2,363 matches
-
an școlar, septembrie era cald și luminos, fără ploi, iar Soarele Încălzea și lumina sufletele oamenilor plini de nevoi și de binefacerile dictaturii muncitorești. Într-o zi În care cutreierând peste Întinsurile lanurilor de porumb, aproape bun de recoltat, peste ogoarele și tarlalele cu floarea-soarelui, gata uscată, peste dealurile și pădurile Bogdanei, acolo unde galben-ruginiul se grăbea să ia locul verdelui și viile se Îngălbeneau de ciudă la gândul că În curând vor fi deposedate de ciorchinii cu boabe aurii ce
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
-ul cunoaște de mai mulți ani un succes suspect în România. Sute de autori români, atrași fie de premiile literare japoneze, fie de ideea de a scrie în câteva minute o posibilă capodoperă, lucrează de zor pe al haiku-ului ogor. Fără să cunoască modul de a fi al japonezilor, fără să înțeleagă situațiile în care se desfășoară la ei ceremonialul poeziei (la fel de complicat și greu de înțeles de către europeni ca misteriosul ceremonial al ceaiului), haikugiii români produc frenetic, fără spirit
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
tare secetoasă și iarba de pe islazul satului Ghireni dispăruse. Vitele satului umblau flămînde cît era ziua de lungă și așteptau venirea serii ca să se îndestuleze cu buruieni aduse în saci enormi de către stăpînii lor. Oamenii mergeau la pădure sau prin ogoarele cu porumb și floarea soarelui și culegeau fîn uscat, volbură, lăptucă, limba șarpelui și alte buruieni care, în general, cresc și fără apă. Într-o văioagă, în care era apă în timpurile normale, acum crescuse o iarbă verde buratec, suculentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ale singurătății! Nu vă temeți! Ce importanță are sensul prăbușirii, când dincolo de marginea șotronului singurătatea se multiplică pentru fiecare intenție de șapte ori câte șapte? Pășiți! Sigur, domniile voastre vor reuși să despartă neghina de grâu, eu, unul, nici măcar să aprind ogorul nu am fost în stare. Focul inimii a modelat stalactite în barba lui Dumnezeu și... atât, chiar dacă 33 de ani am încercat continuu să mă restitui, să mă culeg precum lemnul teiului într-o luntre, precum piatra într-o zidire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ciuma bolșevică s-a scuturat peste creștet. Plumbul mausoleului s-a topit și s-a împrăștiat ca o pecingine de nerostire. Frica purta insignă în piept, curajul scrijelea stâlpii de telegraf, tovarășii, exfoliau sinapsele ca pe niște ouă fără bănuț. Ogorul patriei, precum un Eden roșu pregătit pentru al XVIII-lea congres. Patriarhul a convocat toate puterile cerești la sinod. (Partidul avea nevoie de un suflu nou.) Anii 80, în Copou, parcă decupați din altă lume, doi copii (un băiat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nu, să ții acolo o armată de cavalerie numeroasă, precum și pedestrași. Coloniile nu cer multă cheltuială; principele înființează colonii și le întreține acolo fără cheltuială sau cu una prea mică, și face rău prin aceasta numai acelora cărora le ia ogoarele și casele pentru a le da noilor locuitori, care sînt însă o foarte mică parte din noul stat; aceia cărora le-ai făcut rău nu vor fi niciodată primejdioși 14, deoarece sînt răzleți și săraci, iar toți ceilalți, întrucît nu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
schimbătoare, încît nu este cu putință ca cineva să stea un an întreg cu armatele lui la asediul unui oraș și să nu facă altceva nimic. Iar dacă cineva mi-ar răspunde că atunci cînd poporul își are bunurile și ogoarele în afara orașului și le vede jefuite, el nu va putea să îndure multă vreme lucrul acesta, așa încît asediul îndelungat și grija față de averea lui proprie îl va face să uite de principe, eu îi voi răspunde că un principe
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
bătrânului Abraham i s-a apropiat sorocul, iar Dumnezeu, pentru a îndulci oarecum vestea, îl însărcinează pe arhistrategul Mihail, conducătorul oștii îngerești și preotul liturghiei cerești, să coboare pe pământ. Abraham îl întâmpină ca pe un oaspete (se afla pe ogor împreună cu doisprezece slujitori), propunându-i fără șovăială să încalece pe doi cai și să meargă împreună acasă. Dar îngerul refuză să urce pe un animal cu patru picioare, astfel că Abraham, din sfântă „politețe”, acceptă să facă drumul pe jos
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
vieții sale. și rugămintea i se împlinește neîntârziat. Arhanghelul îl așază pe bătrânul patriarh într-un car format din heruvimi și tras de șaizeci de îngeri. Din înaltul cerului se văd ca-n palmă, simultan, toate îndeletnicirile omenești: unii lucrează ogorul (arotrioun), alții conduc carele (hamaxegein); în altă parte, câțiva păstori își pasc turmele; alții dansează ori pur și simplu se joacă (paizein), se întrec în luptă, cântă la citeră, pledează în tribunale. În sfârșit, unii însoțesc trupurile morților la groapă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
merge! Păcat că am pierdut roua dimineții, că atunci coasa fâșâie frumos-ascuțit prin trifoiul umezit și bine mirositor. Rămâne să ne mulțumim acum numai cu simfonia albinelor culegătoare, a chibzuit el bălăbănindu-se cu coasa în spinare în drum spre ogorul de la Poiana. Voi să știți că Mazilu' cade cu gâtu-n coasă! Că iar îi bat și zice că până disară mai are în față o zi întreagă di coasă, discutau niște prășitori care tocmai se pregăteau să-și încheie ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
disară mai are în față o zi întreagă di coasă, discutau niște prășitori care tocmai se pregăteau să-și încheie ziua de muncă. Văzând oamenii că Mazilu' trece fără să-i observe, unul dintre ei i-a urat, de la capătul ogorului, ziua bună și spor la muncă. Bonjur! le-a răspuns acesta și și-a continuat mersul legănat fără să-și dea seama că prășitorii se distrau copios privind spre soarele ce pălise și se rostogolea încet-încet către scăpătat. Bonjur, bonjur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
gâtul spart! Harnic lucrător, frățioare! 'Conu' Mazilu' își începe ziua di muncă pe-nserat! Din toată discuția acesta a reținut doar cuvintele Conu Mazilu' și veselia spontană a oamenilor, doi bărbați și două femei, care mulțumeau cerului că au isprăvit țărnuitul ogorului de porumb înainte de apusul soarelui, garanție sigură că plantele vor primi ploaie la vreme și vor da rod bogat. Da! Mazil! le-a răspuns Zimbru aspru. Dar voi nici nu visați că străbunicul meu a fost în slujba lui Vodă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de plânsul surioarelor mai mari și de bucuria celor mici că se duc la plimbare sub coviltirul ce-i apăra de vremea câinoasă a începutului de primăvară cu burniță și lapoviță din belșug. La părăsirea satului am privit îndelung către ogorul nostru de La Stejari ce dăduse la iveală acele dese ca peria, de culoare sângerie, ale colțului de secară aruncată sub brazdă la mijlocul toamnei. Priveliștea aceea mi-a declanșat atunci nu numai gustul acrișor și mirosul cald al pâinii bine rumenite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ei, un cunoscut stoler de la Antilești, o ținea ca-n palmă, mai mult pe lângă casă, așa fel ca nici soarele să n-o ardă și nici vântul să n-o bată la vreme de seceriș ori de prașilă pe mănoasele ogoare dinspre apa Moldovei. Și asta atâta vreme cât meseriașul câștiga destul de bine la rindea și cuțitoaie ca să-și angajeze lucrători vrednici pentru munca grea a câmpului. Așa că Năstăsiei îi rămânea doar să aibă grijă de păsări, ce-i drept destul de multe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ciobăniță la turma de sterpăciuni a satului. Peste o sută de capete de oi nemulgătoare, de mioare, de miei, de berbeci și batali îi dădeau mari bătăi de cap proaspetei păstorițe pentru că se răsfirau grupuri-grupuri pe tot imașul străjuit de ogoare cu diferite culturi atrăgătoare pentru ovine, oricând pregătite de mari stricăciuni. Din tot necazul, Ionela s-a ales și cu oarece bucurii, anume că băiatul cel bubos al scripcarului se mai furișa adesea prin lanurile de păpușoi pentru o partidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a pregetat să aplice în mod exemplar în practică îndrumările de partid cu privire la asigurarea unor furajări pe bază de granule concentrate-vitaminizate. Și așa, dedicându-și întreaga pricepere și agerime a minții pentru bunăstarea celor ce muncesc în fabrici și pe ogoarele patriei, tovarășul a recomandat concentratele Curd 1 și Curd 2 pe bază de cetină de brad, care până mai ieri se irosea prin păduri, și găinaț, care se utiliza numai ca îngrășământ natural. Fără îndoială că aceste descoperiri epocale vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Siretelui n-a dorit să muncească la colectivă. Zicea omul că el s-a pomenit colectivist fără să fi semnat vestita cerere de înscriere de care s-a făcut atâta caz. Ca atare, a încercat să-și muncească cele două-trei ogoare în regim privat. Dar ți-ai găsit regim privat cu tovarășii, că n-a lipsit prea mult ca să-l condamne pentru încălcarea proprietății obștești și i-au întors sub bazolă mândrețe de grâu de toamnă în vederea pregătirii unei sole mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și face gălăgie că de ce borșu-i așa de limpede. După ce se trezește îi pare rău și se bate cu pumnii în cap, că, din gospodar, a ajuns un nimeni, un târâie brâu de pe azi pe mâine; un clăcaș pe propriul ogor au dorit să-l facă de alde ai lui Bordei și alții ca el. Mai bine mor ca bunicu, că a încurcat sticla cu țuică cu cea de Verde de Paris, dar cu pălăria în mână n-am să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Ajută-mă, bădie Nicolai, că-mi moare gloata de foame! Numai dumneata ne poți ajuta că ești brigadir, că eu la șefii aiștia ai noștri de paie n-am să ajung să mă căciulesc vreodată. Dar de ce, mă omule, că ogoarele tale îs la Colectivă! Și calu, mă! Și plugu, și boroanele... Că te-ai încurcat și tu ca grierul acela o vară întreagă, asta-i altă trebușoară... Dar oamenii se mai ajută între ei la necaz și la ananghie... Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
binețe îngerilor, cobora în picaj peste pământ, de unde revenea la vizita ei la cer după o scurtă pauză. În escaladarea lor prin păducei, porumbari și măceși, brotăceii anunțau ascultătorii că timpul urmează să fie frumos, tocmai bun pentru lucrul pe ogoare. De o parte și de alta a pârâului se auzeau vocile fetelor care cântau, care mai de care mai frumos, pentru a spori voința în muncă și a mulțumi Tatălui ceresc pentru vremea bună ce le-o dăruiește. Din pădurea
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
trecea apoi le arunca, copacilor în care se urca rupea fără milă ramurile acestora. În tot ceea ce făcea, punea o răutate de nemăsurat. Într-o zi a intrat în grădina unei gospodine din sat, când aceasta era la muncă pe ogor și a rupt toate florile apoi le-a aruncat în drum, să le calce căruțele, care veneau sau se duceau la câmp. Când a fost întrebată, de ce a făcut așa, a spus: „nu se poate ca florile acelei gospodine să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
multă vreme. De cântat, nu mai cânți.. -Așa este, răspunse greierul resemnat. Nu mai cânt pentru că, sunt terminat, zise abia trăgându și respirația. -De ce? Ce s-a întâmplat? întrebă degrabă furnica. -În această primăvară, când omul și-a arat ogorul, mi-a tăiat picioarele și nu mai aud, nu mai pot ieși afară să cânt ..... -Și ... ce ai să faci? întrebă îngrijorată Furnica. -Aștept sfârșitul ..... -Vai de mine! Câtă nenorocire pe capul tău, zise furnica. -Așa este. Îmi aștept sfârșitul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
în speranța că cineva sau ceva, un miracol o va salva de la acea boală gravă, numită singurătate. Spre dezamăgirea ei, nu s-a întâmplat nimic deosebit și timpul își urma sensul curgând continuu odată cu nefericirea ei. Nu odată vecinii, cu ogorul de lângă casa ei, atunci când erau la munca câmpului, au văzut-o ieșind afară din casă învălmășită, îmbrăcată în straie ponosite și murdare, părul de pe cap nepieptănat, cu o veche pălărie din pai pe cap, uitându-se în sus, unde probabil
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pentru prima dată soarele, acolo unde te-ai trezit în cântec de ciocârlie și unde ceru-i mai aproape de pământ. Era suficient să ies la câmp să văd cum plugul ară, pasărea măiastră se-ntrecea pe sine, concertul lucrătorilor de pe ogoare, toate trimise lui Dumnezeu ca semn de mulțumire și din suflet împlinire. Ținteam de nenumărate ori cerul albastru și tot de atâtea ori eram supărat pe fulgerul luminos care a pus stăpânire pe cer și-l brăzdează mărinimos, neînțelegând de ce
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cinste loc, în desfășurarea vieții lor religioase. Dacă Sf. Scriptură nu pomenește nimic, în ceia ce privește felul distrugerii corpului omenesc, în intervalul de timp de la Adam până la Sara, cea dintâi soție a lui Avram, îngropată în peștera Macpela, din ogorul lui Efron, o face din motivul, că erau mai multe feluri de distrugere a corpului omenesc, între care natural era și cremațiunea. În capitulul V din Geneză,IX și XI întâlnim la fiecare pas expresiunea: "Toate zilele cutăruia au fost
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]