1,583 matches
-
era. Madi se minuna mereu de lumea în care trăia. Mirarea ei s-a terminat o dată cu mișcările sindicale din Valea Jiului, o dată cu inițiativa lui Paul Goma. Din acel moment Mariana Marin a devenit o militantă. Ea era portdrapelul revoltei grave a optzeciștilor. Dar, spre deosebire de militanții de profesie cu ambiții literare, pentru ea, momentul acela a pus ordine în felul ei de a scrie. Atît. Un soi de ordine poetică și feminină într-o viață tot mai dezordonată. Mai tîrziu, a stabilit legături
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
mult și urât, dar vârsta medie a petrecăreților de noapte a rămas, de fapt, cam aceeași. Iar multe dintre diferențele care-i scot din minți pe „vechii” vamaioți au pur și simplu de-a face cu faptul că când vamaioții optzeciști și nouăzeciști se plângeau, la rândul lor, ca „Vama nu mai e ce-a fost” și că „s-a umplut de puști”. O parte dintre vamaioții de ieri și-au găsit repede alte refugii, la Portița, la Vadu, la Sfântu
Toate la timpul lor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82360_a_83685]
-
Simona-Grazia Dima Ambele ipostaze ale lui Viorel Marineasa, cea de universitar și cea de reputat scriitor optzecist, au conlucrat pentru a zămisli o carte remarcabilă prin profunzimea documentării, prin erudiție, aplicația la obiect și contextualizarea istorică, dar și prin angajamentul moral și axiologic al autorului, prin vivacitatea intelectuală, deosebita capacitate asociativă și, nu în ultimul rând, prin
Proiecte himerice by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/10511_a_11836]
-
ale celor care gravitau în jur de Criterion, de Zburătorul sau de Gîndirea. Mai mult, discuția ar deveni și mai fascinantă dacă am adăuga (ceea ce pentru moment pare nițel prematur istoricului literar mai prudent) și cei numiți încă de pe acum "optzeciști", care însă oricum au influențat și influențează masiv și cultura (cîteodată chiar politica) română de după 1989. Pentru moment însă mă abțin de la judecăți valorice, mărginindu-mă la judecăți istorice, deși nici nu mă voi grăbi să recunosc că e imposibil
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
Adameșteanu (cu Dimineață pierdută) - iar nu ceva mai incerții Breban, Bănulescu, Velea, Neagu, cu atît mai puțin Ivasiuc, Petru Dumitriu, Paul Anghel, Z. Stancu. Să ne aruncăm o clipă ochii și asupra momentului care se numește acum tot mai des "optzecist". Acesta se raportează (sărind cu două generații în urmă) la perioada 1930 cel puțin prin corifeii săi teoretici dintre care unii se simt apropiați de criterioniști, iar alții par să-i deteste pe aceiași din toată inima. Oricum, ambele tabere
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
că din masa formidabilă de literatură memorialistică se vor distila în timp opere durabile, căci ea, această memorialistică, e o contribuție de mare distincție la dezvoltarea scrisului și a gîndirii din România. Oricum am privi lucrurile, în majoritatea ei generația optzecistă pare să-și fi ales totuși drept nivel referențial mai curînd lumea interbelică (criterionismul îndeosebi), iar nu ceea ce eu numeam generația-cheie, centrismul umanist de la mijlocul secolului. Iată deci în linii mari propunerea mea. Repet cuvîntul "propunere", folosit și în titlu
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
un răspuns. Dar grupul Echinox unde poate fi plasat? Petre Pandrea ține și el de "generația de aur"? Dacă da, în ce fel? Octavian Paler se alătură și el (fie chiar mai tîrziu) acestui grup/generație? Iar dacă revenim la optzeciști, nu cumva rămîn pe din afara cîteva din numele cele mai bune, dar chiar cele mai bune ale scrisului actual: Marga, Antohi, Monica Spiridon, Traian Ungureanu, Dorcescu, Urian? însă lăsînd la o parte aceste întrebări și altele asemănătoare, poate cel mai
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
noi nu putem ghici toate intențiile de comunicare ale autoarei. Tot ce ne rămâne de făcut este să reinventăm lumea poemului în funcție de propria noastră imaginație. Poemul Roxanei Sicoe-Tirea are conștiință de sine, el trimite cu gândul mai degrabă spre poezia optzecistă decât spre cea milenaristă de care aparține, biologic, autoarea. "tu ai spus: Ťar fi trebuit să mor în flăcăriť/ eu spun: Ťtextul e un incendiu din care fugť,/ dar mă obligi să pricesc ultimul strat de/ piele solzoasă născut într-
Caleidoscop de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10250_a_11575]
-
odihnitoare/ pulberea dinamita curg prin vene lin". Spre deosebire de congenerii ei, Roxana Sicoe-Tirea nu este câtuși de puțin preocupată să o rupă cu poezia scrisă înainte de ea. Dimpotrivă, într-o viziune intens intelectualizată, ea recuperează totul, de la Nichita Stănescu, până la textualismul optzecist. Firește, sonurile din poemele "Generației 2000" își au și ele locul lor bine definit și Sanda Cordoș are perfectă dreptate să remarce în prefață "aerul de familie în explorarea dezinhibată a imaginarului". Ceea ce surprinde la această poetă foarte tânără este
Caleidoscop de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10250_a_11575]
-
Marius Ianuș) ori utilitarist (Adrian Urmanov), fie repliat în galeriile subterane, de unde se percepe mai bine tensiunea ființei și a lumii (Teodor Dună, Dan Coman). Acestea fiind extremele, capetele de bandă poetică, fiecare voce își alege o frecvență proprie. Spre deosebire de "optzeciștii" noștri originali, toleranți în vorbe, dar sectari în teorie și în practică, pentru care "poezia tranzitivă se constituie într-un model ca și implacabil al lumii noastre" (apud Gheorghe Crăciun), componenții generației tinere sunt postmoderni prin libertatea deplină a alegerii
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
individuală decât regulă în toată puterea cuvântului. Gheorghe Grigurcu, Dan C. Mihăilescu, Al. Cistelecan și Octavian Soviany erau (și sunt în continuare) ultimii mohicani ai cronicii literare afirmați înainte de Revoluție și neconvertiți la publicistică. Altfel, generația '60 s-a academizat, "optzeciștii" au plecat cu burse în lumea largă, iar "nouăzeciștii" au dat un singur critic, și acela cu ghilimele (Dan-Silviu Boerescu). În aceste condiții, era aproape obligatorie - pentru buna funcționare a câmpului literar, pentru indispensabila lui autoreglare - nașterea, fie și cu
Forța bunului simț by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10346_a_11671]
-
între formula criticii academice și aceea a foiletoanelor consacrate noilor apariții editoriale. Cum însă de studii universitar-doctorale e plină piața culturală românească, mi se pare mult mai important, în context, acest volum de Arpegii critice decât monografia Matei Vișniec - un optzecist atipic, apărută simultan. E interesant, ba chiar simptomatic, că tânărul autor resimte cel dintâi această "scindare", nu numai sub raportul activităților sale curente, ci și sub acela al specificului lor, cu mizele diferite și conceptele puse în joc. În mai
Forța bunului simț by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10346_a_11671]
-
poezie a poeziei, a atitudinii lucide, ironice nu o dată, și mai puțin a reveriei și a dezlănțuirilor metaforice. Aluziile cotidiene și implicațiile politice abundă în cuprinsul ei". Se poate citi în aceste rânduri un manifest, avant la lettre al literaturii optzeciste. În tentativa de a se delimita de modelul literar optzecist, generația 2000 a aruncat însă peste bord tocmai acest intelectualism, privirea ironică, mediată cultural, asupra realității, reîntorcându-se la percepția directă, frustă, adesea traumatiza(n)tă, asupra lumii înconjurătoare. Dincolo de
Critica anilor 80 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10367_a_11692]
-
mai puțin a reveriei și a dezlănțuirilor metaforice. Aluziile cotidiene și implicațiile politice abundă în cuprinsul ei". Se poate citi în aceste rânduri un manifest, avant la lettre al literaturii optzeciste. În tentativa de a se delimita de modelul literar optzecist, generația 2000 a aruncat însă peste bord tocmai acest intelectualism, privirea ironică, mediată cultural, asupra realității, reîntorcându-se la percepția directă, frustă, adesea traumatiza(n)tă, asupra lumii înconjurătoare. Dincolo de aceste semne certe de localizare în timp, din Singura critică
Critica anilor 80 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10367_a_11692]
-
poezie a poeziei, a atitudinii lucide, ironice nu o dată, și mai puțin a reveriei și a dezlănțuirilor metaforice. Aluziile cotidiene și implicațiile politice abundă în cuprinsul ei". Se poate citi în aceste rânduri un manifest, avant la lettre al literaturii optzeciste. În tentativa de a se delimita de modelul literar optzecist, generația 2000 a aruncat însă peste bord tocmai acest intelectualism, privirea ironică, mediată cultural, asupra realității, reîntorcându-se la percepția directă, frustă, adesea traumatiza(n)tă, asupra lumii înconjurătoare. Dincolo de
Critica anilor '80 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10366_a_11691]
-
mai puțin a reveriei și a dezlănțuirilor metaforice. Aluziile cotidiene și implicațiile politice abundă în cuprinsul ei". Se poate citi în aceste rânduri un manifest, avant la lettre al literaturii optzeciste. În tentativa de a se delimita de modelul literar optzecist, generația 2000 a aruncat însă peste bord tocmai acest intelectualism, privirea ironică, mediată cultural, asupra realității, reîntorcându-se la percepția directă, frustă, adesea traumatiza(n)tă, asupra lumii înconjurătoare. Dincolo de aceste semne certe de localizare în timp, din Singura critică
Critica anilor '80 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10366_a_11691]
-
de perspectiva strict literară din care este ea interpretată. Atunci cînd concede autoficțiunii dreptul la existență, criticul român o instrumentează exclusiv ca gen literar, cu toate că practica autoficțiunii nu relevă atît de istoria literară, cît de cea a mentalităților. Astfel, autobiografismul optzecist ar fi, de pildă, autoficțiune, iar Simona Popescu ar fi o autoficționară. Or, aici, ca și la Cezar Paul Bădescu, de pildă, avem de-a face cu exuvii, cu bildung. Apoi, eul expus în Exuvii sau în Tinerețile lui Daniel
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
gospodăresc-simbolic) a venit și pentru Alexandru Mușina, membru de frunte al generației '80, din care totuși și-a dat acum câțiva ani demisia (!), împreună cu Al. Cistelecan. Scrisorile unui fazan, cu subtitlul Epistolarul de la Olănești, reunește scrisorile deschise trimise de fostul ,optzecist" colegului său de disidență, precum și unui destinatar la fel de apropiat, criticul Virgil Podoabă. Un poet și doi critici, așadar, un poet care a scris câteva cărți de eseuri și care știe să facă din spațiul lax al epistolei un teren ideal
Un hacker intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10044_a_11369]
-
de o factură cu totul specială de la sfârșitul anilor '80, despre care astăzi nu se mai vorbește deloc, este Radu R. Șerban. Născut în 1953 și decedat prematur în 1991, Radu R. Șerban, fiul compozitorului omonim, aparține biologic faimoasei generații optzeciste, dar aproape nimic din lirica sa nu trimite cu gândul la artele poetice ale lui Cărtărescu, Mușina & comp. Structural, poezia sa descinde din Blaga și Doinaș, iar ca imaginar se situează exact la polul opus al poeziei optzeciste. Nimic nu
Sinele si lumea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10114_a_11439]
-
faimoasei generații optzeciste, dar aproape nimic din lirica sa nu trimite cu gândul la artele poetice ale lui Cărtărescu, Mușina & comp. Structural, poezia sa descinde din Blaga și Doinaș, iar ca imaginar se situează exact la polul opus al poeziei optzeciste. Nimic nu este mai străin viziunii lui Radu R. Șerban asupra poeziei decât banalul, cenușiul cotidian, trăirea soft, intertextualitatea ironică, aluziile culturale transparente, coborârea limbajului poetic la nivelul străzii, viziunea în cheie minoră asupra lumii și echivalențele ei stilistice. Adică
Sinele si lumea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10114_a_11439]
-
vieții, Troienii (1985) și Lumina și uitarea (1989), precum și un consistent grupaj de poeme postume, Măștile de sticlă. La sfârșitul anilor '80, când au apărut aceste cărți, toate reflectoarele criticii literare erau îndreptate spre noile vedete ale deja celebrului curent optzecist. Volumele lui Radu R. Șerban, nefăcând parte din curent, au trecut, de aceea, aproape neobservate. Moartea prematură a poetului, în iunie 1991 (la numai 38 de ani), a făcut ca referinețele la opera sa să devină practic inexistente. De altfel
Sinele si lumea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10114_a_11439]
-
asupra cititorului o dublă fascinație: prin văz și prin auz". Erudit și rafinat, Radu R. Șerban a rămas, din cauza sfârșitului său prematur, la stadiul de speranță a poeziei românești. Citită astăzi, lirica sa oferă revelația unei surprinzătoare alternative la literatura optzecistă și completează tabloul poeziei românești din anii de sfârșit ai regimului comunist.
Sinele si lumea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10114_a_11439]
-
dus în 1979 acasă la Nichita Stănescu. Eram pierit de emoție, e pentru mine cel mai mare poet și cea mai importantă persoană din viața mea. Acasă la el erau întotdeauna mulți oameni, de la diplomați la țărani și mai ales... optzeciști. Spre binele nostru, Nichita avea cultul adevăratei prietenii, știa să se dăruiască. Mi-a scris un poem într-o seară și mi l-a dăruit: l-am pierdut, căci l-am purtat cu mine peste tot unde am locuit și
Agenda2003-36-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281438_a_282767]
-
cu nonșalanță o serie de tensiuni, îndeobște cunoscute, care separă valul lunedist al optzecismului de cel „nouăzecist” (ghilimelele subliniază caracterul discutabil al etichetei). N-am de gând să tranșez chestiunea aici. Spun doar lucruri știute: aproape de-o vârstă cu optzeciștii și beneficiind clar de reformele stilistice ale acestora (Viorel Padina fiindu-i, într-un fel, precursor), Cristian Popescu a fost în permanență contrapus, cu sau fără voia lui, poeților din Cenaclul de Luni. Extrem de talentat el însuși, autorul Cuvântului înainte
O carte tristă, plină de umor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2811_a_4136]
-
au pus în praxis... Zoon politikon, animalul politic, nu-i așa, Liviu Ioan Stoiciu (LIS)? Labiș numi asta „Spiritul adâncului”, testamentar, decapitat de îmbrânceala sub „ un tramvai numit dorință”, Pasărea cu clonț de rubin... Au înțeles asta și generațiile 6-70 optzeciștii, apoi, în fel și chip, fiecare cu „ adevărul” său, vai! nenumărații unei culturi cripto-cultice, cultuale, devia ționist... iconoclastice...Nu-i așa, domnilor psihologi „epis tolari”...? Terror mentis, horror al „ drumului spre sine”? (Steinhardt, via C.G. Jung (Cartea roșie). Au Noica
Amintiri Paralele. In: Editura Destine Literare by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_210]