350 matches
-
niște mentalități și arată gradul de viciere al mediului scriitoricesc basarabean, copleșit de ură și resentiment. E ca o boală rușinoasă contractată din prostie și din lipsa oricărei preocupări pentru igiena spiritului. Conflictul dintre generații este urmărit cu o reținere olimpiană de către dl Mihai Cimpoi, președintele Uniunii Scriitorilor. Fără a avea curajul unei opinii clare și edificatoare, domnia sa afișează mai curând comportamentul unei persoane căreia acest conflict - hărțuitor pentru cei aflați în controversă - pare să-i convină. Domnul academician le dă
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
și Regan. Cît despre Lear, acesta a atins vîrstă cînd el ar trebui "să renunțe la dragoste și să aleagă moartea, împrietenindu-se mai întîi cu necesitatea morții" Sigmund Freud, Collected Papers, IV (1934). William Devlin, un actor cu figură olimpiana, dar foarte tînăr, va juca în spectacolul de la Teatrul Westminster. Îndeplinea toate condițiile unui bun rege Lear exceptînd vocea, putin inflexibila. 1935 O producție americană în idiș, în regia lui Thomas Lefky, în rolul titular Maurice Krohen. 1935 Caroline Spurgeon
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
tot acum, după despărțirea de soție, criticul se vede efectiv asaltat de femei dar, departe de a fi măgulit, Lovinescu e antrenat cu vădită neplăcere în afacerile de sentiment, încercând pe cât posibil să le evite printr-o atitudine înțeleaptă, de olimpian sastisit de viață. Nu reușește însă întotdeauna, ceea ce-l va fi determinat, probabil, să se gândească la "ideea romanțării morții lui Odobescu" (12 dec. 1938) scriitor cu care se simțea afin în multe privințe (temperamentul decadent, de colecționar, pasiunea pentru
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
cât și negația vieții, în acord cu atitudinea existențială formulată în Glossă: cea a spectatorului- actor, implicat (în) și dezimplicat din spectacolul lumii 114. În alt fel și cu alte mijloace, fără nicio pretenție "metafizică", pragmaticul Lovinescu își construia "masca" olimpiană, de personalitate publică exemplară, pentru a face ulterior, ca romancier, elogiul anonimatului și al împăcării cu sine la care aspiră deopotrivă și geniul, și omul comun, lipsit de "personalitate". Cât privește interpretarea călinesciană, pe care Lovinescu voia s-o combată
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
vedea mai departe de "cercul strâmt" al fricii stârnite de momentul istoric? Eminescu nu are a se teme de amenințările Gazetei St. Petersburg și reproduce articolul în Timpul, 14 februarie 1878, după care îl combate punct cu punct, într-o detașare olimpiană, dar profund implicată ideatic. 1) Dacă pentru Rusia Basarabia este o chestiune de onoare, și încă una "rău înțeleasă", zice poetul, pentru români este "una de existență": "România, pierzând pământul ce dominează gurile Dunării, devine un stat indiferent, de-a
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
imaginilor fericirii ieșite din comun. Grecii considerau că zeilor le displăceau manifestările de triumf și succesele prea mari care-i înălțau pe oameni mai presus de condiția lor de muritori. Cât despre mass-media hipermodernă, ea dă un relief fără precedent Olimpienilor (staruri, top-modele, play-boys, sportivi, miliardari) care par a fi atins un nivel superior de existență. Acum nu mai consumăm doar lucruri, ci supraconsumăm și spectacolul hiperbolic al fericirii personajelor celebroide. Neutralizarea invidieitc "Neutralizarea invidiei" Studiind universul consumului și mecanismele lui
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de a dobândi ce-ți lipsește. Publicitatea nu e un multiplicator, ci un reductor al invidiei. Astfel, putem vedea în reviste și ce anume anulează sentimentele de invidie. Faptele prezentate sunt atât de șocante prin însăși realitatea lor, încât supraexpunerea Olimpienilor nu provoacă publicului pasiuni specifice invidiei. Ba chiar dimpotrivă. Oamenilor le plac starurile, se bucură la vederea bucuriei lor, suferă la spectacolul suferinței lor, dar nimeni nu dorește, nici măcar în secret, căderea lor. Cu cât le văd mai nefericite, cu
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ori În tăcere, răniți sau teferi, care mergeau singuri, fără arme, ori Îi aduceau pe alții, acoperiți de sânge, alte tușe stacojii care se Încrucișau În acea acuarelă pe care cine știe ce peisagist minuțios o compunea cu grijă pe șevaletul său olimpian. Și când, rebobinând al treilea rollfilm, Faulques se uitase iar la Olvido, văzuse că ea Își scosese În fine aparatul fotografic și, cu spatele la Întreaga scenă, fotografia podul pustiu și distrus În matca râului de culoarea plumbului: drumul nesigur pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
tablouri imposibile, al căror realism era totuși la limită. Era, În rezumat, umbra vulcanului, ori, mai curând, a obiectelor luminate de el; proiecția povârnișurilor lui opuse, decupate, conturate cu strălucirea În racursiu a craterului ce punea stăpânire, din vârful lui olimpian și letal, pe punctul superior al triunghiului, impunând Împrejurimilor simetria sa roșie. În turn nu se auzea decât uruitul generatorului de afară și alunecarea pesulelor pe perete. La lumina reflectoarelor cu halogen, pictorul de război lucra febril. S-a oprit
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cu voce tare uimirea pentru forța și lumina care parcă emană din noi toți și ne cuprinde ca un fluid magic, făcându-ne bucuroși ca niște copii care acum descoperă lumea; mai puțin din Ja (adică Janina română), care tace olimpian și ascultă, rămânând parcă în afara fluxului vital, retrasă în sine, profund reflexivă. Diana continuă aceeași spovedanie și mărturisește că, în sfârșit, "s-a prins" despre ce e vorba și îi este clar ce va face în acest proiect; va exploata
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
faptul că această dacă nu mă înșel, a patra montare a Năpastei (după trei spectacole de teatru, unul încă din anii Institutului, celelalte la Piatra Neamț și Giulești) a fost realizat prin intermediul peliculei, el a aprofundat, cu un fel de "calm olimpian" al artistului stăpân pe rolurile și menirea sa în societate . lectura caragialeană până la descoperirea și fixarea în conștiințe... ...Năpasta este un film despre cauzele ratate în numele unui ideal, despre vinovăția ispășită prin nedreptate, despre șansele pierdute sau câștigare ale eliberării
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
nimeni nu știe cum le va mai putea controla și ale căror consecințe pot fi îngrozitoare. Ceva din spiritul multicultural, grandios și nihilist ce caracteriza mult invocata Pax romana pare să se regăsească și sub tutela actualei Pax americana. Mulțimea olimpiană a vechilor zei pare să fi revenit, sub alte nume doar: știință, rațiune, ideologie, politică, econo-mie ș.a. Atîta doar că noul Olimp nu mai e la fel de armonios, ci haotic și plin de incertitudine. Totul devine superfluu. Începînd cu principiul incertitudinii
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
hybris și nemesis, spre exemplu, potențează, în cazul utilizării lor din Melancolia pietrei, prăbușirea aproape ireversibilă într-un sine maladiv a lumii actuale, guvernată, mai mult ca oricând, de niște dei otiosi aflați departe de orice avatar al complicaților locuitori olimpieni. În fond, chiar pornirile egolatre ale eroului liric din Împăratul nu materializează altceva decât supraaprecierea forțelor individualului, noua religie a umanului din actualitatea noastră imediată: "Eu, Împăratul,/ vă dăruiesc pielea mea de felină/ și aurul din copitele cailor/ ce m-
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se chinuie să meargă. (Cantul nocturn al unui pastor pribeag din Asia, vv. 21-28).345 Rezumând, vântul apare că manifestare violență a ostilității naturii, ca semn al maniei divinității (cu referire la Dumnezeul creștin în Imn patriarhilor sau la zeii olimpieni în La nunta surorii Paolina), dar și ca simbol al golului, al pustiului din prezent, cu toate implicațiile leopardiane ale dialecticii trecut modernitate. În registru pozitiv este utilizat că vehicul al cunoașterii și al amintirii devenind, alături de imaginea sonoră, vector
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
pe autorul (vechiului roman). Neofitul greșește deocamdată flagrant, dar, chiar și așa, nu poate să nu observe că viața maestrului său s-a apropiat de sfîrșit. Naratorul se naște nietzschean din confuzie, pe cînd autorul moare barthian în claritatea lui olimpiană. Odată cu apariția Marilor Speranțe, asistăm la debutul modernității ca stare de spirit în roman. Ficțiunea se construiește acum sui generis, nemaifiind "invenția" exclusivă a unei singure conștiințe auctoriale. Deus otiosus, acel autor omniprezent și omniscient al trecutului, se descompune ireversibil
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
adevărat, receptoarea/receptorul "blestemului" originar, al combinației defectuoase de ADN identic (provenit din consangvinizare), suferind de "sindromul deficitului de 5-alfa-reductază" ori, mai pe scurt, de hermafroditism. În Calliope se răsfrînge pedeapsa păcatului arhetipal, aseme nea unei profeții (fatidice) de oracol olimpian. Tragedia ei/lui se consumă pe falia implacabilității de destin (de fatum malus, mai precis), întocmai ca la Oedip al lui Sofocle. În pofida fatalității biologice, naratoarea/naratorul își proiectează drama pe întreg parcursul romanului pe un fundal jocular, lipsit de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
nu înțelegem limba contemporană evenimentului narat. Este suficient să ne amintim Creanga de aur ca să oprim eventuale speculații stilistico-lexicale. Nimeni nu se așteaptă să-l audă de Kesarion Breb vorbind literalmente grecește în Bizanț, sau în limba dacilor pe plaiurile olimpiene ale muntelui sfânt 46. Sau, dacă se așteaptă la așa ceva, nu poate face parte dintre cititorii acestor rânduri. Încrustarea bine dozată a unor elemente lexicale, sau a unor turnuri lexicale meșteșugit decelate va crea impresia, iluzia, starea estetică de arhaic
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
cristalizarea elanului său creator. Ignoră complet tensiunea centru-periferie în materie de limbă. Desigur, e un scriitor "minor", dar nu există nici cea mai mică conotație peiorativă în acest epitet, dimpotrivă, ca și pentru muzică, prezența unui semiton în tr-o structură olimpiană, majoră, care riscă să devină plictisitoare, introduce acea notă originală și tulburătoare care, departe de a sfă rîma armonia de ansamblu, o înnobilează. După o revărsare de cuvinte care se rotesc și țîșnesc de peste tot, Marius Popescu aruncă cîte o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și tensiunile ce însoțesc decernările de premii, se află și o mare flexibilitate, o curiozitate eclectică și o deschidere spre necunoscut, ba chiar o foame de neprevăzut, prin urmare, debutanții sau cvasi-necunoscuții au o șansă reală să pătrundă în sferele olimpiene, chiar dacă nu au făcut obiectul unor campanii de promovare abil și scump orchestrate de marile edituri, reviste sau posturi de televiziune. M-aș opri însă puțin asupra unui volum care, probabil, nu va figura pe vreo listă de finaliști pe
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pretențiile sale nobiliare Contele Geniadevsky, Aamsky sau Macabronsky, semnatar al volumului Primele gîngîneli ale puiului mamei... (citește Prima verba), Duiliu Zamfirescu din aceleași motive Zuiliu Damfirescu (cu varianta Damfiresco) sau Duilă (uneori Bucă), V. Alecsandri e dulcele bard de la Mircești, Olimpianul nostru, Conul Vasilică, Oinvidie (prin referire parodică la drama Ovidiu), Christache Racovski e împodobit cu o sintagmă demnă de un haiduc (celebrul Ristache), Anghel Demetriescu devine Marele Rabin iar Maiorescu Bietul Marsyas cu barbișon sau, în spirit latinizant, Titus Livius
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
nu mai vorbim!), nu a izbutit să termine multe cărți. Și chiar de n-ar fi așa, tot ar sări în ochi discrepanța dintre natura armonioasă a unuia și contorsiunile personalității schizoide a celuilalt. Diferența se observă, apoi, fizionomic. Faciesul olimpianului de la Weimar se desenează discret pe o carnație suplă, elastică, de om sănătos și echilibrat, pe când Flaubert poartă pe chipul său flasc, obosit, semnele supliciului, cu ochii aceia imenși, minerali, fixați ca niște mărgele de piatră pe dantela neagră a
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
în gînd și în faptă, esențializate sub formula tripticului axiologic fundamental, Adevăr-Bine-Frumos, reprezintă semnul cel mai ales al spiritului grec, în epoca de glorie a cetății, spre bucuria trăitorului de rînd, devenit conștient de valoarea lui ca om, precum și a olimpienilor. Din acest punct de vedere, Europa este o fiică a Greciei. Pe un perete exterior al mănăstirii Voroneț, Socrate se arată în statură impunătoare de cărturar, ținînd într-o mînă un rotul desfășurat, iar pe cap o înaltă coroană voievodală
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
pe cînd, dimpotrivă, ea este dovada unei vieți interioare, a unei bogății sufletești care, dacă nu se traduce în fapt, se ridică prin contemplație, la cea mai înaltă expresie artistică... Culcîndu-și pasiunea în mausoleul creației artistice, omul poate redeveni, astfel, olimpian, deasupra vălmășagului”. Este o variantă românească a „înălțării” schopenhaueriene, însă nu cu valoare negativă, ca la marele gînditor german, ci stimulatoare, prin exemplaritatea destinului tragic, de noi și noi energii spirituale. Nu întîmplător generații de creatori s-au străduit să
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
părură a-l descuraja pe Marcel. El își adună stofele, le băgă la loc în geamantan, ștergându-și fruntea de o sudoare imaginară. Îl strigă pe micul hamal și porniră către arcade. În prima dugheană, deși negustorul luase aceeași înfățișare olimpiană, lucrurile merseră ceva mai bine. - Uite ce mai aere își dau, spuse Marcel, parcă n-ar fi și ei tot negustori! Viața nu-i ușoară pentru nimeni. Janine mergea în urmă fără să răspundă. Vântul aproape încetase. Cerul se însenina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
luat cu joaca... Insomnia și nevroza sunt poate singurele boli ... creative. Nu poți deveni critic mare, devorând doar scriitori minori. Nu-i poți pretinde unui birjar și expresivitate în limbaj și delicatețe. Căutăm Paradisul în vicii. Uneori, nesimțiții trec drept olimpieni. Vrem să fim cât mai longevivi. Poate așa vom găsi sensul vieții. Perseverența nu poate ajuta porcul să zboare. Și nici pe grafoman să devină scriitor. Plombat cu premii, și talentul cariat rezistă o vreme. Oricât de delicioasă ar fi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]