499 matches
-
părtaș la fărădelegile lui Lică. Ana va fi sacrificată și prin inocența și puritatea ei poate fi un personaj de tragedie. Mara Mara e un roman tradițional care evidențiază interesul pentru social, istorie, natură, datini, folclor și are un narator omniscient. Este un roman social și psihologic un bildungsroman. Titlul indică numele protagonistei romanului, iar tema o reprezintă viața târgului transilvănean. La începutul romanului sunt câteva informații despre Mara: "A rămas Mara, săraca văduvă cu cei doi copii, sărăcuții de ei
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
iar cînd obiectul focalizat este timpul, focalizatorul extern poate avea fie o viziune pancronică, fie o viziune retrospectivă, iar focalizatorul intern o viziune sincronică. Fațeta psihologică a focalizării are un aspect cognitiv, din acest punct de vedere focalizatorul extern fiind omniscient iar cel intern dispunînd de o viziune cognitivă restrictivă și un aspect emotiv, unde focalizatorul extern are atributele obiectivității și detașării, iar cel intern pe cele ale subiectivității și implicării emoționale. Fațeta ideologică a focalizării poate fi explicită sau implicită
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
ar fi acela al lui Thomas Mann, care s-ar fi „inspirat” din opera unui prozator român, Aurel Păcurariu (Petru Sfetca, Scriitorul-jidan Thomas Mann fură dreptul de proprietate literară al unui scriitor român). Toate acestea în vreme ce, într-o suită de omnisciente articole de direcție, sunt indicate „cu claritate” prioritățile „adevăratului” creator de ficțiune (Pan M. Vizirescu, Scriitorul în Statul Național, I.P. Prundeni, Rostul scriitorilor). Caracterul imperativ al unor formulări, alături de permanentul apel la intransigență față de dușmanul „de rasă” ajung să caracterizeze
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288982_a_290311]
-
acest "glosar” reprezintă mai mult un jurnal? Dacă ar fi cu adevărat un jurnal, niște însemnări zilnice, autentice, nu ar putea semnala un înainte sau un după, unul deja cunoscut și consumat de povestitor, acesta aflîndu-se acum într-o poziție omniscientă, ce îi permite să le repovestească. Însă chiar prima secțiune din Une Glossaire, intitulată Absence, se termină prin a afirma că în procesul scrierii scriitorul își propune să-și „reclame trecutul”, ceea ce îndeamnă la „amintiri”. Toate acestea sugerează că se
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
o spune. Pe de o parte, există un contrast evident între un parcurs al narațiunii incluse într-un roman și spuse de un personaj; pe de altă parte, există o narațiune spusă de un spectator aparent detașat, din exterior și omniscient. Acesta este nivelul la care poate fi analizată prezentarea vorbirii (efectele mimetice ale dialogului pur, ambiguitățile deliberate ale discursului indirect liber). Această distincție între ceea ce numim text și narație provine în principal de la Bal. Se ajunge astfel la încercarea de
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
pentru a distinge între diferitele tipuri de narator și, prin extensie, tipurile de narație. Mulți dintre acești termeni se pot construi în perechi binare: narație la persoana a treia sau la persoana întîi; în cadrul primei categorii putem distinge între narația omniscientă și limitată, iar în cadrul narației omnisciente putem distinge între narația subiectivă și cea obiectivă/ impersonală. Deși sînt valoroși, acești termeni stîrnesc și ei controverse cînd sînt aplicați. Dar cel mai important lucru este faptul că ei focalizează atenția spre narator
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
de narator și, prin extensie, tipurile de narație. Mulți dintre acești termeni se pot construi în perechi binare: narație la persoana a treia sau la persoana întîi; în cadrul primei categorii putem distinge între narația omniscientă și limitată, iar în cadrul narației omnisciente putem distinge între narația subiectivă și cea obiectivă/ impersonală. Deși sînt valoroși, acești termeni stîrnesc și ei controverse cînd sînt aplicați. Dar cel mai important lucru este faptul că ei focalizează atenția spre narator, în timp ce schemele enumerate mai jos focalizează
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
care trebuie să fi fost ceai verde cu zahăr și lapte praf. (Beckett, Molly) Ambele texte reprezintă narațiuni la persoana întîi, dar nici unul dintre ele nu întrunește cerințele unei clasificări mai tradiționale (primul fragment este deopotrivă centrat pe personaj și „omniscient”; al doilea este în același timp centrat pe personaj și „marginal”; De asemenea, ambele narațiuni corespund în mod clar celor șase grade de informativitate stabilite pe scara lui Genette/Rimmon-Kenan. Este necesară o clasificare care să sublinieze apăsat că, indiferent
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
timpul continuă să fie mai degrabă cel al trecutului narației decît al prezentului experienței directe. Mai mult, pasajul debutează prin a ni se spune ce a „observat” Isabel și prin a ni se relata, ca un text aparținînd unui narator omniscient intruziv (vezi tipul B (R) pozitiv de la Simpson), ce a gîndit și ce a simțit pe măsură ce o încercau asemenea gînduri. Dar pînă la propoziția a patra, naratorul s-a retras aproape complet (și rămîne astfel pînă la
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
a învins, în vreme ce cărțile se vor dovedi mereu incomplete, stranii, dar mereu înrudite. Nu atât prin începuturile variabile, cât prin sfârșitul lor impus. De la Calvino citire, sfârșitul povestirii este suma sfârșiturilor închipuite de Cititor, în fine eliberat de tutela naratorului omniscient. Prin urmare, cititorul își va redobândi dreptul de a se amuza ca de un joc de societate, dezlegând șarade, enigme de felul: dacă într-o noapte de iarnă un călător ș.a.m.d. Portofoliul narativ al lumii și tarotul Desenate
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
narator, el recunoaște că scrie, face literatură, implicit, că se supune unor constrângeri. Meditativă și interogativă, problematizantă, „eseistică”, proza lui se definește în primul rând prin aceea că scriitorul își asumă - sau se preface a-și asuma - calitatea de narator omniscient. El nu relatează din perspectiva absolutului. Narează și descrie, asemenea lui Gide, Proust, Sartre sau Camil Petrescu, din perspectiva unui personaj, fără a-i atribui însă explicit acestuia funcția de „ambasador”. Autorul nu se lasă acoperit de narator. Narează el
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
Medicine (1984) i-a adus și consacrarea, fiind povestea vieților câtorva familii amerindiene ce se desfășoară peste mai mult de jumătate de secol, ce sunt filtrate printr-o rețea de narațiuni și voci distincte (șase naratori implicați și un narator omniscient, ce completează inerentele spații goale, creând în același timp suprapunerile ce întăresc trama). June Kashpaw este o indiană ce intenționează să se întoarcă acasă în rezervația natală în 1981. Întâlnește un alb într-un bar, pleacă împreună cu mașina, fac dragoste
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Lazarre, pe care o întoarce din drumul ei spre viața călugărească, complicând viața amândurora. Rivalitatea dintre Lulu și Marie este sub semnul drogului dragostei, care nu răspunde directivelor rațiunii, este ceva magic ce afecteaza viața familiilor vizate de ochiul naratorului omniscient, și prezentată din interior de celelalte voci implicate. Pe lângă elixirul dragostei, important este și drogul identității, pe care unii îl caută frenetic. Alții își pierd simțul și nevoia de certitudini identitare, alienându-se de originile tribale. Colaborarea cu Dorris, antropolog
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
tânăr, un personaj numit Holden Caulfield. Personajul apare ca un adolescent dintr-o familie new-yorkeză prosperă, întors acasă de la școală de Crăciun, care îi propune prietenei lui să fugă cu el în sălbăticie, narațiunea fiind prezentată din perspectiva unui povestitor omniscient, și nu a lui Holden. Pe 7 decembrie, japonezii îi determină pe cei de la The New Yorker să nu publice povestirea lui Salinger într-un mod care se zice că ar fi fost neașteptat (de anumiți istorici), și anume prin
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
politica externă și chiar să legifereze. Documentele "de partid" din epocă (cuvântări ale lui Nicolae Ceaușescu, hotărâri ale organelor de partid sau guvernamentale, publicații oficiale ale acestor foruri ș.a.) abundau în idei, evaluări, propuneri vizând politica externă a țării. Ceaușescu, omniscient lansa în lanț "inițiative" care, venind din partea unui șef de stat, puteau avea și, uneori, chiar aveau consecințe pe scena internațională. Iar ministerului i se cerea, din principiu, ca tot ce venea din această sursă să fie inclus în portofoliul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
să fie definitivată în câțiva ani. Mobilizarea sunată de Ceaușescu nu avea încă un plan de luptă. Programul ideologic adoptat la Plenara CC al PCR din 3-5 noiembrie 1971, degaja același aer de improvizație, peste care plutea ca un abur omniscienta nemulțumire a lui Ceaușescu față de prestațiile tuturor celor de la vârf și ale întregului sistem instituțional. Persoana excepțională a secretarului general se contura solitară, prin encomiastice discursuri ale apropiaților, asemenea unui far, într-o mare de incertitudini și pericole la adresa socialismului
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
S. Crohmălniceanu 74. În revista al cărei director era, la acel moment, George Ivașcu, reprezentativă pentru grupul de scriitori autonomiști, aflați în relații de rivalitate cu Săptămâna lui Eugen Barbu, Crohmălniceanu se declară uimit de "atitudinea didactică și de superioritate omniscientă" a lui Konstantin Savin, ridicându-se împotriva pretenției criticului literar de a-i explica scriitorului cum trebuie să scrie 75. De cealaltă parte a baricadei literare, Mihai Ungheanu, critic apropiat de grupul patronat de Eugen Barbu îi oferă, la rândul
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
modalităților comicului se poate face doar în măsura în care ironia se supune hotărârilor de partid. În nici o ocazie, tezele partidului nu pot fi puse sub semnul întrebării. Erorile sunt umane, imputabile carieriștilor, birocraților și sabotorilor. Partidul este entitatea situată dincolo de eroare, infailibilă, omniscientă și ubicuă. Mielul turbat este, dincolo de epiderma atractivității comice, o piesă dedicată uzinei ca spațiu cosmogonic. Omul nou, la care visează regimurile de democrație populară, se naște în acest mediu, spre deosebire de întreprinderea capitalistă, dominată de mirajul profitului, unitatea de producție
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Limpede?? Frica de Domnul este curată, rămâne în veacul veacului... (David 18:10) Începutul înțelepciunii este frica de Domnul. (Psalm 110:10) Doamne, încă mai cred în Tine, cred că exiști undeva, acolo și aici, ca o entitate omniprezentă, omnipotentă, omniscientă, cred că ești suveranul unic a tot ceea ce există pe pământ și în cer. Dar așteaptă-mă să vin la Tine de bunăvoie, nu de frică, mândru de statutul meu de om, trăind în armonie și deplină fericire alături de ceilalți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
care devine atotcuprinzătoare, și planul central, care are un caracter imperativ. Cea mai mare parte a resurselor economice sînt alocate centralizat, agenții economici neavînd libertatea necesară folosirii lor. Totuși, se impune să prezentăm critica lui Murray Rothbard împotriva legitimității statului omniscient și colectivismului, precum și față de așa-numitul concept de proprietate de stat. Potrivit acestuia, "statul este o instituție inerent ilegitimă, consacrată agresiunii organizate, crimei organizate și sistematizate împotriva persoanelor și a proprietăților supușilor săi... Astfel, din perspectiva dreptății și a moralității
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
prețurilor în sfera economiei, ca semn că piața corectează eroarea și manipularea induse prin diferite politici monetare. Din această perspectivă, sînt numeroase vocile care demonstrează că deflația înseamnă curățirea întregii economii de boala emisiunii iraționale de bani (la îndemnul statului omniscient, prin intermediul băncilor centrale etc.). Cu amendamentul că masa monetară nou creată nu s-a născut dintr-o economisire precedentă prin "cenzurarea" consumului prezent. Necesitatea apariției deflației este evidentă deoarece, fără aceasta, eroarea ar rămîne în economie și va spolia resursele
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
și este puțin eficace. O politică statală susținută în acest sens, în ideea "echității sociale", a atingerii "optimului social" de parcă s-ar putea cunoaște și realiza asemenea abstracțiuni, ca să nu le numim utopii; ca și cum statul ar fi un personaj binevoitor, omniscient și omnipotent atrage după sine nedorite efecte perverse: reduce bogăția, încurajează nemunca, viciile de tot felul 6 etc. Problema "optimului social", un fel de "fata morgana" a lumii moderne deși tratată pe larg de autori importanți (Kant, Arrow, Lange, Bergson
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
wikipedia/commons/thumb/4/49/Star of David.svg/45px-Star of David.svg.png" \* MERGEFORMATINET Religia iudaică este una dintre cele mai vechi religii monoteiste, îmbrățișată de aproximativ 14 milioane de persoane. Este cuprinsă în Vechiul Testament din Biblie și în Talmud. Un Dumnezeu unic, omniscient, omnipotent, bun și iubitor, transcendent a creat universul și îl guvernează. Elementul central al religiei iudaice nu este o persoană sau un grup de persoane, ci respectarea tradiției și a învățăturii lui Dumnezeu. Conform tradiției, Dumnezeu a făcut un legământ
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Cartea Milionarului). Criticul postulează existența unui paralelism între acest joc de forțe narativ, pe de o parte, și relația dintre ființă și transcendență în discursul intelectual modern, pe de alta. Principalele etape stabilite sunt romanul tranzitiv, în care naratorul e omniscient, personajul este narat și are iluzia apartenenței la realitate; romanul reflexiv, în care personajul e și narator, dar își conservă iluzia vieții; în fine, metaromanul, în care personajul accede la conștiința auctorială, pierzându-și însă iluzia vieții în beneficiul asumării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290153_a_291482]
-
marea istorie (capitolul Istoria simbolurilor) comentează prezența tabloului în universul narativ din două perspective. Prima este cea naratologică: "Contemplarea tabloului se aseamănă cu cea a scriitorului față de lumea creată pe hârtie. Naratorul (care coincide aici cu autorul) renunță la statutul omniscient și prin acest episod, intervenind în text, prin personaje, pentru a stimula aproprierile cititorului de intenționalitatea lui"11. A doua semnificație este de ordin social: Pe de altă parte, tabloul transmite și un mesaj politic [...]. Tabloul prefigurează, din nou, asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]