nespus de timidă. Rămase. De altfel, subt o altă formă, familia Hallipa iarăși îi ieșea înainte. Odihnită, Lina porni, tot grămadă, să așeze ceaiul cu baba. Când se întoarse avea o rochie verde cu găitane multe. Rim privi pe Mini cu aere de complicitate, dar fără de succes. Mini era iritată împotriva lui pentru ostilitatea aceea permanentă către
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Genba. Genba lua întru totul asupra lui vina înfrângerii. Nu se plângea că Inuchiyo nu-și trimisese trupele în luptă. — Pentru moment, vrei să ne dai o mână de ajutor, ținând în loc forțele atacatoare ale lui Hideyoshi, cu trupele tale odihnite? — Sigur că da. Dar ce batalion dorești, pe cel de lăncieri sau cel cu arme de foc? — Aș vrea ca batalionul de pușcași să pândească mult mai în față. Ar putea trage în învălmășeala înaintării inamice, iar atunci noi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
glasul: — Dacă am spus că mă retrag, înseamnă că mă retrag! Trebuie să ne asigurăm că Seniorul Hidetsugu e la adăpost. În plus, peste jumătate din oamenii acestei divizii sunt răniți și dacă militarii noștri se ciocnesc cu un inamic odihnit, va fi un dezastru. Eu, unul, nu voi porni o luptă pe care știu c-am s-o pierd. Puteți să-i spuneți și Seniorului Shonyu, și Seniorului Nagayoshi! Și, cu aceste cuvinte de despărțire, porni în galop. Unitatea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ia același număr de unități de cavalerie ușoară și să pornească repede: Faceți tot ce puteți cu forțele clanului Tokugawa care se retrag de la Nagakute, la Obata. Își instală cartierul general pe colină, în timp ce cei douăzeci de mii de militari odihniți ai săi se răspândeau sub soarele roșiatic al înserării, cu intenția vădită de a se răzbuna pe Ieyasu. Hideyoshi numi doi oameni la comanda unei grupe de cercetare și-i trimise, în secret, spre Castelul Obata. După aceea, stabili rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]