861 matches
-
omuleț și Îi spuse Încet: O să fie bine. O să vezi. Totul se va aranja, omule, camarade, tovarășe, frate! Vru să adauge ceva lămuritor În legătură cu ultimul cuvânt, dar se opri văzându-l pe Grațian În ciorapi și-n cămașă, rătăcit printre omuleții de zăpadă. Ce l-o fi apucat? Înainte de a avea un răspuns la această Întrebare, omulețul Îl mai surprinse o dată prin ușurința cu care trecea de la o stare la alta: de la mânie la resemnare, de la imprecație la o anume toleranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tovarășe, frate! Vru să adauge ceva lămuritor În legătură cu ultimul cuvânt, dar se opri văzându-l pe Grațian În ciorapi și-n cămașă, rătăcit printre omuleții de zăpadă. Ce l-o fi apucat? Înainte de a avea un răspuns la această Întrebare, omulețul Îl mai surprinse o dată prin ușurința cu care trecea de la o stare la alta: de la mânie la resemnare, de la imprecație la o anume toleranță, de la indiferență la o vagă curiozitate. De data asta sări ca ars În picioare și Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu un gest salvator. Trebuia să facă ceva ce putea să pună moartea pe gânduri. Și făcu: Își Îngropă fiul În zăpadă. Zăpada va Îngheța, iar el va rămâne acolo În adâncul ei, tânăr ca acum. Ce faci, hombre? strigă omulețul. Vrei să-l strivești? Vrei să-l Înăbuși? Nu vezi că respiră? Chemăm Salvarea! Ce s-o mai chemăm? O aud deja. În cazuri de-astea Însă, nu vine singură... Ăștia din balcoane n-au stat degeaba. 6. Flavius-Tiberius, Îngropat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dintotdeauna subconștiența copilului meu din burtă, și el nu era altul decât mama mea. În felul acesta mă identificam cu bunica? Sânnicolaul cu ulițele lui se estompează lent... Se mai sparge un vis... Pe pragul ferestrei, cu spatele, stă un omuleț; din profil, nemișcat, pare că pescuiește în neant. Deodată, se întoarce brusc cu fața la mine și-mi zâmbește; ochii i se mișcă în găvane ca la păpușile mecanice. Îl recunosc, e gnomul de ieri noapte din dreptul oglinzii. Ca și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
reni. Renii s-au oprit la marginea terasei și Moș Crăciun a sărit sprințar din sanie, a făcut o adâncă plecăciune și a început să descarce niște cutii mari și pătrățoase, înveșmântate în hârtii lucitoare împodobite cu funde. Cei cinci omuleți s-au ridicat pe rând de pe bancă și, în ciuda hainelor sofisticate, păreau mai mult ca oricând niște copii. Se bâțâiau și săreau de pe un picior pe altul și-și frecau mâinile de bucurie. Doar din profil, spatele lor aduse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mâinile lichide, peste ochii apoși, deja închiși. Tremura ființa ei din apă dreaptă, simțea inima cum se plimbă de la gât spre pântece, ficatul bâltâcâia prin burtă, ca o minge de tenis de câmp, capul se clătina pe gâtul-lujer lichid cu omulețul pe care nu-l putea stăpâni, o minge de ping-pong ce sălta în șuvoiul de țâșnitoare de pe bulevardul Karl Marx, din care sorbeau copiii și ea îi privea printre orificiile tablei de gard, cum o numise, pentru că orice foaie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
stabilizează la un anumit nivel de decibeli. — Tot prost se aude, spune Părințelul, simțind că prinde tupeu, eu v-am salutat, zice, luîndu-și inima în dinți. — E dansul tău, îl încurajează Roja, făcîndu-i în același timp un semn cu palma omulețului de la pupitru. — Chiar că știți pe toată lumea, spune nedumerit Curistul, urmărind mișcările Părințelului, care se îndepărtează dînd din coate, încercînd să-și taie drum printre perechile care dansează deja în mijlocul ringului. Tipul ăsta e dat naibii, îi răspunde Roja, leagă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
că forfota urma să crească în intensitate, lumea a început să curgă înspre piață în cîrduri fără capăt, veneau de pe platforme, se vedeau pancarte cu 23 August, Optica Română, IMGB, mi am zis asta e, să înceapă circul, cînd un omuleț a venit la mine și m-a întrebat ceva, dar din cauza zgomotului n-am auzit, ne-am tras mai la o parte, m-a condus la un autoturism Dacia 1300 de culoare albă, și mi-a spus, nenicule, asta este
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
dar eu habar n-aveam despre ce era vorba, din clipa asta ești revoluționar, pe dracu’, nu se abține Roja să spurce, eram sigur că voi ați deturnat o, am deschis fermoarul și m-am cutremurat, dar era prea tîrziu, omulețul intrase-n pămînt, ia l de unde nu-i ca să-i cer explicații, era clar că mă confundase. Fusese indus în eroare de faptul că arătam ca o ceată de derbedei, mi am zis după aceea, puteam să arunc sacoșa într-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
n-a produs decât aceste texte fără valoare. Ele sunt fără valoare întrucât cuprind nu idei, ci imprecații, reclamații și lamentații, expresii ale unei gândiri rudimentare și exaltate: „Ura patapieviciană față de români, pe care îi numește «23 de milioane de omuleți patibulari», nu ne va schimba istoria, nu ne va îmbunătăți cultura și nici imaginea în lume. Din contră ne face un mare rău internațional. Poate asta urmărește, poate asta e pus să facă...“ Să îl acuzi pe unul dintre cei
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
sufereau de reumatism cronic. În primele momente, cînd omul ieșea afară, pielea se făcea de găină și perișorii, moi și incolori, deveneau bățoși, capabili de o poziție verticală raportat la suprafața pielii. Pe străduța Padocului, rătăcită prin cartierul Dalas, un omuleț îmbrăcat întrun burnuz tip pufoaică sovietică înota prin noroiul cleios spre nicăieri. Omul avea capul descoperit și ploaia își făcuse de lucru cu această victimă sigură. Sinuzita, bronșita și pneumonia, plus gîlmele, concurau vesel să pună stăpînire pe omuleț. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
un omuleț îmbrăcat întrun burnuz tip pufoaică sovietică înota prin noroiul cleios spre nicăieri. Omul avea capul descoperit și ploaia își făcuse de lucru cu această victimă sigură. Sinuzita, bronșita și pneumonia, plus gîlmele, concurau vesel să pună stăpînire pe omuleț. Acesta sa oprit la o cocioabă confecționată din resturi și mici furtișaguri, fără uluc de scurgere și fără gard pentru delimitarea feudei doamnei Mardare. Omulețul bate la ușă, suportînd stoic un adaos de apă care se scurgea de pe acoperiș drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
această victimă sigură. Sinuzita, bronșita și pneumonia, plus gîlmele, concurau vesel să pună stăpînire pe omuleț. Acesta sa oprit la o cocioabă confecționată din resturi și mici furtișaguri, fără uluc de scurgere și fără gard pentru delimitarea feudei doamnei Mardare. Omulețul bate la ușă, suportînd stoic un adaos de apă care se scurgea de pe acoperiș drept în capul lui. Doamna Mardare! Doamna Mardare! strigă omulețul, bătînd ușor în ușă. După o veșnicie și jumătate, ușa se deschide și în ușă apare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
resturi și mici furtișaguri, fără uluc de scurgere și fără gard pentru delimitarea feudei doamnei Mardare. Omulețul bate la ușă, suportînd stoic un adaos de apă care se scurgea de pe acoperiș drept în capul lui. Doamna Mardare! Doamna Mardare! strigă omulețul, bătînd ușor în ușă. După o veșnicie și jumătate, ușa se deschide și în ușă apare o imensă cocoană care ar provoca o mare nedumerire tuturor celor care ar fi asistat la scenă: Pe unde au băgat-o în casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
băgat-o în casă?! Sau s-a îngrășat după ce a intrat? Nimeni n-ar fi acceptat că doamna Mardare ar mai putea ieși pe ușa aceea minusculă de la intrare. Din ușă, corpolenta doamnă, oarecum mirată, îl întreabă din ochi pe omuleț. Mă duc după crengi în pădure... Pe vremea asta, dom' Niculiță? Noaptea pe fulgerătură, atuncea caii se fură. Niculiță face din ochi, dar gestul său pișicher nu-i observat din cauza ploii care cade pe căpățîna sa. O să răcești și te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Niculiță, înainte de a turna, ca într-un butoi, rachiul. Din nou face cu ochiul, se duce după casă și iese cu un cărucior după el. Dacă cineva l-ar fi privit pe Niculiță, ar fi fost extrem de mirat că un omuleț asa de mic poate tîrîi prin noroi căruciorul acela. Cîinii, cam plictisiți de serviciul lor nenorocit, au concluzionat că nu trebuie să bage în seamă și omuleții de talia lui Niculiță. Nu lătrau nici provocați, înjurați, insultați și chiar zădărîți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
l-ar fi privit pe Niculiță, ar fi fost extrem de mirat că un omuleț asa de mic poate tîrîi prin noroi căruciorul acela. Cîinii, cam plictisiți de serviciul lor nenorocit, au concluzionat că nu trebuie să bage în seamă și omuleții de talia lui Niculiță. Nu lătrau nici provocați, înjurați, insultați și chiar zădărîți. După două ore, pe sub aceeași ploaie, prin glodul Uliței Padocului, o imensă grămadă de crengi se deplasa, împotriva tuturor legilor fizicii și matematicii. Motor nu avea, cai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
camuflată excelent, era o mogîldeață de om. Cu siguranță că n-ai fi observat dacă împinge sau trage, dar după direcția de deplasare ai fi putut trage o concluzie logică. Această logică te-ar fi dus la depistarea faptului că omulețul împinge. Pune-le în șopron, dom' Niculiță, ordonă din ușă doamna Mardare. Dar... un rachiu întîi, că-s țapăn de frig. Sigur, imediat, dom' Niculiță. Paharul este oferit din toată inima, ceva mai plin decît la plecare și, plouat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Pune-le în șopron, dom' Niculiță, ordonă din ușă doamna Mardare. Dar... un rachiu întîi, că-s țapăn de frig. Sigur, imediat, dom' Niculiță. Paharul este oferit din toată inima, ceva mai plin decît la plecare și, plouat și transpirat, omulețul îl soarbe cu socoteală, după un ritual doar de el știut. Întîi își umple gura, apoi îl plimbă de ici-colo, avînd două boalfe umflate ca la hîrciog și, într-un final, se deschide intrarea spre stomac și intestine. Invariabil, pronunța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de cînd n-a mai văzut un răsărit de soare, deși casa era pe un deal care domina împrejurimile și de acolo, pentru cei sensibili, era o priveliște care îți tăia respirația. Cu o săptămînă înainte, venise la el un omuleț rotofei și roșcovan la față. Lăsase o mașină argintie la poartă și a intrat pe cărare, ca o rățușcă crăcănată. Salut, dom' Ionică. Bună ziua, mormăie acesta. Ce faceți? Dar ce, vă freacă grija ce fac eu? Așa se zice, între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
semn ceresc... A apărut soarele, ceea ce înseamnă... Tacă-ți fleoanca, se rățoiește EL. Dispute electorale O vreme chinuitoare, cu vînt, lapoviță și frig se abătuse asupra Iașilor și oamenii, zgribuliți și încruntați, grăbeau pasul spre destinații de tot felul. Un omuleț, cu ochelari fumurii, încerca să vadă ceva, ceva, cît să nu dea în gropi. Din loc în loc își ștergea lentilele. Efort inutil, deoarece aproape instantaneu lapovița, cu o oarecare furie, refăcea perdeaua de apă și fulgi de pe ochelari. Omulețul despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Un omuleț, cu ochelari fumurii, încerca să vadă ceva, ceva, cît să nu dea în gropi. Din loc în loc își ștergea lentilele. Efort inutil, deoarece aproape instantaneu lapovița, cu o oarecare furie, refăcea perdeaua de apă și fulgi de pe ochelari. Omulețul despre care vorbim, văzînd inutilitatea demersurilor sale, se oprea cu batista la nas, pe frunte și chiar pe la urechi. Total preocupat de înfruntarea acelei vremi de cîine, omulețul, care era profesorul Paraschiv, nici n-a băgat de seamă salutul amical
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cu o oarecare furie, refăcea perdeaua de apă și fulgi de pe ochelari. Omulețul despre care vorbim, văzînd inutilitatea demersurilor sale, se oprea cu batista la nas, pe frunte și chiar pe la urechi. Total preocupat de înfruntarea acelei vremi de cîine, omulețul, care era profesorul Paraschiv, nici n-a băgat de seamă salutul amical al unui fost elev. Acesta a pus umbrela sa enormă întru apărarea celui atacat furibund de stropi și fulgi. Paraschiv observa că ceva s-a schimbat și este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
care este strada. Deși nu mîncase de zece ore, Ilarion nu simțea foamea, chiar dacă în urmă cu cinci ore începuse să-l roadă rău stomacul, de regulă gol. Cineva îl interpelează: Nu mă mai cunoști, nu? Ilarion se uită la omulețul care stătea popenchi în fața lui, cu un aer ostentativ. Nu-l mai văzuse niciodată, sau dacă îl văzuse, cu siguranță îl uitase de tot. Încearcă un răspuns în doi peri: Parcă v-aș cunoaște... Adică, o faci pe-a nebunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
stătea popenchi în fața lui, cu un aer ostentativ. Nu-l mai văzuse niciodată, sau dacă îl văzuse, cu siguranță îl uitase de tot. Încearcă un răspuns în doi peri: Parcă v-aș cunoaște... Adică, o faci pe-a nebunul, nu? Omulețul era foarte determinat, părea să stea solid pe picioare și nu exista nici un dubiu că avea chef de harță. Ceva îl irită pe Ilarion și îl îndeamnă să curme discuția. Controlați-vă limbajul. Un sfat gratuit și deloc formal. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]