2,025 matches
-
și la descripțiile minuțioase din proza lui Cărtărescu. Nu la fel de puternică e investigarea teoretică a temei; avînd însă în vedere circulația internațională a ideilor, mai mult sau mai puțin recentele preocupări de prin alte părți pentru constituirea unui corpus literar oniric și pentru analiza sa ar putea produce și la noi o creștere a interesului în domeniu. Din perspectiva lingvisticii textului și a analizei discursului, întrebarea principală este în ce măsură povestirea viselor are trăsături specifice, mărci lexicale sau gramaticale, formule sau modalități
Povestiri de vise by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15817_a_17142]
-
prezenței visului în literatură. Un compromis între aceste două direcții - și mai ales o cale de acces mai lesnicioasă - e oferită de relatările însemnărilor zilnice, ale paginilor de jurnal. în Jurnalul lui Sebastian (însemnare din 21 iulie 1935), secvența relatării onirice are o formulă de introducere ("Un vis pe care încerc să-l scriu chiar acum, trezin-du-mă din somn"); urmează o narațiune fragmentară, plină de puncte de suspensie, dominată de uzul prezentului ("citesc", "Sunt la Dinu Brătianu acasă. Am în mâini
Povestiri de vise by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15817_a_17142]
-
după 1989, destinul lui poetic a făcut ca receptarea poeziei sale să fie discontinuă. Și stilul poetic a cunoscut discontinuitățile și sinuozitățile timpului, în prefaceri și creșteri subterane. Ora 25, volumul din 1946, are aplombul, aplecarea spre discursivitate, citadinism și oniric a suprarealiștilor români de după război, cu titluri-șoc (cum ar fi Madona cu pulpele goale) și poezii de război. O poezie a tranzitivității și a răsturnării obișnuințelor contemporanilor, din care cu greu s-ar putea bănui vocea care oficiază în volumele
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
formulări capricioase și metaforice la care cu greu ne-am fi putut gîndi, dar care ne arată dintr-odată o față nebănuită a poeților aleși. Astfel, Eminescu este un "abisal delirant", Emil Botta "halucinează teatral", Leonid Dimov este "un Merlin oniric", Tudor George, "un truver deliroid", Nichita Stănescu, "un trimbulind prin tunelul oranj", Judith Meszáros, "o îngereasă cu febră", Ioan Es. Pop, "un răbduriu în delirul narativ". Ruxandra Cesereanu face adevărate performanțe de concizie calofilă și reușește nu o dată să surprindă
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
al unui echivalent al acestuia, într-o tendință fățișă". O carte de critică-poezie originală în care e probabil foarte plăcut să te regăsești ca poet și "delirant" de frumos să pătrunzi ca cititor. Deliruri și delire. O antologie a poeziei onirice românești. Antologie, miniportrete și selecție de texte de Ruxandra Cesereanu. Colecția Antologiile, Editura Paralela 45, 2000, 254 p., 45.000 lei. Critica unui coșmar Cu acest al șaselea volum despre literatura română în totalitarism intrăm într-o zonă dramatic diferită
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
Observatorul cultural), punînd punctul pe i: problema lui D.Ț. este că a fost lăsat pe dinafara canonului literar și se canonește acum să "recupereze"; văzînd că n-are șanse cu criticii șaizeciști, bănuiți a fi făcut canonul actual fără oniricul numărul unu, D.Ț. se pune bine cu optzeciștii (după ce i-a scărmănat), în speranța că ei, cel puțin, nu-l vor uita, cînd le va veni vremea să schimbe canonul. Atîta milogeală îi aduce aminte Cronicarului de o vorbă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16219_a_17544]
-
Buzura - pentru a lua exemple din perioada postcomunistă. Ca factură, cartea nu are termen de comparație, nici după și nici înainte de 1989. Este vorba - exact așa cum se afirmă în textul-reclamă de pe ultima copertă - de un "roman deopotrivă istoric, polițist, inițiatic, oniric, psihologic și politic". Mai ales politic, ar trebui precizat. Într-un limbaj epic bine însușit, fără nici o alunecare în teoretizări aride, în interpretări tendențioase etc., autoarea reflectează asupra soartei poporului român. Ea se înscrie astfel printre puținii autori români care
Un roman care modifică ierarhiile literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16224_a_17549]
-
mi le amintesc nu s-a desfășurat în locul cu pricina. Pare-se cu o excepție: un vis în care se făcea că mă găseam în parcul orașului, singurul colț mai acceptabil al acestuia. Spune oare ceva acest detaliu de viață (onirică)? * Delir geometric. * Privesc, prin geamul spitalului, învălmășirea norilor lăptoși care intră și ies, ceremonios, din ființă. Atît. * Defectul major al bolii: cel de-a te face prea generos față de tine însuți. Bolnav, ești neîncetat dispus să-ți tolerezi slăbiciunile și
Din jurnalul lui Alceste (V) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16482_a_17807]
-
cu care Mircea Cărtărescu a încredințat cititorului italian Nostalgia, fascinant triptic narativ dedicat lumilor mirifice ale copilăriei și adolescenței, cartea care i-a adus cel mai mare succes în țară și-n străinătate: "Povești de dragoste și meditații metafizice, episoade onirice și pagini realiste alternează în acest volum considerat astăzi clasic în Romînia, ca și-n multe țări ale lumii, unde a fost tradus. Pe mizerul teren de joacă din spatele unui bloc muncitoresc din București apare un copil genial. Ca în
Nominalizări - Premiul "Giuseppe Acerbi" pentru literatura română by Emilia David Drogoreanu () [Corola-journal/Journalistic/11871_a_13196]
-
și, nu în ultimul rînd, pentru a comunica, aproape în stare de inocență, un segment din experiența acestei apropieri de miracol. Fire dinamică și reflexivă, pămînteană și eterică, animată de rigori gospodărești și pulverizată în reverii și în imprevizibile combinații onirice, așa cum ușor se poate observa și din confesiunile și din reflecțiile sale scrise, Gheorghe Ilea a îmbrățișat și un vast perimetru al manifestărilor plastice. Nefiind înteresat de un limbaj anume, ci de forma optimă prin care poate dialoga cu lumea
Gheorghe Ilea (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11889_a_13214]
-
ci arată efemerul care rămâne în urma acestui geniu al musical-ului. Ritmul frenetic al narațiunii nu cadrează cu o introspecție indulgentă, ci cu un spectacol de pe Broadway. Acțiunea sare înainte și înapoi din punct de vedere cronologic cu ajutorul unor interludii onirice. Abordarea e una anti-telos: introspecția enumeră, descrie sau detaliază, dar nu încearcă să explice sau să amestece psihologia sau psihanaliza cu numerele de vodevil. O alegere deja postmodernă, care lasă la latitudinea spectatorului elucidarea: existența lui Joe poate să însemne
Muzici și filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11985_a_13310]
-
a afla ce putea fi în mintea unui posibil ultim locuitor al vreunuia din multele sate părăsite. Romanul este un asemenea experiment: intrînd în pielea personajului pentru a da "glas" conștiinței sale, scriitorul transmite "de dinăuntru" o viziune realistă și onirică în același timp despre uitare, singurătate, tristețe, dezolare, degradare și dispariție, dar și despre o tenace, înverșunată, orgolioasă rezistență a individului anacronic și eroic care merge hotărît contra curentului, cuprins de o nebunie de Don Quijote, pentru a rămîne fidel pînă
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
decât o legătură sacră? Bărbatul acesta, soțul, tatăl și toți la un loc întrupați în poetul, autorul acestor versuri, al acestui „Dialog mut...”, nu dezarmează în fața trecerii timpului, nu-și uită și nu-și amendează trăirile. El apelează la motivul oniric pentru a-și începe dialogul cu cea iubită, cea trecută într-o altă lume, dar nu uitată, ci păstrată în ființa sa, a autorului, a soțului, ca o expresie a dezintegrării dintr-un prezent văduvit, într-o evadare în virtual
DIALOG MUT...& DIALOG SACRU ... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382711_a_384040]
-
verbul la persoana a-ntâia, singular: „de-aș ști” și care cu aceeași forță, în partea a doua a dialogului, fără a fi un exercițiu retoric, ci o comunicare directă cu ea, cu cea mult iubită, însuflețită de energiile speranței onirice, continuă: „... eu..., da..., eu...”, spunându-i iubitei, că doar așa, doar știind posibilă revenirea Ei..., El ar avea forța necesară și... ar „putea încerca”: „să fiu” - „să plutesc” - „să mă înalț” - „aș... veni să te-ntâlnesc” - „să te întorc”... Sunt
DIALOG MUT...& DIALOG SACRU ... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382711_a_384040]
-
meu,/ Deși resimt mângâierea/ Divină, ce-n viață simțit-am mereu...” Decomprimarea tumultului interior, drama personală, fac din romanticul vizionar, poetul-adevăr, care se închipuie pe sine într-un joc al tainicelor duble-oglinzi. Se privește, își dorește, se închipuie pe fațeta onirică, apoi revine vertebral, real, pe fațeta vieții, având în față pe cel care știe că nu poate redobândi ființa pierdută decât în umbră și, ca umbră, la un alt nivel decât cel pământean... și, împăcat cu sine și cu ea
DIALOG MUT...& DIALOG SACRU ... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382711_a_384040]
-
ca pe un experiment. Spațiul scenografic punctat de o construcție cu burlane, anvelope, cazane, o sugestie clară a canalului terifiant și întunecos (accesul se face coborînd și urcînd o scară) permite în spatele scenei o zonă a cufundării în vis. Comentariul oniric, conceput ca un teatru de umbre, realizat cu destul rafinament vizual, dublează sau anticipează povestea din prim-plan. Timpul cinematografului mut al lui Chaplin conține, și el, traseele hoinarului,vagabondului, marginalizatului care încearcă, mereu, să-și facă breșe spre lume
Acasă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16070_a_17395]
-
cândva purgatoriul, în această privință. Scriitorul omniscient îi atribuie aproape "de toate" protagonistului, fiindcă, la un moment dat, îl sufocă. Ba cu amintiri din copilărie, din școală, superficial, cu obligații de serviciu și neverosimil de multe întâmplări, fantome, coincidențe, vise onirice, corecte pe spații înguste. Se lasă impresia unui resemnat, prins în capcanele destinului, ale unor forțe care acționează haotic, la care eroul nici nu se opune întâlnindu le, purtându-le inexplicabil, ca pe o cocoașă păgubitoare. Ciprian rămâne personajul cumva
PROZATORI CU ŞTAIF. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
2 volume), de Maria Banuș (Hors collection) 2. Controlul cărții. Cenzura literaturii în regimul comunist din România, de Liliana Corobca (colecția „Critică și istorie literară") 3. Negustorul de începuturi de roman, de Matei Vișniec (colecția „Proză") 4. Leonid Dimov. Un oniric în Turnul Babel, de Luminița Corneanu (colecția „Critică și istorie literară") 5. Călcîiul lui Magellan, de Octavian Soviany (colecția „Poezie") Între cele mai bine vîndute titluri Polirom la Bookfest 2014, se numără și Amazoanele. O poveste, de Adriana Babeți (colecția
Top 5 cele mai vândute titluri la Bookfest 2014 () [Corola-journal/Journalistic/26974_a_28299]
-
măruntaie dureros de dulce./ Și fulguranța acelei imagini a textului derulându-se lent,/ înspăimântător de lent,/ dinspre cer spre pământ.“ Dar preconizata antiteză dintre prezentul sleit de moarte, refuzat de poezie, și trecutul „vârstei de aur” a inspirației divine, mediate oniric, nu este, de fapt, atât de adâncă. Și atunci, odinioară, „La trezire, imaginea lor mentală se risipea cu ultimele/ rămășițe ale somnului./ Lucrul la poem - țigara, cafeaua, pagina albă, goală -/ se consuma prin încercări (tatonări) succesive/ de-a rescrie poemul
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
poeziei - lucru mărturisit de poet într-un interviu acordat lui Emilian Galaicu-Păun pentru „Observator cultural”: „ - Prin ce miracol ați ajuns în cercul - acum, când Dimov, Mazilescu și Turcea nu mai sunt, îmi vine să adaug, în spirit post-modern, «poeților dispăruți» - «oniricilor»? Unde mai pui că Dolhasca e departe de a fi un cartier al Bucureștilor... Nu a fost nici un miracol. Stând la Dolhasca, eram abonat la toate ziarele și revistele literare. Le răsfoiam, le citeam... În momentul când au început să
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
deosebeau de ceilalți printro încăpățânată respingere a temenelelor, chiar prefăcute, față de puterea de atunci. Doreau să scrie poezie și numai poezie... Gustul mi-l formasem citind, recitind ani în șir pe Eminescu, Arghezi, Barbu, Bacovia, Blaga, Fundoianu... Istoria lui Călinescu... Oniricii se grupaseră la « Povestea vorbii» a lui Miron Radu Paraschivescu. Aveau ceva comun, un aer dezinvolt, o libertate intrinsecă... Nu se sinchiseau de nimic, de nimeni... erau fermecători... M-am dus la Dimov și el, dupa o lectura atentă, m-
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
la « Povestea vorbii» a lui Miron Radu Paraschivescu. Aveau ceva comun, un aer dezinvolt, o libertate intrinsecă... Nu se sinchiseau de nimic, de nimeni... erau fermecători... M-am dus la Dimov și el, dupa o lectura atentă, m-a proclamat «oniric»... Asta-i!” Această certă afinitate însă cred că justifică prezența lui Emil Brumaru aici. În cronica pe care a scris-o despre cea mai recentă carte a Emil Brumaru, Rezervația de îngeri 4, Daniel Cristea- Enache remarca: „Venind în linie
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
deschizătorul acestui nou drum în literatura română a anilor ‘60, drum care a însemnat „nici cu unii, nici cu alții”, ci pur și simplu „ca mine”, a fost Leonid Dimov. După el, au urmat Mircea Ivănescu, Brumaru și toți ceilalți onirici; așa arăta terenul pe care optzeciștii l-au găsit pregătit în momentul în care au intrat în viața literară. Emil Brumaru avusese această intuiție chiar la momentul respectiv. Îi scria lui Dimov în 1968: „tu, Dimov, faci ceva uluitor, aș
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
ironia, polemica, nonconformismul. Prin acestea mai cu seamă, alături de alți mari poeți ai perioadei, și mă gândesc aici în special la Mircea Ivănescu, a contribuit decisiv Dimov la deschiderea unui nou drum în poezia românescă. (Din volumul Leonid Dimov. Un oniric în Turnul Babel, în curs de apariție la Editura Cartea Românească) 1 Editura Eminescu, București, 1993, p. 11 2 Emil Brumaru, Opere III, Cerșetorul de cafea, Editura Polirom, Iași, 2012, p. 229 3 Emil Brumaru, Opere III, Cerșetorul de cafea
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
ce prilejuiește folosirea dansului expresionist ce traduce la nivel parodic, grotesc chiar, reacția unei lumi sociale față de eroină, tabloul curselor de cai care speculează calitățile tehnice ale dansatorilor bărbați. Și s-ar putea adăuga multe altele. Împletirea viziunilor și obsesiilor onirice ale Annei cu realitatea se face cu o forță a dramatismului coregrafic absolut remarcabilă. Regizorul știe să dozeze efectele, să potențeze stările conflictuale scoțând în evidență tensiunile sufletești abisale ale eroilor. Ceea ce impresionează profund în spectacol este marea artă a
O seară de balet de neuitat la Opera Națională București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2638_a_3963]