1,311 matches
-
Petrache și Costăchel i-au întors spatele, urcând în cerdac. Gâfâind, Daurel i-a ajuns din urmă pe ceilalți... Cu greu a îngăimat: Ați văzut? Dacă nu era tovarășu’ milițian mă omora chiaburu’ ista!... Înserare de iarnă, cu scrâșnet de omăt înghețat sub tălpi. Un soare cu nasul roșu dispărea dincolo de Ponoare, zâmbind într-un dinte... Costăchel tocmai pusese mâna pe clanța ușii, gata să intre în casă, când a auizit bătăi în poartă. Cine-i acolo? - a întrebat Costăchel. Noi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
prubuluia grâul, Aizic magazionerul clătina din cap: „Da’ ce marfă-i asta? Aveți noroc că Aizic îi un jidan de treabă și că ne cunoaștem de când țineam dugheană... Că altfel... Noapte de noapte, lumina tremurătoare a farurilor mașinilor securității măturau omătul ulițelor satului... A doua zi, câte unul din săteni spunea șoptit: „Știi? L-o rădicat pe... ” „De ce?” „Cine să știe?” În noaptea aceea pornise o ninsoare ca de basm. Părea că odată cu fulgii, peste sat cobora o liniște sfântă... Părea
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
feciorii lor - s-au oprit în poartă, plângând amarnic... Costăchel și Petrache - ajunși în lumina puternică a farurilor - s-au oprit pentru o clipă și au privit înapoi... Păreau două fantome pornite să bântuie prin pânza deasă a fulgilor de omăt prinși într-un joc fantomatic... Unde l-au dus, Costăchel nu-și dădea seama... În acea noapte, a simțit doar umezeala și frigul unui beci mucegăit... Au urmat zile și nopți de groază... Anchetatorii se schimbau mereu... De fiecare dată
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
cu actele de indisciplină, indiferent de locul faptei. De câte ori mă întâlnesc cu colonelul Andrei Gheorghe, care locuiește în Câmpulung, ne aducem aminte peripeția din copilărie, el fălindu-se cu zona de scalp cheală și ne amuzăm copios. Cum se topea omătul, reluam miuțele de fotbal, care se întindeau uneori pe tot parcursul zilei, pe terenuri improvizate. Le începeam acasă, în curte sau grădină, căci era iarba mică, apoi căutam împreună cu frații Cimpoieșu parteneri pe peronul gării CFR, care de multe ori
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de-acolo Îngerii. Îngeri albi, strălucitori, care Împrumutau ceva din murmurul sclipitor al luminii revărsate din soare peste albul stăpânitor. Căutând locuri virgine de zăpada, am ajuns până-n marginea cea mai Îndepărtată a grădinii, departe de casă, unde pătura de omăt părea neatinsă. Era un păr bătrân acolo (avea cele mai gustoase si mai aromate fructe din toată livada), de care bunicul sprijinea mereu aracii gata ascuțiți, pe care-i folosea primăvara În vie. N-am observat că la baza copacului
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Mergeau ca niște umbre, scormonind fiecare ridicătură de omăt. După fiecare chemare a unuia din ei, își ascuțeau auzul, dar afară de urletul vântului nu se mai distingea nici un al zvon. „În această nebunie nu ne mai poate ajuta decât norocul... Și totuși nu putea să dispară așa fără urmă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
credeți voi că cocoșul dormea. Nuuu. O luat-o de la început cu cântatul. „Cântă și el de chindie sau...” Dar n-am apucat să-mi termin gândul și o crenguță mai firavă de nuc s-a mișcat, ca o părere... Omătul de pe ea s-a împrăștiat în văzduh... După puțină vreme și alte crenguțe și-au aruncat povara din spinare... Apoi nucul a început să tremure ca de friguri... Șirul fulgilor care cădeau de sus a început să se adune în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Șirul fulgilor care cădeau de sus a început să se adune în valuri și s-o ia pieziș... Totul a pornit să se zvârcolească, și ninsoare și copaci... În câteva clipe, nu-mi mai dădeam seama dacă mai ninge ori omătul căzut a început să zboare negăsindu-și locul... Totul părea un vârtej nesfârșit... Căciula de omăt de pe acoperișul casei își schimba înfățișarea mereu. În jur, fața nămeților nu rămânea aceeași nici o clipă... Ici apărea o spinare ascuțită ca gura unei
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ia pieziș... Totul a pornit să se zvârcolească, și ninsoare și copaci... În câteva clipe, nu-mi mai dădeam seama dacă mai ninge ori omătul căzut a început să zboare negăsindu-și locul... Totul părea un vârtej nesfârșit... Căciula de omăt de pe acoperișul casei își schimba înfățișarea mereu. În jur, fața nămeților nu rămânea aceeași nici o clipă... Ici apărea o spinare ascuțită ca gura unei securi, dincolo un vârf de suliță ce se lungea mereu... mai încolo se iveau și dispăreau
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
nu rămânea aceeași nici o clipă... Ici apărea o spinare ascuțită ca gura unei securi, dincolo un vârf de suliță ce se lungea mereu... mai încolo se iveau și dispăreau tot felul de chipuri... Vântul parcă mă urmărea unde mergeam. Lua omătul pufos și mi-l trântea în obraz și în ochi fără milă. Părea supărat pe tot ce întâlnea în cale... Înce-încet, gardul pierdea din înălțime... În fața pragului, s-a adunat un munte de zăpadă. Falnicul cireș de la poartă își pleca
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
poartă își pleca fruntea în fața vântului. Mă gândeam că ar cam trebui să intru în casă, dar toată vânzoleala din jur mă ținea ca fermecat! Fumul ce ieșea pe coș era ras de pe gura hornului și amestecat cu pulbere de omăt într-un iureș nemaipomenit. Acel șuier printre crengile copacilor mi se părea o muzică venită de dincolo de lume... Și toate acestea nu s-au mai oprit nici până în seară, nici a doua zi, nici patru zile și nopți în șir
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de a tatei, care îmi venea până peste ochi și dau buzna afară...Până să mă dumiresc despre ce ar fi vorba, am fost luat pe sus și aruncat într-un troian până la gât. Priveam în jur rotind doar scăfârlia...Omătul din jur zbura în toate pățile. Lumina soarelui, umbrită din când în când de valurile de omăt viscolit, îmi cădea drept în ochi, orbindu-mă...” Înseamnă că nu mai ninge” - am gândit eu, luptând să ies din troianul care creștea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
despre ce ar fi vorba, am fost luat pe sus și aruncat într-un troian până la gât. Priveam în jur rotind doar scăfârlia...Omătul din jur zbura în toate pățile. Lumina soarelui, umbrită din când în când de valurile de omăt viscolit, îmi cădea drept în ochi, orbindu-mă...” Înseamnă că nu mai ninge” - am gândit eu, luptând să ies din troianul care creștea în jurul meu...Până la urmă, am reușit să mă prind de cel mai apropiat dereg și să salt
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
reușit să mă prind de cel mai apropiat dereg și să salt pe prispă. Am privit în jur și am băgat de seamă că în ușa grajdului se mișcă ceva...Era mama, care începuse să arunce - fără prea mare spor - omătul, pentru a face cât de cât o cărare spre portiță... Când a terminat, a intrat în casă fără să bage de seamă că eu ședeam îngropat în troianul de pe prispă...Îndată a ieșit afară, frăsuindu-se: Unde o fi copchilu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
strâns în brațe tare mă tem că s-o prefăcut... A privit apoi în jur la zăpada mișcătoare și în cele din urmă m-a rugat în felul ei: „Ce-ai zice dacă eu te-aș ruga să dai jos omătul ista de pe prispă? Ia fă-o tu pe gospodarul!” Toate ca toate, dar când am auzit că mă pune în rând cu gospodarii, parcă am simțit o furnicătură la lingurică...La început mi s-a părut un lucru de șagă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
fac până la fântână, prin nămeți, în urma calului...Am scos găleata mică din casă și am așezat-o la îndemână, pe marginea prispei. Am scos calul din grajd fără căpăstru și i-am dat drumul. Armăsarul a pornit să zburde prin omătul proaspăt... În clipa următoare însă, n-am văzut în urma lui decât un nor de zăpadă aruncată ca dintr-un vulcan și o rostogolire nefirească a calului... Spuneai că era un cal cuminte. Și acum?... - l-a întrerupt Hliboceanu. Era un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și o rostogolire nefirească a calului... Spuneai că era un cal cuminte. Și acum?... - l-a întrerupt Hliboceanu. Era un armăsar ca toți armăsarii, Hlibocene! Numai că era de o cumințenie nemaipomenită. Acum însă, simțindu-se liber și văzând atâta omăt în jur, a pornit și el să zburde, dar după acea rostogolire se zbătea amarnic să se ridice din troiene. S-a ridicat cu greu... Apoi s-a întors spre mine... Ceea ce mi-au văzut ochii m-a zguduit ca
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
te faci sănătos!... Ia să vedem noi cum îi băiatul cuminte și ascultător?” Fără alte pregătiri, a pus mâna pe acul cu ață și... a început să coase...La prima înțepătură, calul a tresărit. Pe urmă a început să bată omătul cu copita și să clatine din cap, sforăind...Trebuie să vă închipuiți voi ce frică îmi era să nu se smucească și să sară cu picioarele pe noi...Așteptam cu sufletul la gură ca mama să puie capăt cusutului...În
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
eu dintr atâta! Mai tare m-ar fi durut sufletul dacă aș fi primit lovituri de bici!”...E drept că el asculta doar de cuvânt...Nu știa de bici! După ce totul a fost gata, mama a luat o mână de omăt și l-a frecat pe frunte... „Lasă-l! Nu mai strânge zăbala. S-o liniștit”. A luat apoi o mână de zăpadă pufoasă și i-a întins-o, ca pe un tain. „Hai, băiatul mamei! Hai, ia de aici, ca să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de pe geam, mama a venit la căpătâiul meu și, punându-mi mâna pe frunte, mi-a vorbit: „Afară încă nu s-o oprit vifornița, dar parcă nu-i chiar așa de frig ca ieri și de sus nu mai curge omătul. Îi mare nevoie de doctorii pentru cal. M-aș duce eu, dar cine să stea cu el? Cine știe ce i se poate întâmpla? Oare tu nu-i putea ajunge la târg să cumperi ce ne trebuie? Ce spui, dragul mamei? Te
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
să cotrobăiască prin chimir după lulea, dar până la urmă s-a lininiștit și a reluat vorba. Spuneam eu - de n-oi fi vorbind eu degeaba - că în toată zarea cât o puteam cuprinde cu ochii nu se mișca nimic decât omătul zburătăcit de vânt sub razele îngăduitoare ale soarelui...Am ieșit pe poartă și, luându-mi ca punct de reper - cum se spune în cătănie - cireșul de dincolo de șleau, am coborât în gârla Șărpăriilor. Mi s-a părut că nu-i
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de pe marginea drumului, știuți de mine. Și eram tare mândru de calea pe care o străbătusem. Soarele deși nu încălzea, îmi veghea drumul de acolo de sus. „Ține-o Doamne tot așa, că acușica-i calea jumătate” - gândeam eu călcând omătul voinicește. Coboram deja valea spre gârla Pascăriilor. Din spate, zăpada viscolită mi se ridica nefiresc deasupra capului... Înaintam din ce în ce mai greu... Știam pe undeva un drum care ieșea dintre ogoare și intra pe un făgaș destul de adânc în drumul pe care
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
peste asta, numai să fiu atent pe unde calc!” Cu acestea în minte, urmam drumul nevăzut pas cu pas. Mă bazam doar pe faptul că încă mai simțeam pământul sub picioare în străfundul nămeților. Din spate vântul aducea valuri de omăt care deveneau din ce în ce mai greu de suportat... Simțeam că nu mai pot respira... „Hai, băiete! Încă un pas și încă unul...Deodată însă...am călcat...în gol!!! Când m-am oprit din cădere, am încercat să trag aer în piept, cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
un pas și încă unul...Deodată însă...am călcat...în gol!!! Când m-am oprit din cădere, am încercat să trag aer în piept, cu gândul că totuși nu am căzut în fântâna bănuită prin preajmă...În loc de aer, am simțit omătul ca nisipul intrându-mi în gură și în nas...Răsuflam cu mare greu, doar cât să nu mă înnăduș. După un timp, care mi s-a părut o veșnicie, am început să caut o ieșire din nenorocirea în care mă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
troienele care mă țineau ca într-un clește...Cu amândouă mâinile trăgeam zăpada sub picioare și o călcam. După o vreme am simțit că vântul începe să-mi sufle în față...Acest lucru însă îmi zădărnicea mereu munca, aducând alt omăt în loc. M-am oprit să-mi trag sufletul, după care am pornit munca din nou... Cât oi fi muncit nu știu, dar vântul s-a făcut simțit în cele din urmă în toată puterea lui... „Sunt salvat!” - m-a fulgerat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]