439 matches
-
Prezenta antologie a Annei Marie Bejliu, inserând volumele de poezii - „Felinar natural”, „Înveți să cânți tăcând” și „La răsărit mă vindec”, este o călătorie a cuvântului către apele primordiale ale marelui Cuvânt. Pentru aceasta, poeta vâslește printre sensuri și semnificații ofilite, exfoliindu-le, spre a le primeni apoi în catharsisul unui nou botez: „la mijloc de gând/ cinci din șapte cuvinte/ devin/ lacrima frunzelor nenăscute// al șaselea/ devine murmurul copacului tăiat/ al șaptelea/ izbucnește floare/ întru tăcere/ și sunet de toacă/ îmbrățișează
AUTOR: DOAMNA COSTINA SAVA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348758_a_350087]
-
Când măștile căzura din ochii tuturor, Când mâinile ’nălțate cerșindu-și izbăvirea Strângeau în palme moartea împrăștiată-n zbor. Un glas apocaliptic ca prevestind pieirea Dezlănțuise iadul pecetluit cu sânge, Și luase foc pământul și ramurile-n tei Și iarba ofilită, îngenunchiat se strânge În ropot de travaliu se-nfășură de-acum O lume-nfiorată născându-se sub scrum. II Al doilea înger iată, își ascuți pumnalul Și răgnete de gheață îmbrățișă cuprinsul Fiori și deznădejde pulsa în piept - ca valul, Când
APOCALIPSA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346927_a_348256]
-
cu superioritate și ură, șuierând printre dinți: - Ești o perdantă jalnică! - Timpul va cerne aceste lucruri. Vom vedea! ȘANSA îi privi fix, fără culoare sau nuanțe, întorcându-le spatele. Se îndreptă spre ieșire. În urma sa, rânjetele se măcinau, crăpând obrajii ofiliți de sufletele uscate. Se disipau în deșertul existențelor golite de orele stoarse în beții și petreceri deșănțate. Inimi îmbătrânite, pustii, schilodite în trupuri bolnave sortite pieirii, plătite tribut, sacrificate pe altarul minciunilor și iluziilor deșarte. A rămas în picioare, privind
ILUZII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346438_a_347767]
-
SOARELUI-RĂSARE Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 439 din 14 martie 2012 Toate Articolele Autorului O, Doamne! Darul tău pălește azi În lumea mea preafericită, Căci știu o altă lume în necaz Și-ofranda ce mi-o dai e ofilită. Din Țara Soarelui-Răsare Suspin de suflete stinghere Razbate surd, de-atâta depărtare, În casa fericirii mele. Li-i zguduit din hău pământul lor, Li-i țara înecată-n mare, Otravă cerne dintr-un nor Și steaua lor s-a stins
RUGĂ PENTRU ŢARA SOARELUI-RĂSARE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348359_a_349688]
-
lei." ( http://milecarpenis an.ro/2010/ 02/va-provoc ) PRIMUL RĂSPUNS ...A venit chiar atunci, de la el: "Am maturat în fața apartamentului și până la etajul 4. Am curățat toate florile ambientale, de frunzele uscate. Am băgat în apartament cei 2 ficuși ofiliți, pentru a-i înlocui cu cativa puieți de curmali verzi. Sper eu că am ajutat-o în felul acesta pe tânți aia drăguță care, întotdeauna când matură scară și mă întâlnește, mă întreabă cât e ceasul. Pentru că văd că nu
AUTOR, MILE CĂRPENIŞAN de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345293_a_346622]
-
la vale, atingandu-ne. Primeste-l și da-l mai departe! PRIMUL RĂSPUNS...A venit chiar atunci, de la el: "Am maturat în fața apartamentului și până la etajul 4. Am curățat toateflorile ambientale, de frunzele uscate. Am băgat în apartament cei 2ficusi ofiliți, pentru a-i înlocui cu cativa puieți de curmali verzi.Sper eu că am ajutat-o în felul acesta pe tânți aia drăguță care,întotdeauna când matură scară și mă întâlnește, mă întreabă cât eceasul. Pentru că văd că nu va
AUTOR, MILE CĂRPENIŞAN de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345293_a_346622]
-
ea fără de blândețe Nimeni n-are timp să vadă a ei finețe. Sunt gingașe petale de-o roșie culoare Două floricele rupte, din mama floare Au căzut și mor... pe-o piatră oarecare. Rece este piatra și viața este-amară. Floarea ofilită, a murit pe seară. Lacrima de rouă a-ncetat să doară Petale veștejite cu sete de... apșoară S-au ofilit tăcute, pe trotuarul rece. La fel ca Floarea Vieții ce uscată, trece... © D. Theiss Referință Bibliografică: Floarea...Vieții / Doina Theiss : Confluențe
FLOAREA...VIEŢII de DOINA THEISS în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345494_a_346823]
-
de mână cu tot soarele, ce cade printre raze, Și iarna verii noastre, ce -n sfinți ne-a întrupat, acum s-aplaude... Vom asculta o melodie,-mpovărându-ne iubirea despărțită, Înt-un altar al florilor ne-am pomenit...Iar se dezgheață junețea ofilită, Și vom lăsa, pe clapele amare, vibrații, culmile să le smerim, Ca niște păpădii pierdute printre vise, să învățăm să mai iubim. Și iarna cea de-o vară, cu poezia florilor lui Bach, prin muzică se naște, Să ascultăm cum
TE AȘTEPT LA MUZICĂ DE BACH de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376890_a_378219]
-
EUGEN DORCESCU, DORUL Autor: Eugen Dorcescu Publicat în: Ediția nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Eugen Dorcescu Dorul Olimpiei-Octavia Dorul e fereastra cenușie, în zori, spectralizând maligna, saturata-mi de dor insomnie; dorul sunt orele zilei, tânjind, ofilite, lunecând, așternându-se, ca niște thanatice flori, lângă urna ta cu cenușă, în inima mea, în inima ce-a devenit, și ea, între timp, cenușie; dorul sunt nenumărații mei pași fără drum, dorul e tăcerea moartă din cuvintele mele; dorul
EUGEN DORCESCU, DORUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377057_a_378386]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > HAIKU Autor: Maria Cristina Pârvu Publicat în: Ediția nr. 1907 din 21 martie 2016 Toate Articolele Autorului Haiku fereastră plină - mușcate ofilite pe pervazul ei cerul limpede - broasca sare pe pietre în gârla mică verde de smarald - prin iarbă licuricii sclipesc în noapte cerul plin de nori - femei acoperite în câmp cu pături liliac înflorit - deasupra cocorii trag brazde noi pe cer
HAIKU de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377984_a_379313]
-
grădinuță, cu flori în toate culorile curcubeului, frumos mirositoare. În fiecare dimineață, o fetiță durdulie cu ochii ca viorelele, uda florile cu apă dintr-o găletuță. -Bună dimineața, flori frumoase ! -Bună să-ți fie inima, fetiță hărnicuță ! Le curăța frunzele ofilite, săpa în jurul lor, le mângâia și le vorbea fiecăruia în parte: -Bună dimineața trandafiri mirositori, azi vă curăț de omizile verzi. Când ajunse lângă stratul cu lalele, nu-i venea să creadă ! Erau ofilite vreo patru lalele și câteva lăcrămioare
MOSORELUL DE CATIFEA de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375806_a_377135]
-
grădinuța, cu flori în toate culorile curcubeului, frumos mirositoare.În fiecare dimineață, o fetiță durdulie cu ochii că viorelele, udă florile cu apă dintr-o găletuță.-Bună dimineață, flori frumoase !-Bună să-ți fie inima, fetița hărnicuța !Le curată frunzele ofilite, sapă în jurul lor, le mângâia și le vorbeafiecăruia în parte:-Bună dimineață trandafiri mirositori, azi va curat de omizile verzi.Când ajunse lângă stratul cu lalele, nu-i venea să creadă ! Erau ofilite vreo patru lalele și câteva lăcrămioare, iar
CORNELIA NEAGA [Corola-blog/BlogPost/375843_a_377172]
-
adăugate pe rând, sugerează diferite componente ale vieții omenești. Exilul și repatrierea sunt trecere de la înnoptare spre lumină, iubirea tinereții are culoarea florilor și a răsăritului de soare, nostalgia trecutului se asemuiește cu “razele de sub nori”, bătrânețea are nuanțele primăverii ofilite, tăcerea introspecției e incoloră, ca o absență dedicată sieși, moartea însăși își preschimbă negrul în alb, căci albul este mai nimic decât negrul, e hârtia fără scris, e harul nemaiîmplinit, e uniformizarea cu ceilalți. Citește mai mult Citind placheta luiSolo
MAGDALENA BRĂTESCU [Corola-blog/BlogPost/375159_a_376488]
-
adăugate pe rând, sugerează diferite componente ale vieții omenești. Exilul și repatrierea sunt trecere de la înnoptare spre lumină, iubirea tinereții are culoarea florilor și a răsăritului de soare, nostalgia trecutului se asemuiește cu “razele de sub nori”, bătrânețea are nuanțele primăverii ofilite, tăcerea introspecției e incoloră, ca o absență dedicată sieși, moartea însăși își preschimbă negrul în alb, căci albul este mai nimic decât negrul, e hârtia fără scris, e harul nemaiîmplinit, e uniformizarea cu ceilalți.... XVI. SERIALUL DE TELEVIZIUNE „SULTAN SULEIMAN
MAGDALENA BRĂTESCU [Corola-blog/BlogPost/375159_a_376488]
-
Acasa > Strofe > Creatie > CHIAR UN PIC CAM OFILIT Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 1887 din 01 martie 2016 Toate Articolele Autorului Acum când păsările ciripesc, Când toate iubirea regăsesc, În urletul de viață mustesc, Natura cuvântă că toate iubesc.. Când ghioceii au răsărit de mult, Flăcăii
CHIAR UN PIC CAM OFILIT de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373214_a_374543]
-
de mult, Flăcăii duc inima la un consult, De-ar fi așa doctor să le aline, Iernile grele ”tratate cu suspine.. Ghiocelul sprintenel ce s-a ivit, Prin pojghița rece el a izbutit, Chiar de-i acum un pic cam ofilit, Dar nu iubirea vrednică de iubit.. Apare primăvara cu un Mărțișor, Înflorând tot ce-i dintr-un Odor, Făcând și pe fete mai inimoase, Ca să fie ele mult mai Frumoase..! Referință Bibliografică: Chiar un pic cam ofilit / Valerian Mihoc : Confluențe
CHIAR UN PIC CAM OFILIT de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373214_a_374543]
-
un pic cam ofilit, Dar nu iubirea vrednică de iubit.. Apare primăvara cu un Mărțișor, Înflorând tot ce-i dintr-un Odor, Făcând și pe fete mai inimoase, Ca să fie ele mult mai Frumoase..! Referință Bibliografică: Chiar un pic cam ofilit / Valerian Mihoc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1887, Anul VI, 01 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Valerian Mihoc : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
CHIAR UN PIC CAM OFILIT de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373214_a_374543]
-
zglobie-al fericirii cult.// Îngerii de ceară nu ne mai acultă,/ Rugăciuni febrile tremură în van,/ Copleșiți de reguli și mâhnire multă,/ Aruncăm credința peste paravan.// Suflete de gheață, ca-ntr-o bibliotecă,/ Zeci de pagini goale lin își răsfoiesc,/ Ofilita soartă-și plimbă pe potecă,/ Avansând rănită, zâmbetul grotesc.// În oglinda vie ne privim cu teamă,/ Îngroziți de-abisul ce-l putem vedea,/ Respirând cuminte, ne-ndreptăm spre vamă,/ Croșetăm fantasme după o perdea.// Stăm zidiți în ocne de singurătate
NOU VOLUM DE VERSURI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372212_a_373541]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > TOAMNA Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1691 din 18 august 2015 Toate Articolele Autorului TOAMNA În păr cu frunze ruginii Și cu petale ofilite, În haine lungi, portocalii Și cu puterile sleite, Mânată de un vânt nebun, Ciudata toamnă, pesimistă, Ajunse și-n al meu cătun Ștergându-și ochii c-o batistă. Îmi amintesc, era târziu, Am stat de vorbă pe cărare, Apropiați ca
TOAMNA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372253_a_373582]
-
spini pe ușa mea!? "se întrebă ea cotrobăind enervată după telefon. Lumina pe scară nu funcționa de două zile și ea folosea lumina telefonului, pentru a nimeri încuietoarea. ” Ce naiba e asta? ” bombăni ea contrariată, apucând cu atenție și neîncredere trandafirul ofilit ce fusese agățat de clanța ușii cu stângăcie, de o mână nesigură. Îl privi câteva secunde cu ostilitate, apoi îl aruncă cu obidă în hăul scărilor. Mânia urcă întâi în obraji, colorându-le paloarea, apoi se umflă în creier, procurându
ISPRĂVILE LUI CUPIDON (PART. 11) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375653_a_376982]
-
o continuă luptă cu vicisitudinile. -Sărut mâna mamă și bine te-am găsit! -Îi spun cu emoție în voce. -Bun venit acasă, fata mea! -Îmi șoptește ea, zâmbind printre lacrimi. Scot o batistă și îi șterg obrazul ud cu piele ofilită, luminat de o aureolă de noblețe degajată de sufletul ei cuprins de fericirea revederii. Îi zâmbesc fără multe vorbe ca să nu mă năpădească lacrimile ce le rețin cu greu în gât. Astfel îmbrățișate intrăm în casă. În treacăt cuprind cu
UNIVERSUL UNDE MĂ SIMT O PRINȚESĂ de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379258_a_380587]
-
și grădini, sa-i ducă soțului ei, neașteptata veste, ce-o primise de la Mesagerul Divin. În fuga sa, femeia, nu lua seama la nimic, nici la iarba câmpului ce își recupera culoarea verde vie, așa cum era altădată, nici la florile ofilite ce își recăpătau ca prin farmec, minunatele culori vii, împrăștiind în aer o mireasmă divină, iar păsările cerului mirate parcă de ce se întâmpla în acea dimineață, ciripeau vesele și gălăgioase, începând la unison o sonată din cea mai aleasă, demnă
LEGENDA LUI GETIC- COPILUL CU INIMĂ DE AUR de ARON SANDRU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369150_a_370479]
-
aramă ridicat de Moise în pustiu. Așa a dobândit imagine pozitivă, ținut pe cruce ca simbol al lui Iisus, răstignit, contrar relației cu Eva: „Mărul Tăcerii doar Eva îl știe, șarpele demult l-a uitat, febra ta, Poezie, învie, fruct ofilit în bazalt!”; „Totul începe aici, în Tăcere: ulița doldora de fulgi și imperii bizantine, noroiul pașilor desculți prin otava copilăriei, șarpele primei iubiri ... Între lumină și umbră, între suflet și spirit, între tot ce ar putea să însemne lumea contrariilor
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
îngândurat, O soartă bătută, O lume pierdută, O datorie neplătită, O viață netrăită, O moarte nedorită, O-nmormântare urâtă, O predică nespusă, Un sicriu ciudat, Un pământ neudat, Un suflet uitat, Un cer întunecat, Un chip tulburat Și-o floare ofilită, O ființă neiubită, O inimă pierdută De nimeni știută, Eternă vecie, Scurtă viețuire. (citiți cum vreți; de jos în sus ori de sus în jos) Beatrice Lohmüller 15 octombrie 2014 http://creatieproprie.wordpress.com/ Picture by Gyuri Lohmuller gyurka.deviantart
GÂNDURI NESPUSE de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362257_a_363586]
-
iarnă,bujorii din Poienița Cucului, și iarăși tabla din clasă pe care cineva scrisese “La revedere,scoală!"..... Mai avu puterea sa meargă pînă la banca de lîngă școală și obosită se așeză ca o umbră, tinînd în mînă coronița aproape ofilită și cele trei fire de crini luate pentru tovarașa dirigintă. Zăpușeala zilei de vară începea să pună stăpînire peste toate ,dar nu îi putea usca obrajii de pe care se prelingeau încet lacrimile ,direct in podul palmei. Sarafanul albastru îi devenise
ASTEPTAREA de MIRELA PENU în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377730_a_379059]