1,257 matches
-
poate că ești deja În stare de șoc pentru că totul pare că se mișcă cu Încetinitorul, iar oamenii par puțin și mai departe vocile lor și mai detașate decît te-ai obișnuit tu. Ăsta l-a omorît, urlă tatăl tău, odrasla asta din flori a diavolului Împuțit mi-a omorît copilașul! Tu te uiți În ochii lui. Vrei În același timp să-i infirmi și să-i confirmi declarația. Nu iești fiu meu! Niciodată n-ai fost fiul meu n pula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Încă Îmi amintesc limpede cînd m-am dus atunci să-l văd. Propriul meu tată. Cel care nu m-a supus niciodată la vreun abuz, niciodată nu m-a obligat să mănînc cărbune, niciodată nu mi-a zis că sînt odrasla diavolului. Și totuși pe el Îl uram cel mai tare. Mă obișnuisem cu locuri de genul ăsta În munca mea. Începusem să nu-mi mai pese de ele. Dar nu aici. În locul ăsta n-aveai cum să nu-ți pese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Kawabata și, când i s-a născut unicul copil, o fată, n-a contat că celebrul scriitor japonez, laureat al Premiului Nobel purtase acest nume și pe deasupra mai era bărbat. A găsit că se potrivește ca sonoritate la fel de bine și odraslei ei de sex feminin. Antoniu Îi spune Însă Plăcințica. Nu poate să o strige pe nume. E un nume pe care l-a ferecat În suflet pentru totdeauna. Și dacă tot i se pare că ea este o alcătire irezistibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu zâmbete pline de amabilitate și cu maniere minunate, care zic chestii cum ar fi „Cred c-am vândut treizeci și cinci de torturi, Mary, de Ziua Cofeturilor“. „Vezi să nu întârzii prea mult, draga mea“, le intonează ele cu drăgălășenie micuțelor odrasle care pleacă gângurind în rochițele lor înfoiate de tafta la balul bobocilor, cu băieți ale căror nume sunt scoase parcă din cărțile de citire, nu tu Aaron și Arnold și Marvin, ci Johnny, Billy, Jimmy și Tod. Nu tu Portnoy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
legătură! De pildă, telefoanele, eibine, nu suport telefoanele astea! Fusese adorabil de copilăroasă când mă avertizase c-o să mă sune întruna - dar, surpriză, vorbise serios! Sunt la birou, unde părinții nevoiași ai unui copil psihopat îmi explică de zor că odrasla lor e sistematic înfometată de personalul unui spital orășenesc. Au preferat să ne înainteze nouă reclamația, și nu celor de la Departamentul Spitale, fiindcă un strălucit avocat din Bronx le-a spus că fiul lor e, de bună seamă, victima unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
punct de vedere profesional, sunt pe calea cea bună, dar din punct de vedere strict personal, oare cu ce mă pot mândri? Pe lumea asta ar trebui să zburde niște plozi care să-mi semene! De ce nu? De ce să aibă odrasle orice ștunk care posedă un geam pictat și un garaj, iar eu să n-am? N-are nici o noimă! Gândește-te și tu, s-a ajuns deja la jumătatea cursei și eu tot la linia de start sunt - eu, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cu care a muncit mai mult în anumite perioade ale vieții pufnește soțul, vrînd să încheie discuția, simțind că deja a atras atenția celor din jur. Tîmpitul naibii! murmură soția, lăsînd copilul cu flaneluța băgată doar pe gît. Ia-ți odrasla și-mbracă-ți-o face ea un gest furios, împingînd copilul în direcția tatălui. Vin' la tata, Vlăduț îl prinde bărbatul pe copil de mînuță, apropiindu-l, continuînd să-l țină pe celălalt pe genunchi. Într-o zi murmură el tot îmi ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
manuscrisul era deja cunoscut în capitală. După moartea sa, un cărturar pe nume Gao E, înțelegând perfect intenția scriitorului și imitând stilul său, scrie ultimele 40 de capitole ale cărții. Visul din pavilionul roșu este un roman enciclopedic. Personajele, de la odrasle ale neamului imperial, aristocrați și mandarini, până la fete și copii de casă, călugări budiști și taoiști, negustori și plugari, acoperă aproape toate păturile sociale de atunci. Acțiunile abordate se referă la diferite ritualuri și ceremonii închinate celor mai importante momente
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cu Gongsun Chujiu, un alt prieten al lui Zhao Dun, și au ajuns la concluzia că orfanul Zhao și toți pruncii din țară pot scăpa de moarte numai dacă cineva cu un copil mai mic de un an își sacrifică odrasla. Întâmplarea face că Cheng Ying avea un băiețel de câteva luni și i-a dat lui Gongsun propriul său copil, care l-a dus la Tu Angu, spunând că acela era orfanul familiei Zhao. Gongsun Chujiu și pruncul au fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
zeii sunt nemuritori, asexuați și se pot transforma în funcție de necesitățile oamenilor. Începând cu dinastia Tang, zeul Guanyin a căpătat înfățișare feminină. Zeița Guanyin era văzută ca aducătoare de noroc și avea puterea de a alunga calamitățile, putând atât să dăruiască odrasle, cât și să le protejeze. Din acest motiv era mult adorată, mai ales de femei. Numele ei complet este ,,Guanshiyin cea blândă și milostivă care îi ajută pe cei nevoiași și le ușurează viața obidită''. Arta plierii hârtiei Arta plierii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cu aere de mare politică, în discuțiile dintre marii noștri oameni de stat, va fi fost: „Ce, ați înnebunit? Vreți să ni-i punem în cap pe americani, acuma, când bate Praga la ușă? Ne stricăm cu Washingtonul pentru niște odrasle de moldovence nespălate? Ce, le-a omorât? Le dădea și prăjituri...”. Iată însă că Washingtonul nici vorbă să facă presiuni pentru protejarea lui Treptow - toată această „manoperă” judiciară de cea mai joasă speță izvorăște din mizeria creierelor de politicieni cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
mentale, ale seriozității, plus un delușor perfect desenat - asta mi-a plăcut cel mai mult -, care indica o aplecare către „filoprogenitivită”, definită de Gall drept „un sentiment special, care-l face pe individ să supravegheze și să se Îngrijească de odrasle neajutorate”. Aflarea acestor lucruri despre firea adevărată a Proprietarului biroului m-a umplut de fericire - pentru prima oară În viață, nu m-am simțit singur pe lume. Mi-a dat un sentiment de siguranță și - cum ar fi spus Gall
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
idilic al fericirii mele, bănuiesc, vă Îndeamnă să subliniați ceea ce este și așa dureros de evident și vă Întrebați cu voce tare dacă nu mi-a trecut niciodată prin cap că e posibil să nu mă Încadrez exact În categoria „odrasle neajutorate”. Răspunsul foarte scurt la această Întrebare este : niciodată. Acum, cînd mă uit În urmă, Îmi dau seama că șirul de evenimente ce-aveau să culmineze aproape cu o tragedie, la care voi ajunge cît de curînd, a fost cauzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
șobolanul norvegian. Drept consecință a acestei erori, Într-o zi a anului 1955, zece femele de șobolan complet neștiutoare primiseră cu brațele deschise În cuiburile lor un număr egal de axioni transformați protoplasmatic, ce acum semănau ca două picături cu odraslele naturale ale șobolanilor. Copiii axionilor și-au dat curînd seama că e o greșeală. Însă, după ce le-a trecut uimirea, au Încercat cu mult curaj, conduși de neînfricatul Alyak - să-și continue misiunea de a stabili contactul cu specia dominantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Următoarele lucruri pe care mi le amintesc sînt o mișcare legănată și un miros omenesc pătrunzător. CÎnd mi-am revenit În simțiri, m-am trezit Învăluit În miros omenesc și mai multe straturi sufocante din țesătură de lînă, ca o odraslă a pieilor roșii. Era Întuneric, totul se legăna și mă durea cumplit. Zgrepțănînd la pliurile din material grosolan cu picioarele din față, am reușit să-mi scot capul din strînsoare afară, la aer proaspăt. În timp ce trăgeam cu nesaț aerul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
povestea despre o colegă de birou care cumpărase un parfum de Dior și nu-i plăcuse, iar când încercase să-l dea înapoi, vânzătoarea zisese... Tramvaiul se apropia încet-încet. Alertată de alți consumatori de pe terasă, mama își strigă din nou odrasla. - Mă joc, răspunse Liviu adâncit în călătoria pe care micul lui tren o făcea înspre cine știe unde. - Pleacă de-acolo, bă puștiule, zise un student la filosofie. - Vezi că vine tramvaiul și te calcă, urlă un bătrân. - Aoleu, fugi! strigă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
atunci n-ai șansa să primești o slujbă mai de Doamne ajută. Îl și vedeam pe Michael abandonându-și studiile și petrecându-și restul vieții într-o comună. Presupun că mai toți părinții au astfel de gânduri când le pleacă odraslele în lume să facă ceva idealist. Am dezbătut problema îndelung cu Jack și m-a convins că ar fi mai bine să fiu de acord cu propunerea lui Michael. Dacă am fi încercat să-l împiedicăm, l-am fi îndârjit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
casă, să dăm cu ochii de fiecare în parte, să le notăm numele, credința, neamul, de cînd e aciuat în Vladia, ce rude are, cîtă avere posedă, ce fel, la ce bancă își depune banii, la ce școală își trimite odraslele, de la ce prăvălie cumpără, ce clienți au, de la cine se aprovizionează, ce vin îi place, ce crede despre Dumnezeu, cu cine votează în alegeri, ce gazete citește sau ar vrea să citească, trebuie să știm tot, iar totul trebuie notat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
flamanda de a se devora unul pe celălalt, care nu contenea niciodată. Pentru cei din Bora Bora, obișnuiți dintotdeauna cu gândul că dragostea și sexul reprezintă ceva frumos, simplu și natural, și că fuseseră create de bunul zeu Taaroa pentru că odraslele lui să se bucure de ele, acea absurdă relație între un monstru uriaș și plin de tatuaje și o firava adolescență li se părea la fel de aberantă și de greu de înțeles cum li s-ar fi părut și o legătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
unchiul Vali și unchiul Dali au venit acasă cu două biciclete. Noi nouțe, frumusețile luceau în soare aruncând străluciri de globuri argintii. Bărbații au lăsat servietele lângă perete și emoționați la gândul surprizei pe care o făceau și-au strigat odraslele. Emanuela, fetița unchiului Dali, era un copil mai mult decât grăsuț. Înceată, greoaie și fricoasă, ea privi bicicleta cu spaimă. Nici nu-i trecea prin cap să-și urce trupul mare pe șaua mică ce se legăna înfiorător. Tatăl ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pășiră pragul clasei. Pe bănci îi aștepta abecedarul și o floare. Se așeză care cum apucă, cu ochii țintă la cartea frumos colorată. Fetițele se înghesuiră în primele bănci, băieții se adunară stol în spatele clasei. Părinții se agitau îndrumându-și odraslele spre un loc sau altul. Sanda se da de ceasul morții împingând-o pe Luana către prima bancă dar ea se încăpățâna să se întoarcă în grupul băieților. O apucă de mână și-o așeză în banca a doua de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Grivei, cel răpciugos, nu scăpa de talpa lui înglodată. El nu-și lovise vreodată soția iar pe copii i se rupea inima când trebuia să-i altoiască. Nu se pricepea la carte, nu făcuse nici patru clase, dar își învățase odraslele ce-i respectul, bunul simț, mila și omenia. Erau lucruri care nu se învățau la școală. Le moștenise de la maică-sa și le dădea mai departe copiilor lui, dar doamna era prea înțepată să observe asta. Sanda căpătase obiceiuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în camera cealaltă să pregătească spectacolul. Era un adevărat ritual în familie, pe care Luana îl apăra cu strășnicie. Cortina, improvizată dintr-o pătură, ascundea ultimele retușări ale protagoniștilor. "În sală", părinții așteptau să vadă noile realizări în materie ale odraslelor. Când Luana se zgâi din spatele cortinei și întrebă " Ce faceți, nu aplaudați?", ei începură să bată din palme îndelung și zgomotos. La ridicarea "cortinei", spectatorii îi văzură pe Dan și Ema aliniați în fundal, cu Luana proțăpită în fața lor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
spus și au avut curajul s-o facă. A doua zi, o dată cu răsăritul soarelui, au început represaliile. Luana a auzit, numai, despre ele. Câțiva dintre demonstranți au fost exmatriculați. Au venit părinții, îngroziți, revoltați, cu vorbe grele de dojană la adresa odraslelor și sarsanale burdușite pentru capetele "încoronate" ale facultăților. Studenții au fost reduși la tăcere. Totuși, răzmerița lor a avut și câteva urmări bune. S-a dat drumul la curentul electric, li s-au oferit excursii de revelion, în diferite stațiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
tău! Sunt șefa ta, asta e, nu poți face nimic. Femeile din secție s-ar bate pentru o șefă ca mine. Împăunată cu atâta șefie se așeza pe scaun, în sufletul fetei și trecea la poveștile interesante ale vieții particulare. Odraslele ei erau super dotate, super îmbrăcate, frumoase și teribile, cum nu se mai văzuse până atunci. Bărbatul... ei, bine, nu era cine știe ce, o dădea, uneori, de toți pereții și-o făcea în toate felurile dar, până la urmă, se dovedea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]