330 matches
-
dintre inspirație și expirație, mărirea capăcității respiratorii. Toate aceste exerciții, pentru a nu deveni obositoare și plictisitoare au luat forma unor mici filmulețe amuzante pe care copiii trebuiau să le imite. S-au utilizat exerciții ce cuprindeau jocuri cu diverse onomatopee pentru antrenarea actului fonator dar și jocuri de atenție auditivă pentru stimularea auzului fonematic. În următoarea etapa s-au efectuat exerciții specifice pentru emiterea, consolidarea, diferențierea și automatizarea sunetelor problemă. Ecranul este împărțit în două, într-o primă fereastră elevul
LOGOPEDIE. In: CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
dintre inspirație și expirație, mărirea capacității respiratorii. Toate aceste exerciții, pentru a nu deveni obositoare și plictisitoare au luat forma unor mici filmulețe amuzante pe care copiii trebuiau să le imite. S-au utilizat exerciții ce cuprindeau jocuri cu diverse onomatopee(păsări și animale, fenomene ale naturii,obiecte) pentru antrenarea actului fonator dar și jocuri de atenție auditivă pentru stimularea auzului fonematic. În următoarea etapă s-au efectuat exerciții specifice pentru emiterea, consolidarea, diferențierea și automatizarea sunetelor problemă. Ecranul este împărțit
LOGOPEDIE. In: CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
independent cuvintele exersate în vorbirea curentă); să pronunțe corect fonemele izolat, în silabe directe, indirecte și în cuvinte; să asocieze corect fonemul-grafemul-dactilema; să diferențieze fonemele individual și integrat în logatomi, silabe/cuvinte; să recunoască sunetele produse de diverse obiecte/ființe (onomatopee); să asocieze corect cuvântul labiolectura/ citit/ scris/ dactilat/ pronunțat - cu semnul, imaginea și acțiunea corespunzătoare; să diferențieze litera-silaba-cuvântul propoziția; să despartă cuvinte în silabe; să scrie prin copiere, transcriere sau dictare cuvinte, popoziții și texte de scurtă întindere; să construiască
LOGOPEDIE. In: CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
Pentru început am urmărit încurajarea vorbirii orale, renunțarea treptat la limbajul mimico gestual prin înlăturarea negativismului față de vorbirea orală. Se va constitui un program de antrenament pentru dezvoltarea auzului fonematic cuprinzând următoarele tipuri de exerciții: a) „Cine face așa?” - jocul onomatopeelor - se vor utiliza softurile educaționale Tara și Logopedix. Copilul va fi pus să emită și să recunoască diferite onomatopee. b) Jocul paronimelor - se vor pronunța serii de silabe luate din cuvinte paronime Exerciții de diferențiere a sunetelor fizice și identificarea
LOGOPEDIE. In: CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
Se va constitui un program de antrenament pentru dezvoltarea auzului fonematic cuprinzând următoarele tipuri de exerciții: a) „Cine face așa?” - jocul onomatopeelor - se vor utiliza softurile educaționale Tara și Logopedix. Copilul va fi pus să emită și să recunoască diferite onomatopee. b) Jocul paronimelor - se vor pronunța serii de silabe luate din cuvinte paronime Exerciții de diferențiere a sunetelor fizice și identificarea sursei lor sonore în spațiu (tobă, fluier, muzicuța, trompeta, nai, xilofon, pian, foșnet de hârtie, sticlă, lemn, metal, jocul
LOGOPEDIE. In: CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
în evidență și să fixeze sunetele necesare. În etapa următoare s-au executat exerciții de diferențiere fonetică prin recunoașterea și reproducerea sunetelor pereche: s-z; s-j; c-g; f-v; p-b. Nu au lipsit exercițiile de imitare a onomatopeelor, exerciții de diferențiere a consoanelor surde de cele sonore, exerciții pentru diferențierea sunetelor cu punct de articulare apropiat, jocuri în care un anumit sunet să fie repetat. Apoi s-a corectat fiecare sunet deficitar, unul căte unul. Pentru fiecare sunet
LOGOPEDIE. In: CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
etapă s-au efectuat exerciții specifice pentru emiterea, consolidarea, diferențierea și automatizarea sunetelor problemă. În fața oglinzii logopedice s-a încercat stabilirea modului corect de pronunțare a sunetelor afectate prin exerciții de repetiție. S-a încercat mai apoi emiterea sunetului prin onomatopee și prin pronunțarea unor serii de silabe opuse de tipul: „ra-re-ri-ro-ru-rî-ră”. S-a trecut mai apoi la consolidarea sunetului în silabe, cuvinte monosilabice, bisilabice și polisilabice. Pentru acest aspect s-au utilizat exerciții de transformarea cuvintelor prin înlocuire de sunete
LOGOPEDIE. In: CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
comunicare oral direct, față în față, este dat de semnalele sonore și semnalele vizuale. Comunicarea paraverbală însoțește și sprijină comunicare orală și se manifestă prin viteza vorbirii, dicției, ritm (pauze, repetiții), tonalitate vocală, inflexiunea rostirii, sublinieri, precum și prin alte sunete (onomatopee, râs, mormăit, oftat etc.). Utilizarea paraverbalului ajută la înțelegerea mai clară a mesajului vocal. Comunicarea prin întâlnirea directă și cea prin intermediul internetului sunt de tip complex datorită faptului că pe lângă voce se poate recepta și comunicarea transmisă prin limbajul corpului
AUDITUL CALITĂŢII by SILVIA MIRONEASA () [Corola-publishinghouse/Science/342_a_756]
-
sugerează sunete muzicale precise, ca în versurile lui Verlaine Les sanglots longs des violons sau în Clopotele lui Poe, efectul timbrului unui instrument sau al sunetului foarte 174 generalizat al clopotelor este realizat ou mijloace care nu depășesc cu mult onomatopeea obișnuită. Există, desigur, poezii scrise cu intenția de a fi puse pe note, așa cum sunt, de pildă, numeroase arii elizabetane și toate libretele de operă, în unele rare cazuri, poetul și compozitorul au fost una și aceeași persoană; dar aste
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
modeloare, retușoare; DOOM2: *dictatoare, *floricultoare, *machetatoare, *modelatoare, *pirogravoare, *rașchetatoare, *retușoare, *senatoare); (b) îmbogățirea subclasei substantivelor neologice feminine cu finala invariabilă -e-e (în hiat). La împrumuturi mai vechi, precum: acnee, apnee, azalee, camee, cefalee, cornee, fee, guinee, hemoree, hidroree, maree, menoree, onomatopee, orhidee, seboree, trahee, tranșee, travee etc., rar, o-e (în hiat: aloe), s-a adăugat un inventar sporit de substantive colective aparținând terminologiilor, nume de clase/de specii, care și-au creat și o formă pentru indicarea unui individ din
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
exprimare. Atât cuvântul scris, cât și cel vorbit au ca efect transpunerea narativității operei literare în sunete. În cadrul poeziei ritmice, sunetul devine un trop constituent ce-i oferă concretizarea finală numai prin intermediul muzicalității sale compoziționale. La fel, în cazul lecturii, onomatopeele sau sunetele imaginative au ca scop întărirea unei imagini cu scopul de a oferi sau de a accentua o idee sau un personaj. Sunetul, ca efect al cuvântului scris sau vorbit, devine un constituent ontologic în explicarea existenței operei literare
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
rolul ei este unul activ, dar fără a influența reacția copilului la stimulii sonori. La 3 luni după implant și logopedie intensivă, copilul pronunță: pa, po (pui), brr (mașină), apa, papa, apte (lapte), bobo (bomboană)...,recunoaște 60 de cuvinte după onomatopee ex. vacă, porc, pui cocoș, gâscă, rață, avion, tren, mașină...și localizează părțile corpului: nas, ochi, gât, păr, mână, picior... Testarea psihologică a decurs cu ușurință, datorită faptului că subiectul înțelegea foarte bine (atât prin instrucție verbală, cât și prin
Rolul echipei audiolog-psiholog-p?rinte ?n evaluarea copilului cu implant cohlear-studii de caz by Adriana Conea () [Corola-publishinghouse/Science/84050_a_85375]
-
află, în viziunea sa, în relația dintre semnificat și semnificant, fiindcă lipsește între ele situația de alăturare posibilă, întîlnită în cazul simbolului. În interiorul sistemului limbii însă, raportul dintre semnificat și semnificant este explicabil. Existența unor redări (iconice) ale realității (prin onomatopei și exclamații) nu pune în discuție problema arbitrarului, căci, dacă în aceste cazuri legătura naturală dintre sunete și sens este evidentă, corespondența nu este totuși universală, fiindcă rămîne marginală în interiorul unui sistem lingvistic, iar limbile nu le atribuie în mod
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ca obiectul denotat. Astfel, unele semne de scriere de tipul ideogramelor egiptene și chinezești par a fi avut un raport de icon cu realitatea desemnată. Pe lîngă semnele iconice non-lingvistice (precum imaginea și eșantionul), există în mod obișnuit, în cazul onomatopeelor, o asemănare (de ordin acustic) între semnificat și semnificant, astfel încît aceste cuvinte par să reproducă realitatea. Această asemănare nu înseamnă totuși o reproducere ca atare a realității cu mijloacele limbii, căci vorbitorii fiecărei limbi redau în maniere proprii aceeași
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
prin urmare, înțeleasă ca o simplă stimulare a expresiei prin conținut, ci, mai restrîns, ca existență a unui raport natural și justificabil între expresie și conținut, arbitrarul reprezentînd absența legăturilor naturale și justificabile. Ferdinand de Saussure a susținut că, în afara onomatopeelor, semnele limbii (cuvintele) nu sînt motivate, dar, mai tîrziu, Emile Benveniste a contestat această opinie, arătînd că raportul dintre semnificant și semnificat nu este arbitrar, ci necesar și, de aceea, doar între semn (ansamblul format din semnificant și semnificat) și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și le întărea cu jurăminte de felul: "Să-mi crape ochii dacă nu, cînd și-a rotit odată privirea, au rămas toți înlemniți..." Își trăia poveștile și cînd își murmura spusele ca susurul unui izvor, cînd răstit, cu strigăte, cu onomatopee și cu multe alte mijloace, după cum era personajul sau situația. Avea și muiere și casă în sat, dar nimeni nu l-a văzut altundeva decît în bordeiul lui de la stîna din Sărătura, sub poalele pădurii Crasnaleuca, acolo unde un pămînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
îngustarea tubului fonator prin țuguierea buzelor. O acțiune facilitatoare a pronunției prin poziția retrasă a limbii o are și articularea fonemului u în cadrul silabelor: hu, gu și cu. Odată emis corect, fonemul u se exersează în cadrul unor cuvinte, sintagme sau onomatopee: supa, sus, duș, suta, fusta, must, cuțit, tu, cucu „guguștiuc”, „cucuriguuu..”. Ulterior se fac propoziții care se pronunță cu pauze între cuvinte, exemplificându-se cu imagini fiecare noțiune: Urlă lupul în pădure. Am pus supă în farfurie. Fumul se suie
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
și zgomote din natură.” (vol.I, p. 421). Spre deosebire de poziția exprimată în edițiile precedente, ediția din 2005 a Gramaticii Academiei subliniază caracterul eterogen al acestei clase de cuvinte (vol.I,p.657) și face distincție explicită între interjecții propriu-zise și onomatopee. (Idem, p.658) Dacă se încearcă stabilirea identității proprii a interjecției, cu aceleași criterii ca în cazul celorlalte unități lexico-gramaticale, numai din punct de vedere morfologic și prozodic, s-ar putea vorbi de particularități comune cuvintelor numite interjecții; toate sunt
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
bâzz!, cotcodac!, cucu!, ham-ham!, miau! etc. bang!, buf!, fâș!, scârț!, vâj!, zdup!, svârr! etc. Prin structura lor, ca unități lexicale, termenii din toate cele trei categorii pot fi: • termeni simpli: ah!, ei!, st!, hai!, iată!, cucu! • termeni compuși, mai ales, onomatopeele: gogâlț-gogâlț, hodoronc-tronc!, cotcodac!, tic-tac! etc. • locuțiuni: vai de mine!, ia te uită! 2. Interjecțiile sunt specifice comunicării pe cale orală. Din punct de vedere deictic, termenii afectivi aparțin sferei locutorului, manifestare a funcției expresive, în varianta ei emotivă: „-Of! jupânneșică, of
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a „semanticii” lor ca semne lingvistice distincte în sistemul limbii și prin distincțiile de natură deictică, în raportul dintre limba orală și trecerea ei în limbajul scris, termenii numiți interjecție se pot grupa în două categorii: • interjecții (afective și volitive) • onomatopee 3. Din punct de vedere sintactic, specificul interjecției de clasă de semne lingvistice distincte în sistemul limbii se constituie în continuitatea naturii deictice (apartenența la limbajul oral) și a trăsăturii prozodice (caracterul exclamativ) și întărește deosebirea dintre cele două categorii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fie prin intonație interogativă: „-Dumneata vrei să mergem la plimbare... -Ei! da... -Ei! eu merg bucuros, da’ numa călare merg... Ei? -Ei? -Ei? ia-mă dumneata în cârcă...” (I.L. Caragiale) Tot enunțuri neanalizabile - termeni ai unor enunțuri complexe - realizează și onomatopeele înscrise în stil direct: „Și pornind eu cu demâncarea, numai ce și aud pupăza cântând: -Pu-pu-pup! pu-pu-pup! pu-pu-pup!” (I. Creangă) Onomatopeele, cele descriptiv-narative, realizează funcția de predicat, în enunțuri marcate exclamativ: „Noi atunci am pârlit-o la fugă. Iar el
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-Ei? -Ei? ia-mă dumneata în cârcă...” (I.L. Caragiale) Tot enunțuri neanalizabile - termeni ai unor enunțuri complexe - realizează și onomatopeele înscrise în stil direct: „Și pornind eu cu demâncarea, numai ce și aud pupăza cântând: -Pu-pu-pup! pu-pu-pup! pu-pu-pup!” (I. Creangă) Onomatopeele, cele descriptiv-narative, realizează funcția de predicat, în enunțuri marcate exclamativ: „Noi atunci am pârlit-o la fugă. Iar el, zvârr! cu o scurtătură în urma noastră.” (I. Creangă) Au aceeași poziție sintactică interjecțiile volitive, care realizează, ca și onomatopeea, funcția de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
I. Creangă) Onomatopeele, cele descriptiv-narative, realizează funcția de predicat, în enunțuri marcate exclamativ: „Noi atunci am pârlit-o la fugă. Iar el, zvârr! cu o scurtătură în urma noastră.” (I. Creangă) Au aceeași poziție sintactică interjecțiile volitive, care realizează, ca și onomatopeea, funcția de predicat: „Hai în codrul cu verdeață / Und-izvoare plâng în vale.” (M. Eminescu) „Iată ce învăț eu de la dascălii mei, de la albine.” (M. Eminescu) Asimilabile prin funcția lor lingvistică (declanșează sau asigură desfășurarea actului de comunicare) interjecțiilor volitive, termeni
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
huștiuluc! și eu în știoalnă, de-a cufundul, să prind pe dracul de-un picior...” (I. Creangă) Când realizează funcția sintactică de predicat (interjecțiile volitive și onomatopeice) dezvoltă câmpuri semantico-sintactice asemenea verbului, în funcție de caracteristici antitetice: personal-impersonal, tranzitiv-intranzitiv. Prin natura lor, onomatopeele au un punct de plecare, o „cauză”, asemeni verbelor personale; ele au (sau pot avea) un subiect sintactic, de „persoana” a III-a: Interjecția rămâne invariabilă în funcție de persoană, dar poate intra, ca predicat, în relația sintactică cu un subiect de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în gândul meu.” (I.L. Caragiale) Interjecția volitivă hai, haide, asimilată, în limbajul popular, verbului (de la care preia și dezinențe de persoană și număr: haidem, haideți), poate fi determinată și de un complement sociativ: „Hai cu mine la fântână!” Mai ales onomatopeele dar și interjecțiile volitive, precum și unele interjecții afective își pot extinde câmpul semantico-sintactic prin construcții sintactice dezvoltând variante ale funcției de circumstanțial: „Dracu, neavând ce-i face, huștiuluc în iaz!” (I. Creangă) „Asemeni cel mijlociu, țuști! iute sub un chersin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]