330 matches
-
carte." Cf. Guy de Maupassant, op. cit., ediția citată, p.7 372 Cf. Lintvelt, Jaap, op.cit., p. 25 373 Ținând cont de aceste precizări, romanul îndreptățește includerea în categoría "corintică", la care face referire N. Manolescu, și în care autorul este omnipotent asupra universului imaginat cf. Manolescu, Nicolae, Arca lui Noe, Editura Minerva, București, 1981, vol. al III-lea 374 Silvian Iosifescu, Proză și luciditate, Editura Eminescu, București, p. 141. Criticul semnalează și o "punte" între romanul Patul lui Procust și contribuțiile
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
feudo-vasalică, ci și invocarea unității dreptului cutumiar. Ajutorul (auxilium) are la bază ideea serviciului militar personal. Obligația vasalului se materializa prin aportul bănesc și militar pe care le datora. Ajutorul se acorda în trei-patru situații. Conform Magnei Charta 88, lordul omnipotent putea primi contribuții financiare pentru a se elibera din captivitate, pentru a-și învesti fiul mai vârstnic sau pentru zestrea fiicei sale mai în vârstă. Regele nu percepea a-ceste ajutoare fără consimțământul Marelui Consiliu al țării, dar "taxarea" de către rege
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
aleși cu consimțământul comitatului"227, pentru ca împreună cu baronii și prelații să dezbată problemele regatului. Parlamentul lui Simon de Montfort s-a constituit conform noilor condiții sociale și politice, având o structură proprie. Cinci secole îl separă însă de modernul și omnipotentul Parlament de la Westminster. La 20 ianuarie 1265 este convocat celebrul Parlament de la Londra, primul în care au dezbătut împreună seniorii laici și ecleziastici, cavalerii din comitate și reprezentanții orașelor. Se materializau în acest fel, după o jumătate de secol, prevederile
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
raționalității. În acest "joc", Oamenii Mici creează "clone" ale indivizilor reali (în "crisa lide de aer"), cu care, ulterior, populează lumea. Mesajul "ideologic" al lui Murakami este, prin urmare, suficient de lizibil: Liderul e Scriitorul care se vrea omniscient și omnipotent în intervalul lui ficțional, un Big Brother necru țător. "Jocul" cu literatura devine însă mai complicat decît pare. Textul capătă, gradual, autonomie, eliminîndu-și creatorul (uciderea Liderului poate fi citită ca "moartea" barthiană a "scriitorului") și invadînd existența. Oamenii Mici sînt
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
puțin eficace. O politică statală susținută în acest sens, în ideea "echității sociale", a atingerii "optimului social" de parcă s-ar putea cunoaște și realiza asemenea abstracțiuni, ca să nu le numim utopii; ca și cum statul ar fi un personaj binevoitor, omniscient și omnipotent atrage după sine nedorite efecte perverse: reduce bogăția, încurajează nemunca, viciile de tot felul 6 etc. Problema "optimului social", un fel de "fata morgana" a lumii moderne deși tratată pe larg de autori importanți (Kant, Arrow, Lange, Bergson, Hayek, Samuelson
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
prieten al familiei" (1984: 111). Totuși, acestea sunt doar coordonatele generale ale unei geografii a tenebrelor cu totul speciale. Eroina, după cum punctează, succint, Stelian Cincă, "[a]re o frică organică de frig" (1995: 68), într-o viață bântuită de spectrul omnipotent și, paradoxal, seducător al înghețului. În mod neașteptat, debutul prozei aduce în prim-plan un tablou din registrul sublimului apocaliptic: un soare însângerat de amurg. Sugestiile crude, viscerale sunt augmentate de omniprezența rubiniului vâscos: Ea privește soarele cum se îneacă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Thackeray pentru ingeniozitatea intrigilor dezvoltate în prozele sale. De asemenea, o paralelă interesantă s-ar putea trasa între nuvela Frigul și povestirea The Wind (1943), semnată de prozatorul american Ray Bradbury, în care protagonistul, John Colt, este urmărit de furtuna omnipotentă după ce a pășit în Valea Vânturilor, locul secret din inima Tibetului, de unde vijeliile își plănuiesc distrugerile operate în lumea oamenilor. În cele din urmă, eroul primește o vizită, acasă, de la marele său inamic, deopotrivă sursă a terorii implacabile și a
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
posibilitățile de modificare tot mai cutezătoare a proceselor genetice. Este posibil ca și dispozițiile, înclinațiile și alte calități ori defecte umane codificate cromozomial să fie dirijate de scopuri socio-umane determinate. Succesele în programarea sexelor, schimbarea sexelor la adulți sporesc aroganța omnipotentă a omului, dereglează familia și relațiile sociale tradiționale. Un exemplu de influență naturală pozitivă social au fost ploile căzute la timp și căldura potrivită necesară creșterii și maturizării recoltelor din vara-toamna anului 2011, chiar pe o pânză freatică insuficientă de
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
la controlarea naturii și dezvoltarea societății. Ea este de asemenea, începînd cu Galilei și Kepler, aceea de a reconstrui Lumea. Vechea lume ptolemeică, aristotelică, teologică este definitiv distrusă. Desigur, pînă la Newton inclusiv, știința are încă nevoie de un Dumnezeu omnipotent și omniscient care să se afle la temelia Ordinii Universului. Însă odată cu Revoluția franceză se va desfășura și o revoluție cosmică: Laplace îl alungă pe Dumnezeu din Univers, care devine o mașină autosuficientă absolut perfectă, ce-și află Ordinea în
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
ci ca esența însăși a sistemului, desemnat și în același timp stigmatizat de cuvîntul cu rezonanță barbară ciudată "Gulag", exportat de Soljenițîn. Partidul comunist încetează a fi considerat ca fiind fundamentul unui colectivism egalitar; el se înfățișează ca fiind casta omnipotentă ce monopolizează puterea, care a fost acum reperată în spatele denumii codificate de Nomenklatura. Din acest moment, ideea identificării socialismului din URSS cu puterea clasei muncitorești, idee-sperietoare pentru burghezii anticomuniști și idee-torță pentru adepții săi, își pierde consistența. În spatele cuvîntului totalitarism
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
ideilor, pluripartidismul (v. eterna polarizare doctrinară), sincretismul metodologic, ecumenismul ș.a.m.d. Tot ce era, atunci, o asumare nefirească de funcții, misiuni, tactici și strategii a revenit la firesc odată cu recâștigarea libertății. Criticul nu mai este nici pe departe omnisciența omnipotentă, cedându-și mare parte din prerogative editorilor, agenților literari, jurnalismului cultural, catedrelor universitare, cursurilor de creative writing etc. Dispariția Dușmanului focalizant retează patosul verticalității și etalează infinitatea libertăților pe orizontală. Urmează în chip firesc coborârea catargului critico-militar, paralel cu apariția
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
rezultat al introspecției: "Prin actul cunoașterii de sine, eul își devine obiect" (1978, p. 36). La Blake, prezența divinului (Rudolf Otto l-ar numi "numinos") dublează introspecția pentru că adevăratul act de cunoaștere să poată fi consumat. Mai mult, datorită caracterului omnipotent al viziunii, care este un moment de iluminare absolută, cuprinzând și, simultan, generând universul, vizionarul poate avea acces la esență tuturor lucrurilor: el știe deoarece este. Separarea dintre subiect și obiect este dizolvată, iar fuziunea dintre subiectul și obiectul cunoașterii
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Blake își trage sevele din tradiția platoniciana și se referă, precum Eminescu mai tarziu, la legendarii archei sau principiile primare ale lucrurilor. Mai mult, ideea că individualitatea este nepieritoare poate fi pusă în relație deschisă cu credința lui Platon în omnipotenta Formelor eterne. Abia acum ni se deschide panoramă integrală a sistematicii blakeene, fiindcă artistul declară explicit că sufletul omenesc se îndreaptă triumfal, post mortem, către lumea eternă și infinită a imaginației: "This world of Imagination is the World of Eternity
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
formele adevărate la care ele iau parte" (1980, p. 14). În cazul lui Blake însă, lumea obișnuită, văzută ca un construct eronat, încetează să mai existe, locul ei fiind luat de o realitate transfenomenală numită Eternitate și guvernată de legile omnipotente ale imaginației 67. Pot chiar să afirm că Eternitatea devine, în compoziții precum The Ghost of Abel, echivalentul forței creatoare: "Imagination is Eternity" (E: 270). Fiindcă, așa cum declara artistul în chip sentențios în The Marriage of Heaven and Hell, "Every
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
care condiționează emergentă operei de artă blakeene, fiindcă această materializare a viziunii este, aparent, o manifestare eternă (sau cel puțin așa pretinde autorul sau), dar, paradoxal, proteica și efemera, întocmai oricărui alt artefact, transformat, pe de o parte, de acțiunea omnipotenta exercitată de timp și, pe de altă parte, de constrângerile spațiale. Pentru a explica toate aceste detalii într-o manieră satisfăcătoare, vă trebuie să fac apel, în continuare, la mai multe elemente din câmpul esteticii. De vreme ce am definit deja conceptul
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
numărul stă la baza tuturor lucrurilor, guvernându-le. Hades stăpânește patru râuri, Apollo posedă același număr de cai. Filosofia elenista (și, pe urmele ei, filosoful francez Gaston Bachelard) exploatează masiv simbolismul celor patru elemente primordiale: pământul, apa, aerul și focul. Omnipotenta acestui numeral este, apoi, transferată la nivelul doctrinei creștine 171: atât biserică ortodoxă, cât și cea catolică accepta autoritatea a patru părinți (deși figurile diferă de la caz la caz). Cele patru râuri ale paradisului, Pison, Gihon, Tigrul și Eufratul, descrise
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
de a înțelege fenomenologia subtilului. Per ansamblu, America înregistrează apoteoza lui Orc186. Impulsul energetic al acestuia este de natură sexuală, eul creator fiind sedus, în acest sens, de o formă de violență tipic masculină (Aers, 1996, p. 172). Forță revoluționară omnipotenta a lui Orc187 devastează Europa, pulverizând frontierele și răsturnând obstacolele conservatoare. Împlinirea profeției este marcată de victoria revoluției americane, ca expresie agresivă a factorilor sociali progresiști. De aceea panoramă vizionara înfățișează un set complex de imagini brutale, centrate asupra siluetei
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
parapsihologica" (1990, p. 2). Totuși, în rândurile subsecvente, precizez, nu sunt interesat să inițiez o polemică legată de dublu: conceptul reprezintă un simplu instrument critic, menit să facă lumină în cazul unei relații complexe. 43 De fapt, Urizen își afirmă omnipotenta în mai multe ocazii din cărțile profetice. În The Four Zoas, Night the First, el pretinde că este nici mai mult, nici mai puțin decât "God from Eternity to Eternity" (E: 307). În continuare, în Night the Third, pretențiile urizenice
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
recunoscută, în Japonia, spune Uchida, "drepturile statului" se presupune că primează. Ajungem, în felul acesta, la punctul trei: problema puterii hipertrofiate a statului. Se afirmă că aceasta a atins proporții critice în modelul sovietic de socialism în care statul este omnipotent, iar societatea civilă este lipsită de forță. Țările socialiste existente trebuie să-și dezvolte societățile civile, chiar dacă numai pentru a actualiza idealul de bază, prezentat de Marx în Grundrisse der Kritik der politischen Ökonomie și la sfîrșitul Cărții 1 din
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
a uno r fapte și aspecte importante din viața oamenilor, se cuvi ne să conturăm și niște concluzii. ( Lucrarea de față nu ar putea avea pretenția că dă verdicte, că aranjează dreptatea și adevărul în lume, că răspunde omniprezent și omnipotent la toate problemele oamenilor. Această lucrare reprezintă punctul de vedere al un ui om care consideră că a învățat câte ceva și are datoria de a face cunoscut și altora ceea ce a înțeles el. Ea urmărește să aducă în prim plan
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
acestui domeniu. Sintetizând lungul șir de reprezentări vizuale, Bœspflug identifică trei282 modalități specifice de figurare a lui Dumnezeu în arta creștină. Prima dintre acestea este cea prin simboluri indirecte, preluând modelul iudaic, a doua evidențiind figura unui Dumnezeu bătrân și omnipotent, în timp ce a treia modalitate se referă la imaginea Hristos, mod de reprezentare neacceptat nici de iudei, nici de musulmani. Această din urmă formă de reprezentare a lui Dumnezeu, numită de Bœspflug și cristomorfică 283, avea să pună însă și mai
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
expresiile esențiale ale lumii supranaturale. Hieratismul, veridicitatea, frontalismul, cromatica atent aleasă, perspectiva ierarhică, proporția obiectivă, preferința pentru profil sau pasul înainte, cu care sunt înfățișate figurile umane, exprimă modul de raportare a acestor civilizații profund spiritualizate la divinitatea omniscientă și omnipotentă. În tot acest timp, preferința artiștilor antici pentru categoria estetică a sublimului 362 prevalează față de cea a frumosului. Sublimul desemnează grandoarea, elevația, monumentalul și desăvârșirea lumii divine, care, prin relaționarea cu preceptele religioase, exprimă vizual, prin realizări arhitectonice, picturale sau
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
acest efort de dezvrăjire a lumii poate genera și revrăjirea sa. De pildă, orice practică divinatorie, indiferent de succesul sau insuccesul său social, ține să sublinieze de fiecare dată că, în spatele a tot ce ființează, există o divinitate omniscientă și omnipotentă. Există o țesătură nevăzută a lumii. Succesul de care se bucură divinația în lumea modernă este un semn al faptului că mentalitatea individuală, dar și cea colectivă păstrează câteva constante ale mentalității magico-religioase de altădată. De fapt, lumea este revrăjită
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
latura necuvântătoare a naturii. Un parcurs existențial care, fără îndoială, a amprentat definitiv sensibilitatea lirică argheziană și i-a pus în lumină particularitățile: propensiunea spre negație, defularea agresivității în actul artistic, inadecvarea la "curent", obsesia rescrierii sub presiunea Logos-ului omnipotent, travaliul chinuitor. Evident, experiențele sociale ulterioare (aparent independente de vocația sa poetică), cum ar fi cea de laborant sau cea monahală, au scos la iveală un personaj incomod, imprevizibil, oripilat de convenții, gata oricând de ofensivă. Fără îndoială că episodul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
dilatarea hiperbolică; recursul la anecdota polemică 198. În publicistica polemică, alegoria, prin intermediul căreia teme din realitatea curentă (îndeosebi de pe palierul politic și religios) sunt transpuse într-un univers fabulos, cu personaje grotești și scenarii absurde, tutelat în întregime de spiritul omnipotent al creatorului, suspendă coerența și logica lumii reale, printr-un paralelism revelator care, la Arghezi, este indisociabil de substratul etic. Polemistul exploatează din plin dublul sens al alegoriei: cel literal și cel figurat, mizând pe forța de sugestie și persuasiune
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]