348 matches
-
simplu decât să-ncălzești ditamai hangarele înțesate de mobilă veche. Râzând buimac, mi-am scos pijamaua din valiză, m-am dez brăcat, vânăt de frig, mi-am pus-o pe mine și, dâr dâind, m-am vârât sub pătură, alături de oița mea cea fierbinte. Până să adorm cu ea-n brațe, mi s-au tot perindat sub pleoape drumurile lungi cu mașina, clădirile palide, toate cu câte-un pub la parter, fulgerând pe lângă noi, copacii imateriali, orbiți parcă și ei de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
perindat sub pleoape drumurile lungi cu mașina, clădirile palide, toate cu câte-un pub la parter, fulgerând pe lângă noi, copacii imateriali, orbiți parcă și ei de faruri o clipă, ca să dispară apoi în noaptea pâlpâitoare. A doua zi, în zori, oița era caldă încă, dar trebuie deja să v-o scoateți din minte, pentru că nu ea e eroina. Am tot soiul de fantezii erotice, dar nu și din astea. Dacă-aș fi găsit în așternut o femeie de cauciuc în locul oiței
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
oița era caldă încă, dar trebuie deja să v-o scoateți din minte, pentru că nu ea e eroina. Am tot soiul de fantezii erotice, dar nu și din astea. Dacă-aș fi găsit în așternut o femeie de cauciuc în locul oiței năzdrăvane, poate că, mai știi... Dar n-o mai lungesc degeaba. I-am cunoscut în dimineața aceea pe poeții irlandezi care urmau să ne traducă poemele în limba lor, niște băieți care-aveau să se țină timp de două săp tămâni
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
disprețuitoare, fiecare, când se recitau versurile ce leilalte și, din când în când, mă luau de-o parte ca să-mi dez văluie fiecare compromisurile politice și sexuale ale celeilalte în regimul trecut), iar serile abia așteptam să mă-ntorc la oița mea, care mă aștepta mereu răbdătoare și fierbinte. După zece zile eram deja sătul până peste cap de verdea Irlandă (de fapt numai brumă și ceață în acel noiembrie). Doar nop țile ei înste late erau mai departe inegalabil, înspăi
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Oița Pentru a face brânză bună Trebuie să stea la stână, Sus în vârful muntelui, Fiind în grija baciului. Iar când iarna s-a ivit De pe munte-au coborât Așteptând la primăvară Pe munte să urce iară. Zbiară când se plictisește
Oi?a by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83606_a_84931]
-
înmulțire slabă. Orice distrugere masivă de habitat le va fi fatală. Nu uita, lebedele de iarnă au fost odată la fel de numeroase ca și cocorii. În câțiva ani, o să ne luăm adio de la ceva ce există încă din Eocen. Rămăsese aceeași oiță rătăcită pe care o adoptase fratele ei, hoinarul sfrijit care vedea lucruri pe care ceilalți nu le puteau vedea. Era ceea ce Mark ar fi putut deveni la un moment dat. Micul Mark. Animalele mă plac. Dacă sunt într-un asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din Orient cât și Statului, trebuia să-i disciplineze și pe păgâni. În ciuda convingerii lor că Gen 2,24, inserată în narațiunea creației îi privește pe toți oamenii, deci și pe păgâni, Părinții s-au preocupat cu adevărat numai de oițele lor: numai un Conciliu african a cerut ca indisolubilitatea să fie obiectul unei legi a Imperiului. Pe de altă parte, este greu să ne pronunțăm asupra autenticității spiritului creștin al anumitor împărați din secolele IV și V. S-a obiectat
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
Și pleci la mijlocul verii 230 Cîtu-i codru de frumos Tot îi cade frunza jos. 231 Măi ciobane de la oi, Măi ciobane măi, 239 {EminescuOpVI 240} Tu n-ai grijă nici nevoi, Măi ciobane măi. Tu cânți noaptea din cimpoi Cu oițele-napoi: - Dragi îmi sunt oițele Ca și copilițele; Dragi îmi sunt mioarele Ca și domnișoarele; Dragă mi-i pădurea verde Unde pasul ți se perde, Prin lăstari de iarbă verde; Dragi îmi sunt isvoarele, Luna și cu soarele. {EminescuOpVI 241
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Cîtu-i codru de frumos Tot îi cade frunza jos. 231 Măi ciobane de la oi, Măi ciobane măi, 239 {EminescuOpVI 240} Tu n-ai grijă nici nevoi, Măi ciobane măi. Tu cânți noaptea din cimpoi Cu oițele-napoi: - Dragi îmi sunt oițele Ca și copilițele; Dragi îmi sunt mioarele Ca și domnișoarele; Dragă mi-i pădurea verde Unde pasul ți se perde, Prin lăstari de iarbă verde; Dragi îmi sunt isvoarele, Luna și cu soarele. {EminescuOpVI 241} Tu n-ai grijă nici
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Dragă mi-i pădurea verde Unde pasul ți se perde, Prin lăstari de iarbă verde; Dragi îmi sunt isvoarele, Luna și cu soarele. {EminescuOpVI 241} Tu n-ai grijă nici nevoi, Măi ciobane măi. Tu cânți noaptea din cimpoi Cu oițele-napoi: - Dragi îmi sunt oițele Ca și copilițele; Dragi îmi sunt mioarele Ca și domnișoarele; Dragă mi-i pădurea verde Unde pasul ți se perde, Prin lăstari de iarbă verde; Dragi îmi sunt isvoarele, Luna și cu soarele. {EminescuOpVI 242
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Unde pasul ți se perde, Prin lăstari de iarbă verde; Dragi îmi sunt isvoarele, Luna și cu soarele. {EminescuOpVI 241} Tu n-ai grijă nici nevoi, Măi ciobane măi. Tu cânți noaptea din cimpoi Cu oițele-napoi: - Dragi îmi sunt oițele Ca și copilițele; Dragi îmi sunt mioarele Ca și domnișoarele; Dragă mi-i pădurea verde Unde pasul ți se perde, Prin lăstari de iarbă verde; Dragi îmi sunt isvoarele, Luna și cu soarele. {EminescuOpVI 242} Cu vânt și fără de vânt
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
la față Într-un revărsat de zori Ca un copil strângea flori Și strângând zicea în sine: Aceste flori de la mine Vai de cel ce o primi Căci la suflet s-o răni". Când pe acol-o copiliță Își căuta o oiță Ce - atuncea se ridica Pierdută din turma sa. Zori de ziuă se revarsă Și eu ochii n-am închis, Cum să-i închiz când se varsă Într-atîta pară nestins. No. 66 Pravoslavnică creștină, Mult ești dulce, mult ești bună, Bună
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
la față Într-un revărsat de zori Ca un copil strângea flori Și strângând zicea în sine: Aceste flori de la mine Vai de cel ce o primi Căci la suflet s-o răni". Când pe acol-o copiliță Își căuta o oiță Ce - atuncea se ridica Pierdută din turma sa. Zori de ziuă se revarsă Și eu ochii n-am închis, Cum să-i închiz când se varsă Într-atîta pară nestins. No. 66 Pravoslavnică creștină, Mult ești dulce, mult ești bună, Bună
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Am mai stat și-acum un an La taifas și la povești: Spune tu, de-ți amintești, Cum se cheamă acel han? Precizez, de bună seamă, Că-ntrebarea mea nu-i vană: Voi să-mi spuneți cum o cheamă Pe oița năzdrăvană? Câți meșteri s-au dus Pe Argeș în sus Și ce mănăstire Au făcut zidire? Te poftesc acum să-mi spui Câți plecat-au din Vaslui? Are ochii de faianță, Năzdrăvan și mititel, Nu ajunge pân’ la clanță. Cum
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
crească. Fie mică, fie mare, Toată lumea-i în picioare, Prinsă-n animație, Și-și găsește fiecare Câte-o ocupație. De ieșire sau intrare, Țârâie nevoie mare, Mai ceva decât un greier, Până ce îți intră-n creier. Îngustă și mititea, Trec oițele prin ea Dimineața și-n amurg, Când ciobanii le și mulg. Parcă e un colier Care-a fost montat pe roți Și ne cară pe noi toți Noapte-zi, pe drum de fier. Toată seara toarce-toarce, Însă gheme tot nu face
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
Cu miros de ger în lună vine un bătrân. Îi sunt obrajii zdrențuiți Întocmai ca un prapur vechi: "Părinte bun, îi-aduc o pâine și un strop de vin, ca să se roage la altar blândețea ta." "Pentru cine?" Pentru turma de oițe." Într-un târziu o fată. Stele care cad sau poate-un vânt de toamnă-ar ști să spună c-a fost frumoasă fata mai demult. Zice: " Să ții o liturghie, stareț sfînt." "Pentru cine?" "Pentru - gândul meu." Luna s-a-ngrădit c-
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
bărbat, Îi venea cîteodată să se arunce peste Thomas; dacă ar fi făcut una ca asta, ar fi Închis, rotund, povestea din Amsterdam și lumea s-ar fi aprins singură. Numai că Dumnezeu veghea, se vede, și nu Își lăsa oița să pice În ultimul păcat. Pericolul american era departe, Însă venea pe toate căile, cu avionul, cu televiziunea, cu internetul, Doamne, ce site-uri porcoase, mai intra și Antonia pe cîte unul, nu trăia sub pămînt, avea calculator de aproape
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
au pârât plecară... Astălalt dinăuntru, pehlivanul, din spirit de domnișoreală, continua să se dea rănit. Că nu, cică niznai, că mai bine părăsiți-mă aci. Tovarășe Secretar General, la sânul canalului de aducțiune, în crucea izvorului de apă menajeră, printre oițele gândacilor, la stânele batracienelor. Să cânt la populația de lipitori, moluște și rozătoare. Dacă nu poci de-a mai fi în stare... de a cuteza a mai vă trezi interesul... "Deșteptarea interesului mă-tii!" se împieptoșă dintr-odată (îl știi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Îmi ceri ast sacrificiu În arderea de tot; Ci ard și frig cărbunii, și dorul e prea mare, Și nu-mi lași pînă-n urmă nici dulcea lui imagine, Să nu-mi mai vază mintea decît cenușă stinsă. De ar simți oița cînd i se arde mielul, Și d-ar avea putere, nu l-ar lăsa să-l arză. Nu-l pot preda În flăcări... O, mater, sacră Terră! Ia-l tu-n brațele tale, să-i ții tu locul meu; Deschide
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
des citatul poem al transhumantei, San-Marina, cu ritmuri iuți și culori aspre. În Macedonele, erosul Întîlnește des În calea lui moartea În niște alegorii lirice ce amintesc de Miorița. Întors la Vardar, păstorul nu află pe Cilia lui și, chestionînd oițele, află că pe Cilia a luat-o În carul ei o Doamnă mare, nu alta, Își dă seama păstorul, decât moartea. Cilia, Întocmea ca păstorul din balada lui Alecsandri, Îi lăsase un testament prefăcut: „Voi, oițe, voi, mioare, CÎnd păstorul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Cilia lui și, chestionînd oițele, află că pe Cilia a luat-o În carul ei o Doamnă mare, nu alta, Își dă seama păstorul, decât moartea. Cilia, Întocmea ca păstorul din balada lui Alecsandri, Îi lăsase un testament prefăcut: „Voi, oițe, voi, mioare, CÎnd păstorul va veni Ochii lui În lăcrimioare Lipsa lui Îi va topi, Spuneți lui cu-ndemînare Că-ntr-o noapte de amar A venit o doamnă mare Și m-a luat pe al ei car. Că În roche
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
tare creștin și mai democrat, cu statut de SRL. Băieții nu prea sunt de-ai locului și vor să-i jefuiască de funcții pe ceilalți. Mai dau câte un ban pe ici pe colo, promit câte-o biserică dar... Bâr, oiță, de la munte... chiar de-i fi cu Steaua în frunte ! 250 Care ești, mă, din ceata asta că nu-ți vedem... căciula ! Faceți 4 sau 14% ? Dacă intrați... se duce Gigi în Parlamentul European ? Pe locurile din liste mai sunt
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
se manifestase și printr-o solicitare culturală, mergând de la învățarea limbilor evreiești la fondarea de reviste culturale sau organizarea de colocvii. Dar datoria memoriei, distilată de instituțiile comunitare și organele lor, în lipsa unei culturi evreiești bogate și creative, permite adunarea oițelor mult timp împrăștiate în luptele cetățenești și în ideologiile anilor de după război. Din acest moment se intră în exclusivitatea unei memorii care marchează distanțarea de universalism, atât de indisociabilă, până atunci, de vocația evreului modern de a dori să schimbe
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Crăciun; credință; cuminte; cumpărături; curățenie; deget; dezgust; diaree; drob; Dumnezeu; fiert; ființă; frumusețe; Gigi Becali; gras; la grătar; grijuliu; groază; imaș; indiferență; inel; isteț; iubire; mare; miel; mieluț; mirositor; moale; mor; mort; negru, zburdă; neobrăzat; nevinovat; noroc; oaie mică; ofrandă; oiță; oricînd; osîndă; pajiște; parte; pască; păstor; pășuni; nu-mi place; plăcere; post; prost; pur; revelion; sacru; sărbători pascale; Sfintele Paști; sfînt; simplitate; suflet; șașlîc; tandrețe; tăia; tinerețe; tînăr; turc; umil; urs; vacă; vale; vegetarian; viață; vie; vin; vînăt; voie; zburdalnic
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Alecsandri, Eminescu, Blaga sau folclorul, cum s-a subliniat în mai multe prezentări ale poetului. "Eu de amărât ce sunt/ aș pieri de pe pământ,/ m-aș tot duce pe-o câmpie/ nimenea să nu mă știe" sau "Să-mi fi oiță bârsană/ să-ți fiu miel de neprihană/ Să-mi usuc botul la vânt/ și piciorul la pământ". Poetul este un damnat care trece printr-un lung calvar, pentru a atinge cumplita apoteoză. Așa se explica universul biblic prezent ca simbol
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]