2,453 matches
-
precum și colivele din grâu ornate cu chipul Maicii Domnului. Se fac de asemenea pomene - colaci și diverse ornamente din făină de grâu. Sicriul era altădată așezat în car tras de boi. Când este scos din casă, sicriul este așezat în ogradă, iar peste sicriu se dă de pomană un oghial (plapumă) și o pernă pentru a avea căldură și pe lumea cealaltă. În nopțile ce preced înmormântarea se face privegherea. Bocetele specifice priveghiului erau cântate de bocitoare, marcând momente importante din
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
decât criza nu s-ar putea afla. Nici n-ar fi de așteptat să treacă toiul: acum e momentul fericitei, maximei lovituri. Gândește-te: cu mia de roni cu care de-abia cumpărai un metru de teren, acum cumperi o ogradă - un stadion, dacă ai prieteni. Prețul imobilelor scade amețitor, e suficient să apeși cu degetul mic un senzor și-ți va aparține ce n-ai visat. se negociază pe nimica toată acțiuni - adevărate lingouri de aur - mâine, când va izbucni
Pe aripile crizei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7194_a_8519]
-
se înghesuiau să cumpere vin pentru praznicul cel mare de a doua zi. Am făcut la stânga pe o ulicioară. - Mai e mult? - Tucă! mi-a răspuns Stancio, împingând cu umărul o portiță într-un gard de nuiele. Am văzut în fundul ogrăzii o casă cu streșini joase, încărcate de zăpadă. Era lumină la fereastră. Un câine a hămăit de câteva ori și ușa s-a deschis: în privazul ei luminat s-a ivit o femeie tânără și, la spatele ei, un moșneag
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
al literaturii noastre, însă Alecu Russo l-a formulat cel dintîi. "Părul, cu locul bătut pinpregiurul de vitele satului lui, ce singure astăzi mai țin divan; curtea boierească, opcină strămoșească ce nu se mai află, albind pe troscotul verde al ogrăzii mari, mari și întinsă; livada din dosul curței, biserica cu ținterimul pestriț de iarbă lungă, de sulfină aurită și de cruci negre; cumpăna fîntînei de la poartă, aninată pe răchita crengoasă; toate trec dinaintea mea, vii și în mișcare... Dar serile
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
jumătate de secol./ Îmi revin astfel în minte întâmplări irelevante, fade,/ nicidecum spectaculoase,/ situații plutind în ceață,/ oameni tineri care au făcut și care nu mai fac umbră/ pământului,/ mama plivind straturile de ceapă în grădină,/ treierișul la noi în ogradă, cu mașina aceea bizară cu coș/ (pe care ieșea nu fum, ci funingine), caii (unul murg, care acum/ nu mai are un nume, și iapa roșcată, Ema sau Vilma)/ înhămați de bunicul meu Sava la sanie, într-o iarnă/ când
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
E un prilej de umilință să vezi cum oamenii de știință își văd de treaba lor fără a ține seama de ce spun filozofii, în vreme ce filozofii nu mai pot fi credibili decît dacă se țin la curent cu noutățile ivite din ograda științelor. Și pentru ca umilința să fie completă, oamenii de știință au luat treptat locul filozofilor, ajungînd să facă ei înșiși ceea ce odată ar fi fost de neconceput: să mediteze speculativ pe marginea cunoștințelor dobîndite. Așa se face că cei care
Antinomia lumii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9840_a_11165]
-
al celor în cauză. Pentru a se gudura pe lângă stăpâni, sunt capabili să arunce în aer interese legitime, de lungă durată, ale poporului român. Ei au mereu de apărat o vulnerabilitate, o ticăloșie, un schelet din dulap. Gureși cât o ogradă de orătănii, ei mizează tot pe memoria scurtă a românilor, apăsând pedala lașității în numele unei "normalități" cu gust de cimitir. Izolați de problemele omului de rând, au impresia că fac istorie, călărind măturile ridicole ale unui pacifism ce duce la
Şnururile şubrede by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9862_a_11187]
-
evocată așa cum era în noaptea călduță și parfumată de primăvară cînd silueta fină a șiretului fanariot se lăsa purtată de subțiori prin lungul coridor așternut cu covoare scumpe, în timp ce glasul clopotelor zbuciumau văzduhul și cele patru turnuri de alături, din ograda Cornescului, trăsneau cu vuiet mare, vestind bucuria sărbătorilor mult necăjiților și răbdătorilor noștri străbunici!..." Grădina Cișmigiu, și ceea ce ochiul lui Carl Friedrich Wilhelm Meyer, arhitect peisagist vienez, a făcut din ea, a stîrnit admirația lui Filimon, a lui Ghica. Destinul
Bucureştii de dimineaţă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9905_a_11230]
-
de autor. Și pentru că tot este vorba despre un jurnalist la un cotidian central, nu putea să lipsească nici spectacolul corupției generalizate în contextul integrării europene: "}ara vuia pe atunci din cauza scandalurilor de corupție, Uniunea Europeană voia să ne bage în ograda ei, dar noi tot nepregătiți eram, iar rapoartele întocmite și citite de funcționari însărcinați cu aceasta reprezentau o probă de virtuozitate pentru a nu spune tot adevărul și a menține o stare de spirit în măreața construcție europeană. Gura lui
O moarte fictivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9901_a_11226]
-
cea mai frumoasă, la bătrânețe. Pe unii, sporul de ani îi face urâți, egoiști, de-un detestabil conformism moral, pe Z. Stancu senectutea l-a făcut înțelept și generos. Tulburător acest fiu de țărani care iubea Uniunea Scriitorilor ca pe ograda lui, și-a gospodărit-o, până în ultimele lui clipe, cu energie și fină diplomație. Fermecător și altfel, ca individ, povestitor inepuizabil, cu o biografie bogată - nu știu cât de reală - dar verosimil construită. Proza lui este inegală, cu pagini (mă gândesc la
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
inamic a lui Brâncoveanu, moare în luptă în tabăra nemțească pe care o alesese, ucis de cazaci, aliații voievodului muntean. Acesta, văzându-l mort pe rival, în ura lui, îi taie capul de l-au pus într-un prepeleac în mijlocul ogrăzii lui, de-au ședzut vrun an cu capul în prepeleac.
Cantemireștii, Cantacuzinii, dușmănie mare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9055_a_10380]
-
din care ia naștere acest simptom este una pe care o împărtășim azi cu toții: că a înțelege un lucru înseamnă a-l stăpîni. Din păcate, ea e valabilă oriunde în universul acesta, dar nu în domeniul psihologiei sociale. Aici, în ograda imprevizibilă a umorilor colective, cunoașterea mecanismului din cauza căruia se declanșează un fenomen nu-ți dă defel posibilitatea de a-l stăpîni. În ciuda a ceea ce credem cu toții, și anume că o boală diagnosticată e pe jumătate vindecată, în cazul Islamului diagnosticul
Perdantul învingător by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9303_a_10628]
-
scrie despre cărți în România Ancheta numărului 5 din Noua literatur| e consacrată recenziei de carte din presa noastră actuală. Răspund cîțiva redactori-șefi de reviste literare. Din păcate, fiecare dintre ei pare informat doar asupra a ceea ce se întîmplă în ograda lui. I. B. Lefter pare a fi citit doar Contrapunctul pe care l-a dirijat în anii ^90, Observatorul cultural pe care l-a dirijat ieri și Altitudinile de azi. Pentru Mircea Vasilescu nu există decît Dilemateca. Pentru George Onofrei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9415_a_10740]
-
ghiocel stingher Dintre bulgări de zăpadă. Iar din zarea argintie Peste dealul înspumat A-nceput de-acu să vie Câte-o pasăre în sat. „-Hai vecină, te trezește, Barz-n cuib a poposit!” Totu-n deal se dezmorțește; Zarzărul a-nmugurit! ÎN OGRADĂ LA BUNICI În vacanță, noi, cei mici Fugim iute la bunici, Ș în curtea lor găsim Câte nici nu bănuim. Un căluț pe lângă car, O găină pe cuibar. Lângă stup, un roi, Pe povârniș multe oi. Un purcel sub un
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
pot încheia sărbătorește romanul. Se vedem cum arată ultimul capitol: " ...Duminecă... Satul parc-a întinerit și s-a primenit în așteptarea zilei mari. E curat și vesel, nu degeaba poruncise preotul ca fiecare om să măture în fața casei, să curețe ogrăzile și să împodobească porțile cu verdeață. Însuși Dumnezeu s-a milostivit să îngăduie o vreme frumoasă, vrând parcă să răsplătească astfel strădaniile slujitorului său. Toată lumea îmbrăcase haine albe de sărbătoare. Soarele de toamnă, cumpătat și veșted, împrăștia lumină caldă și
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
Preda n-a vrut în ruptul capului să se simtă cantonat într-un singur perimetru, era convins că poate pătrunde pretutindeni, că poate juca ușor pe mai multe clape. Ce eroare! ș...ț Meteahna lui era că nu putea abandona ograda - aici obișnuise să contemple lumea, de aici extrăgea reflexele și maniera de a judeca, asta era comoara pe care nu o împărțea cu nimeni. Se raporta la o tradiție, la o obîrșie, se supunea unui cod de purtare, avea o
De la Măniuțiu la Preda by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9663_a_10988]
-
începutul lui... Și-atunci, urmărind cu privirea brațul lui stâng întins, am văzut în ovăzul rar, nesecerat, o prepeliță durdulie. O mamă prepeliță, în mijlocul unei droaie de puișori agitați, cum fac ăi de găină, cu găina mamă la noi, în ogradă, observasem. Cred că proza, de aici se trage: să vezi totul, să nu ratezi nimic... Scosesem un țipăt de uimire, cu palmele lipite sub bărbie. Vodă mă privea vesel. Era - băgasem de seamă mai demult - un ins deștept și cumsecade
Fofo a III-a by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9749_a_11074]
-
lucra la roată decât atunci când voia să arate neamurilor și vecinilor că este foarte ocupat și are mult mult de lucru, nu are timp de petreceri și taifasuri. Când cineva Întreba: Marie, ce face barba’tu?, aceasta răspundea imediat din ogradă: Badi Ghițî, omu’ neu faci oali șî este tari obosât, nu ari chef di nimini și di ninic, nici di mine macar! Credeam că mergem amândoi cu căruța la târg, să mai vindem oale la Ivănești, sau poate la Roșâești
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
el aproape o jumătate de odaie și, cu toate acestea, mai era multă treabă de făcut. Victor tăia lemne pentru toate zilele Crăciunului, le crăpa și le aranja frumos sub șopron pentru a fi la-ndemână. Când făcea treabă prin ogradă, olarul nu se despărțea de „Gloria” lui, un radio portabil mai vechi, un cadou primit de la Rică, fecioru-su. Prietenii, neamurile și vecinii se obișnuiseră cu starea nouă În care-și ducea traiul Victor, „nu mai bea și se simte foarte
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
spre Brinac, își aminti fata. Nu s-a uitat cu atenție la mine. M-am și schimbat mult, Mademoiselle. Luă din nou lanterna, se așeză în pragul ușii și zise: —O să vadă cu siguranță semnalele, la ora asta este în ogradă sau pe câmp. Stinge lanterna aia odată! strigă Carosse. Venise clipa victoriei. Și sfârșitul minciunii. Actorul arăta ca un om supus unui interogatoriu necruțător: în ciuda frigului, fruntea i se acoperise de picături de sudoare. Cu ochii ațintiți asupra buzunarului, Chavel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Poate fi și mai rău. Nu ții minte cum a fost cu agenții lui Stott? Toți cereau reproduceri după operele de artă de la Paris. —Stott e prins în vreo misiune acum? Nu. —Trimite-l să vadă cum stau lucrurile în ograda lui Tripp. Poate-i dă niște îndrumări lui Tripp. E bine ca doi oameni de nădejde să lucreze împreună, asta-i convingerea mea. 2 Stott e mult mai în vârstă decât Tripp. Are nasul borcănat, un început de burtă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
cu primăvară... Nu știu cum, dar tare semăna cu pălăria unui mehenghi așezată pe-o ureche. Soproanele din fundul curții, rânduite de-a lungul zaplazului de nuiele, puteau adăposti o șatră întreagă cu căruțe cu tot. Sub nucul dintr-o latură a ogrăzii ședea pitit cuptorul pentru pâine și plăcintele despre care vorbea moș Dumitru Carpen. Crâșma era așezată la loc bun. Două drumuri însemnate se încrucișau taman în poartă. Cărăușii, dar și gospodarii, opreau la dus sau la întoarcere de pe unde îi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
gândi la asta, că te duc boii. Ei nu rătăcesc drumul niciodată. Eu am să mă culc în coșul carului și ai să vezi tu cum ajung acasă viu și nevătămat. In ziua aceea, urmând același ritual, au ieșit din ograda crâșmei, unde au băut aldămașul pentru o afacere bună făcută la târg, Gheorghe Amnar și Alecu Slobodă... Măi Alecule, tu vezi cine vine? a întrebat înveselit Gheorghe, arătând spre șirul de care ce se apropia cu mers de melc. Cum
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
să gogească și să se topească ca o lumânare... „Ce ai, Jănele, mamă?” îl întreba mereu, cu glas îndurerat, mătușa Rarița. „Nu știu, mamă, da’ parcă mă arde ceva aici, la lingurică...” Când o dat colțul ierbii și troscotul din ogradă o înverzit binișor, nenea Jănel ieșea afară și se așeza pe marginea prispei, cu fața la soare. Sedea așa uitat până umbra covăliei îl învăluia ca o aripă de pasăre. Atunci, cu pecetea tristeții adânc săpată pe chip, se ridica anevoie și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
gospodina ceea din povestea lui moș Pâcu - a răspuns provocării Alecu Slobodă. Găsim alt cocoș cântând pe gardul nostru, cum s-ar spune - a îndrăznit Mitruță Ogaș. Măi Mitruță! Tu ești însurat, ori fimeia te ține doar să-i mături ograda? l-a întrebat provocator Pâcu. Să știi matale, moș Pâcule, că îs însurat și că, pe lângă măturatul ogrăzii, mai bag și lemne în sobă, când sunt pe acasă - a răspuns Mitruță, apăsând anume cuvintele, ca să iasă mai bine la suprafață
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]