1,275 matches
-
lecturii (să ne imaginăm, de pildă, ce istorie a literaturii române ar scrie blazatul Eugen Negrici!). Din nefericire, însă, Ion Rotaru nu este un profesionist (decât poate în acte). Cartea sa, plină de aproximații naive, de simplificări stupefiante și de oralități lipsite de grație, este definitiv împotmolită în amatorism, ca un camion de mare tonaj într-o mlaștină. Jocul de-a clasificarea poeziei Volumul recent apărut, 5, cuprinde o revenire la prezentarea poeziei românești contemporane, căreia i se acordase oricum un
Ceva care seamănă cu o istorie a literaturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16996_a_18321]
-
micul dejun inclus) Deconstrucția și reconstrucția poeziei nu constituie însă pentru autoarea volumului împărțit la doi o preocupare sistematică sau - Doamne ferește! - un program estetic. Din sugestii livrești preluate capricios, ca și din neașteptate declarații directe, făcute în registrul stilistic al oralității bucureștenești, Simona Tache își compune și își recompune un autoportret indecis, fluid, un "autoportret din mers", cum ea însăși îl definește. Acest autoportret ni se înfățișează ca o siluetă de fată furișată prin tramvaie pline de bărbați prost-crescuți sau refugiată
Descentralizarea vieții literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17069_a_18394]
-
simbolic cu atribute ale umanului", avînd "capacitatea de a instituționaliza practica prin care se produc eterogenități ale conținuturilor conștiinței". Numărul caragialian devine obiect de studiu nu datorită recurenței, nici pentru că ar constitui un fapt de stil sau un reflex al oralității, ci pentru că este "simbolul ființei și lumii caragialiene, o rațiune de a fi a acesteia, un auxiliar al ironiei, un instrument de calcul, dar și un martor al maladiilor intelectuale și, mai ales al stărilor de patologie lingvistică ale vorbitorilor
Caragiale numărat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17088_a_18413]
-
în domeniul apărăturii seismice la Institutul Național de Fizică a Pământului. Pasionat de arheologie și literatura, da la iveală românul istoric Tragă șerpilor, un debut surprinzător prin iscusința narației, prin echilibrul stilistic între relatarea aventuroasa, dramatică, descrierea eficientă, plastică și oralitatea caracterologica captivantă. Bref, e vorba de talent, de o intuiție artistică rar dobândită din primul foc, ceea ce ne face să credem că autorul va fi aproape obligat să se ia în serios și să "recidiveze" cel puțin la nivelul acestei
Aventuri la apa Teleormanului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17107_a_18432]
-
sursă de împrumuturi lexicale, de calcuri semantice și frazeologice. în domeniul financiar, al tehnologiei moderne, al calculatoarelor, al divertismentului (muzical, cinematografic, sportiv), al produselor de consum, englezismele sînt tot mai curente; ele pătrund în română deopotrivă în scris și în oralitate, conservîndu-și chiar diversificarea stilistică, plasarea diferențiată (de la limbajele de specialitate pînă la argourile adolescentine). Merită totuși să ne întrebăm și care e situația actuală a franțuzismelor, a categoriei care a constituit pentru o perioadă destul de lungă principala formă de exces
Între franceză și engleză by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15828_a_17153]
-
sau de la sloganuri publicitare, dacă n-ar avea ceva mai multă relevanță lingvistică. Nu e de obicei inclusă între tiparele repetiției, probabil pentru că apare ca un caz prea particular: care poate fi totuși pus în legătură cu o tendință mai generală a oralității populare. Tipurile puternice și productive de repetiție din română (studiate de mai multă vreme de Jacques Byck, de Iorgu Iordan ș.a.) sînt repetiția imediată ("încet-încet ai ajuns la vorba mea"), cea aparent imediată, elementele fiind de fapt separate de o
"Mare bal mare" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16015_a_17340]
-
o construcție sintactic încheiată își reia (aparent fără justificare) un component deja exprimat - e drept, cu o oarecare variație a formei. Mecanismul nu e deci al unei elipse, ci al unui adaos: formă a redundanței cu valoare expresivă tipică pentru oralitate. Ar fi interesant de aflat care e sursa formulei mare bal mare: mi se pare greu de decis dacă e un posibil calc sau mai curînd o creație internă dictată de necesitățile pragmatice ale insistenței publicitare... în DLR, tomul VI
"Mare bal mare" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16015_a_17340]
-
dramaturgul care lucrase cu Bunuel, Milos Forman, Jean-Luc Godard, Peter Brook și care s-a revelat, în ultimul deceniu, ca pasionat al filosofiei orientale). E specifică, fiindcă nu poate fi definită ca aparținând unei anume culturi - în pură tradiție a oralității -, e pe tipar "vechi" și totuși adaptată timpurilor noastre. Jean-Claude Carrière a selectat textele după modelul crestomațiilor medievale (fără a le transcrie "exact", fără a ține prea mult seama de originalitate, și cu atât mai puțin de edițiile sau aparatul
Libertatea, o poveste by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15597_a_16922]
-
amănunt, dar în ciuda lor rămîne cea mai adevărată, mai vie, mai înveselitoare și mai nostalgică proză românească pe care am citit-o eu de zece ani încoace. O astfel de carte umilește întregul experimentalism pretențios al anilor '80 ca și oralitatea, de multe ori vulgară, a ultimului deceniu. Să fie primul exemplu, la noi, de carte aparținînd acelei literaturi "post-ironice" de care vorbește Pynchon? Să lăsăm întrebarea deschisă... ~ți mulțumesc în numele cititorilor noștri pentru aceste răspunsuri. Berlin, decembrie 2001
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
descoperi că majoritatea emisiunilor sale de bună calitate sînt preluări de la canalul de televiziune Discovery. Poate mai găsește și alte surse. * Constatăm cu regret că emisiunile tv moderate de distinsul istoric Neagu Djuvara tind să se transforme în spectacole de oralitate admirabilă, pierzîndu-și rigoarea științifică. * De Revelion, TVR 1 ni i-a readus în casă pe Toma Caragiu, pe Amza Pelea, pe Anda Călugăreanu și pe alți protagoniști ai revelioanelor de altădată. Să sperăm că anul viitor TVR va redescoperi și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15634_a_16959]
-
latura sa moldoveană). "Ceea ce observatorului superficial îi apare ca folclor, este de fapt creație artistică, grefată pe o înzestrare individuală, jovialitate și vervă" și îl asemuie pe marele prozator moldovean cu Rabelais. Cît despre Slavici, autorul observă că acesta introduce oralitatea populară în scrierile sale înaintea lui Creangă. Dar imaginația sa lingvistică este deopotrivă cu fantezia sa vizuală, adică mediocră. Marea plenitudine a povestitorilor români din al XIX-lea secol atinge, prin opera lui Caragiale, apogeul. Antiretorismul său este o atitudine
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
Rodica Zafiu Oralitatea și caracterul popular al limbajului sînt trăsături lingvistice deseori aplicate în analiza textelor literare și non-literare, dar care ar merita ele însele o analiză contextualizată. Dacă trăsăturile cele mai generale ale oralității sînt probabil universale, nu numai formele concrete, ci
Prestigiul oralității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15713_a_17038]
-
Rodica Zafiu Oralitatea și caracterul popular al limbajului sînt trăsături lingvistice deseori aplicate în analiza textelor literare și non-literare, dar care ar merita ele însele o analiză contextualizată. Dacă trăsăturile cele mai generale ale oralității sînt probabil universale, nu numai formele concrete, ci și funcțiile lor globale sînt specifice, iar evaluarea lor e cu siguranță dependentă de o anume tradiție culturală. Descrierea stilistică se transformă pe neobservate în judecată estetică, adesea printr-un clișeu al
Prestigiul oralității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15713_a_17038]
-
conștientă a limbii literare (din perspectiva tradiției retorice), scrisul cult e obiect de aspirație, mijloc și scop al acțiunii culturale. De la un punct (romantic) încolo, scrisul (cult) începe însă a fi implicit subevaluat, prin valoarea pozitivă acordată în mod constant oralității. "Limba populară" e un concept abstract, generalizant, definit prin trăsături orale, dar supradialectale. Elogiat pentru bogăția și expresivitatea sa, limbajul popular e în realitate supus de cultura "înaltă" unei selecții foarte severe, care îl reduce la o imagine idealizată, emfatizînd
Prestigiul oralității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15713_a_17038]
-
unei selecții foarte severe, care îl reduce la o imagine idealizată, emfatizînd de pildă metaforele vieții tradiționale (pastorală și agrară) și eliminînd zona vulgară, cuvîntul obscen sau înjurătura. în dezbaterile stilistice românești se instalează treptat o discontinuitate artificială: între o oralitate populară exclusiv pozitivă ("graiul țărănesc", "limba vie a poporului") și un aspect al oralității care nu va fi mai niciodată numit popular, ci, de exemplu. "vorbire incultă" - singurul în care pot să apară erori. în ideologia lingvistică autohtonă, limba literară
Prestigiul oralității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15713_a_17038]
-
metaforele vieții tradiționale (pastorală și agrară) și eliminînd zona vulgară, cuvîntul obscen sau înjurătura. în dezbaterile stilistice românești se instalează treptat o discontinuitate artificială: între o oralitate populară exclusiv pozitivă ("graiul țărănesc", "limba vie a poporului") și un aspect al oralității care nu va fi mai niciodată numit popular, ci, de exemplu. "vorbire incultă" - singurul în care pot să apară erori. în ideologia lingvistică autohtonă, limba literară și limba populară sînt concepte exclusiv pozitive, în vreme ce critici și corecții se aplică doar
Prestigiul oralității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15713_a_17038]
-
apară erori. în ideologia lingvistică autohtonă, limba literară și limba populară sînt concepte exclusiv pozitive, în vreme ce critici și corecții se aplică doar corespondentelor lor negative: stilul livresc, doct, savant - și limbajul incult (mai ales orășenesc). Ar trebui să vedem de ce oralitatea - ale cărei calități mult apreciate sînt naturalețea și accesibilitatea - e o valoare pozitivă la începuturile literaturii românești moderne: în proza narativă ea e recomandată de estetica realistă, dar pentru celelalte genuri și specii mai importantă ar părea concepția comunicativă a
Prestigiul oralității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15713_a_17038]
-
în proza narativă ea e recomandată de estetica realistă, dar pentru celelalte genuri și specii mai importantă ar părea concepția comunicativă a literaturii. La nivel ideologic, se pot invoca ideile romantice și democratice, egalitariste, ale generației pașoptiste. în planul practic, oralitatea e coerentă (cum a arătat, de mult, Vianu) cu activitatea politică și pragmatică a primilor scriitori moderni din Moldova și Muntenia, dar și cu stilul aristocratic al conversației de salon al acelorași (purtată totuși mai înainte în greacă, apoi în
Prestigiul oralității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15713_a_17038]
-
un studiu mai vechi, Al. Duțu atribuia tradiției retorice culte, implantate pe o bogată tradiție orală și populară, răspîndirea "stilului colocvial" în scrierile românești din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Manifestarea concretă a acestui stil, care imită oralitatea spontană, are totuși puține legături cu modelele retorice (și încă mai puține cu textele folclorice). Un exemplu pentru acest tip de oralitate mi se pare cel oferit de celebra pagină care deschide (după dedicații) Gramatica lui Heliade Rădulescu; începutul Prefeței
Prestigiul oralității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15713_a_17038]
-
scrierile românești din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Manifestarea concretă a acestui stil, care imită oralitatea spontană, are totuși puține legături cu modelele retorice (și încă mai puține cu textele folclorice). Un exemplu pentru acest tip de oralitate mi se pare cel oferit de celebra pagină care deschide (după dedicații) Gramatica lui Heliade Rădulescu; începutul Prefeței conține o cantitate neobișnuită de mărci ale oralității transpuse în scris (deictice, interjecții, exclamații, intonație afectivă sugerată de abuzul semnelor de punctuație
Prestigiul oralității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15713_a_17038]
-
retorice (și încă mai puține cu textele folclorice). Un exemplu pentru acest tip de oralitate mi se pare cel oferit de celebra pagină care deschide (după dedicații) Gramatica lui Heliade Rădulescu; începutul Prefeței conține o cantitate neobișnuită de mărci ale oralității transpuse în scris (deictice, interjecții, exclamații, intonație afectivă sugerată de abuzul semnelor de punctuație și de repetiția literelor, sintaxă foarte simplă, juxtapunere de enunțuri scurte etc.): "Ei! Dar ce fel de carte e asta?!!! uite-te minune!!! aci lipsesc o
Prestigiul oralității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15713_a_17038]
-
evghenie mi se pare aproape de stilul familiar-argotic de azi (tiparul "are bani pă el"). O istorie problematică și dramatică a limbii române ar trebui oricum să refacă datele disputei dintre asemenea demonstrații de abilitate orală și opiniile autorilor pentru care oralitatea era un fenomen elementar, rudimentar, iar limba literară cerea un efort de construcție, ca produs rațional, artificial, monumental (Budai-Deleanu: "de bună seamă nu putem vorbi cum vorbește Oprea cu Bucur în pădure"; Codru Drăgușanu: "de vom lua poporul în genere
Prestigiul oralității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15713_a_17038]
-
dispus la un schimb de întrebări și răspunsuri scrise, cu condiția păstrării discreției pînă la aprecierea rezultatului de către cei doi complici. ,,Prost la oral", Pivot stăpînește un stil firesc și simplu, spumos, spiritual, de bună calitate, e drept, și în privința oralității, așa că repurtează victorii și pe acest teren. Ce secrete profesionale aflăm? Dezamăgire. Pivot nu are secrete, nici soluții miraculoase, ci respectă cu sfințenie o serie de reguli de bun simț ale meseriei, o disciplină de lucru de la care nimic nu
Bernard Pivot - Bună dispoziția ziaristului de cursă lungă by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/15702_a_17027]
-
formele "internaționale". Ca și în alte cazuri, trebuie să constatăm acum că tendințele sînt valabile în interiorul unor registre stilistice, și că schimbarea raportului dintre registre modifică și chiar inversează presupusele direcții de evoluție a limbii. Influența tot mai puternică a oralității populare și familiare asupra scrisului contracarează tendințele stilului cult, livresc. Renunțarea la -că poate fi într-adevăr ilustrată prin citate din presa actuală; dar mi se pare că e percepută în continuare ca o deviere de la normă, certă cel puțin
Indiancă, germancă, europeancă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15746_a_17071]
-
extrem de bogat - sute de exemple adunate din texte literare contemporane - dovedesc actualitatea și vitalitatea modelului; (subiectul a fost reluat și de Maria Iliescu, în volumul Il tempo, i tempi: omaggio a Lorenzo Renzi, Padova, Esedra, 1999). Fiind caracteristic limbii vorbite, oralității populare și familiare, prezumtivul e desigur bine reprezentat și în publicistica actuală. Cum se știe, forme ale viitorului popular (simplu și anterior) s-au specializat în exprimarea valorilor de prezumtiv: prezent - "Astăzi, o fi mai cald, dar se zbîrlește vîntul
"Un straniu mod..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16131_a_17456]