187 matches
-
perfectă. Regăsim cu acest prilej un alt element al culturii grecești, familiar din argumentațiile pitagoriciene și parmenidiene. Pentru a fi perfectă (adică desăvârșită) o ființă trebuie să fie delimitată, definită, completă. Ceea ce este neclar, nedeterminat și nedefinit, este imperfect. Asertarea omnipotenței lui Dumnezeu ar da naștere unor paradoxuri care au marcat de altfel primele secole ale creștinismului, cum ar fi întrebarea dacă, în omnipotența sa, Dumnezeu poate să creeze o ființă mai perfectă decât El.
Origene () [Corola-website/Science/302163_a_303492]
-
o ființă trebuie să fie delimitată, definită, completă. Ceea ce este neclar, nedeterminat și nedefinit, este imperfect. Asertarea omnipotenței lui Dumnezeu ar da naștere unor paradoxuri care au marcat de altfel primele secole ale creștinismului, cum ar fi întrebarea dacă, în omnipotența sa, Dumnezeu poate să creeze o ființă mai perfectă decât El.
Origene () [Corola-website/Science/302163_a_303492]
-
nu ar mai putea exista răul. Dar răul există, deci Dumnezeu nu există. Toma răspunde pornind de la un citat din Sfântul Augustin: într-adevăr, „dacă Dumnezeu este binele cel mai mare, El nu ar permite existența nici unui rău decât dacă omnipotența și bunătatea sa ar voi să creeze bine până și din rău”. Așa trebuie înțeleasă bunătatea infinită a lui Dumnezeu: a permite existența răului pentru ca și din el să facă Bine. Rațiunea și voința sunt legate prin faptul că etica
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
le avea la gât, și după ce le-a spart cu dinții a suflat o ceață luminoasă din care s-au născut cinci divinități masculine, mai puternice decât oricine, cu excepția zeului furtunii. Când Susanoo, mulțumit de creația lui, și-a proclamat omnipotența, Amaterasu i-a amintit că cei cinci zei au fost născuți din colierul ei. Nervos că nu este apreciat, Susanoo devine dintr-odată violent și își pierde controlul. El a dat drumul ploilor și vântului, pe care le avea sub
Amaterasu () [Corola-website/Science/303922_a_305251]
-
toate formele sale („mecanica” planetară, universaliile, cunoașterea indirectă sau chiar imposibilă a lumii de către Dumnezeu, caracterul necesar al evenimentelor particulare), unitatea intelectului universal și imposibilitatea multiplicării inteligențelor, eternitatea lumii create. Una dintre consecințele cele mai importante ale condamnării este reafirmarea omnipotenței divine, a doctrinei creației purificată de elementele neoplatonice și arabe care conțineau tema intermedierii între Dumnezeu și lumea sublunară. Astfel, eliminarea din discuție sau „slăbirea” semnificației cauzelor intermediare a constituit unul din motivele răspândirii ulterioare a nominalismului și, cu toate
Condamnarea din 1277 () [Corola-website/Science/305549_a_306878]
-
și, cu toate probabilitățile, a spiritului raționalist modern. De pildă, propoziția cu numărul 63 condamnă teza: "„Că Dumnezeu nu are putere în efectele secundare în lipsa cauzei secundare înseși” ." Această propoziție extrem de importantă semnifică repunerea în drepturi a temei „miracolului” conform omnipotenței lui Dumnezeu. Ceea ce se condamnă aici este afirmarea intermedierii cauzale necesare a puterii lui Dumnezeu, altfel spus, a acelei „mecanici” celeste cu care avusese destule dificultăți Albert cel Mare în tratatul său despre destin. O eventuală rezistență a acestei teze
Condamnarea din 1277 () [Corola-website/Science/305549_a_306878]
-
jiva". Cât timp karma rămâne în corp, sufletul se află într-o stare de vasalitate, puritatea, transcendența și strălucirea sa fiind acoperite esența karmică, întunecată și grosieră. Efectul este subminarea atributelor spirituale: balanța interioară este perturbată cauzând îndoieli și confuzie, omnipotența se anulează, natura fericită a sufletului este obscurată, ceea ce cauzează durere și suferință, puterea intuitivă este obstrucționată, iar cunoașterea absolută este înghițită de nebuloasa ignoranței. Eliberarea este posibilă când intrarea unor noi substanțe karmice este blocată de efortul individual. Astfel
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
sunt generatoare de karma) după criterii cromatice, dar și după faptele pe care le determină. Astfel există leshyas: Scopul suprem al jainismului este eliberarea ("moksha" sau "nirvana") sufletului din ciclul "samsara" (de reîncarnări) și dezvăluirea potențelor latente ale acestuia (omnisciența, omnipotența, omni-percepția și bucuria supremă). Se consideră că izbăvirea a fost realizată în momentul în care "jiva", monada spirituală, devine, prin practici ascetice, conștientă de întreg universul și capătă o cunoaștere empirică a esenței adevărului. Experiența cognitivă dobândită este absolută și
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
Bronx, New York, dar chiulea des, fapt ce a dus la o evaluare psihiatrică la o casă de corecție. Psihiatrul evaluator, Dr. Renatus Hartogs, l-a descris pe Oswald ca fiind cufundat într-o „viață fantastică reală, în care manipulează subiectele omnipotenței și puterii, prin care [Oswald] încearcă să compenseze prezentele sale neajunsuri și frustrări.” Dr. Hartogs a identificat o „tulburare patologică a personalității în care se regăsesc simptome ale tulburării de personalitate schizoidă și tendințe pasiv-agresive” și a recomandat tratament continuu
Lee Harvey Oswald () [Corola-website/Science/317844_a_319173]
-
în Italia, devine dominant pentru secolul al XVII-lea fiind arta Bisericii Catolice, care a ieșit învingătoare în lupta cu Reforma Protestantă. Sculptura este mai dinamică, de dimensiuni mai fastuoase și destinată mai mult spațiilor publice, tocmai pentru a demonstra omnipotența bisericii. Protagonist al barocului, Bernini dă un limbaj nou artei sculpturale, redând mișcare în spațiu formelor imense. Imaginile sunt exuberante și pline de emoție. Printre lucrări ca: decorarea Bazilicii Sfântul Petru din Roma, Fontana di Trevi, statuia "Extazul Sfintei Tereza
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
În creștinism, Dumnezeu, YHWH, este văzut ca fiind creatorul Pământului și al Lumii. De obicei se consideră că are atributele de sfințenie (separat de păcat și incoruptibil), justețe (are dreptate în toate), suveranitate (are voință proprie), omnipotență (atotputernic), omniștiință (atotștiutor), omnibenevolență (atotiubitor) și ubicuitate (omniprezent). Scripturile conțin multe afirmații directe referitoare la calitățile lui Dumnezeu. Iată doar câteva exemple: „DOMNUL iubește dreptatea“ (Psalmul 37:28) ; Dumnezeu este „atotînalt în putere“ (Iov 37:23) ; „«Eu sunt loial», este
Dumnezeu în creștinism () [Corola-website/Science/323631_a_324960]
-
se consideră a fi artiști sau savanți de renume mondial, eroi sau conducători celebri, dar se si comportă ca atare. Megalomania are ca origine suficiența, manifestată de un subiect dotat, dar orgolios, din expansiunea delirantă a eului cu ideile de omnipotență, de omnisciență înnăscută, convingerea excesivă privind propria superioritate. Megalomania se întâlnește în schizofrenie, psihoza maniaco-depresivă și mai rar, o formă tardivă de sifilis denumită paralizia generală progresivă, care evoluează spre demență.
Megalomanie () [Corola-website/Science/332586_a_333915]