215 matches
-
grile de 400 Mesh, contrastate cu citrat de plumb și acetat de uranil și analizate la microscopul electronic cu transmisie. După cele mai relevante aspecte au fost realizate fotografii. IV.STRUCTURA ORGANELOR VEGETATIVE ȘI DE REPRODUCERE ÎN CURSUL PROCESULUI DE ONTOGENEZĂ LA Salvia officinalis L. La aceasta plantă am analizat organele vegetative atât în stadiul de plantulă, cât și de la planta matură, la diferite niveluri, pentru a urmări procesul de histogeneză, pentru a surprinde formarea meristemelor laterale și trecerea de la structura
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
ornamentațiile de pe suprafața sa sunt proeminente ele vor servi mai întâi la agregarea granulelor de polen și apoi la atașarea lor de corpul polenizatorilor. Ovarul bicarpelar este format din patru loji (foto 79), fiecare cu câte un ovul campilotrop. În ontogeneză, ovulul apare ca o emergență în centrul țesutului sporogen; ulterior se formează cavitatea ovariană, în care proiemină ovulele; în cele din urmă se formează pereții ce despart lojile ovariene. În zona centrală, stilul în stadiu tânăr prezintă un țesut format
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
exprimarea sau descifrarea stării fizice și psihice. De multe ori, elevii decodează starea fizică a profesorului după gesturile acestuia și se adaptează în funcție de natura relației pe care au construit-o. În legătură cu istoricul acestor gesturi, expresiile faciale sunt prezențe primare în ontogeneza gestualității, unele dintre ele existând chiar de la naștere (surâsul, încruntarea, dezgustul). Cu ajutorul lor se pot transmite atât sentimente negative (frustrare, negativism, neliniște, anxietate), cât și sentimente pozitive (bucurie, curiozitate, mulțumire, siguranță de sine). Babad 124 a constatat cât de importante
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
mai trebuie să le ia în seamă, ignorîndu-le adesea prezența în textul biblic; succesiunea logică a principalelor momente ale organizării comunității umane de "după cădere" (filogeneza); matricea pe care se desfășoară în ultimă instanță existența fiecărui individ uman în parte (ontogeneza); cadrul în care se înscrie istoria creației individuale sau/și general umane (culturogeneza); trama profundă a întregii istorii umane trecută, prezentă și viitoare -, Biblia reprezentînd, din acest punct de vedere, cu adevărat cea mai mare "carte de înțelepciune și profeție
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
care activează parcă intenția Creatorului de a se regăsi în toate, după chipul și asemănarea sa. Această regăsire face ca partea să reproducă (repete) arhetipal întregul, în următoarea succesiune de etape: • în plan ontologic: creația divină -› cosmogeneza -› antropogeneza -› sociogeneza -› filogeneza -› ontogeneza -› logogeneza -› culturogeneza; • în plan gnoseologic: arhetipul biblic -› succesiunea filogenetică -› matricea ontogenetică -› ecourile profane -› cadrul istoric al creației -› trama istoriei umane. Putem constata, ca o concluzie deosebit de interesantă, faptul că în această extrem de comprimată desfășurare a consecințelor creației și, în subsidiar
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a două canale complementare: • canalul obscurului "inconștient colectiv" postulat de Carl Jung, care face de exemplu ca inocenta față a copilului mic să fie suficient de mobilă pentru a exprime, adesea, informații false; în această alternativă, minciuna este asumată în ontogeneză ca o moștenire, ca rezultat genetic al unui ignorat "nucleu dur" (arhetipal); s-ar acredita astfel una din principalele teze ale inneismului chomskyan, pe care și constructivismul piagetian îl ia în seamă: tendința de a minți a copiilor este naturală
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
omului de a deforma adevărul și realitatea, că aceste tendințe se manifestă conform unei ritmicități temporale relativ stabile. Altfel spus, există un "timp (potrivit) al minciunii", care punctează "timpul omului" însuși. Căci, și în acest context se poate spune că ontogeneza repetă filogeneza, respectiv că cei mici învață să mintă (în timp) tot așa cum au învățat protopărinții și mai apoi părinții lor. Potrivit modului în care omul se raportează mistificărilor (minciunilor) mai mari sau mai mici ale istoriei, putem regăsi cele
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
află în cadrul locusului genic TCRA, în amonte de cele 50-100 segmente genice J (alpha) și anume între V (alpha) și J (alpha). Segmentele genice TCRD suferă rearanjare, în dezvoltarea ontogenetică timpurie a timusului, pe când cele TCRA realizează rearanjarea în cursul ontogenezei timice târzii. Satyanarayana și colaboratorii (1988) au analizat organizarea structurală a locusului alpha / delta în linia germinală, iar Koop și colaboratorii (1994) au realizat secvențierea a 97,6 kb de ADN care conținea segmente genice pentru regiunea constantă TCRA și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
aminoacizi. La toți indivizii umani adulți există și sub 1% hemoglobină de tip fetal HbF (α2γ2). Catena globinică γ diferă considerabil, atât față de catena α, cât și față de catena β. Catena α este identică la HbA și HbF. În cursul ontogenezei, sinteza de catene globinice începe la nivelul sacului vitelin embrionar cu producere de catene de tip zetta (ζ), după care continuă cu producere de catene de tip epsilon (ε), alpha (α), gamma ( γ) și beta (β), în ficatul fetal și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
săptămânile a 6-a și a 8-a de viață embrionară și, în condiții normale, înlocuiește în totalitate HbF, imediat după naștere. Catena ε este considerată una dintre primele catene globinice apărute în filogenie și dispariția sa devreme în cursul ontogenezei este legată, după unele opinii, tocmai de vechimea sa filogenetică. 16.1.2. ORGANIZAREA GENELOR GLOBINELOR UMANE Catenele globinice sunt codificate de gene specifice, multiple, constituind familii genice. Fiecare catenă globinică este codificată de o genă specifică. La mamifere, incluzând
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Această regiune funcționează ca un super-enhancer de la care este realizat programul de macaz ( turning sau switching on/off) prin care genele individuale ale clusterului genic sunt programate să fie activate sau să fie scoase din activitate, în diferitele etape ale ontogenezei. Și genele pentru catenele α-globinice sunt localizate grupat. Clusterul genic α-globinic are localizarea 16p 13.11 - 16p 13.33 și se întinde pe un segment din ADN de 30 kb. În direcția 5’ a acestui cluster genic se află gena
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
și caracterizate pentru prima dată: University College Hospital în Gower Street, Londra și în Portland, Oregon (SUA). Alte denumiri de hemoglobine au aceeași explicație de sorginte toponimică. Genele globinice determină structura catenelor polipeptidice ale hemoglobinelor sintetizate în diferite etape ale ontogenezei: embrion, făt și organismul adult. În aceste etape diferite ale ontogenezei sunt produse hemoglobine diferite, ca răspuns adaptativ la variația necesităților în oxigen ale țesuturilor organismului în cele trei stadii diferite de evoluție ontogenetică. Toate hemoglobinele umane normale au o
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Londra și în Portland, Oregon (SUA). Alte denumiri de hemoglobine au aceeași explicație de sorginte toponimică. Genele globinice determină structura catenelor polipeptidice ale hemoglobinelor sintetizate în diferite etape ale ontogenezei: embrion, făt și organismul adult. În aceste etape diferite ale ontogenezei sunt produse hemoglobine diferite, ca răspuns adaptativ la variația necesităților în oxigen ale țesuturilor organismului în cele trei stadii diferite de evoluție ontogenetică. Toate hemoglobinele umane normale au o aceeași structură de bază, fiind alcătuite din două perechi diferite de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
pentru globinele umane. Semnificativ apare faptul că genele din clusterul α-globinic precum și cele din clusterul β-globinic nu sunt dispuse întâmplător în cromozom, ci într-o ordine anume care este paralelă cu ordinea în care aceste gene sunt activate în cursul ontogenezei (Russell, 2002). În afară de genele pentru sinteza diferitelor catene globinice, în genomul uman se mai găsesc și unele gene care în trecutul evolutiv al speciei umane au fost funcționale pentru sinteza diferitelor hemoglobine, dar care, pe parcurs, acumulând numeroase mutații, funcția
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de programare în timp ce corespunde cu dispunerea lor liniară în clusterul genic din cromozom. În cazul genelor pentru catenele globinice, expresia genică are specificitate de stadiu de dezvoltare ontogenetică care se corelează cu locațiile alternative de producere a hemoglobinei în cursul ontogenezei. Astfel, în cursul vieții embrionare timpurii, hemoglobinele sunt produse în membrana extraembrionară numită sacul vitelin, pe când la făt, organul hematogen major devine ficatul, iar la adult acesta este reprezentat de măduva osoasă hematogenă (vezi fig. 16.3). Această desfășurare succesiv
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
adaptabilitate la solicitările funcționale și la modificările datorate stresului funcțional. Articulația are două suprafețe mineralizate (dure) - cementul radicular și corticala internă - elemente articulare fibroase, desmodonțiul și lichidul desmodontal, ansamblul fiind acoperit și protejat de mucoasa gingivală. CAPITOLUL 4 FILOGENEZA ȘI ONTOGENEZA DINȚILOR Dinții umani temporari și permanenți au aceeași structură a componentelor morfologice, rezultat al unor procese evolutive comune, și se pot nominaliza după aceleași criterii de notare. 4.1. Filogeneza dinților și parodonțiului trebuie privită ca un proces evolutiv adaptativ
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
dento-osoasă. Osul alveolar apare la vertebratele superioare ( Fig.18), încheind ciclul evolutiv care cronologic a evidențiat succesiunea dentară primară: dinții primitivi cu dentină tubulară și structură amelară primitivă, - dinți cu pulpă dentară, țesuturi parodontale neorganizate -, gomofoză, os alveolar. 4.2. Ontogeneza dinților, a arcadelor dentare, este legată de dezvoltarea în ansamblu a sistemului stomatognat, mai precis de prefacerile ce au loc la polul anterior al embrionului uman. Este un proces etapizat, în care se disting: -etapa de proliferare cu fazele de
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
temporari sau permanenți erup înainte de termenul genetic prestabilit; - Erupția tardivă - dacă dinții erup cu mai mult de un an după termenul genetic prestabilit. Fiecare dinte are termenul său de erupție cuprins în caracteristicile individuale. Uzura dentară este ultima etapă a ontogenezei. Aceasta se adresează tuturor componentelor sistemului odontal (odontonului) și se datorează solicitărilor funcționale sau agresiunilor patologice. Dacă procesul de uzură se produce în limitele firești, factorii sistemici compensatori au posibilitatea de a menține echilibrul homeostazic prin procese fiziologice cum sunt
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
cognitive la nivel cerebral, pentru ca apoi să devină conștiente. Sunt acele cunoștințe care vin din interior, ca o „iluminare”, așa-numitele experiențe de tipul „aha” și „am găsit”; - determinată de structuri: structurile de cunoaștere construite în procesul filogenezei și al ontogenezei sunt cadre de înțelegere a lumii, sunt referențiale și ne ajută să construim și să înțelegem realitatea. Desigur că, în procesul devenirii noastre, structurile pot fi reconstruite, adaptate, dar sunt puternic determinate cultural și social; - contingentă: învățarea ce se produce
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
un rol crucial. 3.3. Caracteristici bio-psiho-comportamentale ale vârstelor adultetc "3.3. Caracteristici bio‑psiho‑comportamentale ale vârstelor adulte" Anca Munteanu 3.3.1. Considerații generaletc "3.3.1. Considerații generale" În secolul XX, timp de mai multe decenii, studiul ontogenezei umane s-a centrat preferențial asupra copilăriei și adolescenței. Cauzele sunt multiple și nu e cazul să le inventariem in extenso. Cert este că prestațiile unor autorități în domeniu, precum A. Gessel, S. Freud și J. Piaget, care considerau că
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
tendințele antinomice în cadrul aceluiași sistem). Respectând distincția pe care o operează R.B. Cattell între inteligența cristalizată și cea fluidă, Horn și Donaldson (1976) și Papalia și Wenkos Olds (1986) susțin că inteligența cristalizată cunoaște o traiectorie ascensională de-a lungul ontogenezei, deoarece se bazează pe experiențe de învățare cumulativă. Cât privește inteligența fluidă, care depinde de viteza gândirii, a dexterității și a memoriei pe termen scurt, ea progresează până la adolescență, înregistrează un platou pe parcursul tinereții și declină treptat, începând cu maturitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
experiențe de învățare cumulativă. Cât privește inteligența fluidă, care depinde de viteza gândirii, a dexterității și a memoriei pe termen scurt, ea progresează până la adolescență, înregistrează un platou pe parcursul tinereții și declină treptat, începând cu maturitatea mijlocie. Evoluția intelectuală în ontogeneză (inclusiv a inteligenței) este fertilizată, indubitabil, de bogăția trusoului de cunoștințe al persoanei, dar și de persistența travaliului său intelectual curent. Este o aserțiune care se instituie ca o pledoarie suplimentară în sprijinul educației permanente (condiție indispensabilă inclusiv în conservarea
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
adulte mijlocii (35-65 de ani)tc "3.3.3. Vârstele adulte mijlocii (35‑65 de ani)" Caracterul de criză al vârstelor care ocupă perioada de mijloc a vieții este frecvent semnalată în literatura de specialitate. Conform lui Erikson (1965), întreaga ontogeneză (cu cele opt stadii pe care le identifică autorul respectiv) stă sub semnul unor crize ce rezultă dintr-un palemos, cum ar spune filosofii greci, adică dintr-o confruntare între două tendințe antinomice. Specific maturității mijlocii este conflictul dintre generativitate
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
consistent decât în cazul tinerilor și, mai ales, al copiilor și cu cele două zone amplu dimensionate și relativ stabile, „osmoza” dinspre „pasiv” spre „activ” fiind însă mai înceată, iar „granița” dintre ele mai vagă și mai relativă decât în ontogeneza timpurie. Mai mult decât atât, repertoriul de semne specific adulților, extins, consistent și semnificativ bistructurat, spre deosebire de cel al copiilor, pregnant monostructurat (la ei „activul” dominând, iar „pasivul” fiind, practic, insignifiant, absorbindu-se cvasiinstantaneu în nucleul „vocabularului activ”), este, din păcate
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
dintre noi ia cuvântul și nu spune nimic și, deși ceilalți nici nu-l ascultă, sunt total împotrivă-i, contrazicându-l vehement”. 4.4. Evaluarea: aspecte de evaluat, specificitatetc "4.4. Evaluarea\: aspecte de evaluat, specificitate" Dorel Ungureanu La nivelul ontogenezei educaționale supreme, în prezent viguros constituit și complet organizat din punct de vedere formal, adică în educația adulților, toate operațiile relevante ale procesului din învățământul preadult, derulat cu generațiile succesive de copii și tineri, se regăsesc în mod firesc, însă
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]