310 matches
-
pun pe discuții. Infirmul e nebun, dar foarte puțini îl iau ca atare. Au sentimentul că, recunoscându-i cea de-a doua infirmitate, a minții, o minimalizează pe prima. La o ierarhizare a necazurilor - fiindcă există și o astfel de orânduială în ce-i mai rău -, pierderea picioarelor pare o dramă mai mică decât pierderea rațiunii. Mai ales că insul care zice toată ziua „Ascultă aici!“ a avut, se vede, o judecată cândva cultivată. Elucubrațiile lui conțin frecvent și fraze cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Înălțimea nu mai puțin variabilă a clădirilor. Nu sunt două segmente din Calea Victoriei care să semene Între ele. Strada când se lărgește, transformându-se În piață, când se Îngustează Într-atâta, Încât aproape dispar și trotuarele. Prin lipsa ei de orânduială, ilustrează perfect eclectismul și improvizația românească a ultimelor secole. Mersul său șerpuit decurge din faptul că strada urma costișa dealului care pornea din dreptul Dâmboviței și lăsa spre stânga, mai jos, lacul (mai bine zis, mlaștina) unde s-a amenajat
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
muntean cerea ca preoții să-și convingă enoriașii „netrebnici și proști” că este „o deșartă părere că adică neamul evreesc ar fi omorând creștini Într-adins ca să ia sânge de la acel omorât” și că „este știut că nici este la orânduiala legii lor un lucru ca acesta, nici s-au găsit prin cercetare vinovați” <endnote id="(98 și 100, pp. 44 și 63 ; 535, p. 307)"/>. Într-o perioadă de doar 44 de ani (1803-1847), Într- un târg mic și liniștit
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
celelalte probe. Pentru a-l răsplăti pe cel mai bun dintre căpitanii săi, Iason a stabilit ca pe viitor să se facă un clasament, adunând probele laolaltă. În antichitate se începea cu săritura în lungime și se termina cu luptele, orânduială care fixa caracterul special al acestei întreceri. La întrebarea, care a fost ordinea probelor la pentatlon, s-au iscat multe discuții și controverse. Textele antice sunt foarte clare în ceea ce privește ultima probă, și anume, lupta. Pentru celelalte există mai multe posibilități
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
tot ce se declamă a fi iubire ține de specificul acestei stări. Ea are În substanța sa ceva necondiționat și nesupus determinărilor vieții. Părinții spun că-și iubesc copiii atunci când Încearcă prin toate mijloacele să-i pună În forma și orânduiala lumii, să-i facă să respecte regulile și șabloanele. Oare aceasta e iubire? Nu. Dar iubirea din milă a aproapelui, chiar dacă reclamă o acută Înțelegere? Nici aceasta. Poate iubirea imperativă, autoimpusă În urma unor conjuncturi și conveniențe (că așa se cade
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
de haz și de har, Muza de la Borta Rece (1873). 58. Considerațiile lui Constantin Bacalbașa privitoare la limbă și literatură sunt ale unui diletant și trebuie primite cu rezerva cuvenită. 59. Lucrarea Observații sau băgări dă seamă asupra regulelor și orânduielilor gramaticii rumânești, adunate și alcătuite acum întâi dă dumnealui Ianache Văcărescul a apărut în două ediții, în 1787, prima la Râmnicu Vâlcea, iar a doua „în Vienna Austriei“. Bacalbașa nu a avut acces la textul acestor ediții, ci a reprodus
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
numărului de elemente”; pe de altă parte, „anumite modificări pur cantitative ale grupului” implică în mod necesar anumite forme de viață în comun (ibidem). Și Simmel trage unele concluzii practice întru totul potrivite cu preocupările lui Michels. Putem constata că orânduielile socialiste sau apropiate de socialism n-au fost realizabile până în prezent decât în interiorul unor cercuri foarte mici, dar că, în schimb, ele au eșuat întotdeauna în cercuri mari. Aceasta pune în cauză diferențierea progresivă ce antrenează creșterea mărimii grupului. O
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Teoria literară (2002) ș.a. Li s-au adăugat mai multe contribuții de istorie și teorie literară, între care Eseul. Personalitatea unui gen (1979), Creativitate și ideal (1984), Mihai Eminescu. Cumpănirea întru Archaeus (1993), Eseiști români (1996), Caragialiada (2000), Creangă sau Orânduiala lumii (2000) ș.a. Alcătuiește și ediții - unele cu caracter didactic, dedicate eseului sau nuvelei românești și operei unor scriitori precum D. Bolintineanu, C. Negruzzi, V. Alecsandri, T. Maiorescu, M. Eminescu. Studii și articole i-au apărut în „Synthesis”, „Analele Universității
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290201_a_291530]
-
ideal, Iași, 1984; Teoria operei literare, Galați, 1992; Mihai Eminescu. Cumpănirea întru Archaeus, Galați, 1993; Literatura marilor clasici, Brăila, 1995; Eseiști români, Brăila, 1996; Retorica, Brăila, 1997; Spiritul critic junimist și renașterea culturală, Galați, 2000; Caragialiada, Galați, 2000; Creangă sau Orânduiala lumii, Galați, 2000; Mihai Eminescu. Prolegomene, Brăila, 2000; Literatura română, I-II, Galați, 2002; Fundamentele teoriei literare, Galați, 2002; Mihai Eminescu. Ontopoetica arheică, Galați, 2002; Teoria literară, Iași, 2002. Ediții, antologii: Carte pentru minte, inimă și literatură. O antologie a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290201_a_291530]
-
privită și în context sincronic. La debutul secolului al XIX-lea, privind către țările Europei occidentale Golescu vedea că "În sate, casele sătenilor, adică a acelor proști birnici, sunt de zid, întocmai ca pe la noi, prin orașe, casele boierilor; iar orânduielile cele bune ale acestor sate nici să pomenesc pe la noi în orașe, căci acele sate au theatre, dohtori, gerahi, spițeri, școale, preoți vrednici de preoție" (Golescu, 1963: 63). Era un rural deja urbanizat, nivel la care nici măcar așa-zisele noastre
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
-i ieșeau în cale și care, firește, erau săraci. Așa și făcu, iar când a ajuns în Veneția nu mai avea la el decât câțiva bănuți, de care avu nevoie chiar în acea noapte. 41. În timpul drumului spre Veneția, din pricina orânduielilor împotriva molimei, a dormit sub porticuri. Trezindu-se într-o dimineață, se pomeni față în față cu un trecător care, văzându-l, se înspăimântă și o rupse la fugă; căci se pare că era tare galben la față. Călătorind astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
un Pater noster. 226. Prima notă. În contemplațiile care urmează se vor parcurge toate misterele învierii în felul descris mai jos2, până la înălțare inclusiv, de acum înainte păstrând și urmând de-a lungul întregii săptămâni a învierii aceeași formă și orânduială ținute în săptămâna pătimirii 3. Așadar, pentru această primă contemplație a învierii, în ceea ce privește introducerile, acestea vor fi adaptate în funcție de materia propusă; iar în ceea ce privește cele cinci puncte, să fie aceleași; și adăugirile de mai jos4 să fie aceleași; și așa în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
la cultura câmpului și în mici ateliere. În 1961, la conducerea coloniei s-a instalat Paul Schäfer ( Paul Ciobanu, pe românește), fost medic nazist fugit din Germania, unde era urmărit pentru agresiuni împotriva a doi minori. Schäfer a schimbat radical orânduielile, întronând disciplina și rigoarea din taberele militare și transformând colonia într-o garnizoană de muncă pe baza lozincii de la Auschwitz "Arbeit macht frei" munca te face liber. Și nu numai! În colonie nu existau bani, nici telefon, radio sau ziare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
efectiv la vot. Consultarea populară s-a desfășurat fără incidente, cele puține voci potrivnice nu fac decât să sublinieze singularitatea lor, măreția actului săvârșit de obștea țării. Pentru spiritul de legalitate, pentru autoritatea și modul cu care ați asigurat buna orânduială, mulțumiri. Noul regim de la 10 februarie 1938 numind în fruntea județelor, orașelor militari ofițeri magistrați de care sunt legate indisolubil acțiuni de autoritate, legalitate, imparțialitate a schimbat prin aceasta fața administrațiilor noastre locale. De pretutindeni vin ecouri care arată că
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
câți mai sântu acolo în sat v-am dat...să fiți sub ascultarea rugătorilor noștri egumenului și a tot soborul de la svânta mănăstire a domniei mele de la Cetățuie...Si pentru dările voastre, de acmu, de la bir înainte, nici la o orânduială cu țara nu veți mai hi amestecați.” El mai acordă scutiri poslușnicilor mănăstirii Cetățuia și la 11 aprilie 1671 (7179).Mănăstirea Cetățuia a fost scutită de dări la 12 sept. 1704 (7213) de către Mihai Racoviță voievod. Apoi Grigorie Ghica voievod
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
mai zici, iscoditorule? - Mărite Spirit, te-aș ruga să nu te superi dacă voi susține în continuare faptul că biserica era în picioare în 1629, la mazilirea lui Miron Barnovschi voievod. Că nu erau toate cele trebuitoare puse în deplină orânduială: catapeteasmă, clopote, odoare bisericești și câte altele...asta-i altceva. Altmintrelea, în uricele sale, vodă Miron Barnovschi ar fi spus că zidirea bisericii nu a fost terminată, în loc de: „Sfânta mănăstire a domniei mele nou-zidită.” - Acum ar cam trebui să vorbim
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
datu de răpoosatul domnu Vasilie (Lupu) vodă ctitorul mănăstirii.” După ce Lupu, mare stolnic, face cercetarea la fața locului, constată că mitropolitul împresura locul cu nedreptate.Buduroiul cu miere atrage nu numai muștele, ci și pe cei puși să păzească anumite orânduieli. În cazul nostru, pe cele bisericești. Chiar pe însuși capul bisericii...Nu-i nimic de râs, om bun. Mai degrabă-i de plâns... - Ai dreptate, mărite Spirit. Admir corectitudinea marelui stolnic Lupu, care, avându-l împricinat chiar pe mitropolitul „chiriu
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
și din fânaț...din toate să ia dijmă pe obiceiu încă și din chirie ce s-ar căde ...și din dughenile ce sântu în târgu...să să afle totdeauna stătătoare și nestrămutată cheltuiala săracilor de bolnavi, ce să cade după orânduială.” Apoi „S-au socotit și s-au hotărât ca să fie în epitropiia breslei neguțitorilor din Iași; și cel orânduit...să poarte grijă pentru toate veniturile și cheltuielile cu frica lui Dumnezeu.” - N.A.Bogdan mai spune că Stefan Bosie, ctitorul bisericii
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
erau educați prin muncă, la cultura câmpului și în mici ateliere. În 1961, la conducerea coloniei s-a instalat Paul Schäfer, fost medic nazist fugit din Germania, unde era urmărit pentru agresiuni împotriva a doi minori. Schäfer a schimbat radical orânduielile, întronând disciplina și rigoarea din taberele militare și transformând colonia într-o garnizoană de muncă pe baza lozincii de la Auschwitz "Arbeit macht frei" munca te face liber. Și nu numai! În colonie nu existau bani, nici telefon, radio sau ziare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
localnici erau puțini știutori de carte. Din statisticile vremii doar 4-6 % dintre moldoveni erau știutori de carte, pe când la evrei, nemți sau ruși, procentul era de peste 40%. După anexarea Basarabiei, împărțirea administrativă a provinciei a rămas o perioadă după vechile orânduieli. Județele erau conduse de ispravnici numiți de guvernator, ocoale erau conduse de ocolași, iar târgurile și comunele de primari și căpitani. Ispravnicii erau împuterniciți cu competențe administrative și judiciare, iar atunci când erau recrutați dintre moldoveni, trebuiau obligatoriu să depună jurământ
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1712]
-
multe altele. Miron Costin (1633-1691), continuatorul cronicii lui Ureche, exprimă în opera sa drama cărturarului care, trăind intens apartenența la fenomenul etnolingvistic românesc, este nevoit să canalizeze istoria acestui fenomen în sensul motivării interesului feudal de separare statală a Moldovei. Orânduiala feudală a Moldovei impunea cărturarilor săi să explice ființarea acestei provincii pe baza începuturilor ei la mijlocul secolului al XIV-lea, începuturi care înseamnă populație, teritoriu, limbă, denumiri topice, credință, organizare socială etc. și potrivit cu care se cere a fi prezentată
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
istoriei românilor era de neconceput. De altfel nici Junimea nu l-ar mai fi putut subvenționa: în decembrie 1874 a publicat în „Convorbiri literare” poezia Împărat și proletar în care punea sub semnul întrebării structura socială, amenințând cu revoluția: „Zdrobiți orânduiala cea crudă și nedreaptă Ce lumea o împarte în mizeri și bogați”. Hasdeu nu-l putea ajuta cu nimic întrucât aveau orientări diametral opuse, cu Xenopol nu se avea bine din cauză că nu-și onorase suplinirea cursului de logică. În aceste
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
mai poate spune nimic. Iar impulsul de a vorbi despre ele funcționează bine tocmai pentru că își ratează ținta. Că vorbele ar fi în stare să descurce lucrurile întortocheate - această convingere n-am întâlnit-o decât în Occident. Vorbele nu pun orânduială nici în viața din porumbiște, nici în viața de pe asfalt. Tot așa, numai în Occident am auzit spunându-se că omul nu-i capabil să îndure lucrurile fără sens. Ce-ar putea face vorbele? Când viața în mare parte nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cinului calugăresc de pre la toate mănăstirile, cât și a părții duhovnicești a mirului. Ce dară atât mănăstirile, cum și partea duhovnicească a mirului, cu toate a mănăstirilor moșii și altele mișcătoare și nemișcătoare avuții, însuși numai de poroncile și orânduielile ale Arhieriei Sale Episcopului lor Kirie Kir Dosoftei sunt aninați, căruia cu toții cu dreptate și fără de preget, să aibă a-i da ajutor, și la toate fără ispitire și fără de toate împotrivitoarele răspunderi, cu smerenie, cum se cade fiește căruia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
mai târziu apărea la Iași Alfavita cea sufletească. Răspândirea învățământului în limba română impunea alcătuirea și tipărirea de gramatici românești. Dintre acestea, un loc important îl ocupă gramatica lui Ienăchiță Văcărescu, intitulată Observații sau băgări de seamă asupra regulelor și orânduielilor gramaticii românești, tipărită la Râmnic în anul 1787. Tot în același an se tipărea a doua ediție la Viena, fapt ce explică larga ei utilizare și circulație. Poliglot - stăpânea greaca, elina, italiana, franceza și turca - Ienăchiță Văcărescu s-a gândit
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]