5,006 matches
-
nimeni... Unde muncesc? Acolo, de când mă știu, la partid, dau de muncă la aproape cinci mii de suflete. De la județeană am plecat, atunci când cu accidentul cu mașina... Gheorghe se opri brusc, își mai turnă un pahar, îi turnă și femeii. Oftă prelung și apoi încremeni cu privirea în tavan. Lasă, frate, bine că nu te-au închis... Să închidă pe aia a mă-sii, nu pe mine ! Ce dacă eram beat, ce dacă au murit doi oameni, nu puteau să fie
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
bătrână, că n-am mai văzut-o de un an. Iei două sticle, la un litru. Dacă mai rămâne ceva, cumpără-i niște zahăr... Dar pentru zahăr și pâine am nevoie de cartelă... Gheorghe se uită lung la frate-său, oftă și mai scoase o bancnotă de zece lei. Credeam că am un frate.... descurcăreț! Trecuse binișor de prânz când familia Tălparu ajunse în satul natal. Un sat mic, la aproape jumătate de kilometru de strada principală. Să fi avut vreo
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
altul, surprinși de intuiția mamei, rămasă neschimbată. Când erau mici, nu o puteau minți; se uita lung la ei și spunea imediat ce au făcut sau ce vor să facă. Tăcură stingheri câteva secunde, privindu-și mama cu vinovăție. Bătrâna înțelese. Oftă încet, privind spre candela aprinsă deasupra patului în care dormiseră cei doi. Vor distruge satul, biserica, dar pe Dumnezeu, dragul meu, niciodată! El, da, îi va nimici în flăcările Iadului... așa să le spui, Gheorghe, mamă, îngăimă bătrâna, apoi ieși
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
în fiecare dimineață trimit un raport la București. Tot ce-mi prezintă șeful securității, așa trimit, dar sunt sigur că nu ajung la secretarul general sau, dacă da, doar câteva fleacuri. Să dea Dumnezeu... să nu am dreptate, Ghiță. Tălparu oftă și el, apoi, timid sau mai degrabă fără convingere, încercă totuși să-și susțină ideea: Dar hai să privim și sub alt aspect lucrurile. La noi aparatul funcționează perfect, securitatea și armata sunt cu noi, cu poporul... Vorbești ca la
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
noaptea, când mă trezesc, și uneori vorbesc singur sau cu bătrânul... Ești profesoară, ai studiat psihologia, chiar dacă ți au desființat catedra. Ce să fac, unde să mă duc? Mam gândit că tu vei ști... Elena îl privi fix în ochi, oftă prelung și se ridică în picioare. Se apropie de el și-i mai turnă restul de șampanie. Desigur, Gheorghe, pentru tine eu nu reprezint nimic, sunt doar o femeie obișnuită, o simplă profesoară, mai nou de filozofie. Am o locuință
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
părea să aștepte cuminte, golită pe jumătate, iar jos, la nici un pas, era aruncată o alta, goală... Fără a saluta, primul secretar se așeză în unul din fotoliile de lângă canapea și, o vreme, rămase acolo nemișcat, tăcut. Într-un târziu, oftă prelung, se uită la Gheorghe de parcă ar fi dorit să-i ceară ajutorul într-o problemă care îl depășea, apoi își turnă în paharul din care băuse subalternul său. Sunt nebuni sau trădători!... altă explicație nu găsesc. Să-l aresteze
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
ce-ai făcut, domnu’ Ghiță? Întrebarea bătrânului rămase fără răspuns. Tălparu sări sprinten în mașină și demară puternic. Pe Elena bătrânul nu o întrebă nimic, în sat se știa că evita cu dispreț să vorbească femeilor, deoarece le considera proaste. Oftă doar, își făcu cruce și luă, aproape opintindu-se, cele două valize destul de voluminoase, Elenei lăsându-i gențile pline până la refuz. Nu făcură decât câțiva pași, când, ca din pământ, le apăru în față bătrâna Tălparu. Își strânse în brațele
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
a adus pe tine? Se întoarce, mamă, unde să se mai ducă? A mers să lase mașina... vine cu Petrică în două-trei ore... Dar spunemi, de ce au plecat oamenii din sat, unde s-au dus? Bătrâna privi trist în jur, oftă prelung și izbucni iarăși în plâns. S-au dus, mamă, au băgat tractoarele cu lamă într-o dimineață. Pe câini, șeful de post i-a împușcat, banditul...Tu-l ții minte pe Marin a’ lui Calistru? A fost la nuntă
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
televizor se difuză o declarație a generalului Iulian Vlad, prin care anunță că securitatea este alături de popor, de revoluționari, Gheorghe tresări ca trezit brusc din somn, poate chiar adormise, își luă arma și, fără să spună ceva, se ridică încet, oftă prelung și ieși în curte. Bătrâna sări imediat, uitând de baston și de boală. Făcu precipitat doi pași spre ușă, dar se opri lângă Elena care, de ore în șir, stătea în picioare, fără să spună nimic, lipită de soba
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
spre ușă, dar se opri lângă Elena care, de ore în șir, stătea în picioare, fără să spună nimic, lipită de soba de teracotă. Du-te după el că se împușcă, fato! Nu ai văzut cum se uita, cum a oftat?! Elena îi zâmbi ușor, cu o nepăsare cumva tristă sau resemnată. Fii liniștită, mamă, nu se împușcă Gheorghe, îl cunosc bine. Nu ai văzut că acum câteva minute a aruncat ceva în foc? Legitimația și carnetul de partid, asta a
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
omoare! reuși să îngaime ditamai bărbatul. Înlemni Gheorghe, la fel și cele trei femei. Se șterse la ochi, de parcă ar fi văzut o nălucă. În fața lui, la doi pași, primarul comunei, prietenul lui din copilărie, Dumbrăveanu, se târa în genunchi. Oftă neputincios Gheorghe, își aprinse o țigară și ieși iarăși în curte. Mai erau câteva ceasuri bune până la ziuă. În sat, mai bine spus în cele trei case care mai rămăseseră, era o liniște deplină. Azorică se apropie de bărbat, aproape
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
post îl sorbea din ochi, mai ales după ce observă pe capacul televizorului un număr de inventar, urmat de trei litere ,,CPJ”, pe care le acoperi rapid cu un creion chimic, având grijă să-i facă din ochi lui Petrache. Gheorghe oftă, dădu din cap și murmură printre dinți, fără a fi auzit: Mare bandit... o să ajungă om mare... Capitolul 5 Scoală, mamă, nu te speria... e mare jale, i-au prins... Gheorghe sări în picioare și, în câteva clipe, în casă
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
înțeleagă. Elena alergase și ea din cealaltă cameră, imediat după bărbat, dar apoi se așezase și acum stătea calmă pe scaunul din fața televizorului, fără să-i tresară un mușchi pe fața încă tânără și frumoasă. Doar din când în când, ofta încet, cu milă parcă. Bătrâna își reveni prima. Umplu un pahar cu vin, vărsă câteva picături pe jos, își făcu o cruce mare, apoi bău, fără să se oprească, până goli paharul. Dumnezeu, să-i ierte! I-au ajuns blestemele
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
spital? Medicul păru puțin descumpănit, dar își reveni imediat și, cu aceeași voce caldă, întrebă: Sunteți rudă cu tovarășul de la partid, cu Gheorghe Tălparu? Da, sunt soția acestuia, dar de ce nu sunt la spital? Omul se așeză pe marginea patului, oftă încet, neștiind parcă ce să facă în continuare. Am intrat într-o horă frumoasă, dacă se află, mă împușcă, și nu numai pe mine... La spital a fost prăpăd, au fost aduși zeci de morți, i-au trimis... Dumnezeu știe
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
au luat de el? Știu că era om mare, om cu funcție... Și acum ce caută în sat? Se ascunde? Petrache nu se grăbi să-i răspundă. Se așeză mai bine în fotoliu, goli păhărelul umplut de mătușă sa, apoi oftă. Da... a fost un om mare, dar pentru vechiul regim, acum puterea suntem noi... Nu a pățit nimic, a șters-o la timp din Timișoara, acum stă și meditează la gura sobei, parcă-l văd. Atâta timp cât eu am intrat în
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
morfină tot a luat... Am pus plicul pe masă, la vedere. Elvira l-a ridicat și l-a așezat pe un șervețel, puțin mai într-o parte. N-a spus nimic, doar s-a uitat lung la mine și a oftat. Ne-am așezat la masă, față în față, și am început să mâncăm. Am deschis și televizorul; Ion Iliescu se adresa românilor. Nu ne-a interesat. Am desfăcut o sticlă de șampanie, după care am dansat. „Elvira, acesta este ultimul
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
domnul deputat, eu vreau o cafea și o apă plată. Dacă sună Anghel, îmi faci legătura imediat, în rest, nu sunt pentru nimeni. Nu comandă imediat Petrache, cu toate că sărise politicos în picioare. Întinse mâna secretarei, îi sărută vârful degetelor și oftă cumva nostalgic. Ce n-aș comanda de la această frumusețe?! Totul sau nimic...Dar trebuie să mă conformez situației. O cafea și o tărie, numai românească să nu fie. Cici zâmbi, înclină cochet din cap, iar înainte de a ieși din imensul
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
apoi se mulțumi să nu mai spună nimic. Rămase în picioare până la plecarea colonelului și numai soneria telefonului îi aduse aminte că este un înalt demnitar. Lasă scuzele și spune-mi repede care-i problema! Cum... doamna Tălparu?! Lăsă telefonul, oftă, își aprinse o țigară, se uită la ceas, apoi la Gheorghe. Acum două ore a murit mama, joi o îngroapă... a sunat Lucica. Capitolul 2 Dacă nu ar fi văzut biserica, frații Tălparu nu ar fi recunoscut satul în care
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
bună, nu i-a părut rău că a murit... murmură Lucica, în timp ce lega poarta cu o sârmă. Acasă nu rămase nimeni, așa hotărâse Gheorghe, de la cimitir direct în oraș, la praznic... Își făcu mașinal cruce, mai privi o dată spre casă, oftă și plecă să-și ajungă copiii. La praznic merseră și autoritățile locale, primarul și secretarul primăriei, care apărură doar după înmormântare, la poarta cimitirului. Și, desigur, șeful de post. Directorul școlii nu mai putu să meargă. Unii spuneau, chicotind, că
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
a dat voie să vă sun... A căzut toată rețeaua cu benzina, cu procesarea petrolului... pe relația Ucraina... Eu nu știu nimic. Poate intervine Petrache... dacă nu și el... Distrugeți tot, acte, ștampile, eu... nu știu nimic! Telefonul amuți. Elena oftă, își aprinse și ea o țigară, lăsându-se încet pe marginea patului, lângă Gheorghe. Peste câteva minute, îl sună pe Petrache. Acesta răspunse imediat. Acum ce veți face, Petrache? A sunat Anghel... Cum, tu nu știi nimic?! Dar miile de
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
sau cel puțin așa am crezut. M-am prezentat onorabil, aș spune, deși la un moment dat mi s-a părut că mă aud răcnind atonal în fața unei mulțimi pe care n-o vedeam din pricina luminilor puternice. Simțeam mulțimea respirând, oftând, vânând greșeli. O mulțime furioasă și disprețuitoare, gata să spintece la cea mai mică ezitare. Când am crezut că s-a termi nat, venită de nicăieri, Mili a apărut pe scenă și cu un gest na tu ral, i-a
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
blestemele bunicii. Pentru prima dată de când vin la ea, și balamalele ei tac cum tac oamenii când își pierd sensul. A scos ușa pentru sora ei, ca să poată ajunge, sprijinită în cadru, la veceu. Îmi trag chiloții în fața oglinzii și oftez. Răbdare, răbdare. Curaj. La apar tamentul 10 de pe Iuliu Maniu, blocul cu salonul de bron zat, curajul presupune revenirea în camera în care se sărbătorește ajunul morții. Diego, por favor, no te vayas. Și din podea cresc furnici care îmi
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
sau numai răpite nici ea, întoarcerea, nu mai avea să se făptuiască dacă n-ar mai fi bine să-i aștepte. Nu, mamă. N-am unde mă duce și n-am pe cine dori decât pe cine știi. Fata mea, oftă bătrâna. Cât ești de naivă și câte mai ai de-nvățat! O să-nvăț dacă va fi nevoie, izbucni Cerboaica și se ridică tremurând ca varga de slabă și înăltuță cum era. Tu-l ai numai pe unul de așteptat, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
că nu-i muncită, își spuse și, foindu-se prin casă, începu să se îmbrace. Cu ochii încordați, nimeri geamul și-l crăpă încetișor. Lumina lăptoasă năvăli buimacă înăuntru, cenușie și rece, făcând-o să clipească mărunt. Bătrâna se întoarse oftând și-și strânse părul la spate. Se uită cum doarme nora, cu fața-n sus, c-o mână sub cap, dezvelită și transpirată, c-un picior afară, cu genunchiul gol și rotund deasupra cearșafului. Ce-i pasă! Doarme ca pietrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mai e? Nu mai scrie nimic? Ba da. Stai. Cine știe ceva de sublocotenentul Gornea Dumitru, dintr-o divizie de infanterie, este rugat să comunice urgent la adresa: Vasile Gornea, strada Apostol Mărgărit 2, București, telefon 3. 40. 90." Doamne, domnu! oftă bătrâna. Toma era sublocotenent la-nceputul războiului. Sublocotenent l-au luat, cum a isprăvit școala. Acuma e căpitan, decorat, citat pe armată. Te poți mândri cu el. "Berlin 15, Reuter, transmite: Cele mai apropiate regiuni ale frontului de est vizate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]