182 matches
-
situații-limită, pe care n-o exclud în mod radical. Pe ici, pe colo, câte ceva s-a făcut, nu contest. (întreaga problemă a fost discutată pe larg, în capitolul anterior, Rezistență și cultură ). 3. Dacă vechea generație culturală era doar fundamental oportunistă, iar ireversibilitatea trecea în ochii săi ca o situație poate tranzitorie, de fapt, nu același lucru se poate spune despre generația intelectuală tânără, formată sub ceaușism. Regimul a produs din plin o pătură de activiști culturali (scriitori, publiciști, cadre didactice
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Oțel și pâine găsim de asemenea demascate legăturile internaționale ale social-democrației de dreapta. (Ă). În fața tuturor uneltirilor Însă se ridică forța de nebiruit a partidului. (Ă). Partidul și-a Întărit și mai mult influența În sânul clasei muncitoare, Învingând curentele oportuniste din mișcarea muncitorească. (Ă). Autorul acordă Însemnătatea cuvenită alegerilor sindicale din 1947 care au arătat o temeinică creștere a nivelului politic al oamenilor muncii. (Ă). Ion Călugăru caută să ne facă să Înțelegem felul În care și muncitorimea hunedoreană a
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
autocritica [...] prin metode de comandă". Apoi, din punct de vedere ideologic, "clicii titoiste" îi era reproșat pe un ton extrem de virulent faptul că "a servit membrilor de partid o mixtură infectă compusă din diferite "teorii" burgheze și din deșeurile "doctrinelor" oportuniste de tot felul". (Golubovschi: 1949, 2). Urma apoi, în final, absența "democrației de partid", adică persecutarea și încarcerarea membrilor PCI considerați drept prosovietici ("Resolution concerning the situation in the Communist Party of Yugoslavia", în Jacobs: 1979, 133-144). În acest caz
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
cîștige atît prestigiu social cît și putere, aceasta nu se recunoștea nici în aristocrația contrazisă de iluminști nici în nobilimea parlamentară ce apăra tocmai libertățile aristocratice, și mai puțin încă în opulența burgheziei financiare, ce trecea în ochii ei drept oportunistă. Această contra-elită avea un caracter popular, într-un anume sens cu-prinzînd sutele de mii de avocați, notari, comercianți, funcționari subalterni, oameni instruiți cu ocupații diverse, umili prin lipsa de putere, fără acces în salonele frecventate de filozofi, izolați cel mai
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
și cronicar literar, Z., polemist redutabil, adeseori incomod prin subiectivitatea și retorica agresivă a intervențiilor, se va opri la ceea ce crede că ilustrează relația dintre specificul național românesc, ortodoxie și militantismul cultural, dar va semna și numeroase pagini de circumstanță, oportuniste, într-un stil grandilocvent, patetic, ca în Accente și profiluri (1983) sau în articolele din Un om pentru istorie (1985), având în centru „personalitatea unică” a lui Nicolae Ceaușescu ș.a. Studiile și eseurile lui Z. au ca trăsătură comună evaluarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]
-
între ele prin căsătorii încît deveniseră practic o singură familie 29. În timpul acestor doi ani de expectativă, mulți naționaliști români (mai ales din Transilvania!) puneau întrebarea jenantă: "Ce mai așteaptă?" Iorga condamna "patriotismul à la Capșa"30 fulminînd împotriva "strategiilor" oportuniste ale politicienilor și oportuniștilor de la Capșa. "Poate că realizarea unificării naționale este menită unei alte generații, una mai valoroasă?"31, întreba el mînios. Iorga a ajuns chiar și să plece de la București, petrecîndu-și timpul la Văleni. Acolo, evaluînd corect lipsa
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
190. Această înăsprire a atitudinii față de unguri nu se datora lui Maniu, pe care ungurii îl urau atît de mult, și nici stîngii românești. Campania aceasta era în primul rînd inițiată de Noul naționalism. Pe la sfîrșitul anilor '30, campania aceasta oportunistă a căpătat forme violente. Părea să fie o inițiativă profitabilă. Acesta a fost momentul cînd a avut loc schimbul de opinii dinte episcopul ungur transilvănean S. Makkai și scriitorul S. Reményk. Titlul eseului lor a devenit slogan. Iată ce scria
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]