1,583 matches
-
pe care o scriu tinerii din generația 2000. Ipoteza privește mediul literar, nicidecum literatura. Le-am atras atenția scriitorilor de la Salonul Cărții, după ce au citit din poezia și proza lor, că, în pofida schimbărilor mediului, literatura lor era aceeași ca a optzeciștilor și a șaizeciștilor care i-au precedat. Mediul fiind altul, paradigma literară a rămas aceeași. Și atunci, ce mai chichirez gâlceava? Mă simt în mediul meu, spunea unul dintre ei (făcând aluzie la zgomotul de fond al Salonului, varză de
Despre ce e vorba by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2682_a_4007]
-
Iași, Radio Cultural) [[Societatea Română de Radiodifuziune]] - Fonoteca de aur [[Categorie:Nașteri în 1951]] [[Categorie:Scriitori germani din secolul al XX-lea]] [[Categorie:Eseiști români]] [[Categorie:Traducători români]] [[Categorie:Traducători germani]] [[Categorie:Poeți români contemporani]] [[Categorie:Poeți germani]] [[Categorie:Poeți optzeciști]] [[Categorie:Scriitori români în viață]] [[Categorie:Germani în viață]] [[Categorie:Medici germani]] [[Categorie:Medici români în viață]] [[Categorie:Scriitori români din secolul al XX-lea]] [[Categorie:Poeți din secolul al XX-lea]] [[Categorie:Medici ai secolului al XX-lea]]
Christian W. Schenk () [Corola-website/Science/315871_a_317200]
-
dă expresie este atât de bine scris încât devine un exemplu de rezistență prin cultură, serie nouă. Matei Vișniec, omagiat de „Vatra“ Ultimul număr din 2011 al revistei VATRA îi dedică un consistent dosar lui Matei Vișniec. Sub titlul „Un optzecist de talie europeană”, grupajul explorează creația scriitorului în primul rînd prin prisma consistentei sale opere dramatice, comentată atît de exegeți români, cît și de cîțiva străini, întrunind o serie de receptări, de la simple impresii de lectură sau de vizionare a
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5011_a_6336]
-
ale poeziei, subtil și atent, Nichita Danilov poate fi citit oricând de oricine, fiind într-o mare măsură accesibil publicului larg. Am găsit postate pe un site devotat culturii române poezii preferate, citite, răscitite, comentate pueril sau profesionist. Foarte puțini optzeciști, poeți sau prozatori, sunt atât de populari.
Poetul în ultimii 25 de ani by Raluca Ciochină () [Corola-journal/Journalistic/11428_a_12753]
-
Ion Simuț Critica noastră de întâmpinare are o reacție bizară față de Ion Bogdan Lefter: cu foarte puține excepții, ignoră pur și simplu avalanșa editorială declanșată de criticul optzecist. Pare supus unui embargo sau unui boicot. Deși din 1998 încoace a publicat câte două, trei sau chiar patru cărți pe an. Ceea ce înseamnă 15 cărți de critică în șapte ani, cel mai recent fiind volumul Flashback 1985: Începuturile ,noii
Acreditarea postmodernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11323_a_12648]
-
cărți pe an. Ceea ce înseamnă 15 cărți de critică în șapte ani, cel mai recent fiind volumul Flashback 1985: Începuturile ,noii poezii" (2005), care ar fi trebuit să fie prima lui carte de critică, un portret colectiv al generației poetice optzeciste. Ion Bogdan Lefter își făcuse debutul în poezie (în volumul colectiv Cinci, 1982, și în Globul de cristal, 1983), apoi în proză (tot într-un volum colectiv, Desant '83). E, fără îndoială, o personalitate importantă și influentă a actualității noastre
Acreditarea postmodernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11323_a_12648]
-
e analist politic la cotidianul ,Ziua" și la postul de radio BBC). E prezent de peste două decenii în fenomenul receptării, iar din 1990 încoace a fost în permanență un protagonist al conflictelor de idei și de viață literară. E un optzecist combatant, cum au mai fost doar Mircea Nedelciu și Gheorghe Crăciun, un veteran al războiului literar dintre generații și curente. Joacă cu garda deschisă, cu franchețe și transparență. Nu e, de aceea, de mirare că are adversari, destui contra-opinenți care
Acreditarea postmodernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11323_a_12648]
-
dezvoltând-o, adâncind-o, plasând-o în contexte din ce în ce mai largi" (p. 6-7). E o critică de campanie, angajată hotărât într-o bătălie culturală, fără un echipament bibliografic prea încărcat, dar suficient de bine informată pentru a face față confruntărilor. Dintre optzeciști, Ion Bogdan Lefter era cel mai bine pregătit și cel mai bine plasat pentru o critică de direcție în sensul postmodernismului. Contribuția sa la ,dosarul" acestei bătălii e considerabilă, nu doar în faza de pionierat a anilor ´80, ci și
Acreditarea postmodernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11323_a_12648]
-
sistematic, care să epuizeze sursele. Adoptă un sens explorator, de inaugurare a unei teme. Criticul este el însuși implicat în descoperirea unei problematici ce-și va dovedi treptat noutatea radicală. Literatura citită într-un cenaclu în 1979-1980 și problema generației optzeciste se dizolvă în marea temă a postmodernismului. Ion Bogdan Lefter a trăit această translație, a contribuit el însuși decisiv la această schimbare de accent, de aceea înțelegem perfect de ce nu agreează ulterior cantonarea discuției în limitele unui grup sau în
Acreditarea postmodernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11323_a_12648]
-
se alătură o serie de aplicații dintre cele mai bizare care, am fi ispitiți să spunem, frizează suprarealismul. Terminologia glisează cu un minim control pe largi spații, făcînd să se ciocnească entitățile cele mai diverse. Conform opiniei lui Marin Mincu, optzeciștii ar prelua "tradiția textualizării", inaugurată de autorul Jocului secund și prin urmare ar fi nu mai puțin decît... "barbieni": Dacă se poate vorbi deci de o emulație în descendență barbiană, aceasta aparține în principal ultimelor două promoții care au asimilat
Dificultățile unei "panorame" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8445_a_9770]
-
Gheorghe Grigurcu Poezia optzecistă se caracterizează în genere prin desubiectivizare. Eului ocolit, suspectat, persiflat i se substituie proiecția obiectivă a lumii, sub chipul descrierii și al anecdoticului, ca un soi de "eliberare" a sa de obligația reflectării. Smuls din făgașul său tradițional, lirismul apare
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
pare a fi făcut un pariu cu sine, în sensul exercitării ei din pozițiile cele mai incomode. "Buclele" care "complică lucrurile" sînt, evident, simbolice. Erou suficient de interesant, acest Figaro dîmbovițean care e nea Gică este adus în mediul boemei optzeciste. Mod de a indica atît relativitatea simplității, a reducției "omului comun", ale cărui ecouri lăuntrice sînt imprevizibile, cît și - din partea opusă - bufoneria junelui școlit, stigmatizat de dezabuzare, convenție, plictis, adică de un complex neoromantic. Visul ajunge în climatul cel mai
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
Gheorghe Grigurcu Optzecist întîrziat, "ultimul care debutează editorial", după cum ne atrage atenția Nicolae Manolescu, într-un Cuvînt înainte, Liviu Georgescu (născut în 1958, la București, medic, dar și muzician și artist plastic, stabilit din 1990 la New-York) este, conform aceluiași critic, unicul poet
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
de generalitate, celebra proclamație a lui Arghezi: Din mucigaiuri, bube și noroi,/ Iscat-am frumuseți și prețuri noi". Meritul lui Liviu Georgescu consistă în curajul de-a relua filonul escatologic al poeziei noastre, părăsit prea adesea de emulii d-sale optzeciști, și de a-i infuza o energie personală de netăgăduit, o capacitate de a-l retrăi pe o amplă claviatură stăpînită cu virtuozitate, de la ritualul malefic al blestemului pînă la cel paradoxal opus, al plenitudinii "esteticii urîtului", care, numind Răul
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
avort“ sau „prezervativ“ îl lipseau din vocabular (ultimele două, și de pe piața socialistă). Vorbeam despre Dimov sau Tiktin, urmăream aparițiile de la Cartea Românească“, dezbăteam problemele romanului șaptezecist (a fost sau nu un eșec politic?) și ne consolam mergând la cenaclurile optzeciștilor, unde, o dată pe an, Felicia citea poezie în sala din Schitu Măgureanu. Era ca un Dicționar de sinonime, clar, ordonat, mereu găsea cuvântul potrivit înainte de-un sărut sau de tema la LRC. În toată povestea asta calmă și ponderată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o distanță mare, pe care nu-mi amintesc s-o fi parcurs cineva: nimeni n-ar fi îndrăznit să mi-o spună-n față. Apoi, nu-mi aminteam de Adina Gheorghe sau Cyrile Collard. Dacă de Sommerville auzisem (un new-waver optzecist, cu voce și-aspect de fetiță), numele celorlalți doi, pomeniți generos în scrisoare, mi-erau complet necunoscute. Poate memoria refula niște întâmplări, poate ceva se ștersese din rolele ei istorice și afective, dar beculețul curiozității nu se-aprindea: nu pâlpâia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
vară. Mi s-a povestit de către părinți că, atunci când eram mic, răspundeam la clasica întrebare a vecinilor și rudelor mele, ce vrei tu să te faci când vei fi mare, destul de sec și neașteptat: Carl Sagan. Pe vremea copilăriei mele optzeciste, emisiunile saganiene chiar își meritau numele de emisiuni educative. Îmi amintesc și acum de camera cu caloriferele înghețate în care, bine învelit cu două rânduri de pături, sorbeam fiecare cuvânt și fiecare imagine din serialul acestuia, Călătorie în univers. Iar
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
margarete, coboară./ Peceți mari de lună ca niște copite/ mă izbesc în obraz [...] Blând, fânul acoperă/ vechi treceri, mari pietre albite și vinete/ cearcăne tulburătoare de pace” (Cu fața ascunsă). Pe de altă parte, multe poeme respiră un aer vag optzecist: livrescul discursiv, poezia cotidianului, colocvialitatea, o detașare pe alocuri ironică. Cele două tendințe - spre neoexpresionism și spre postmodernism - nu exclud mai vechea apetență pentru simbolismul încifrat, în poeme precum Materia signata, Febra de trei zile, Pasărea Rok etc. În volumul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
exclud mai vechea apetență pentru simbolismul încifrat, în poeme precum Materia signata, Febra de trei zile, Pasărea Rok etc. În volumul din 1982, Scrisori de acreditare, lirismul, de asemenea unul interiorizat, se cerebralizează, spațiul poemului se modifică, în sensul citadinizării optzeciste, adesea cu inserții metaforice surprinzătoare, de tip expresionist. Tema trecerii, din ce în ce mai obsedantă, conferă, dincolo de camuflajul discursivității, un tragism melancolic: tragismul neputinței de a fixa emoția sau de a ieși definitiv din „lumea” culturii în adevărata lume a vieții. Substituiri (1983
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
deschis al romanului. În concluzie, afirmațiile autorului din prefață, de la care am plecat, sunt, mai degrabă, o provocare lansată cititorului, din moment ce, prin Varvarienii, i se oferă o carte cu valoare perenă, care, în ciuda ratării încadrării despre care amintește, în generația optzecistă, din cauze politic-administrative, poate fi văzută ca o scriere reprezentativă pentru postmodernismul cu care aceasta se identifică, prin autoreflexivitate, prin elementele de metaroman, prin interferența planurilor, prin elemente de deconstructivism etc. "Revista Nouă", nr. 2, aprilie 2014 ESEU DESPRE CEZAR
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și alții care au avut șansa să-și aibă și critici care să-i promoveze: Z. Ornea, Crohmălniceanu, N. Manolescu, Eugen Simion ș.a. s-a bucurat de un prea scurt interval de manifestare întrucât au apărut, cu surle și tobe, optzeciștii care și-au dat, în timp record, canonicii lor, de tipul unor Mircea Cărtărescu, Magda Cârneci, Traian T. Coșovei sau Florin Iaru. În generația lui Cezar Ivănescu care este un incomod, un singularizat care refuză de la bun început să se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
paradigmă a spiritualității europene: o spiritualitate cu adânci rădăcini naționale, plurilingvă și deschisă spre știința luminată de filozofie și religie"" (p. 88). Un capitol special e consacrat raporturilor lui Cezar Ivănescu cu eminescianismul. Astfel, Dumitru Augustin Doman, aparținător al generației optzeciste, l-a numit pe Cezar Ivănescu "poetul total", sintagmă vehiculată și în legătură cu marele înaintaș, dar nu sub raport stilistic, ci valoric. Ambii poeți s-au apropiat, spiritualmente vorbind, de filosofia orientală. În tema dragostei și a morții, Cezar Ivănescu este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
îl explică pe larg domnul Theodor Codreanu, se înscrie într-un cerc foarte mare. Și într-adevăr, conexiunile sale de semnificație poetică încep de la ultimele grupări simboliste, trec prin grupările primei avangarde și se reactivează până la Nichita Stănescu și generația optzecistă, textualistă. Lucrul este real, dar, după opinia mea, în definirea strictă a rezoluției specifice personalizate a oricărui poet, conexiunile, interferențele trebuie limitate, nu extinse. Astfel, ajungem la sâmburele originar inconfundabil. "Argeș", nr. 22, iulie 2003 Constantin TRANDAFIR Bacovia într-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în politică, în societate, în familie. Th. Codreanu zăbovește asupra consecințelor lui nefaste, în toate domeniile vieții sociale, culturale și politice. Îl numește, mai ales, postmodernism dâmbovițean (opus postmodernismului înalt occidental) și are ca reprezentanți în literatură, de pildă, generația optzecistă, în frunte cu propovăduitorul de mare fervoare, în persoana poetului Ion Bogdan Lefter. Poezia postmodernistă românească a evoluat spre un zolism al pornografiei și scatologiei. Ea este lipsită de ceea ce criticul numește complexele profunzimii, devenind un joc de-a cuvintele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
avangardă", așa cum își doreau o parte dintre adepții săi, "Cenaclul de luni", condus de Nicolae Manolescu, pare mai degrabă produsul unor indicative superioare ale partidului comunist, decât o manifestare spontană a unor conștiințe tinere și libere. Manipularea evidentă a "grupării" optzeciste rezidă din multitudinea și diversitatea susținerilor "venite de sus": asigurarea publicării în presă, editarea volumelor (cu drepturile de autor aferente), promovarea în toate instituțiile de învățământ superior la nivelul facultăților de filologie și nu numai, întâmpinări "entuziaste", acordarea de premii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]