434 matches
-
metri. ESCROCUL: Bu-bu-bu... Bună zi-zi-zi... noroc dom'le. CUCU: Ce mai e și cu paparuda asta aici? (Tare): Târgul Moșilor la Obor neică, nu la mine acasă. ESCROCUL: N-a... n-a... n-a... CUCU: Ce-mi dai, mă'? ESCROCUL (opintindu-se): N-a... n-a... CUCU: Na-ți-o frântă că ți-am dres-o! ESCROCUL (negație): N-a... n-a... n-a... CUCU: Na, că mi-am găsit beleaua! ESCROCUL (Cuvintele întregi le pronunță repezit): N-a văzut Pa
COANA MARE SE MĂRITĂ, 2 de ION UNTARU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375346_a_376675]
-
Pleacă acasă și lasă poveștile neterminate? Caută, că trebuie să găsești! Se mai afundă o dată și dădu peste un pietroi mare pe fundul lacului. Pe lângă pietroi țâșnea apa cu presiune. - Ăsta trebuie să fie izvorul! își zise Mărțișor. Și se opinti în pietroi să-l urnească, dar degeaba. - Am găsit izvorul! Hai, Norocel, dă-mi o mână de ajutor ca să ridic bolovanul! - Nu pot, nenicule! Nu știu să înot! Dar am să te ajut de pe mal. - Cum? - Hai o dată! Încă o dată
MĂRŢIŞOR-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372910_a_374239]
-
Era murdar, flămând, obosit și ăsta îi îndruga bazaconii. Îi veni să-i plesnească una peste gură, dar se abținu. Halal tovarăș de drum! Se afundă din nou în lac, își adună bruma de puteri ce mai avea și se opinti din nou în pietroi. Îl clinti puțin, dar a fost de ajuns să țâșnească de sub el un jet de apă puternic, de-l aruncă, cu pietroi cu tot, drept în slava cerului. Când ajunse din nou pe pământ, purtat de
MĂRŢIŞOR-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372910_a_374239]
-
dragostea de fapt gelozia m-a orbit... ...Sănătate și virtute în orice gînd și fapt... 21.01.1988 ...Zilele trecute, mai bine zis nopțile trecute am avut niște coșmaruri groaznice - parcă duceam pietre mari - mai mari decît mine și mă opinteam în ele și nu le puteam urni, iar tu stăteai lîngă mine și rîdeai cum ma chinui - dimineață mă gîndeam că ai plîns sau ce se întîmplă cu tine... Îmi visăm colegii că urcau pe un drum iar eu nu
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE XIII de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370980_a_372309]
-
și-alta bâzâind contemporană umbra lui sisif trecea cu un icnet grăbit târându-și cu buzele strânse sacoșele pline și-n scocul nevăzutei mori râul de bitum topit pașii îmi purta și ca un câine în lesă durerea mă urma opintindu-se din când în când cu încăpățânare pentru a amușina cu nesaț golul fierbinte al văzduhului prea bătrână pentru a mai lătra mă privea drept în ochi dând din coadă. Referință Bibliografică: POTAIA / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
POTAIA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371112_a_372441]
-
dragostea de fapt gelozia m-a orbit ... Sănătate și virtute în orice gînd și fapt ... 21.01.1988 ... Zilele trecute, mai bine zis nopțile trecute am avut niște coșmaruri groaznice - parcă duceam pietre mari - mai mari decît mine și mă opinteam în ele și nu le puteam urni, iar tu stăteai lîngă mine și rîdeai cum ma chinui - dimineață mă gîndeam că ai plîns sau ce se întîmplă cu tine ... ... Îmi visăm colegii că urcau pe un drum iar eu nu
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 8. de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/370966_a_372295]
-
dragostea de fapt gelozia m-a orbit... ...Sănătate și virtute în orice gînd și fapt... 21.01.1988 ...Zilele trecute, mai bine zis nopțile trecute am avut niște coșmaruri groaznice - parcă duceam pietre mari - mai mari decît mine și mă opinteam în ele și nu le puteam urni, iar tu stăteai lîngă mine și rîdeai cum ma chinui - dimineață mă gîndeam că ai plîns sau ce se întîmplă cu tine... ...Îmi visăm colegii că urcau pe un drum iar eu nu
PETIȚIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE.16 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371275_a_372604]
-
plicul cu confirmarea lui ca savant de cele mai înalte foruri științifice, să nu arate ca un căruțaș. Și uitase ... se uitase pe sine însuși numai în izmene și cu cravata la gît. Cîinele lătra în curte. Of! s-a opintit el; n-am curaj să deschid plicul. Te ajut eu, a șoptit ea, dintre perne. Sau mai bine ai veni în pat. Mi-e dor de tine, savantul meu mic. Taci, fă! a șoptit el, zîmbind ca la o aducere
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 22-23 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348367_a_349696]
-
case - datină străveche - Sunt cuprinși de spaimă râmătorii; Eu tot caut gândului pereche. Ținte de argint pe cerul iernii, Scârțâit vioi cu pași grăbiți, Noi însă rămânem tot eternii Visători, prin ani ce trec uimiți. Vine cu târlia Moș Crăciun, Opintindu-se, mai-mai să cadă, Pentru că, uitasem să vă spun: E slăbit și...nu este zăpadă ! Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Spre lumină / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 315, Anul I, 11 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
SPRE LUMINĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345076_a_346405]
-
la răsucitul firului până ne odihnim puțin? mai zise Moș Vreme întinzându-se și căscând. - Te ajut, Moș Vreme, zise săritor Mărțișor. Și-apucă mânerul vârtelniței din mâna fetei care răsuflă ușurată, lungindu-se lângă soră-sa. Unde nu se opinti Mărțișor și începu să învârtă repede vârtelnița, de-l sperie pe Moș Vreme. - Hei, mai încet, băiețaș, că-mi spulberi toate firele! - Ce sunt firele astea, Moșule? întrebă Mărțișor. - Sunt viețile oamenilor și viețuitoarelor. Ele rătăcesc hai-hui prin văzduh, atunci când
MĂRŢIŞOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376889_a_378218]
-
se lase învins tocmai acum. Nervos și cu priviri oțelite, porni motorul și demară în forță,cu roțile pe coama șleaului, accelerând cu pedala la podea, să omoare motorul și alta nu. Mașinuța, cu tot arsenalul de piese hodorogite, se opinti cu toată forța gâfâită a obositului ei motor. Cu trosnituri și pocnituri ajunse până aproape în vârful dealului, când, deodată îi apăru în față o băltoacă aproape cât toată lățimea uliței. Nu mai putea fi evitată, nici ocolită și nici
FRAGMENT 2- TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376783_a_378112]
-
maxim, spunând în gând: cine nu riscă, nuuu!.. mașina scufundându-se în mocirla băltoacei până la podea. Roțile se-nvârteau furioase în gol, răsucite în zadar de caii putere costelivi ai nervosului motor. Degeaba îi biciuia Mototolea cu accelerația, degeaba se opinteau jigăriții de cai (ne)putere, că mașina devenise barcă pe valuri, nemișcată nici măcar cu un milimetru. Ca un turbat, Mototolea apăsa în neștire pedala de accelerație, scrâșnind din dinți și mârâind, ca o placă stricată de gramofon: --Cine nu riscă
FRAGMENT 2- TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376783_a_378112]
-
pe nimeni: curiozitatea înnăscută. În concluzie, suntem, fără-ndoială, un popor dinamic, vădit interesat de lumea înconjurătoare. Curat dinamic, mai ales de un sfert de secol încoace, de când parcă ne-au crescut aripi, ne-mai-împiedicându-ne de sârma cu ghimpi atunci când ne opintim peste gard! Sunt aceleași aripi care ne aduc cu precizie de ceas înapoi acasă, invariabil, de preferință odată pe an, vara, în concediu. Așa ne mai tragem sufletul oleacă după atâta survolare. Iar acasă, ei bine aici, se mai întâmplă
ROMÂNUL CĂLĂTOR de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375277_a_376606]
-
Autor: Nelu Preda Publicat în: Ediția nr. 1665 din 23 iulie 2015 Toate Articolele Autorului De-ar fi să fie lumea un spațiu ideal, În care toți să spere că vor avea o pâine N-ar trebui cu toții să ne-opintim la deal Pentru asupritorii de astăzi și de mâine. Murit-au ’naintașii, ca să muncim opt ore, Ciocoii noi ne-ar pune să asudăm și noaptea De parcă noi am fi, ființe erbivore, Iar ei au dreptul pentru, a ne exploata. Nu
DE-AR FI... de NELU PREDA în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373174_a_374503]
-
era student în vacanță, muncise și inginerul de acum, tânărul Petrică de altădată. - Bun lucru, oameni buni! salută Petrică după obiceiul locului. - Mulțumim dumneavoastră! răspunse omul suit pe capră, el fiind primul care-l văzuse, ceilalți fiind întorși cu spatele, opintindu-se când trăgeau și împingeau de cadrul ferăstrăului. Prezența unei persoane străine îi determină pe cei trei lucrători să se oprească din treabă, profitând astfel de o mică și binevenită pauză. - Merge, merge? întrebă domnul Petrică, așa, ca să se afle
ȘATRA DIN POIANA STEJERERULUI de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372278_a_373607]
-
ne strice el liniștea ? Tataie,vagonul de dormit este mai sus,strigă în timp ce-l zgâlțâie pe bietul om din toate încheieturile. - Maricica...îngaimă tataie cu ochii deschiși, dar cu mintea încă dusă la femeia visurilor lui. - Ce Maricica? ...Așa te opintești la Maricica ? Voi boșorogii ăștia,când nu mai sunteți buni de-un tun ,mai bine vă luați mersul ! I-am spus și lui bărbată-meu ! Mă uit la bărbată-su. E cufundat adânc într-o lectură, departe de toate ocările
INTRE LINII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376113_a_377442]
-
-l bate soarele și cauciucul îmbătrânește și crapă. Apoi... e plin de găinaț... Of, Ionică, of! Eu am spus, eu am auzit. Sprijinindu-se în baston cu greutate, se ridică gemând. Încet, încet, strânge colac furtunul. Înceracă să-l ridice, opintindu-se. Nu reușește...Sprijinindu-se în baston, se mai opintește o dată. Dar, simte o usturime la burtă. Pe căldura asta, nu-și mai pusese brâul...și vechea hernie... Cu un țipăt de durere, scăpă furtunul. Încercă să-l târască, dar
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
plin de găinaț... Of, Ionică, of! Eu am spus, eu am auzit. Sprijinindu-se în baston cu greutate, se ridică gemând. Încet, încet, strânge colac furtunul. Înceracă să-l ridice, opintindu-se. Nu reușește...Sprijinindu-se în baston, se mai opintește o dată. Dar, simte o usturime la burtă. Pe căldura asta, nu-și mai pusese brâul...și vechea hernie... Cu un țipăt de durere, scăpă furtunul. Încercă să-l târască, dar furtunul era prea greu. Durerea de la hernie creștea. Gata, moșule
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
Eu, care am ridicat atâtea greutăți...am împins...am tras...am... Nu se poate! Ba se poate! I-a zâmbit blând Neputința. Tu, care ai putut, acum nu mai poți! Asta l-a înfuriat pe moș Ion. S-a mai opintit o dată, încercând să-l ridice pe umăr... Fatală mișcare! A căzut în fund, scăpând din mână bastonul. Durerea din burtă creștea. Îl mai dureau șalele, fundul.Un văl de ceață îi acoperi ochii, iar în timpane simți huruitul unei căruțe
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
Uimită, Moartea-i spuse: - Și totuși, trebuie să te iau! Astăzi, acum! Ce vrei, să mă rog de tine? Mai repezi o dată coasa. Gândurile lui moș Ion, tot cremene, dar dădură puțin înapoi, descurajate. Sufletul său, cu bagajele făcute, se opintea să se elibereze din trup. Striga la gândurile derutate: terminați cu fleacurile, trebuie să plec! Faceți-mi loc! Speriate, gândurile îl obligară să privească înapoi la trupul ce se zvârcolea. Strigau: Nu pleca, privește ce părăsești! Și sufletul său privi
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
îngropăm mâine, că se împute ș-așteptăm degeaba. A doua zi, părintele Bărbuță gâfâia urcând cu greu dealul spre cimitir iar în urma lui cotiga cu cei doi măgari ai lui Ghiță Repezitu. Florea Târâială lovea cu bâta măgarii, care se opinteau să urnească greoaia cotigă cu sicriul lui moș Ion. Doar nu erau măgarii lui: Dii, afurisiților, abia vă mișcați! Nu-l mai aminti pe Necuratul, Floreo! Îl mustra din când în când părintele Bărbuță. Dealul greu, forțe firave... Mai bine
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
semiotic și principal instrument al reflexivității artistice". Ea nu e "sterilizatoare, descurajantă, ci bărbătească, prometeică, asociindu-și spre a fi astfel, un cortegiu de emoții intelectuale".29 În fond ne-o demonstrează chiar notația poetului: "În fiece om Universul s-opintește. Omul e-o-ntrebare? Fiecare om e-o-ntrebare pusă din nou spiritului Universului" (ms. 2262, f. 42). Să reținem însă: avem doar urcușul pe munte, până la mag. După întâlnirile iluminatoare avem doar imaginea retragerii magului "în asceze gândind la
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
numai prin el sorb aerul liber. ZUGRAV[UL] Ei... și ce-i cu ăștia? POETUL Iar [cînd] Fortuna, tonatecă și schimbăcioasă, îi dă cu piciorul celui pe care-l îndrăgise pîn-acuma, toți cei cari atârnă de el și care se opintesc în urmă-i spre vârful dealului, tîrîndu-se în genunchi, ba chiar în patru [labe], îl lasă să lunece și nici unul din ei nu însoțește piciorul lui ce poticnește în jos. ZUGRAVUL Așa se-[n]tîmplă de regulă. Mii de icoane
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sale în ținutul Serras. Acest Chrysos era român de origine, altfel un om mărunt de stat, și, când se ridicase nația lui contra romeilor, el nu numai că nu se unise cu mișcarea lui Petru și Asan, ci încă se opinti contra ei și încheie chiar un pact cu romeii, prin care se punea la dispoziția lor împreună cu ceata lui de voluntari de 500 de oameni. Curând se dete pe față însă purtarea lui ambițioasă, fără credință și vicleană: el stătea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să-și mănție pîn-în capăt neatârnarea, cea mai mare țintă ce-o gonea, el totuși căzu numai sub acea soarte neoprită care, zâmbind osmanilor, atârna cu atâta fatalitate asupra împărăției {EminescuOpXIV 188} bizantine și în contra căreia marile state europene se opintiră în zădar. Mult ocupat în afară, împresurat și pândit de mari primejdii și luptîndu-se pentru esistență, el totuși dărui oarecare atenție și artelor păcii și știu să mănție în țara lui acea pace care e atât de neapărată pentru avântul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]