285 matches
-
cu drag la noi! U iu, U iu iu ! între acestea nănașii cu mirele sunt primiți și cinstiți de socrii mici, cărora le cere mireasa. Cererea o face unul din cei mai chipeși prieteni ai mirelui, sau nașul însuși, recitând orația colăcelului : Bună dimineața cinstiți nuntași, Tânărul nostru-mpărat De dimineață s-o sculat, Fața albă și-o spălat, Cu haine noi s-o-mbrăcat, Și-apoi călare pe un cal Ca un Ducipal A ieșit la drumul mare Și-a dat de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
lipani călări Cu crampăne de argint, Să zmulgem floarea din pământ, S-o scoatem din rădăcină, S-o sădim la-mpărat în grădină. Că acolo înflorește Și rodește Și locu-i priește. Dacă nu ne-o dați, De noi nu scăpați ! Orația ar putea ține mult și bine, dacă între nași și socri mici nu s-ar insinua grupul de borese și fete prietene ale miresei, care nu concep să dea căprioara căutată de tânărul împărat, decât contra unui comision. Nașu’ scoate
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
nuntașii care nu se mai satură de privit la mândrețea de feciori ce înobilează în acest fel petrecerea. Dintre feciori, unul, cel mai voinic și cel mai isteț, având obligatoriu calul alb, conduce ceata, el fiind cel care va susține orația colăcelului, la casa miresei. După ce a făcut tocmeala și obține mireasa de la părinții ei, se ridică în picioare pe cal și aruncă peste casa socrilor mici atât colăcelul făcut din cea mai curată făină de grâu, cât și un dărab
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Viorel Domenico în articolul Ioan Slavici, redactor responsabil al publicației militare „Buletinul armatei și marinei”. Cu mențiunea „inedit” sunt publicate Hora de la Răducăneni și o scrisoare a lui Vasile Alecsandri către Lascăr Rosetti, Mesaj către oastea țării de Victor Eftimiu, Orație de nuntă către Romeo Vasilescu de Nichita Stănescu, fragmente de jurnal etc. Lui Constantin Virgil Gheorghiu, scriitor din exil, i se republică un fragment din jurnalul De la a douăzeci și cincea oră la ora eternă, în traducerea lui Ion Aramă. Prezintă, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290515_a_291844]
-
nunțile lor, cu obiceiuri ca în Bucovina, cu timpul au uitat unele practici rămase în locurile de plecare: „Iertăciunea” mirilor, își cer iertare de la părinți, prin intermediul unui cunoscător al textului (acum nu se mai poartă); au uitat și de toate orațiile de nuntă, totul s-a simplificat, nunta nu mai este un spectacol, este un contract și o mică afacere. La Fruntești, după cum am aflat din cele scrise de preotul Gheorghe Antohi, se mai făcea „nunta cu vedre” și orații de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
toate orațiile de nuntă, totul s-a simplificat, nunta nu mai este un spectacol, este un contract și o mică afacere. La Fruntești, după cum am aflat din cele scrise de preotul Gheorghe Antohi, se mai făcea „nunta cu vedre” și orații de nuntă. Vadra, după câte se știe, este o unitate de măsură pentru capacități, cu care se măsura vinul. Am făcut atâtea vedre de vin, spuneau gospodarii răzeși, sau plăteau zeciuiala vinului către domnie tot în vedre. Când vorbim de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de vin se „cheltuiau” cu nunta și, al doilea aspect, mirii erau întâmpinați cu vedrele pline cu vin, dar nu știm dacă erau vărsate sau dacă erau împărțite la cei din alaiul de nuntă. Nu se mai știu versurile din orațiile de nuntă, nici de către cei mai bătrâni; toate intră în uitare! X X X Nu-i om întreg acela care, din lumea aceasta, nu se gândește la lumea de dincolo, la marea trecere, considerată viața veșnică, de dincolo, la care
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cu descântecul (a fost atestată și denumirea descânteca plugului), de care îl apropie uneori și un anume tipar în dezvoltarea epicului. Prin amploare, prin modul de rostire, dar mai ales prin cultivarea alegoriei și a divagațiilor amuzante, se aseamănă cu orația de nuntă. Deoarece ocazia de care se leagă p. coincide cu aceea a reprezentării teatrului popular de Anul Nou, sunt dese situațiile în care cele două manifestări se reunesc, colinda servind ca preambul al piesei. P. poate fi încadrat și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288856_a_290185]
-
soțul ar fi murit pe câmpul de onoare. E drept că subofițerii și soldații răniți sau deveniți infirmi în urma unor accidente în serviciul militar primesc un certificat pentru cerșetorie. Un valah i-a făcut în prezența noastră centaurului defunct o orație demnă de a fi remarcată. "Acest om va fi regretat de toți... hoții" ne spuse el; "a fost providența acestor onorabili industriași." În anul de grație 1864, la a șasea aniversare a preafericitei domnii a Alteței Sale Serenisime Alexandru Ioan
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
ducați în casă, dădu câte un ducat fiecăruia dintre însoțitorii săi și își opri restul în mod nobil, după care fiecare se duse în legea lui. Această anecdotă, a cărei autenticitate ne-a fost garantată de către un martor ocular, explică orația funebră adresată eroului istorioarei precedente. La București, ca și în Grecia, tâlharii și jandarmii trăiesc într-o armonie emoționantă. Capitolul 7 Comerț, industrie, agricultură Țară agricolă • Comerț cu mărfuri brute • Grâne de la Dunăre • Vechiul monopol al grecilor • Rodnicia miraculoasă • Îngrășământ
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
își aflau astfel un loc de frunte în cadrul comunităților bizantine. Un discurs al Bisericii apusene despre văduvie Epistola Fericitului Augustin către „Iuliana văduva”, „religiosae famulae Dei”, falsă epistolă, de fapt (să ne amintim că și Neagoe Basarab își intitulase o orație funebră Scrisoare către oasele maicii sale...), cuprinde tratatul (autorul îi și spune astfel undeva în text) De bono viduitatis. Intrând în aceiași serie cu cărțile De bono conjugali, De sacra virginitate, Despre chipul în care trebuie să ne rugăm lui
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ascultătorii predicilor) să-și pună întrebări și să se frământe. Cei ce aveau acces la texte găseau și disertații despre moarte, despre întâmpinarea și semnificațiile ei într-un inventar literar aflat, în scrisul românesc vechi, în continuă ramificare și diversificare: orațiile funebre, „verșurile la morți”, propovedaniile și cuvîntele la îngropăciune, consolațiile, epitafurile, testamentele. Pene meștere ale scrisului românesc vechi și premodern - Neagoe Basarab, Toader din Feldru, Miron Costin, Ioan Zoba din Vinț, Antim Ivireanul, Dimitrie Cantemir, Samuil Micu, Petru Maior - s-
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
locul veseliei, din turburarea vieții la adăpostirea cea lină a mântuirii, din patimile Eghipetului în pământul cel fericit al făgăduinței, din robiia lumii la mântuirea cerului, din petrecaniia omenescă la ceata fericiților îngeri”. Se naște un nou „gen” literar Prima orație funebră din literatura română a fost prilejuită de înmormântarea rămășițelor pământești (de fapt era vorba de o reînhumare, căci, între timp, în 1517, Mănăstirea de la Argeș fusese terminată) ale Neagăi, mama lui Neagoe Basarab, văduvă - mai bine zis de două
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
umilință) Neagăi din Hoturani în biserica Mănăstirii din Curtea de Argeș, lăcaș de rugăciune cu un hram deosebit de semnificativ - Adormirea Maicii Domnului, pe care ctitorul îl dorea a fi și necropolă a familiei sale. Neagoe Basarab rămâne întemeietorul, în literatura noastră, a orației funebre laice, specie cu vechi tradiții în spațiul literar și cultural post-bizantin. în literatura bizantină, consolațiile, cuvântările memoriale sau orațiile funebre, cum li se spune de obicei, au fost numeroase și tipologic foarte variate. Când este comentat textul neagoean, se
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pe care ctitorul îl dorea a fi și necropolă a familiei sale. Neagoe Basarab rămâne întemeietorul, în literatura noastră, a orației funebre laice, specie cu vechi tradiții în spațiul literar și cultural post-bizantin. în literatura bizantină, consolațiile, cuvântările memoriale sau orațiile funebre, cum li se spune de obicei, au fost numeroase și tipologic foarte variate. Când este comentat textul neagoean, se face de regulă trimitere la o cuvântare din categoria „fiul evocă memoria părintelui”, atribuită împăratului bizantin Leon al VI-lea
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ceas, nici te-ai săturat niciodată de osteneală. Pentr-acéia, iubita mea maică, te chem pre tine că ești mai ostenitoare decât albina și decât pasările cerului și decât peștii mării”. Nespus de omenește sună fiecare din frazele ample ale acestei orații funebre. Jalea fiului ce-și plânge mama (împovărat de regretul absentării în clipa despărțirii din urmă: „Iar eu, deaca nu mi să întâmplă să fiu atuncea la moartea ta, mi să umplu sufletul de întristăciune, căci rămaș sărac de tine
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
care ai răbdat pre sfânta icoană [...]” - prezența între podoabele mănăstirii a icoanei lui Iisus Pantocrator, cunoscuta „icoană înjunghiată”, a cărei tradiție o relatează Gavriil Protul în Viața patriarhului Nifon. Inspirate sau nu din izvoare bizantino-slave, cele două „rugăciuni” aparțin acestei orații funebre și, prin vădita funcție de localizare ce le este încredințată, învățăturilor... și întregii opere a lui Neagoe Basarab. * Mai rezerv câteva rânduri unui alt discurs funebru (specia s-a arătat a fi productivă în literatura română) compus tot la înmormântarea
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
doar băieții, deși prezența lui Lupașcu între copii lui Ciogolea este nesigură). Sfatul Bistriței va împlini cererea lui Ciogolea, căci, în 1639, când moare Sofronia Ciogolea, Toader din Feldru era lângă Suceava, la Calafendești, și rostea cuvântul funebru la îngropăciune. Orația aceasta, compusă în 1639 și păstrată în două „redacții” (în ms. nr. 167 B. A. R., din 1639, și în ms. nr. 279 B. A. R., din 1668) cu o filiație încă nelămurită, editată în câteva rânduri 618, este o
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
perpetuei „învieri”) urmând a o face ascultătorii - presupun - avizați în materie și familiarizați cu asemenea decriptări. Teza „egalității în fața morții”, sesizabilă în „definiția” citată mai sus, este - adevărat - un topos precreștin 623, dar prelucrarea pe care ea o îmbracă în „orația” lui Toader din Feldru amintește vădit de omiletica bizantină, de Chrisostom mai ales (din Omilia despre răbdare, text cercetat și de Neagoe Basarab, și din altele), scriitor ce pare a fi prezidat, ideatic și oratoric, compunerea logogfrafului român: „Șă mérgem
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
proză, publicistică. Sunt reunite aici recenzii, articole, eseuri: Cuvinte potrivite, Cărticică de seară, Tudor Arghezi (IĂ, Ce-ai cu mine, vântule?, Cimitirul Buna-Vestire, Prozator militant, Tudor Arghezi (IIĂ, Universalitatea liricii argheziene, Statornicii, Sintaxa poeziei, Tudor Arghezi (IIIĂ, Inefabilul arghezian, Poetul, Orație la moartea lui Tudor Arghezi, Fragmentarium. O privire globală asupra întregului material exegetic și evocator indică frecventarea, neslăbită cu trecerea anilor, a operei argheziene, capacitatea de asumare a universului poetic arghezian și puterea de a impune această creație unică în
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
par încă insurmontabile: "Critica a încercat până acum formule numeroase ca să poată cuprinde substanța de foc a poeziei lui Arghezi; toate recipientele i s-au topit însă în mână, și sunt degete care mai păstrează încă arsurile experienței." În vibranta Orație la moartea lui Tudor Arghezi, criticul nota patetic: "Pentru omul de cultură contemporan, el este aproape străveziu, neidentificabil și întremător ca aerul, a cărui putere de viață o respirăm, fără a mai reflecta asupra ei. În cea mai măruntă inovație
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
roadele sale, fauna domestică, munca plugarului ritmată în funcție de mișcările cosmice, sentimentul regăsirii de sine în universul țărănesc sunt constanta esențială, structurantă a poeziei lui H. O constantă ce prin definiție implică sentimentul timpului și sentimentul iubirii de patrie. Rememorativă adesea, orația lirică reactualizează icoane apuse, reface spectacole contemplate nemijlocit la vârsta mirărilor. Principala sursă a lirismului pare a fi însă iubirea de poezie. Autor a numeroase cărți de versuri, H. își întreține plăcerea de a cânta prin frecventarea constantă a altor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
referințe la Shakespeare, intertextualizarea permanentă, încît uiți care anume cortină se ridică și peste care scenă, a castelului Elsinor sau a Europei, în plin elisabetism sau în plin victorianism, toate acestea nu ne pot opri să descifrăm, ca într-o orație funebră, imensul regret mai degrabă decît palinodia. Revenirea lui Marx înseamnă și revenirea la Marx. A-l citi și reciti, iată esențialul. Derrida nu pare a-și regreta marxismele de odinioară. Din contra, elaborează cea mai sofisticată metaforă politologică din
Despre strigoi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16745_a_18070]
-
asupra căruia au făcut observații de substanță K. Vossler, Ch. Bally, Jan Mukaéovsky, care sunt citați. Gh. Vrabie procedează la o meticuloasă descriere a fiecărei categorii poetice, pornind de la sistemul funcțional: doina este cântată; balada își are modalități poetico-muzicale proprii; orația de nuntă și poezia de ritual sunt urate și își au o retorică proprie, un sistem metaforic, tehnici poetice specifice; în cimilituri discursul este metaforic, sintactic, fono-stilistic, tropologic; discursul descântecelor are subtipurile: invocativ, imperativ, fabulativ, mixt; colinda folosește ca mijloc
Centenar Gheorghe Vrabie by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8583_a_9908]
-
înalt. Amintirea celui născut în Betica, pe Guadalquivir, n-a lăsat nicio urmă fertilă în spațiul său, iberic, - observa un eseu strălucitor al lui Alexandru Busuioceanu; în timp ce, pe meleagurile noastre, la Dunărea de Jos, ea a rodit luxuriant, împlîntată în orațiile care deschid anul și ciclurile lui statornice, inaugural proteguite de "bădica Traian". Dacă mai degrabă ne intrigă paradoxul constituit de o întreagă "utopie getică", de regăsit în tradiții respectabile, pînă la Alfonso el Sabio, - paradoxul confuziei dintre Geții autohtoniei noastre
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]