187 matches
-
sale sonore, imită cu aproximație un sunet sau un zgomot. Imitarea propriu-zisă, nelingvistică, a unui sunet sau zgomot nu se confundă cu onomatopeea. Aceasta se integrează în sistemul fonologic și uneori și în sistemul gramatical al limbii. le și cuvintele onomatopeice au o motivație naturală, de aceea sunt excepții de la regula conform căreia semnul lingvistic este în general arbitrar, adică nu există legătură între forma sonoră și ceea ce redă. În gramaticile limbii române onomatopeele sunt considerate o grupă distinctă în cadrul interjecțiilor
Onomatopee () [Corola-website/Science/316388_a_317717]
-
ale limbii sârbe, ale limbii croate. În gramatici ale limbii maghiare se observă o ezitare în această privință. De exemplu Gerstner 2006 tratează într-un subcapitol interjecția, în care nu amintește de onomatopee, și în alt subcapitol cuvintele (verbe, substantive) onomatopeice, în care pomenește în treacăt de „interjecții onomatopeice”. Jászó 2007 tratează separat interjecția și onomatopeea ca pe două categorii de cuvinte propoziții, dar apare și la ea termenul „interjecție onomatopeică” într-un capitol despre limbajul copiilor. Aceeași ezitare se reflectă
Onomatopee () [Corola-website/Science/316388_a_317717]
-
ale limbii maghiare se observă o ezitare în această privință. De exemplu Gerstner 2006 tratează într-un subcapitol interjecția, în care nu amintește de onomatopee, și în alt subcapitol cuvintele (verbe, substantive) onomatopeice, în care pomenește în treacăt de „interjecții onomatopeice”. Jászó 2007 tratează separat interjecția și onomatopeea ca pe două categorii de cuvinte propoziții, dar apare și la ea termenul „interjecție onomatopeică” într-un capitol despre limbajul copiilor. Aceeași ezitare se reflectă și în dicționare de lingvistică. De exemplu în
Onomatopee () [Corola-website/Science/316388_a_317717]
-
amintește de onomatopee, și în alt subcapitol cuvintele (verbe, substantive) onomatopeice, în care pomenește în treacăt de „interjecții onomatopeice”. Jászó 2007 tratează separat interjecția și onomatopeea ca pe două categorii de cuvinte propoziții, dar apare și la ea termenul „interjecție onomatopeică” într-un capitol despre limbajul copiilor. Aceeași ezitare se reflectă și în dicționare de lingvistică. De exemplu în Bussmann 1998 se afirmă că „interjecțiile au adesea caracteristici onomatopeice”, dar onomatopeea nu este definită ca o categorie a interjecției. Nici la
Onomatopee () [Corola-website/Science/316388_a_317717]
-
două categorii de cuvinte propoziții, dar apare și la ea termenul „interjecție onomatopeică” într-un capitol despre limbajul copiilor. Aceeași ezitare se reflectă și în dicționare de lingvistică. De exemplu în Bussmann 1998 se afirmă că „interjecțiile au adesea caracteristici onomatopeice”, dar onomatopeea nu este definită ca o categorie a interjecției. Nici la Dubois 2002 onomatopeea nu apare ca o categorie a interjecției, dar în articolul „"interjection"” se afirmă că unele interjecții provin din onomatopee. Crystal 2008 nu are articol despre
Onomatopee () [Corola-website/Science/316388_a_317717]
-
cu forma de plural "des cocoricos" (literal „cucuriguuri”). Onomatopeele sunt o sursă de îmbogățire a lexicului limbii și prin derivare: "poc" > "a pocni", "vâj" > "a vâjâi", "splash" > "splashy" „noroios”, "splasher" „apărătoare de noroi” (la bicicletă). O categorie aparte de cuvinte onomatopeice este a celor care imită sunete și zgomote fără să existe o onomatopee corespunzătoare. Prin acest procedeu se pot forma mai ales verbe: Cuvinte onomatopeice derivate se pot deriva mai departe: "pocnet", "vâjâit", "bâlbâială", "bolboroseală".
Onomatopee () [Corola-website/Science/316388_a_317717]
-
vâjâi", "splash" > "splashy" „noroios”, "splasher" „apărătoare de noroi” (la bicicletă). O categorie aparte de cuvinte onomatopeice este a celor care imită sunete și zgomote fără să existe o onomatopee corespunzătoare. Prin acest procedeu se pot forma mai ales verbe: Cuvinte onomatopeice derivate se pot deriva mai departe: "pocnet", "vâjâit", "bâlbâială", "bolboroseală".
Onomatopee () [Corola-website/Science/316388_a_317717]
-
folosite autonom numai ca atare, de exemplu "ouf", dar altele pot fi folosite și ca substantive care denumesc sunete, de exemplu "tic-tac", "froufrou" „foșnet” (referitor la o țesătură), sau numele animalului care scoate sunetul respectiv: "le coucou" „cucul”. Majoritatea cuvintelor onomatopeice sunt verbe derivate de la onomatopee: Sunt și substantive onomatopeice formate prin derivare regresivă de la verbe onomatopeice, de exemplu "murmure" (< "murmurer"). Asemenea cuvinte sunt, de exemplu, "brimbaler" „a (se) bălăbăni, a (se) bălăngăni” a "cahin-caha" „târâș-grăpiș” și "dodu" „dolofan”. Tot creații
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
altele pot fi folosite și ca substantive care denumesc sunete, de exemplu "tic-tac", "froufrou" „foșnet” (referitor la o țesătură), sau numele animalului care scoate sunetul respectiv: "le coucou" „cucul”. Majoritatea cuvintelor onomatopeice sunt verbe derivate de la onomatopee: Sunt și substantive onomatopeice formate prin derivare regresivă de la verbe onomatopeice, de exemplu "murmure" (< "murmurer"). Asemenea cuvinte sunt, de exemplu, "brimbaler" „a (se) bălăbăni, a (se) bălăngăni” a "cahin-caha" „târâș-grăpiș” și "dodu" „dolofan”. Tot creații expresive sunt cuvintele din limbajul copiilor mici și din
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
care denumesc sunete, de exemplu "tic-tac", "froufrou" „foșnet” (referitor la o țesătură), sau numele animalului care scoate sunetul respectiv: "le coucou" „cucul”. Majoritatea cuvintelor onomatopeice sunt verbe derivate de la onomatopee: Sunt și substantive onomatopeice formate prin derivare regresivă de la verbe onomatopeice, de exemplu "murmure" (< "murmurer"). Asemenea cuvinte sunt, de exemplu, "brimbaler" „a (se) bălăbăni, a (se) bălăngăni” a "cahin-caha" „târâș-grăpiș” și "dodu" „dolofan”. Tot creații expresive sunt cuvintele din limbajul copiilor mici și din cel folosit de adulți cu acești copii
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
„Clopotele” (în ) este un poem puternic onomatopeic al scriitorului american Edgar Allan Poe, care nu a fost publicat decât după moartea sa, în 1849. El este, probabil, cel mai cunoscut pentru utilizarea diacopică a cuvântului „clopote”. Poemul are patru părți; fiecare parte devine mai închisă și mai
Clopotele (poem) () [Corola-website/Science/334225_a_335554]
-
care se zicea că ar fi bântuită de draci. Soldatul adoarme pe un divan, dar este trezit brusc atunci când perna lui este smulsă de sub cap de mâini invizibile și, din nou, atunci când în casă încep să se audă sunete puternice, onomatopeice. Ivan pune capăt acestui tărăboi, cerându-le tuturor dracilor să intre în turbincă. El adoarme iarăși, dar este trezit de însuși Satana (denumit popular cu numele Scaraoschi), care este înfuriat de pierderea slujitorilor săi și-l pălmuiește pe soldat. Ivan
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]