194 matches
-
așa, cu mic cu mare, de cum se înroșea pleoapa răsăritului, până ce obrazul livid al lunii văruia, vinețiu, prispele caselor solitare. Tărășenia cu Pepenoaica lui Nicanor Galan deveni apanajul soboarelor de bătrâne guralive din Goldana, care, de cum din cochilii de stele odrăsleau cornițe fragede de raze, se adunau la gura sobei și începeau să o toarcă în patru, dându-i explicații sibilinice. Din ele, se putea înțelege oculta răzbunare a Pepenoaicei, pentru deturnarea de funcție, suferită din partea goldăneștenilor: existența ei, deși evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în fața Sfintei Cruci, care are de-o parte și de alta sulița, trestia și buretele. Trupul Său este înfățișat ca în momentul răstignirii, având numai un acoperământ în jurul coapselor, o coardă de viță de vie, încărcată de frunze și struguri, odrăslește din coasta străpunsă de suliță și urcă deasupra, se răsucește în jurul Crucii și coboară cu vârful în jos. Iisus ține în mână un ciorchine mare pe care îl stoarce într-un potir. Această icoană este realizată după o rugăciune pe
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
ți‐am descântat, Joi curate, alte nouă Să ai inimă curată și să fii păzit de ele, șapte stele, logostele Fie‐ți scrise‐n cer și‐ o fată Mândră de‐mpărat. M‐ am rugat de ursitoare Pentru capul tău, S‐ odrăslești, ca rupt din soare, Toată lumea să te placă; Dar nici fapt și pus‐ din‐ură, Nici un fel de‐aruncătură, Nici un farmec să nu‐ți facă Nici un rău. Dormi, plugarul meu, în pace, Scumpul meu odor! Mare‐al mamei, te vei
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
făcea tumbe, că tot nu-l vedea nimeni, și se gândea siderat, cum naiba nu i-a dat în gând să se apuce mai de mult de toate astea?... Așa cum am zis mai sus, pe la chindie Dumnezeu a zis: „Să odrăslească pământul pajiște verde, ierburi având sămânță în ele și pomi roditori, care să facă, după soiul lor, roade cu sămânță în ele pe pământ. Și s-a făcut așa” (Facerea, I, 11). Doamne, ce dumnezeiască prevedere! Păi oameni buni, creștinilor
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
fi contestate de nimeni, aș începe așa, cu ceea ce scrie în cărțile cu viețile sfinților și anume: „Pre făcătorul cel mare de minuni, ajutătorul cel grabnic și mijlocitorul cel prea ales către Dumnezeu, pre arhiereul lui Hristos, Nicolae, l-au odrăslit părțile Lichiei, în cetatea ce se numește Patara, din părinți cinstiți și de bun neam, dreptcredincioși și bogați. Tatăl său se chema Teofan, iar mama sa Nona. Acesta a trăit pe vremea tiranilor împărați Dioclețian și Maximilian (284305) și a
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
prin cuvinte și se bălăcesc în cloaca unor surogate cât mai cool. Există, paralizantă, o spaimă de cuvintele rare, din ce în ce mai rare, care cheamă gândul bun, care însoresc speranțele și care, de ce nu, pot încă ocroti suflete. Cuvinte care încă pot odrăsli suflete sunt ocolite, uitate în buimăceala unor noi și noi dimineți în care alții și alții își pierd nu doar servietele cu cheile de la case, ci își lasă în ele trecutul lor tot abandonat, nemaidorind întoarceri, nemaidorind alte poveri decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care nu-l va putea trece, 6. întoarce-Ți măcar privirile de la el, și dă-i răgaz să aibă măcar bucuria pe care o are simbriașul la sfîrșitul zilei. 7. Un copac, și tot are nădejde: căci cînd este tăiat, odrăslește din nou, și iar dă lăstari. 8. Cînd i-a îmbătrînit rădăcina în pămînt, cînd îi piere trunchiul în țărînă, 9. înverzește iarăși de mirosul apei și dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou. 10. Dar omul cînd moare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
altceva. Am ascultat preț de câteva minute și am auzit pași, care - ni s-a părut nouă - veneau spre noi! ― Adăpostirea! Colo, după tufanul din stânga - a șoptit Toader. În secunda următoare, eram una cu pământul, În spatele unei cioate din care odrăslise o mulțime de mladă. Eu cu Toader eram În față, ca să avem câmp de vedere, iar cei doi cercetași, lateral și puțin mai În spate. Nu a fost nevoie să așteptăm prea mult și ne-am dat seama că pașii
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
destindem. Dar nu!... Relaxarea nu durează, fiindcă, dumnezeule, pacostea stă să reînceapă! Blestemul nu s-a sfîrșit și nici nu are cum să se curme cîtă vreme mentalul sperios și pleoștit al blajinilor din "apartamentul de bloc" e predispus să odrăslească, iar și iarăși, obsesive fantasme. Ba mai mult, luînd pînă și trauma asta în ușor, ei sînt gata să transforme în prilej de zaiafet impulsurile ce trădează alterarea celulei morale. Mesajul piesei e cu bătaie lungă. Problematica etico-politică pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
baladele, ba chiar, dintre cele cu formă fixă, sonetele). La poetica tradițională trimite apoi tehnica decupajului de imagini compunând mici tablouri predominant rurale ori pasteluri ale întomnării, ca și opțiunea pentru vocabule rare sau arhaice: "Zăpada-n cuib de vultur odrăslind/ Aura florii o cuprinde-n sine./ Răsară-n zori sub rouă a comând/ S-aștearnă umbra fără s-o înlumine.// Tăcuta rază-n giulgiu și-n potir/ Luminii-nalță-n taină patrafir" (Aura florii-nchise...). Dar în special tematica, imagistica
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
un ele ment antisocial serios, e vinovat că nu recunoaște că a furat. În ultimă instanță, e vinovat pentru că se încăpățânează să fie om și nu un portret robot al tânărului delincvent în ceaușism. Dar lt. Popa este o creatură odrăslită de ceaușism ? Nu rezultă de nicăieri, asemenea polițiști se găsesc pe tot mapamondul. Până la urmă, doctorul nu mai vrea înapoi lucrurile furate, în valoare de 25-30.000 lei. E dispus să-și retragă plângerea și să i le lase cadou
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
poarta, hotar) cu imaginea mitică (colindatul, vânătoarea ), re-definindu-se ca antroponim (" boierul de casă"): " Că noi am venit / Floarea s-o luăm / La curți s-o ducem / La curți mari, domnești, / Curți împărătești, / Că acolo este / Loc de înflorit / Loc de odrăslit! / Sara a-nflori, / Dimineaț-a odrăsli." 95 ; De dimineață ne-am sculat, / Tot răsăritul l-am colindat / Și nimeni nimic nu ne-a întrebat. / Dar nu știm cum sunteți dumneavoastră / De ne luați sama noastră./ Dacă vreți să știți cine suntem
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
colindatul, vânătoarea ), re-definindu-se ca antroponim (" boierul de casă"): " Că noi am venit / Floarea s-o luăm / La curți s-o ducem / La curți mari, domnești, / Curți împărătești, / Că acolo este / Loc de înflorit / Loc de odrăslit! / Sara a-nflori, / Dimineaț-a odrăsli." 95 ; De dimineață ne-am sculat, / Tot răsăritul l-am colindat / Și nimeni nimic nu ne-a întrebat. / Dar nu știm cum sunteți dumneavoastră / De ne luați sama noastră./ Dacă vreți să știți cine suntem / Și ce căutăm." (Orație la
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
înnoiască interiorul cu un duh drept, ceea ce înseamnă că el mai dorește din partea lui Dumnezeu încă un dar. Cere în dar lucrarea Duhului Sfânt în inima lui. Proorocul Isaia, cu trei sute de ani mai târziu, vorbind de vlăstarul care va odrăsli din tulpina lui Iesei, spune că peste acesta se va odihni Duhul lui Dumnezeu, care îl va binecuvânta cu cele șapte daruri: „Și Se va odihni peste El Duhul lui Dumnezeu, duhul înțelepciunii și al înțelegerii, duhul sfatului și al
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Trebuie să remarcăm că apariția omului este asociată așa cum putem spicui din secvențele de început ale textului biblic 7 cu o imagine foarte austeră a pămîntului: "Pe cîmp nu se afla nici o tufă, iar iarba de pe el nu începuse a odrăsli, pentru că Domnul Dumnezeu nu trimisese încă ploaie pe pămînt și nu era nimeni ca să lucreze pămîntul. Ci numai abur ieșea din pămînt și umezea toată fața pămîntului" [Facerea, 2:5,6]. Motivul pentru care în această austeritate "Domnul Dumnezeu a
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
regionalist" datorită politicii centralizatoare căreia provincia trebuia să se subordoneze. Leca Morariu, bucovineanul poate cel mai vocal, manifesta o reacție iritată la rețetele de "umil" regionalism trimise din capitală, acuzând un așa-zis regionalism al centrului care neglijează "tot ce odrăslește din seva pământului nostru" și care va contribui la potențarea antagoniei între cele două ținuturi. Iar dacă centrul manifestă un teribil snobism, "cealaltă Românie" (subl. mea) - Bucovina - "poate continua să reprezinte tradiția Moldovei, tradiția Jertfei"49. În România interbelică, intelectualul
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
destindem. Dar nu!... Relaxarea nu durează, fiindcă, dumnezeule, pacostea stă să reînceapă! Blestemul nu s-a sfîrșit și nici nu are cum să se curme cîtă vreme mentalul sperios și pleoștit al blajinilor din "apartamentul de bloc" e predispus să odrăslească, iar și iarăși, obsesive fantasme. Ba mai mult, luînd pînă și trauma asta în ușor, ei sînt gata să transforme în prilej de zaiafet impulsurile ce trădează alterarea celulei morale. Mesajul piesei e cu bătaie lungă. Problematica etico-politică pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Trei cărți către Autolic, Cartea Întâi, XII, în PSB, vol. 2, p. 384) „Iar spunând Hristos, nu dăm acest nume eternității dumnezeiești, ci trupului purtător de dumnezeire, Celui ce S-a arătat pe pământ și a petrecut cu oamenii, Celui odrăslit din feciorie, întru Care a locuit toată plinătatea dumnezeirii trupește, făcându-se pârga noii frământături, prin care Cuvântul a îmbrăcat firea noastră făcând-o neîntinată, curățită de toate patimile concrescute în ea”. (Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunțită la Cântarea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Dumnezeu (Ps 147,15/4; 108/107,20; Înț 18,14-15). Este celebră descrierea acțiunii lui din Is 55,10-11: „După cum coboară ploaia și zăpada din ceruri și înapoi nu se întorc până ce nu udă pământul și-l fac să odrăslească și să rodească pentru a da sămânță semănătorului și pâine spre mâncare, așa e și cuvântul ce iese din gură mea: nu se întoarce la mine fără rod, ci face voia mea și izbândește în cele pentru care l-am
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]