1,129 matches
-
că ideea nu precedă trăirea, ci, adesea, nu sunt reținute decît ideile impregnate de trăire. Poate că impactul cărților sale se explică tocmai prin această enormă și responsabilă libertate interioară, care îl ferește de orice dogmatism estetic sau ideatic, de opacitatea prejudecăților și a închiderii într-un sistem, dar și de orice fel de relativisme. Într-unul din textele sale referitoare la analiza teatrală, intitulat Criticul: utopie și autobiografie, - publicat în chip de epilog la volumul Le théâtre, sorties de secours
Laudati odomini George Banu by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/11144_a_12469]
-
personalității fără limite. îmi vine să cred că acest Ťcultť a fost organizat, pentru a dovedi că poate fi și este practicat și în literatură, nu numai în politică...". O singură dată dl. Martinescu ne surprinde dezagreabil și anume prin opacitatea față de Ion Caraion: A făcut închisoare fiindcă lucra pe două tablouri: al socialismului și cosmopolitismului(sic!). După ce a ieșit din pușcărie a făcut carieră literară (și avere), cu nenumărate volume de poezie ilizibilă și de texte Ťcriticeť care trădau un
Condei acid - II by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11212_a_12537]
-
la condamnarea comunismului. Iar cînd un for legislativ de la care ai fi așteptat semnele unei lucidități pragmatice, o luciditate pe măsura răspunderii pe care această instituție o are în Europa, cînd un asemenea for ajunge să dea dovadă de o opacitate politică de-a dreptul neverosimilă, atunci îți dai seama că orizontul de gîndire al parlamentarilor apuseni este unul în care, experiența comunismului fiind nulă, teoria comunistă își poate etala nestînjenită fantasmele. Președintele Băsescu dă semne că începe să se miște
Prudența președintelui by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10731_a_12056]
-
atâtea ritualuri de inițiere în experiența existențială a Exilatului. Acesta a început să fie, tot mai frecvent, văzut categorial și grafiat cu o majusculă simbolică; citit, admirat, contemplat, dacă nu cu emoție sinceră, cu o extatic-oportună fericire lățită pe figură. Opacitatea resentimentară de ieri contrastează într-un chip aproape comic cu ,deschiderea" de azi, lipsită de substanță umană și de spirit critic. În fapt, micro-lumile românești din afara granițelor naționale nu au făcut decât să reia în mic modelul de acasă, constituindu
Viață rescrisă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10738_a_12063]
-
factură bizantină. Astfel, în cazul aceleiași generații sau chiar în cazul aceluiași artist - iar aceste situații nici măcar nu sunt ieșite din comun - avem de-a face cu tentația simultană a simbolicului și a denotativului, a figurativismului și a abstracției, a opacității retiniene și a transparenței spiritualiste. Intervalul, oricum ar fi el cuantificat și indiferent dacă privește fenomenul artistic în ansamblu sau doar destinul unui singur artist, poate oferi surpriza voiajului penitent de la naturalism la Bizanț sau, invers, acela al coborîrii în
Între Orient și Occident by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11057_a_12382]
-
vocației juridice, privește cu neîncredere eficiența legilor umane, pe care despoții le schimbă de la o epocă la alta. Constituțiile și Codurile Penale se fac și se desfac, doar obiceiurile se propagă prin imitație și aliterație. Detaliul remarcabil este că, în ciuda opacității religioase, Pandrea are în închisoare viziuni aflate la limita parapsihologiei: din cauza foamei trăiește senzația de levitație, plutind deasupra patului ca un fachir, iar altă dată, într-o străfulgerare premonitorie cu tentă macabră, are vedenia oaselor sale, ale soției și ale
Agnosticul cu cobiliță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3986_a_5311]
-
îndeobște știute (și e de salutat că nu pe anecdotă, ci pe atmosferă cade accentul întregii povești). Celălalt, așa-zicând de actualitate, se referă la un imens protest pe care deopotrivă scriitorii și publicul de la noi îl inițiază, nemulțumiți de opacitatea juriului Nobel (iar paroxismul atins de vanitate în această secvență îmi confirmă presupunerea de mai sus) față de literații români. Totul începe cu un șir de sinucideri (prin metode dintre cel mai diverse, printre care și un autodafé) și sfârșește cu
Addictive writing by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3068_a_4393]
-
eveniment cultural au dorit să sublinieze puterea arhitecturii în România. Această putere, am spune, este pusă sub semnul îndoielii: și nu fiindcă nu ne-ar convinge arhitecții noștri că au capacitatea de a crea inspirat și durabil, ci fiindcă constatăm opacitatea autorităților, refuzul acestora de a-i asculta și de a le pune în practică ideile. De altfel, însemnările din Observator Cultural se și intitulează sugestiv, „Ruptură între arhitecți și autorități”. Este o ruptură care ne afectează pe toți, acum și
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4157_a_5482]
-
prielnică primirii parabolelor. De aceea, defectele care ne împiedică să fim primitori sunt: indigența minții (dezinteresul și prostia), consimțirea euforică (exaltarea fără temei), sufocarea spiritului cu grijile lumești, excesul de spirit critic (vigilența încruntată care nu se angajează în nimic), opacitatea agresivă. De cealaltă parte, însușirile care înlesnesc primirea mesajului pericopic sînt: răbdarea plină de speranță, îndrăzneala și perseverența, creativitatea. Potrivit lui Andrei Pleșu, în spunerea pildelor Iisus arată o tactică retorică bine cumpănită: e vorba de dislocarea simțului comun, de înlăturarea
Receptivitatea pericopelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4095_a_5420]
-
Creangă are însă un alt început, acesta coincizând, apreciază Mircea Scarlat, cu "scoaterea" lui din rândul culegătorilor de basme, primele pagini care acreditează noua viziune asupra marelui artist aparținând lui Nicolae Iorga, pe când istoricul avea doar 20 de ani. Dar opacitatea, în primul rând față de adevărata artă a lui Creangă, este spulberată de G. Ibrăileanu, care face prima distincție subtilă între exponențial și personal în opera genialului povestitor: "Expresie fidelă a ideilor populare, opera lui Creangă e originală prin sensibilitate, prin
Mircea Scarlat și posteritatea lui Creangă by Constantin Coroiu () [Corola-journal/Imaginative/10224_a_11549]
-
nimic cu mine. Nu am murit. În timpul convalescenței am petrecut în casa mea de la țară o lună destul de fericită, pentru că mă desprinsesem de totul, - dar nu și de frumusețea acestei lumi. Acum am ajuns din nou, aproape, să trăiesc în opacitate, în ceață, în social. Lucrurile își reiau importanța". Evident cu o ionesciană conotație negativă: Lucrurile își reiau importanța". Tot Ionesco într-o jumătate de pagină... Lucian Raicu 27 Ianuarie '97
O evidență luminoasă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10092_a_11417]
-
durere a magistrului care transmite elevilor destoinici cunoștințe atât de aprofundate încât fac parte din ființa sa. Un magistru dă dovadă, în principiu, de multă răbdare în școlirea învățăceilor săi, dar el poate avea și accese de impaciență față cu opacitatea sau suficiența unora din ei. În „Palmierul Talipot”, Mihai Ursachi e scos din sărite de ușurătatea vreunui alumn incapabil să participe la dialogul socratic. Se poate deduce că acesta răspunde afirmativ tocmai acolo unde îndoiala se impune în privința existenței sau
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
a întreprins de-a lungul anilor. O superficialitate îngrozitoare și descurajantă plutește și pe deasupra acestei ediții, ca de fiecare dată când deschidem o scriere a culturnicului. Un verbiaj îngrozitor, o repetare la infinit a acelorași propoziții și formulări stridente prin opacitatea lor, o lipsă de aderență la subiectul tratat dă impresia că avem de-a face cu un personaj din altă lume, care nu și-a mai adus la zi instrumentul critic și informația de peste trei decenii. Suntem surprinși de orgoliul
Ediție Goga la “Univers Enciclopedic” by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13419_a_14744]
-
o făcea să se stingă și îmi arunca praf în ochi. Trebuia să iau totul de la capăt. Dar poate că tocmai asta m-a făcut să rezist atât, acest dialog pe o singură voce, mereu aceeași, întotdeauna a mea, și opacitatea acestei crime care poate că n-a avut alt vinovat în afara opacității înseși a vieților noastre. E tare ciudată viața. Știm noi oare vreodată de ce venim pe lume și de ce rămânem aici? Să revăd Cazul, așa cum am făcut-o eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
să iau totul de la capăt. Dar poate că tocmai asta m-a făcut să rezist atât, acest dialog pe o singură voce, mereu aceeași, întotdeauna a mea, și opacitatea acestei crime care poate că n-a avut alt vinovat în afara opacității înseși a vieților noastre. E tare ciudată viața. Știm noi oare vreodată de ce venim pe lume și de ce rămânem aici? Să revăd Cazul, așa cum am făcut-o eu, era fără îndoială un tertip ca să nu-mi pun adevărata întrebare, cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
acoperi propriile sale contravenții cu pavăza legii lui Zarathustra. Aceasta despre ideologia cărții. În privința legitimității ei? Un orb, vorbind despre tablouri după relieful pastei uleioase, cunoscut dibuitor cu palma. La fel, d-l E. Lovinescu despre lirică. Iată exemple de opacitate: Emanoil Bucuță, purtătorul unui univers personal, poetul Cetății de Argint, este închis în aceeași carceră cu mimul său d-l Dorian; ceva mai mult, e subordonat acestuia din urmă, ca mai "grațios". Alt exemplu: d-na Otilia Cazimir (poetă compasată
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și pentru a-l opune alegoriei, îl voi numi: figurație. Deosebirea dintre figurație și alegorie aș putea explica-o mai cu succes, domnului Lovinescu, prin viu grai. Știu că vorba mea scrisă e înzestrată pentru domnia-sa cu proprietăți de opacitate și căldură obscură. Odată, acest lucru întrista de moarte sufletul meu. Dar sunt silit și alerg astăzi la expedientul scrisului, exercițiile pedagogice orale, de altădată, fiindu-mi interzise (probabil, până la urmă). Ar fi deci între figurație și alegorie deosebirea cunoscută
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
europenizate ele însele și, pe deasupra, infuzate de mentalitatea de „bursieri premianți”, dorind mai mult să placă „profesorilor” europeni decît să-și convingă proprii concetățeni în chestiunea superiorității și adecvării modelului cultural și valoric european, ceea ce provoacă consternarea celor dintîi și opacitatea abisală a celor din urmă. Asemenea procese denotă nu doar precaritatea sistemelor educative din astfel de spații geo-culturale, ci și eșecul funcțiilor educative pe care le au, prin definiție, elitele veritabile, sînt o probă a eșecului elitelor, a precarității acestora
DESPRE MODERINITATEA ŞI MODERNIZAREA ROMÂNIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364701_a_366030]
-
prielnică primirii parabolelor. De aceea, defectele care ne împiedică să fim primitori sunt: indigența minții (dezinteresul și prostia), consimțirea euforică (exaltarea fără temei), sufocarea spiritului cu grijile lumești, excesul de spirit critic (vigilența încruntată care nu se angajează în nimic), opacitatea agresivă. De cealaltă parte, însușirile care înlesnesc primirea mesajului pericopic sunt: răbdarea plină de speranță, îndrăzneala și perseverența, creativitatea. Potrivit lui Andrei Pleșu, în spunerea pildelor Iisus Hristos arată o tactică retorică bine cumpănită: este vorba de dislocarea simțului comun, de
DESPRE PARABOLE ŞI PERICOPE PERCEPUTE CA ADEVĂRURI SACRE ÎN CONCEPŢIA FILOZOFICĂ A LUI ANDREI PLEŞU ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349295_a_350624]
-
interes individual sau de grup. În această situație, riscurile devin majore atât în planul percepției colective, cât și în cel de modificare evidentă a comportamentului uman. Există o explicație concretă aici, fundamentată pe faptul că „deschiderea societății spre comunicare crește opacitatea, și nu transparența, seducția, și nu negocierea.” (Adela Rogojinaru). Dacă politicienii spațiului mioritic ar fi destul de vizionari și de evoluați sub raport cognitiv, atunci s-ar feri să mai pozeze continuu într-un lung șir de carnasiere înfometate după mirosul
SINDROMUL DOLFI. UNII AU STAT CU HITLER LA MASĂ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349441_a_350770]
-
pe alta îl mențin în echilibrul dreptei socoteli și în smerenie, virtuți fundamentale ale vieții duhovnicești în spiritualitatea răsăriteană și culmi ale umanului autentic, singure capabile să promoveze sincera comuniune și iubire între oameni, cizelând neîntrerupt umanul și răzuind orice opacitate de pe el și făcându-i divinul transparent. Folosind o bibliografie foarte bogată și variată, autorul scoate în evidență importantul rol pe care îl au „părinții duhovnicești” în conducerea membrilor obștei pe linia principiilor duhovnicești ale acestei spiritualități, ieșind, în aceste
ANTONIE PLĂMĂDEALĂ – „TRADIŢIE ŞI LIBERTATE ÎN SPIRITUALITATEA ORTODOXĂ” de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344441_a_345770]
-
valoare și îi doare foarte tare că se spune asta.De aici nu rezultă că eu întotdeauna am dreptate. Este foarte probabil că uneori greșesc. Un critic literar nu este un zeu, este un om. Poate să aibă momente de opacitate, să nu înțeleagă valoarea unei cărți. Dar sigur este că nu am făcut niciodată erori de evaluare intenționate, așa cum susțin diverși autori. Acestea toate ca o scurtă carte de vizită. Ce este însă un critic literar? M-am gândit tot
CARTEA CU PRIETENI (L)- ALEX STEFANESCU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365702_a_367031]
-
În urma lor se-nstăpânește vidul: Nici maiestatea, nici solemn-rigidul, Nici zâmbete la caldele urale. Hamletizează umbrele defuncte În binecunoscute monologuri, Învinse de uitate decaloguri - Poruncile cuprinse-n zece puncte. Pe stema princiară, cenușie, Nici cea mai slabă pată de lumină- Opacitate fermă și deplină- De-a fost ceva, nicicum nu se mai știe. Un cuib vestit cu faima lui apusă- Au dispărut și cronici și poeme, Și nu mai e nici cine să le cheme- Se-ntinde vag tristețea lui nespusă
UN CUIB DE NOBILI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350866_a_352195]
-
ca o lampă ce fumegă, iar printre cei dintâi, a devenit incomunicabilă cu publicul artista clocotitoare de tinerețe, frumusețe și talent, Marina Scupra! Necrezut joc al întâmplării, suprapus cu fluxul ascensional de superficialități în tot și toate ale societății românești. Opacitatea spirituală s-a subsumat coloraturii kitsch a spectaclelor obscure ce-au prins viață și levitație, în timp ce Marina Scupra s-a retras deoparte, pesemne pentru degajarea sa din acest carusel. A trecut mult, cât o nesfârșire, până când, ca un crepuscul ivit
MARINA SCUPRA. SCENA I SE POTRIVEŞTE CA PANTOFUL CENUŞĂRESEI... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371015_a_372344]
-
sângele de cerb parc-a stat eternitatea-n loc pendulă obosită de prea nimic” O altă metodă stilistică a Adrianei este negația, ca argument alternativ și nu ca refuz, ca dezbatere de motivații psiho-posibile soluțiilor și nu ca închidere sau opacitate, negația Adrianei este predicativă și nu subiectivă, lucrează. “nu-mi place lumea paralelă/ cu anotimpul meu preferat”, “nu mă obișnuisem cu nonsensul căutam doar o regulă simplă de supraviețuire”, “e posibil să nu finalizez toate aceste demersuri/ nu las liniștea
ADRIANA BUTOI- PRESCURTAREA LITEREI MARI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369918_a_371247]