KorAP: Find »[drukola/base=olărie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...7 8 9 ...11 >

275 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441

sau, așa cum cu o incomodă precizie și amar scepticism întreba eschimosul, Crezi tu că mă vor iubi veșnic. În clipa aceea amintirea Isaurei Madruga se ivi în mintea lui Cipriano Algor, se gândi la ea ajutându-l la munca din olărie, însoțindu-l la Centru, așezată lângă el în furgonetă, se gândi la ea în diverse situații, din ce în ce mai intime și mai liniștitoare, mâncând la aceeași masă, conversând pe banca de piatră, dându-i de mâncare câinelui Găsit, culegând fructele dudului negru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
îndeplini angajamentele cât timp va fi cu putință, fără văicăreli și proteste, iar când Marçal va fi promovat, voi lua în considerație situația, Vei lua în considerație situația, întrebă Marta, ce înseamnă asta, Având în vedere imposibilitatea de a menține olăria în stare de funcționare, o voi închide și nu voi mai fi furnizor al Centrului, Foarte bine, și din ce vei trăi după aceea, unde, cum, cu cine, îl înțepă Marta, Îmi voi însoți fiica și ginerele în Centru, dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
cu toții cu destinul deja stabilit, dar ce sare în ochi este că numai unii au venit pe această lume pentru a face din lut adami și eve sau pentru a înmulți pâinile și peștii. Marta și Marçal au ieșit din olărie, ea ca să se ocupe de cină, el ca să aprofundeze relațiile începute cu câinele Găsit, care, deși ezitând încă să accepte fără crâcnire prezența unei uniforme în familie, pare dispus să asume o postură de tacită condescendență dacă numita uniformă este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
unei uniforme în familie, pare dispus să asume o postură de tacită condescendență dacă numita uniformă este înlocuită, de la sosire, cu orice vestimentație de croială civilă, modernă sau veche, curată sau murdară, nu contează. Cipriano Algor e acum singur în olărie. A încercat distrat soliditatea unui cofraj, a mutat din loc, fără să fie nevoie, un sac de ghips și, ca și cum doar hazardul, și nu voința, i-ar fi condus pașii, a ajuns în fața figurilor pe care le modelase, bărbatul, femeia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
peste lutul bărbatului, sunt din nou un singur lut. Primul act al spectacolului s-a terminat, podoabele scenei au fost scoase, actorii se odihnesc după efortul apoteozei. În magaziile Centrului n-a rămas nici o singură piesă de lut fabricată de olăria Algorilor, doar puțin praf roșu, împrăștiat pe rafturi, coeziunea materialelor nu e eternă, niciodată n-o vom repeta îndeajuns, dacă atingerea continuă a invizibilelor degete ale timpului le vine cu ușurință de hac marmurii și granitului, ce nu-i face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
mai puțin experimentat cunoscător al tertipurilor canine și-ar da seama, observând modul disimulat în care din când în când deschidea și închidea ochii, că Găsit pur și simplu aștepta. După ce termină curățenia, Cipriano Algor ieși și se îndreptă spre olărie. Cât timp a fost vizibil, câinele nu s-a mișcat, dar imediat s-a ridicat încet, a înaintat cu gâtul întins până la intrarea în cuptor și a privit. Era o odaie stranie și goală, cu tavanul boltit, fără mobile sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
între final și infinit, căci nu ne ocupăm de senzații omenești, ci de ceea ce omenește ne-a fost cu putință să ne imaginăm despre ce-o fi simțit un câine când a intrat prima oară într-un cuptor gol de olărie. Altfel decât era de așteptat de la natura lui de câine, Găsit n-a marcat cu urină noul loc descoperit. E adevărat că, la început, a fost cât pe-aci să asculte ce-i spunea instinctul, e adevărat c-a apucat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
ca să spunem așa, casa, mâncarea și uneori patul. A dispărut stăpânul, stăpâna nu apare, câinele Găsit își revarsă melancolia și bășica pe banca de piatră care nu folosește decât pentru meditații. În clipa aceea, Cipriano Algor și Marta ieșiră din olărie. Găsit alergă spre ei, în astfel de momente are impresia că, în sfârșit, va înțelege totul, dar impresia n-a durat, nu durează niciodată, stăpânul scoase un țipăt enorm, Fugi de aici, stăpâna strigă alarmată, Stai, cine să-i mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
și viață, i-a suflat în nări. Câteva spirite încăpățânate și negativiste spun în șoaptă, când nu îndrăznesc s-o proclame scandalizând pe toată lumea, că, după acest suprem act creator, zeul cu pricina nu s-a mai dedicat niciodată artelor olăriei, o manieră sucită de a-l denunța pentru că, pur și simplu, n-a mai lucrat. Problema, prin transcendența ei, este prea serioasă ca să fie tratată simplu, cere ponderare, multă imparțialitate, spirit obiectiv. Este un fapt istoric că munca de modelare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
serioase limitări, și chiar câte un defect grav, ca, de exemplu, insațiabila bulimie de care suferă și care-l face să devoreze și să transforme în cenușă tot ce întâlnește în cale. Revenind însă la tema care ne ocupă, la olărie și la funcționarea ei, toți știm că lutul umed băgat în cuptor crapă mai repede decât ne ia să povestim. O primă și irevocabilă condiție stabilită de foc, dacă vrem să facă ce așteptăm de la el, e ca lutul să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
lună, încă n-am simptome, mă simt perfect, Mă tem că nu vom reuși să ducem asta până la capăt, Vom reuși, Dacă am găsi pe cineva să ne ajute, Chiar tu ai spus, tată, nimeni nu vrea să lucreze în olării, pe lângă asta ne-am irosi timpul învățându-l pe cel care ar veni și rezultatele n-ar fi deloc pe măsură, Sigur, confirmă Cipriano Algor, deodată distras. Își amintise că Isaura Estudiosa, sau Isaura Madruga, cum se pare că se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
acum, își caută de lucru, dacă nu va găsi va pleca din sat, dar acest gând nu reuși să-l tulbure, de fapt, nici n-ar putea, nici n-ar vrea să și-o imagineze pe numita Madruga lucrând la olărie, plină de lut, singurele cunoștințe pe care le avea despre meserie era acel mod de a îmbrățișa un urcior la piept, dar asta nu ajută când este vorba de a fabrica păpuși, și nu de a le legăna. Le legănat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
vorba de a fabrica păpuși, și nu de a le legăna. Le legănat, oricine se pricepe, se gândi, dar știa că nu e adevărat. Marta spuse, Am putea chema pe cineva să aibă grijă de casă, să rămân liberă pentru olărie, N-avem bani să plătim o servitoare sau o femeie în casă, sau cum s-o fi chemând, îi reteză brusc vorba Cipriano Algor, Cineva care are nevoie de o o ocupație și nu-i pasă dacă nu câștigă mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
pâlpâia. Doar când jăratecul s-a stins complet Găsit a închis ochii să doarmă. Cipriano Algor visă că se află înăuntrul noului său cuptor. Era fericit pentru că reușise să-și convingă fiica și ginerele că brusca creștere de activitate a olăriei cerea schimbări radicale în procesele de elaborare și o promptă actualizare a mijloacelor și structurilor de fabricație, începând cu urgenta substituție a vechiului cuptor, rămășiță arhaică a unei vieți artizanale care nici măcar ca ruină de muzeu în aer liber nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
nou pe perete, Îți aduc vestea bună după care tânjeam de atâta vreme, spuse vocea lui, am fost promovat în sfârșit pe postul de gardian rezident, așa că nu merită să continui lucrarea, le explicăm celor din Centru că am închis olăria și vor înțelege, mai devreme sau mai târziu trebuia să se întâmple, așa că ieși de acolo, camionul e la poartă să ia mobilele, s-au irosit banii dați pe cuptor. Cipriano Algor deschise gura să răspundă, dar umbra plecase, olarul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
solemna declarație făcută numai cu câteva zile în urmă, când le promisese fiicei și ginerelui că va merge să stea cu ei în Centru dacă Marçal va fi promovat, dat fiind că mutarea va face imposibilă menținerea în funcțiune a olăriei. Cipriano Algor era mâniat pe sine însuși pentru că a promis ceea ce onoarea nu-i va permite niciodată să facă, dar o nouă umbră se ivi pe peretele din fund. În lumina slabă care reușește să se strecoare prin ușa îngustă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
Foarte bine, să ne închipuim atunci că sună telefonul, tu te scoli și răspunzi, e Marçal care ne informează că a primit gradul de gardian rezident, Ce vei face în acest caz, Voi termina de mâncat, voi duce păpușile în olărie și voi începe să fac mulajele, Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, Crezi că ar fi o hotărâre înțeleaptă, nu ți s-ar părea mai normal să renunți la muncă, să întorci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
dinăuntru, se usucă și se coc mai repede, și economisim lut, Trăiască rațiunea, așadar, Știu și eu, și păsările își fac cuiburile goale și nu se laudă în gura mare. Începând din ziua aceea, Cipriano Algor își întrerupse lucrul în olărie doar ca să mânânce și să doarmă. Puțina lui experiență tehnică îl făcu să încurce proporțiile de ghips și de apă în fabricarea jumătăților de mulaje, să strice tot când greși cantitățile de lut, apă și dizolvant necesare pentru un amestec

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
subită intuiție îi lumina o pagină întreagă, nu e exagerat să spunem că Cipriano Algor oscila între nefericirea cea mai sfâșietoare și desăvârșita beatitudine. Se ridica din pat la prima rază de soare, îmbuca ceva pe fugă și intra în olărie până la ora prânzului, apoi lucra toată după-amiaza și seara, făcând o pauză rapidă ca să cineze, cu aceeași frugalitate. Fiica lui protesta, O să mi te îmbolnăvești lucrând așa și mâncând atât de puțin, Sunt bine, răspundea el, în viața mea nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
Alt motiv trebuie să fi contribuit la amuțirea olarului, faptul că treceau chiar atunci pe lângă strada Isaurei Madruga, circumstanță în fața căreia conștiința lui Cipriano Algor, spre deosebire de ce se întâmplase la dus, n-a reușit să rămână indiferentă. Când ajunseră la olărie, Marçal avu bucuria neașteptată de a fi întâmpinat de Găsit de parcă, în locul intimidantei uniforme de gardian al Centrului, ar fi avut pe el veșmintele civile cele mai pașnice. Sensibila inimă a tânărului, încă îndurerată de nereușita discuție cu progenitoarea, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
mii, cineva va trebui să ne explice într-o zi din ce naiba de motive, inteligibile de o parte și de alta, s-au îmbrățișat cei doi când nici măcar nu aparțin aceleiași specii. Cum fabricarea mulajelor era o noutate absolută pentru olărie, Cipriano Algor nu va putea evita să-i arate ginerelui ce făcuse zilele astea, dar amorul lui propriu, care-l făcuse să refuze ajutorul fiicei sale, suferea la ideea că el ar putea să-și dea seama de vreo eroare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
simplu să evite o nouă reluare a spinoasei chestiuni a mutării în Centru, care am văzut cum începe și cum obișnuiește să se termine. A doua zi de dimineață, când Cipriano Algor se apucase iar de treabă, Marçal intră în olărie, Bună ziua, spuse, a venit ucenicul. Marta îl însoțea, dar nu se oferi să lucreze, deși era sigură că, de astă dată, tatăl ei n-o va alunga. Olăria era ca un câmp de bătălie unde un singur om luptase timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
dimineață, când Cipriano Algor se apucase iar de treabă, Marçal intră în olărie, Bună ziua, spuse, a venit ucenicul. Marta îl însoțea, dar nu se oferi să lucreze, deși era sigură că, de astă dată, tatăl ei n-o va alunga. Olăria era ca un câmp de bătălie unde un singur om luptase timp de patru zile cu sine însuși și cu tot ce-l înconjura. E cam dezordine, se scuză Cipriano Algor, nu e deloc ca înainte, când făceam vase aveam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
ordinele. Cipriano Algor și Marçal schimbară o privire, să vadă care va vorbi primul, și cum nici unul nu se hotăra să ia cuvântul, rostiră în cor, Foarte bine. Încă înainte de ora când Marçal și Marta trebuiau să plece la prânz, olăria cu tot ce era în ea arăta atât de curată și de impecabilă cât te poți aștepta de la un loc de muncă unde noroiul e materia primă a produsului fabricat. În realitate, dacă adăugăm și amestecăm apă și lut, sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
reprezintă astăzi pentru noroi un punct în favoarea sau împotriva lui. Marta lăsă pregătit prânzul tatălui. Trebuie doar încălzit, spuse ieșind cu Marçal. Zgomotul slab al motorului furgonetei se diminuă și se risipi rapid, tăcerea puse stăpânire pe casă și pe olărie, timp de mai bine de un ceas, Cipriano Algor va fi singur. Liniștit după excitația nervoasă din ultimele zile, nu-i trebui mult să observe că stomacul începuse să dea semne de nemulțumire. Mai întâi îi dădu de mâncare lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]