548 matches
-
în Secolul XX, 325-326-327, nr. 1-2-3/1988. Pușcariu, Sextil, Etymologisches Wörterbuch der rumänischen Sprache. I. Lateinisches Element, Carl Winter's Universitätsbuchhandlung, Heidelberg, 1905. Poetică și stilistică. Orientări moderne, Editura Univers, București, 1972. Pop, Augustin, "Obiectivele onomasticii literare", în Studii de onomastică, IV, Cluj Napoca, 1990. Protopopescu, Al., "Mircea Eliade- interiorul fantastic", în Romanul psihologic românesc, Editura Paralela 45, Pitești, 2002. Ruști, Doina, Dicționar de simboluri din opera lui Mircea Eliade, Editura Coresi, București, 1998. Ruști, Doina, "Frumoasa din Lapte", în Basme și
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
27. 162 Ibidem, p. 27. 163 Ibidem, p. 37. 164 Ibidem, p. 66. 165 Ibidem, p. 52. 166 Ibidem, p. 63. 167 Ibidem, pp. 57-61. 168 Ibidem, p. 173. 169 Ibidem, p. 174. 170 Ibidem, p. 175. 171 Mihai Ignat, Onomastica în romanul românesc, Editura Universității din Brașov, Brașov, 2009, p. 266. 172 Ibidem, p. 331. 173 Ibidem, p. 26. 174 Ibidem, p. 24. 175 Onufrie Vințeler, "Cu privire la studiul onomasticii operelor literare", în Studii de onomastică, II, Universitatea "Babeș-Bolyai", Cluj-Napoca, 1981
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
p. 175. 171 Mihai Ignat, Onomastica în romanul românesc, Editura Universității din Brașov, Brașov, 2009, p. 266. 172 Ibidem, p. 331. 173 Ibidem, p. 26. 174 Ibidem, p. 24. 175 Onufrie Vințeler, "Cu privire la studiul onomasticii operelor literare", în Studii de onomastică, II, Universitatea "Babeș-Bolyai", Cluj-Napoca, 1981, p. 225, apud Mihai Ignat, op. cit., p. 252. 176 Ștefan Badea, Semnificația numelor proprii eminesciene, Editura Albatros, București, 1990, p. 11, apud Mihai Ignat, op. cit., p. 252. 177 Augustin Pop, "Obiectivele onomasticii literare", în Studii
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Universitatea "Babeș-Bolyai", Cluj-Napoca, 1981, p. 225, apud Mihai Ignat, op. cit., p. 252. 176 Ștefan Badea, Semnificația numelor proprii eminesciene, Editura Albatros, București, 1990, p. 11, apud Mihai Ignat, op. cit., p. 252. 177 Augustin Pop, "Obiectivele onomasticii literare", în Studii de onomastică, V, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, 1990, p. 402, apud Mihai Ignat, op. cit., p. 252. 178 Mihai Ignat, op. cit., p. 260. 179 Ibidem, p. 262. 180 Ibidem, pp. 291-293. 181 Ibidem, p. 297. 182 Ioana Pârvulescu, Alfabetul doamnelor, Editura Crater, București, 1999
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Culturale Române, București, 1991, p. 186. 562 Ibidem, p. 187. 563 Ibidem, p. 208. 564 Așa cum afirmă Ch. Ionescu în op. cit., pp. 244-245, Orlando este o formă a lui Roland (formă veche Hrodland), rezulatul compunerii a două elemente frecvente în onomastica germanică: hrod-, hroth- sau hlod ("faimă, glorie") și land, formă a lui nand sau nanth, "îndrăzneț, curajos". 565 Eugen Simion, op. cit., p. 290. 566 Mircea Eliade, op. cit., p. 170. 567 Ibidem, p. 190. 568 Ibidem, p. 170. 569 Ibidem, p.
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
scris cu siguranță lui Thieme, întrucât, o săptămână mai târziu, acesta din urmă mi-a trimis Mitra & Aryaman. L-ați văzut? Ce credeți? Mă exasperează să vădcă, în 1958, încă se mai crede că se poate face istoria religiilor cu onomastica 2... ȘȘNu știu dacă ați aflat teribila veste: Decei a căzut într-o ambuscadă a agenților comuniști și a dispărut fără urme de cinci luni!... Este o adevărată tragedie pentru emigrația românească. Pierdem deopotrivă un excelent orientalist și unul dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
la Institutul Teologic Adventist din Cernica, Ilfov. Publică peste o sută de articole în reviste de specialitate (Studii și cercetări lingvistice, Limba romînă, Cercetări lingvistice, Anuar de lingvistică și istorie literară, Philologica, Analele Universității din Craiova, Studii și Cercetări de Onomastică, Studii de Onomastică și Lexicologie) și publicații de informare culturală generală, precum și nouăsprezece cărți (singur sau în colaborare). Obține Premiul Timotei Cipariu al Academiei Romîne pentru lucrarea colectivă Enciclopedia limbilor romanice. Cărți: Enciclopedia limbilor romanice (lucrare colectivă), Editura Științifică și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Adventist din Cernica, Ilfov. Publică peste o sută de articole în reviste de specialitate (Studii și cercetări lingvistice, Limba romînă, Cercetări lingvistice, Anuar de lingvistică și istorie literară, Philologica, Analele Universității din Craiova, Studii și Cercetări de Onomastică, Studii de Onomastică și Lexicologie) și publicații de informare culturală generală, precum și nouăsprezece cărți (singur sau în colaborare). Obține Premiul Timotei Cipariu al Academiei Romîne pentru lucrarea colectivă Enciclopedia limbilor romanice. Cărți: Enciclopedia limbilor romanice (lucrare colectivă), Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Aurbatis-Cerbatis-Callatis, Mangalia, Ad Mediam- Herculane, Ad Mutrium-Amutria- Motru, Aegyssus- Tulcea, Aechium Hadrianus-Napoca-Cluj, Apulum- Bălgrad-Alba Iulia, Alburnus Maior-Roșia Montană, Ampellum-Zlatna, Aque-Călan, Arcidava- Vicina, Arutela- Poiana Bivolari, Axiopolis-Cernavodă etc. În cîteva cazuri, autoritățile au adăugat numele vechi celui actual, într-o „glosare“ onomastică sui-generis: Cluj-Napoca, Drobeta Turnu Severin. Destinul istoric al poporului romîn, cu totul diferit de al altor popoare, a făcut ca așezările umane să fie în mod repetat distruse de-a lungul timpului (și odată cu ele numele acestora), ceea ce ne-a
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Numele lui R. capătă notorietate mai ales grație pieselor sale, care se joacă pe scenele importante ale capitalei. Autorul preferă abordarea genului ușor, cu succes imediat la public, dar cu o amprentă critică mai mult condescendentă, conjuncturală. Personajele sale, cu onomastică amuzantă, aparțin clasei de mijloc, sunt oameni trecuți de prima tinerețe, în viața lor producându-se ,,accidente” romantice, care le dezorganizează existența liniștită și banală. Scriitorul folosește o gamă stilistică spumoasă, fie ea și facilă, efemeră, construiește încurcături ilare, uneori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289292_a_290621]
-
o neuzată „cheie de citire”. „Caragialeologul” practică o hermeneutică jovială, dă cu tifla unor opiniuni ruginite, dar cedează și slăbiciunii pentru extravaganțe. Cântărind semnificația obiectelor, evaluând „limbajul” costumului cu simbolistica lui, întorcând pe față și pe dos (non)sensurile, dezghiocând onomastica și, de asemenea, etimonul din cuvinte și expresii arhicunoscute, dar nelămurite, stăruind, ca un expert ce este, asupra gastronomiei, exegetul obține, în „chisnovatul” lexicon, spre surpriza celor ce îl știu doar ca publicist, o performanță de minuțiozitate analitică. Și în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
Kogălniceanu, Florica din Zburătorul lui I. Heliade- Rădulescu și, un veac mai târziu, Adela lui G. Ibrăileanu - se află în violent contrast cu personajele negative, printre care și Pena Corcodușa (Mateiu I. Caragiale) sau Domnișoara Hus (Ion Barbu). Erotica veșmintelor, onomastica, metaforele vegetale individualizează încă o dată vârstele și adâncesc psihologia diverselor tipuri feminine. P. se arată un critic subtil, decriptează sensuri noi și ajunge la concluzii originale, cum sunt acelea despre doamna T., personaj în continuă transformare și, într-un fel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288701_a_290030]
-
sudul Dunării la anul 602, odată cu căderea liniei Dunării, atunci, în teritoriul carpato-pontic, au rămas relativ puțini slavi, lipsiți de șefii lor războinici și, deci, dispuși la o colaborare cu autohtonii. Chiar puțini, influența lor în limbă, în toponimie, în onomastică, în organizarea social-politică nu poate fi neglijată, nici minimalizată. Nu poate fi admisă ideea că slavii rămași la nordul Dunării s-ar fi bucurat de prestigiul învingătorilor și cuceritorilor, mai ales că ei sunt supușii avarilor, stabiliți în Panonia și
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
ca ... preotul Vasâle. Concluzionând, cercetătorul afirmă că numele atestate în catagrafii ilustrează caracterul tradițional și ortodox al antroponimiei țărănești, evoluția sa spre maturitatea numelui dublu: prenume și nume de familie (vezi și Mircea Ciubotaru, Comuna Vulturești, Studiu de istorie socială. Onomastică, Casa Editorială Damiurg, Iași, 2003). Biserica în pagini de tradiționalism Prins într-un astfel de „joc", consăteanul meu Vasile Ghica din Priponești-Tutova, își explică originea numelui său, susținând, undeva, că pleacă de la popa Gică, „un fervent apărător al drepturilor răzeșilor
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
fondând, în 1998, revista Pagini Medicale Bârlădene. A publicat plachete de versuri și eseuri. CIUBOTARU, Mircea, n. 19 mai 1944, Timișoara, Facultatea Fil. Iași, profesor liceul Negrești azi Univ. Iași, domenii de competență: lingvistică generală, istoria limbii române, lexicografie, etnolingvistică, onomastică (antroponimie și toponimie), istorie medie și modernă, genealogie. Preocupări științifice principale: anchete toponimice în județele Vaslui, Iași și Neamț, documentare arhivistică și etimologii, în vederea realizării unui dicționar toponimic al bazinului superior al râului Bârlad; valorificarea informației documentare acumulate în studii
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
era prima de acest fel editată în Transilvania. Conform programului, principalele direcții de cercetare se orientează spre disciplinele lingvistice. Se publică, astfel, numeroase și consistente studii de lingvistică generală, istoria limbii, fonetică și fonologie, gramatică, formarea cuvintelor, lexicologie și lexicografie, onomastică, dialectologie etc. Acestora li se adaugă recenziile și „articolele mărunte” pe marginea problemelor limbii, care, prin erudiție, prin bogăția informației și nu în cele din urmă prin întindere sunt uneori veritabile studii în domeniu. Printre semnatari se numără nume prestigioase
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286652_a_287981]
-
antroponimiei, ca știință integrată onomasticii, la domeniul lingvisticii este astăzi un lucru neîndoios pentru oricine dispune de cunoștințe fie ele și sumare pentru cele două discipline. Și totuși antroponimia, ca studiu al numelor de persoane <footnote Există studii în care onomastica se reduce la studiul numelor de persoane (v. N. A. Constantinescu, Dicționar onomastic romînesc, EA, București, 1963); noi, însă, vom considera onomastica știință a numelor proprii, cu ramificații în funcție de natura numelor proprii, așa cum procedează cei mai mulți dintre cercetători (v. publicațiile Studii
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
reduce la studiul numelor de persoane (v. N. A. Constantinescu, Dicționar onomastic romînesc, EA, București, 1963); noi, însă, vom considera onomastica știință a numelor proprii, cu ramificații în funcție de natura numelor proprii, așa cum procedează cei mai mulți dintre cercetători (v. publicațiile Studii de onomastică, apărută la Cluj, și Studii și cercetări de onomastică, apărută la Craiova). Antroponimia este ramura onomasticii care se ocupă cu studiul numelor de persoane. footnote> , nu a stat întotdeauna în atenția lingvisticii, iar în manualele școlare, ca și în cursurile
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
Dicționar onomastic romînesc, EA, București, 1963); noi, însă, vom considera onomastica știință a numelor proprii, cu ramificații în funcție de natura numelor proprii, așa cum procedează cei mai mulți dintre cercetători (v. publicațiile Studii de onomastică, apărută la Cluj, și Studii și cercetări de onomastică, apărută la Craiova). Antroponimia este ramura onomasticii care se ocupă cu studiul numelor de persoane. footnote> , nu a stat întotdeauna în atenția lingvisticii, iar în manualele școlare, ca și în cursurile universitare de la facultățile filologice, se abordează doar la clasificarea
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
numeroase. Trebuind să-l menească pe purtător, sînt preferate numele ai căror purtători au avut succes și s-au impus în fața colectivităților. Succesul de care s-a bucurat Nadia Comăneci în gimnastică a făcut ca un nume destul de obscur în onomastica românească și cu o frecvență foarte redusă să se impună atenției, mulți părinți atribuindu-l copilelor lor în speranța că și acestea vor deveni celebre. Nu lipsesc însă situațiile cînd un nume s-a impus prin aprecierea de care s-
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
Lupuleac, Crețuleac, Rotariuc), sau de alte origini (Stefanelli a fost la origine Ștefănucă), ori prin traducerea numelui, atunci cînd era posibil, în limba ucraineană sau polonă (Morariu a devenit Melnic, Melniciuc, Cojocaru - Cușnir etc.) <footnote Vezi Gheorghe C. Moldoveanu, Bucovina: onomastică și istorie, Editura Academiei, București, 2002, p. 17- 18. footnote> . Cea mai „nevinovată“ deviere de la forma originală era articularea numelui, la fel cu numele comune (Barbul, Seul), explicabilă prin necunoașterea particularităților limbii române de către funcționarul public, neromân, dar cu implicații
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
C. Olaru să constate că o serie de nume formate pe bază românească au dispărut între 1926 și 1991, printre care, sigur românești, Corbul, Cătălin, Crețu, Scutelnic, Țurcan. Au apărut, însă, nume noi, de origine ucraineană, ceea ce este foarte firesc. Onomastica satelor românești din regiunea Cernăuți devine astăzi din ce în ce mai puțin românească. În amintitul dicționar al lui Em. Grigorovitza se precizează pentru tîrgul Ciudeiul din districtul Storojineț populația de 2331 de locuitori, „în majoritate români“. Deși nu este cuprins în zona satelor
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
populația de 2331 de locuitori, „în majoritate români“. Deși nu este cuprins în zona satelor supuse „asimilării ireversibile“ sau a „asimilării tranzitive“ <footnote Ion Popescu, Partea românofonă a regiunii Cernăuți și zonele ei sociolingvistice, „Glasul Bucovinei“, 1994, nr. 1. footnote>, onomastica românească începe să cedeze locul onomasticei ucrainene, începînd cu numele satului, schimbat, prin decret al Prezidiului Sovietului Suprem al RSSU din 7 septembrie 1946, în Mijiriccea. În 1993 poetul Const. Nicorici publica poezia Revenire, căreia îi așeza ca moto: „urmăresc
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
majoritate români“. Deși nu este cuprins în zona satelor supuse „asimilării ireversibile“ sau a „asimilării tranzitive“ <footnote Ion Popescu, Partea românofonă a regiunii Cernăuți și zonele ei sociolingvistice, „Glasul Bucovinei“, 1994, nr. 1. footnote>, onomastica românească începe să cedeze locul onomasticei ucrainene, începînd cu numele satului, schimbat, prin decret al Prezidiului Sovietului Suprem al RSSU din 7 septembrie 1946, în Mijiriccea. În 1993 poetul Const. Nicorici publica poezia Revenire, căreia îi așeza ca moto: „urmăresc de mult evoluția satului Ciudei și
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
teritotiu chiar îi aparținuse, în opoziție cu Moldova, țara Mușatinilor <footnote Se urma calea folosită de Austria după desprinderea teritoriului din nord-estul Moldovei, pe care l-au numit, în scurtă vreme, după cîteva ezitări, Bucovina (vezi Gheorghe C. Moldoveanu Bucovina: onomastică și istorie, Editura Academiei Române, București, 2002, p. 6 urm.). footnote> . Echivalarea rangurilor boierimii autohtone cu cele ale nobilimii ruse ereditare părea a conduce în direcția consfințirii drepturilor localnicilor, numai că drepturile acordate erau strict decorative, ca și dreptul de
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]