200 matches
-
amară, dar recognoscibilă. — Bună, frățioare. Silueta Prepelicarului pătrunse în încăperea reflectată în oglindă. Vultur-în-Zbor simți cum o sudoare rece îl năpădește din cap până-n picioare. Spectrul Prepelicarului înaintă puțin în „încăpere“ și repetă: — Bună, frățioare. Apoi se retrase prin ușa oglindită și totul reveni la normal. Vultur-în-Zbor simți nevoia să se rezeme de o policioară ca să-și revină. Irina Cerkasova stătea lângă un șopron de la capătul grădinii. Șopronul nu avea ferestre, iar ușile îi erau închise cu lacăte. Ochii gri ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
îmbrăcase. Avea haine-n dungi, călcate, și-o batistă curată la buzunarul de sus. I-a privit pe rând. A mai tras de spatele lunganului, s-a mai uitat chiorâș la ăl bătrân, pe la zece a terminat și Didina cu oglinditul. Le plăcea pungașilor! Afară, la poartă, așteptau trei trăsuri, plătite gata, să-i ducă pe sus, să nu se murdărească. Era la sfârșitul lui februarie. În aer se simțea boarea primăverii care venea. O lună bogată și tânără cutreiera deasupra
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
gât și doar în jurul ochilor și al gurii cu alte culori, albastru sau roșu, de obicei. Nu intră în discuție cu nimeni, vorbește întruna, amestecând cuvinte, trecând cu pași rari, înceți, oprindu-se în fața vitrinelor, contemplându-se, strigându-i chipului oglindit, râzându-i sau, dimpotrivă, izbucnind în lacrimi. Poate sta îndelungi clipe în fața câte unei vitrine studiindu-se în apa sticlei cu o curiozitate nedisimulată, asemeni unui animal primordial care, parcă atunci desprins din cețurile facerii, și-ar contempla făptura, chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dar nu le auzea ea. Trenul plecă din gară și nu văzurăm doar fabricile fumegând și macazurile, ci, dacă priveam Înapoi, puteam să vedem și orașul și portul În spatele căruia se Înălțau dealurile cu stânci și ultimele raze ale soarelui oglindite În apă. În timp ce se-ntuneca trecurăm pe lângă o fermă care ardea În mijlocul câmpului. Mașinile se opriseră de-a lungul șoselei și așternuturile și alte lucruri din casă erau Împrăștiate pe câmp. Erau mulți oameni care se adunaseră să vadă casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
părăsi.“ Valerius simțea cum viața începe să-i curgă prin vine, inundându-i mintea și sufletul, simțea cum se topește gheața care îl amorțise până atunci. Putea trăi din nou. Zâmbi, în timp ce Velunda dispărea printre umbrele apusului. Revăzu chipul ei oglindit în apa fântânii, gestul prin care îi cerea să nu plece. Auzi din nou numele lui Salix aclamat de mulțime. Își revăzu prietenul, închis în carul ce intra în Ludi. Se întoarse spre Antonius. — Ai aflat despre Salix? Mâine au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
locală, dar care, ancorată în toponimia local ă, s trălucește tocmai prin valoarea științifică densă, prin repetire, a tuturor acestor elemente care înseamnă nu numai păstrarea identității Dorohoiului, dar însăși a României de astăzi și de mâine. Istoria poporului român oglindită în toponimi e este titlul lucrării eminentului Emil Popovici, care-l inspiră pe Gh. Gh. Covatariu, cel care, spre cinstea sa, scrie i stor ia orașului său de domiciliu tocmai prin toponimie. Nu însă fără a stărui mai întâi asupra
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
se comporte în moduri anitisociale. Acest lucru se întâmplă mai ales dacă situația îi permite să dea frâu liber impulsurilor proprii sau să execute ordine ori indicații pe care le-ar disprețui în mod obișnuit. Ochelarii de soare cu lentile oglindite erau astfel o unealtă care ne ajuta pe gardieni, pe directori și pe mine să fim mai detașați și mai impersonali în felul în care ne purtam cu deținuții. Uniformele cofereau gardienilor o identitate comună, la fel ca necesitatea ca
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
cât și arta. În interiorul rece și geometric al unei case burgheze, o tânără sobră, de o frumusețe palidă, regală, privește drept și enigmatic, în timp ce mâna stângă deschide ușa unei încăperi. Casa toată pare un labirint de uși întredeschise și camere oglindite, răsfrânte la infinit. Desculță, surprinsă în chiar miezul intimității sale, femeia își poartă, ca pe o armură, pieptul dezvelit, eliberat din mătasea grea, cu mâneci din dantelă, a unei haine nobile, dublată nefiresc de faldurile unei rochii boeme, din care
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
secol romanul desfășura În oglinda sa fîșii imense de realitate socială, psihologică, etc., astăzi oglinda aceasta, micșorată și tulbure, abia mai Înregistrează cîteva, disparate, “mișcări ale ființei interioare”. Problema este că, dacă Înainte asistam așadar la suprafețe mari de realitate oglindită, astăzi sîntem martorii unor grămezi de “cioburi” care reflectă același lucru (dar există un „același lucru”?). Dar nu aici locul acestei discuții. Funcția de identificare a romanului a scăzut, povestea, dacă despre ea este vorba, nu mai reprezintă pe foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Manea, cu frământările, căutările și angoasele sale, biografice și în special poietice. Preocuparea de a da corporalitatea lirică cea mai potrivită reflecției asupra vieții și a morții îmi pare a fi, de altfel, marea obsesie creatoare a poetului Nicolae Manea. Oglindită, direct, în imaginarul său liric, drept toposul preeminent, metamorfoza joacă, de asemenea, un rol esențial pentru autorul trudit în permanență de ideea de evoluție, de transformare creatoare. Găsirea tonului celui mai potrivit înseamnă, în cazul său, devenirea proprie prin delimitarea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de culoarea albă); distilarea urmată de conjugare, coexistența contrariilor (simbolizată de culoarea roșie), în fine, sublimarea, plenitudinea ființei, devenită căldură și lumină pură (operația ultimă, având drept analogon soarele, așadar culoarea aurului). Alambicata permutare a elementelor structurale interne este uneori oglindită și în cuprinsul cărților sale, acest element peritextual ilustrând o similară preocupare pentru substanțializarea unor simboluri mai puțin accesibile. Probabil că unul dintre cele mai elocvente exemple, din acest punct de vedere, este una dintre ultimele cărți de versuri a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de ambiguitate și ermetism - prin care se figurează două modele de poeticitate. Astfel, fiecare catren alcătuiește o secvență poetică, evidențiind contrastul dintre poezia tradiționalistă, dominată de afectivitate și lirica modernistă, cântec al spiritului pur care conferă ordine și sens universurilor oglindite. Antiteza dintre aceste tipuri diferite de poezie se realizează prin imagini organizate în serii de opoziții: simboluri ale teluricului în prima strofă versus simboluri ale acvaticului și ale celestului în strofa a doua, preponderența imaginilor auditive mai întâi, contrastiv cu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
arhitectura, împreună cu pandantul ei localizator -urbanismul - sunt oglinzi mai degrabă fidele ale societății care le generează. Iată pentru ce, în textul care urmează, vom încerca să urmărim "detectivistic" aceste oglindiri imaginale spre a trage unele concluzii de parcurs despre realitatea oglindită, care, între timp, a dispărut. Retorica națională: politici și stiluri în acest peisaj plural, pentru economia textului de față interesează în primul rând politicile și mecanismele formale prin care ideea națională, căreia artele și arhitectura la finele secolului anterior nu
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
un corp pur stereometric, e dezvoltarea unei teme cristalografice. Este imposibil să cuprinzi cu ochii sau să-ți închipui în mod real acest corp fabulos cu treisprezece mii de fețe". În cele o sută de cînturi ale Divinei Comedii avem oglindite toate cele văzute și cele nevăzute, cele ale mundanului și cele ale divinului de pe palierul începutului de veac XIV, trecute prin toate vămile văzduhului, într-o splendoare pe care numai un poet cu știința și grandoarea lui Dante ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
I/ÎI, 1906, pag. 5-6 (în continuare Catalogul în BSNR); Buzdugan George și Niculiță Gheorghe, Medalii și plachete românești. Memoria metalului, Ed. Științifică, 1971, pag. 34-35 (în continuare, Buzdugan-Niculiță);} {\footnote 4. Maria Dogaru, Aspirația poporului român spre unitate și independentă, oglindita în simbol heraldic, Ed. Științifică și Enciclopedica, 1981, pag. 33-34;} {\footnote 5. Ibidem;} {\footnote 6. Catalogul în BSNR, pag .6-9; Buzdugan-Niculiță, pag. 38-39; Maier A.Halevy și Corneliu Secăsanu, Medaliile lui Constantin Brâncoveanu și gravorul lor, în Studii și cercetări
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
80. Dr. I. Weinberg, Momente și figuri din trecutul muzicii românești, Ed. Muzicală a Uniunii Compozitorilor, București 1967, pag. 90;} {\footnote 81. Marin Mihalache, Cuza Vodă, Ed. Tineretului, 1967;} {\footnote 82. Maria Dogaru, Aspirația poporului român spre unitate și independentă oglindita în simbol heraldic, Ed. Științifică și Enciclopedica, 1981, pag. 97 și 116;} {\footnote 83. Catalogul în B.S.N.R., pag. 31;} {\footnote 84. Andone Cumpătescu, Inedit: Al. I. Cuza la Nicolina, Magazin Istoric, nr. 10, 1983, pag. 63;} {\footnote 85. Cristian M.
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
găsit aproape nici un ecou indignarea poporului Împotriva crimelor mârșave ale agenților imperialismului, Tito, Rajk etc. (Ă). Aceeași absență În problemele centrale se observă și În tratarea realităților inteme, unde fenomene noi, dintre cele mai importante, fie că sunt foarte palid oglindite, fie că lipsesc cu totul, În special avântul Întrecerilor, ca o nouă metodă de muncă. De pildă: Întrecerea pentru introducerea metodelor sovietice În munca zidarilor, campania pentru gospodărirea Întreprinderilor fără Împrumuturi de la stat, mișcarea pentru antrenarea maiștrilor și tehnicienilor În
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
din creațiile plasticei noastre Înfățișate În expoziția recentă de la Moscova, a primit o bună apreciere din partea criticilor (Ă). O sarcină fără Împlinirea căreia realitatea nu poate fi just interpretată și nu poate fi perceput „noul” care se ivește și trebuie oglindit În lupta și triumful lui asupra a tot ce e Învechit, este ridicarea nivelului ideologic al oamenmilor de artă, folosirea marelui ajutor pe care Partidul Îl dă prin Scânteia, organul său cultural, prin cărțile sale, prin rețeaua sa de Învățământ
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
piele cu ținte de-argintă». (Ă). După părerea noastră, schematismul și idilismul pătrund mai ușor În poezie acolo unde lipsește preocuparea de a reda omul nou al vremii noastre. (Ă). În literatura noastră actuală, chipul personajului negativ e mai adânc oglindit decât al eroului pozitiv. Cauza nu este alta decât «neputința de a vedea, de a cunoaște, de a ști», despre care vorbea Gorki. De asemenea, În proza și poezia noastră Întâlnim foarte mulți bătrâni sau eroi ce se comportă ca
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
relevanță politică); de asemenea, ele includ regulile și normele sociale ("eticheta de curte"), politice (codul vasalității), culturale și spirituale (canonul ortodox). Un alt exemplu îl constituie "complexele": pentru că sunt stări trăite în situații-limită, fundamentale pentru definirea unor comportamente existențiale, dar oglindite și de anumite narațiuni cu caracter mitologic, sunt definite de metonimie (o formă derivată a metaforei). Bestiarele animaliere, pe care ni le putem reprezenta precum glosarele, au ca formulă-cheie simbolul. Ele sunt reprezentate în fiziologuri, în fabule și parabole, în
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
relațiilor de putere în spațiul comunității și în cel privat, cât și raportul dintre lumea concretă și cea non-perceptibilă, dintre laic, religios și ceea ce poate fi încadrat ca abatere de la lege și canon. Structurile acestui imaginar, pe care le regăsim oglindite în texte istoriografice, religioase, "literare" (cărțile populare, spre exemplu) și "ne-literare" (scrieri "juridice" − pravilele, actele oficiale − documentele de cancelarie, notițe personale − însemnările pe cărți etc.), în programele iconografice, dar și în cadrul mentalităților (după cum le citim în mărturii), se grupează
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
mare și ce determină un mod de viață mai bun, datorită tuturor acestor aspecte observă Rifkin, Europa depășește acum America. Chiar mai important, Europa a devenit un uriaș laborator pentru regândirea viitorului umanității. În multe aspecte, visul european este imaginea oglindită a visului american. În timp ce acesta din urmă pune accentul pe creștere economică nelimitată, pe bogăția individuală și pe urmărirea interesului personal, visul european se centrează mai mult pe dezvoltare sustenabilă, pe calitatea vieții și pe consolidarea comunităților. Noi, americanii, trăim
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
dincolo de granițele identității Lui compacte. Iar această manifestare în alteritate a divinului poate fi, pentru omul credincios, îndemn la o atitudine complementară, simetrică. Tradițiile spirituale socotesc că omul este singura oglindă responsabilă a divinului, singurul loc în care alteritatea chipului oglindit poate primi un răspuns recuperator, poate fi recondusă spre non-dualitatea supremă. Trăim într-un tip de societate lipsită de pol unificator, unde alteritatea este puternic resimțită la tot pasul. N-ar putea deveni această situație materia unui exercițiu pentru a
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
imediată, publicistică, la elogiul imnic al valorilor vieții (Dimineața mărului, 1986), la reflecția meditativă și sentimentală (Monologuri, Liniștea cuvintelor, Ora păsării, 1974), la iluminații spirituale (ciclurile Cuvinte de cretă și Secunde cu munți), la formula baladescă, epică și lirică (Măslinul oglindit, 1983), la dialogurile în care apar personaje negative din „perioada administrării” (Dialoguri banale sau Trist și vesel despre oameni, 1988), la strigătele existențiale și la atitudinile patetice de susținere a idealurilor naționale (Atât de mult al pământului, 1990), în care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290464_a_291793]
-
cu fervoarea penitenței, spirituală, ci senzualist. Arta devine obiectul unui scenariu al seducției pe care moartea, sub aspectul venust al acestei nimfete, o încoronează. Din alegoriile medievale ale Frumuseții și Morții, sau a motivului miroir de la mort, sau a "craniului oglindit", sensibilitatea decadentă reține și cultivă dimensiunea senzual-morbidă și nu lecția morală pe care o oferă contemplatio morosa. Avem pusă în scenă o fascinație rea a artei, în locul adevărului ei avem seducția, și dincolo de ea, vidul. Loghi a ales o adolescentă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]