473 matches
-
cuvânt și imagine s-a schimbat. Imaginea a devenit nume. Nu doar că fetișismul mărfii și capitalul devenit imagine au făcut din imagine principalul ascensor social (înlocuind școală), principalul instrument de planificare a realității și esență lumii sociale, dar limbajul omenesc însuși numește prin imagini, iar asta chiar în lumea cuvintelor. „Problema nu e doar că visele și posibilitățile s-au schimbat drastic, ci că diferența dintre speranța și disperare e minimă, si minimalizata cotidian.” În diminețile cînd o duceam pe
Cultura independentă şi întoarcerea la lucrurile însele: câteva reflecţii din Moldova () [Corola-website/Science/295808_a_297137]
-
Domnului și sunt primiți cu bucurie de gazdele care îi răsplătesc cu mere, nuci și colaci. În Maramureș, cei care colindă sunt oameni în toată firea. Obiceiul este să treacă pe la fiecare casă iar apoi, cu tot cu gazdele care i-au omenit, să continue colindatul. Postul Crăciunului ia sfârșit și fiecare se poate bucura de mâncărurile rituale: preparatele din porc, sarmalele, colacii și cozonacii, prăjiturile și vinul. Cele trei zile de sărbătoare ale Crăciunului aduc liniște și pace în case. Există și
Crăciunul în România () [Corola-website/Science/324897_a_326226]
-
a învins, țara a înflorit, iar când a pierdut, viața socială s-a dezorganizat. Eminescu considera că epoca în care trăia era dominată de elementele străine care au impus teoria de „om și om”, teorie care, pentru a deosebi pe omeni între ei, folosește ca măsurătoare banul cosmopolit și înlătură toate deosebirile de rasă, origine și limbă. Eminescu considera că munca era singura soluție prin care se putea contracara influența nocivă a păturii superpuse. Dar această soluție nu putea fi aplicată
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
Domnului și sunt primiți cu bucurie de gazdele care îi răsplătesc cu mere, nuci și colaci. În Maramureș, cei care colindă sunt oameni în toată firea. Obiceiul este să treacă pe la fiecare casă iar apoi, cu tot cu gazdele care i-au omenit, să continue colindatul. Postul Crăciunului ia sfârșit și fiecare se poate bucura de mâncărurile rituale: preparatele din porc, sarmalele, colacii și cozonacii, prăjiturile și vinul. Cele trei zile de sărbătoare ale Crăciunului aduc liniște și pace în case. Pomul de
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
se răsfrâng numai asupra câtorva privilegiați suferind de plictiseală și de spleen. Pentru o mie cinci sute de milioane de oameni civilizația e o pacoste, dacă nu chiar un rafinat sistem de robire! (...) Civilizația d-tale stârnește în bietul suflet omenesc numai întrebări, dar nu e în stare să-ți ofere nici un răspuns! Fiece „cucerire” a civilizației a dărâmat câte-o bucățică din fericirea omului, până ce nu i-a lăsat în suflet decât un morman de ruine... (...) Zece mii de ani de
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
anul 1954 devine inginer agronom având specialitatea viticultură. Cei trei ani petrecuți “în vie” au fost un chef continuu, rememorează vedeta. În 1957 a dat și luat concursul de actor al Teatrului German de Stat din Timișoara: “după concurs, am omenit tot juriul cu vin de Recaș”, râde Buju Ternovits. Regizorul Francisc Munteanu a pus ochii pe actorul timișorean, ca protagonist pentru filmul “Lada cu zestre”. După o escală pe scena gălățeană, din anul 1971 este atestat actor la Teatrul Național
Alexander Ternovits () [Corola-website/Science/310261_a_311590]
-
direct din mâna Domniei Sale. Trimit banii, în secret, acasă la mine. — Ai o casă? — Dacă te duci la Tsugemura, în Omi, vei vedea că am o familie și vreo treizeci de servitori. Nu zău? — Deci, nu e onorabil să fiu omenit de tine. Oricum, dacă amândoi urcăm, și unul și altul, vom face cinste și vom fi cinstiți. Nu știam. Soarta așteaptă în fața noastră - așa văd eu lucrurile. — Ai dreptate, soarta noastră încă ne mai așteaptă. — Hai să ne dedicăm viitorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
și răcni destul de tare pentru a se face auzit. Fură trimiși soldați în căutarea conducătorilor. Nu peste mult, doi dintre aceștia sosiră în fața lui Nobunaga. — M-ați văzut destul de des, așa că nu sunt o mare raritate. Astăzi, însă, vă voi omeni cu o priveliște de excepție: capul cu dinții înnegriți al seniorului din Suruga. Nu l-ați văzut niciodată, dar azi îl veți vedea, fiindcă v-ați născut în provincia mea, Owari. Urcați-vă numai pe o înălțime și priviți această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
musafir de rangul lui. — Servitorii mei au adus cu toții provizii, așa că nu vă îngrijiți de nimic altceva decât apă fierbinte pentru ceai. Și, de vreme ce m-am oprit numai pentru a-l vizita pe Takenaka Hanbei, nu e nevoie să mă omeniți nici cu sake sau ceai de-al vostru. După ce stau de vorbă cu Hanbei, v-aș fi recunoscător dacă ați pregăti o masă ușoară. În cele din urmă, întrebă: — Starea pacientului s-a mai ameliorat, de când a sosit? — Se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
prepare ceva de-ale gurii, în altă odaie. Faptul că acest război a luat sfârșit atât de repede e cea mai mare binecuvântare din toate. Ospătați-vă în liniște, înainte de a pleca. Ieyasu reveni în interiorul castelului. Mesagerii din Nagashima fură omeniți cu bucate și băutură în altă cameră, dar mâncară pe apucate și plecară curând. Când vasalii lui Ieyasu aflară, iarăși îi cuprinse indignarea. — Se vede că Domnia Sa are unele gânduri mai adânci. Altminteri, cum ar putea să aprobe atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
mi-a Încălzit o cană de lapte și mi-a dat și o bucată de pâine. Țin minte că am Început să plâng - și am plâns până m-a liniștit ea. Îți dai seama, nu băusem lapte și nu mă omenise nimeni timp de trei luni și ceva. În fine, pe urmă m-am liniștit, mi-a dat o bucată de pâine, o bucată de brânză și a zis: „Dacă mai poți, mai vino pe aici”. Și m-am dus, m-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și altele similare se fac și se desfac în cazurile femeilor ce urmează opțiuni care nu doar că sunt similare cu ale bărbaților, dar uneori trec și dincolo de ele pentru a fi mai vizibile. Adagiul antic „Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin” nu se mai aplică de mult doar bărbaților, întrucât libertățile femeilor au grade similare de extindere. Aventura și experimentarea sunt tot atât de frecvente ca și statornicia în proiectul personal de viață. Stilul e căutat și cultivat, poate
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
simț. Acum Îl conectăm online. Vom putea continua să funcționăm chiar dacă ne doboară satelitul, ceea ce sper din tot sufletul să nu o facă. Nu putem merge acum acolo, sînt oameni la lucru. — Ce fel de oameni muncesc aici, sub pămînt? — Omeni buni, Wakefield. Tu o să fii unul dintre ei. Wakefield speră să nu fi auzit bine. Redbone rînjește. — Hai să-l vedem pe Ali Baba. Tu le ai pe astea cu arta, o să-ți placă. Și Redbone nu vorbește deloc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
lui Însuși, dar mai Întîi trebuie să scape de nebun. CÎte un proiect odată, rînd pe rînd. Și apoi, nu e bine să amesteci realitatea cu metafora. Nebunul e adevărat, „restaurarea“ spirituală este doar o metaforă, În plus și proastă. Omenii nu se „restaurează“, ci se ruinează și apoi mor. Criogenia și transplanturile nu fac parte din viitorul lui. — Cum ai zis că se cheamă chestia asta, piedorologie? — Nu, piedaterrologie, ca in pied-à-terre, o bază, un loc În care stai un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de mâna profesorului și care pornesc către doamne și domnișoare, cu deosebire colege și prietene ale fiicei, și altele care împodobesc mormintele dragi: al sotiei, ale foștilor profesori sau ale prietenilor plecați. Amfitrion inegalabil, Profesorul Mânăstireanu își primește tradițional oaspeții omenindu-i, la plecare, cu roade din grădina proprie și oferindu-le tuturor, vârstnici ori tineri, tonifianta imagine și exemplul unei prezențe care însuflețește locul și îmbogățește pe omul ce-i stă aproape. Să mai citim o dată din lecția de viață
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
în Turnul Londrei, Walter Raleigh lucra ca de obicei la a doua parte a operei sale Istoria Lumei, o încăierare se iscă în stradă, chiar sub fereastra sa. Atras de cele ce se petreceau acolo, el privi câtva timp la omenii care se certau cu zgomot, apoi își reluă mai departe lucrul întrerupt, convins că nu-i scăpase nimic din cele petrecute. Dar a doua zi, cum vorbea despre întâmplarea aceasta cu un prieten, care fusese și el față, ba chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
daca una sau mai multe dintre propozițiile dogmatice ale cutăruia sistem vor rămâne, chiar pentru cel ce le profesează, neclintite până la sfârșit. Nu încape însă câtuși de puțin discuție asupra adevărului că adâncirea în speculațiuni abstracte și generale deschide spiritului omenesc un orizont larg, [î]i dă un punct de vedere cât mai nalt și prin urmare o perspectivă cât mai depărtată. Acest folos este cu atât mai însemnat cu cât el înlesnește orice studiu pozitiv, luminând sfera oricării cercetări practice
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
darurile pământului. Mă aflam în primul an de după absolvirea Liceului "Nicu Gane" din Fălticeni, profesor suplinitor la Școala din Probota. Îi spusesem gazdei mele mătușa Paraschiva Fieraru, o bătrână singură, harnică, bună ca pâinea lui Dumnezeu, care mă ținea și omenea ca în sânul lui Avram că în prima duminică din octombrie mă duc împreună cu un coleg de la aceeași școală până la Sirețel, satul de peste apa Siretului. Aveam acolo o prietenă, învățătoare, proaspătă absolventă, care ședea în gazdă la o colegă din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
lui fel de fel de legende, unele deocheate sau fanteziste". De câte ori acesta zâmbea "lăsa să i se vadă canini mult prea lungi decât s-ar fi cuvenit", aluzie la o eventuală trăsătură de vampirism. Invitându-l pe un consătean și omenindu-l cu o cină copioasă, cu vorbe calde și pline de duh, de îndată ce acesta iese pe poartă, Rebega îi trimite din urmă un "luceafărul mamei lui de golan", punându-i în cârcă fel de fel de păcate. "Nu înțelegeam de ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cari face ca masele să fie, pe neștiute chiar, părțile unui singur întreg. Întru realizarea principiului său, omul ce-l personifica a întrebuințat mijloace cari în detaliu d-tale nu-ți plac, pe cari le găsești, ca tot ce-i omenesc: necomplecte, defectuoase, să zicem chiar rele. Combateți atunci mijloacele, domnul meu, combateți-le în defectuozitatea lor, și nu persoana, individul, principiul său cel bun, cari toate în sine au a face puțin cu vestmântul, defectuos sau ba, cu care o
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de asemenea ideea asta, că nu poți să ai o poziție atât de categorică, care să facă viața omenească imposibilă, nici să încerci să aduci laolaltă lucruri ireconciliabile care te-ar distruge, ci să încerci să vezi cu ce ființă omenească ai putea trăi pentru început. Și dacă cea mai nobilă ființă ar fi să apară în acea tavernă pustie și prea încălzită, cu muște și radio care bâzâie între piese și bere îmbuteliată de la Sox Park, ce poți altceva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
prefăcu a nu Înțelege și protestă blând că Îi păsa Într-adevăr dacă el se simțea bine sau nu. Mă bucur că vrei să restabilești niște raporturi omenești, dar trebuie să-mi dai timp să mă obișnuiesc cu gândul ăsta. Omenesc, Între ei, numai era nimic de mult timp. Încă 1 minut pentru acest client. Altfel nu ar fi putut respecta standardul de 15 apeluri pe oră. — Vino acasă În seara asta, insistă Antonio, dintr-o dată blând și insinuant. Un Antonio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
măgar. Ca Între ce vreți voi. M-a luat urmașul cumanilor cu fel și fel de momeli, că mă plătește imediat după lucrare, că el nu se uită la bani, numai să iasă cum vrea el, mă rog, m-a omenit - cum trebuie, ce-i drept - cu mâncare și țigări căci, știți bine, mie băutura nu-mi mai e nici prieten, nici dușman. Am scris, ce era să fac, numele Kaloy pe difuzoarele din poiana cu frumoasa cântăreață blondă. Șopocăie câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
degeaba se ferea. Toată lumea știa ce căuta el acolo. A intrat În curte, Încruntat, și se aștepta ca ăia să se sperie de negreala și disprețul din ochii lui neîndurători. L-au așezat părinții lui Hristu la masă, l-au omenit cu vin, pâine caldă, nuci prăjite și brânză. Nu s-a atins de nimic. Era Încurcat, căci nu știa cum să Înceapă și gazdele Îi tăiaseră din prima avântul când Îl Întrebaseră cum răsărise porumbul În satul cu liceul agricol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a Îmbătat cu măsură, a ascuns În buruienile de pe marginea terenului lucioase măciuci, iar În buzunare agere șurubelnițe bine ascuțite, cu care să repare, la momentul potrivit, bucile neîmpăcaților dușmani. Arbitrul, sosit cu o seară Înainte de marea confruntare, a fost omenit cum se cuvine - așa cum prevede nescrisa lege a compensației -, adică i s-a organizat obișnuitul chiolhan, cu vin alb din vițele boierești, munți de friptură de vânat ori de orătănii domestice și două vesele domnișoare ce i-au oferit desfătări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]