297 matches
-
Lista e, evident, mult mai lungă. Și dintre autorii ultimilor ani sugerez o serie de modalități care nu se reduc la un calapod, în expediții de recunoaștere, în zone nedefrișate, Dumitru Țepeneag, în faza mai veche a schițelor, cu un onirism "ostentativ", cu alăturări șocante care sparg rutina, și mai nou în roman (Maramureș), unde cultivă un coeficient de fenomenal în albia unei simplități și transparențe premeditate a narării. Apoi, la altă extremă, Mircea Cărtărescu care transfigurează, printr-o jerbă multicoloră
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
consecință, negustorul necinstit - se va expatria în Georgia sub pretext, ce-i drept, academic. De aici pornește, cu adevărat, întregul roman. Obsesia nevindecată a acestui act gratuit oferă, spre ultimele capitole, scene - cum pe bună dreptate remarcă Doris Mironescu - de onirism pursânge, în care actanții capătă justificare prin prisma infinitelor condiționări de paternitate pe care, dintotdeauna, furtul intelectual le incumbă. Un ins palid, Vladimir, ce trece drept un foarte leneș student în matematici și care e, de fapt, un naiv dezertor
Cruzimi în Georgia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7590_a_8915]
-
volum III din Opera poetică. După cum remarcă Ion Bogdan Lefter în prefața sa, Capodoperele târzii ale lui Leonid Dimov, avem de-a face cu o carte scrisă într-o formulă mai veche decât cea a cărților anterioare și chiar decât onirismul incipient al volumului de debut Versuri, din 1966. În plus, în 1975, la un an după aniversarea de către autoritățile comuniste a 200 de ani de la Răscoala lui Horea (căci el este acel misterios „Horia” din titlu), subiectul putea deveni cu
Ultimul Dimov by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4490_a_5815]
-
rămas o conștiință literară pură, într-o epocă impură. Aș mai adăuga, la observațiile editorului, și o alta. Revenit în literatură în 1966, poetul nu s-a grăbit să recupereze Litanii pentru Horia. A fost mai importantă, pentru el, afirmarea onirismului estetic, șocul programatic produs în poezia română a anilor ’60. De-abia după ce afirmarea onirismului s-a încheiat, poetul a recuperat această ipostază anterioară a poeziei sale. A fă- cut-o, cum spuneam, deoarece artistul are dreptul să fie marcat de
Ultimul Dimov by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4490_a_5815]
-
și o alta. Revenit în literatură în 1966, poetul nu s-a grăbit să recupereze Litanii pentru Horia. A fost mai importantă, pentru el, afirmarea onirismului estetic, șocul programatic produs în poezia română a anilor ’60. De-abia după ce afirmarea onirismului s-a încheiat, poetul a recuperat această ipostază anterioară a poeziei sale. A fă- cut-o, cum spuneam, deoarece artistul are dreptul să fie marcat de un eveniment tragic din istoria țării, dar și - avansez o ipoteză - pentru că, fiind o natură
Ultimul Dimov by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4490_a_5815]
-
al mersului pe apă. Amintiri din copilărie testează salvarea livrescă, prin biblioteca păstrătoare a existenței aurorale. De fiecare dată, viziunea fantasmatică dilată realul, dar mai degrabă în sens expresionist și, oricum, nu în sens textualist și postmodern, ca în proza onirismului estetic (}epeneag, Titel etc.). Prin urmare, nu prin hiperrealism, altfel spus prin privirea adâncă, intermediată de microscop. Universul ficțional, lumile create, configurează existența privită - să o spun cu un cuvânt biblic, nou-testamentar - în "ghicitură". Fantasticul metafizic, obiectiv, exterior, este reprezentat
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
de această lacună suferă majoritatea literaturilor lumii. Lăsînd la o parte pe descriptiviștii actuali, Georges Poulet însuși sublinia: instabilitatea locurilor, spațiul pierdut, personificarea culorii, fragmentarea, discontinuitatea, farmecul locurilor, lacunelor, eterogeneitatea, distanțarea vidă, iradierea, expansiunea, sinuozitățile, suprapunerile, aș spune, magia locurilor, onirismul, străfundurile memoriei, schimbarea de perspectivă (G. Poulet, Espace proustien, Gallimard, 1982). Mihaela Mancaș se referă adesea la Noul Roman; aici nu fac decît să menționez eseul lui Alain Robbe-Grillet, Pour un Nouveau Roman, în care se subliniază golirea discursului de
Prozatorii români şi descrierea by Paul Miclău () [Corola-journal/Journalistic/9878_a_11203]
-
vorba despre bastonul de general. În astfel de situații, la Haralampy recidivează un atac de suporterism nocturn, adică umblă buimac în jurul blocului și, ori recită teatral versuri postmoderniste făcând să se tânguie solidare toate javrele din cartier, ori cade în onirism profund invocând cu mare evlavie spiritul lui Jung pentru a-l îndemna să lupte cu măturoiul luciferic. De această dată, criza i s-a declanșat la sfârșitul meciului greco-francez din seara de 25 iunie când, preluând o zicere de la strămoșul
Măturoilul cozii negre by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12709_a_14034]
-
mine și cu personajele pe care le zămislesc, dar care uneori își arogă libertatea de a merge pe picioarele lor, eu fiind un simplu scrib sau copist care aude glasurile lor. Nu am fost contagiat de realismul socialist, noul roman, onirismul sau romanul autoficțional. Nu am nici un merit! Refuzul a fost dăruit de har sau grație care mi-au rezervat plăcerea și bucuria de a fi eu însumi. Am fost preocupat de lumea magică a ficțiunii care se deschide în fața personajelor
BUJOR NEDELCOVICI: „Nu am scris niciodată un roman vădit autobiografic“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6078_a_7403]
-
mai puțin de douăzeci de volume de poezie, proză și eseistică, dezvăluind o paletă de preocupări surprinzător de largă. O astfel de autoare capabilă să treacă fără emoții de la crimele gulagului la mărturisirea curajoasă a propriilor obsesii sexuale și de la onirism la analiza rece, științifică, a revoluției (sau, mă rog, ce o fi fost) din decembrie 1989, nu putea stârni decât admirație fără limite sau scepticism până la refuz din partea colegilor de breaslă. Prea scrie mult și împrăștiat pentru ca toate cărțile care
Spleen-ul cerebral by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8143_a_9468]
-
de proză scurtă, Păsări mergând pe jos. Povestiri de nepovestit (Editura Arc, Chișinău, 2001). La acestea mă voi referi în continuare, acordând o mare încredere prozatorului Nicolae Popa. Proza scurtă din volumul Păsări mergând pe jos se încadrează în categoria onirismului, promovat de Dumitru }epeneag și de companionii săi în anii '66-'70. Similitudinile sunt izbitoare, deși autorul basarabean nu pare să le caute cu tot dinadinsul. Fanteziile, cu adevărat "povestiri de nepovestit", după cum ne previne subtitlul, evadează într-un vis
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
mereu amenințate de moarte sunt numai câteva din elementele definitorii ale unui vizionarism oniric, ce-l situează pe Nicolae Popa, indubitabil (nu știu dacă după însăși voința autorului), în categoria emulilor lui Dumitru }epeneag și Leonid Dimov, în genul unui onirism estetic foarte inventiv, niciodată epuizat sau perimat. Romanul Cubul de zahăr este, în bună măsură, altceva. Utilizează resursele oniricului, dar se bazează pe un solid suport realist al narațiunii. Autorul mizează pe un joc estetic între construcție și deconstrucție, mistificare
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
atât prin atmosfera autumnală, cât prin timbrul acelor „tentații metafizice funebre”), Ion Barbu (cel din Timbru și cel dn Joc secund), Arghezi (numit explicit), Dimov (poemul Itinerarii de la p. 72 e, dacă-l citesc eu cum trebuie, o laudatio făcută onirismului) Edgar Poe sau Rimbaud. Cu poemul Roman al acestuia din urmă, Ion Horea intră, de altfel, într-un dialog de mare finețe. Iuventuții gălăgioase de acolo („On n’est pas sérieux, quand on a dix-sept ans...”) Ion Horea îi găsește
Un cântec încăpător precum... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2745_a_4070]
-
avea de trăit, în acest veac, „cu două suflete în piept”. Tot în acest an a apărut la Polirom Fortăreața albă, roman care, prin nuclee tematice și atmosferă, se apropie de memorialistica din Istanbul. Comune sunt tema romantică a dublului, onirismul istoric, alb-negrul de gravură a destrămării Imperiului Otoman. Povestea unui italian - al cărui nume nu apare niciodată - ajuns, în urma unui atac pe mare, rob la un hoge turc, cu care își schimbă, treptat, identitatea, e istorisită cu aparentă simplitate: „Ne
Noi traduceri din Orhan Pamuk by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4102_a_5427]
-
întorc pe dos clișeele, exploatează proza vieții reciclînd-o prin deriziune, fără a renunța la materia cotidianului (modelul lor neașteptat: Caragiale!), Nora Iuga se plasează în sfera unui imaginar ludic, levitînd în gratuitatea acestuia. Tangentele d-sale definitorii sînt suprarealismul și onirismul. Dacă optzeciștii rămîn, blazați și sarcastici, în zona existențialului curent, poeta "caută ceea ce n-a văzut niciodată", cum spune Eluard, în Donner a voir. Țintă să o constituie insolitul. Acesta se activeaza prin sine, amalgamînd referințele cele mai diverse cu
Marca de fabricație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15046_a_16371]
-
-i gândul la ei/ ci la Ea. (Mă asculți?)/ Unii mor când vor ei./ Ceilalți, nu. - Cei mai mulți”. Un volum de real interes, Spectacol cu Dimov (2002), transpune secvențe retrospective ale unor episoade avândui drept protagoniști pe cei doi corifei ai onirismului românesc (D. Țepeneag și Leonid Dimov), în imagini ce fascinează prin concretețea halucinatorie a tectonicii unui vis construit cu vervă minuțioasă și printr-o scenografie halucinantă, ce deplasează detaliile în avanscena poemului: „Or, domnul Leonid/ în blocul-stup, la catul IX
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
de ce «pisica verde/ proaspătă ca iarba»/ vine la el să-l întrebe despre perși” (versul citat îi aparține lui Virgil Mazilescu). Personaj central al casei, motanul se antropomorfozează - dar umanizarea lui e reflex pur livresc, o contopire cu actul scrierii. Onirism trăit cu ochii deschiși, existența pisicii devine mărturia - prima și ultima - a felului în care se naște poemul. Eustache e doar un alt nume al inspirației poetice, o trompă metafizică prin care cuvintele se metamorfozează în versuri, printr-un proces
Cronică literară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5129_a_6454]
-
înaintașii lor (uneori mai în vîrstă cu mai puțin de un deceniu!) hălăduiau in aeternum. în 1977, lucrurile s-au inversat. Pe cînd oamenii în vîrstă trăiesc sub povara istoriei, tinerii încearcă a evada din raza ei, refugiindu-se în onirism, metaforă, ermetism cu sensul de protest la real. Aci intervine, din păcate, un handicap al recepției diaristului, incomprehensiv la noile forme literare: "Fiindcă nu au libertatea să spună ceea ce simt și gîndesc, ceea e năzuiesc (așa cum am avut noi în
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]
-
trimiterile structurale la Ispirescu, Collodi, Creangă, Barrie, Baum și Carroll? Dar nucleele absurdiste și imaginarul suprarealist? De fapt, O. Nimigean scrie un roman patafizic. De aici derutele comentatorilor. Moto-ul din Dimov pregătea un scenariu complex. Nu Zenobialui Naum, ci onirismul estetic țesut în filigrane patafizice. Mortido este o colecție de confesiuni patafizice. Ambiția lui Nimigean mi se pare mai mult decât o provocare. Crimele lui Abăza, urmărite minuțios de indivizi și euri stranii, definesc, minuțios, o poetică a patafizicului. Destul de
Un roman patafizic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3652_a_4977]
-
povara simbolică e mult prea mare. De aici căderea în absurd, o soluție a depășirii stării de inutilitate a scrisului. A cuvântului. Uciderea lui Maximilian deconspiră exact teoria, vădit deconstructivistă. Iraționalul absurdist se scaldă la Nimigean în apele salvatoare ale onirismului estetic. Scriitorul recurge la această ingenioasă poetică a științei imaginare avându-l ca model în primul rând pe Daniil Harms (miza pe dezmembrarea absurdistă a realității și a corpului uman - decapitarea etc.). Nimigean merge pe linia contradictorie a particularului, ce
Un roman patafizic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3652_a_4977]
-
adnotate în aceste cîteva pagini incendiare o seamă de carențe intolerabile ale vieții culturale, de cinice imixtiuni ale puterii în creația și existența scriitorilor: "Simptomatică, în primul rînd, s-a arătat prigonirea și apoi lichidarea unui nevinovat curent literar ca onirismul, curent care ar fi trebuit să dea, prin talentații tineri ce îl inițiaseră, minunate roade. Simptomatică a fost piedica ce s-a pus romanului d-tale (al lui Paul Goma), care era pe punctul de a fi publicat. Simptomatică a
Cercul Literar între două manifeste (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7061_a_8386]
-
secolului XX. Aceasta rămîne însă doar un punct de referință și funcționează ca fundal, în vreme ce în prim- plan se află psihologia și conștiința umană, reacția individuală și subiectivă, pentru a căror revelare scriitorul recurge la tehnici și modalități nerealiste - fantasticul, onirismul sau fluxul de conștiință -, proprii esteticilor simboliste ori suprarealiste. Abordarea dualistă (amintind de vocația spiritului hispanic pentru sinteza contrariilor), care combină realismul și idealismul, raționalitatea și iraționalitatea, epicul și liricul, consonează cu dualismul presupus de însăși tema tratată, memoria fiind
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
Alex. Ștefănescu Firescul ca produs de sinteză În 1989 Dumitru Tepeneag era o legendă. Se știa că avusese o tinerețe nonconformista, că se afirmase că unul dintre promotorii "onirismului", în a doua jumătate a deceniului șapte, si ca apoi se stabilise defintiv în Franța. După 1989, petrecându-si timpul mai mult în România decât în patria adoptiva, scriitorul a redevenit pentru opinia publică un om, arțăgos și incomod. Angajat
COMEDIA LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17826_a_19151]
-
autorul alături (cel mai bine), dar și fără prezența scriitorului, se pot demonstra interferențe culturale, trecerea unui text dintr-o limbă (româna) într-alta (franceza), condițiile de afirmare în exil, situația politică a scriitorului român în comunism, disponibilitatea creatoare înspre onirism, textualism sau hiper-realism, experimentalismul literar, transgresarea limitelor dintre proza scurtă și roman etc. Cu alte cuvinte, opera lui Dumitru }epeneag poate fi explorată de către profesori sau de către studenți prin prisma poeticii, a semioticii, a teoriei literare, a istoriei literare tradiționale
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
teorie a făcut ca scriitorul, încă de la debutul său, să-și pună mai bine în evidență inconformismul. Marian Victor Buciu, autorul unui eseu monografic despre Dumitru }epeneag, a stăruit, în colocviul universitar de la Timișoara, asupra înnoirilor susținute de prozator, de la onirismul estetic promovat în 1968 până la ajustările aduse textualismului. De reținut declarația scriitorului, într-un interviu din 1996 dintr-o revistă luxemburgheză, că în Hotel Europa a năzuit să depășească ?în același timp onirismul și realismul, incluzându-le unul pe celălalt
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]