7,285 matches
-
naturii. În acest registru sonor, Într-un ultimatuum gargantuan, te adun eu, fir cu fir, Într-un ospăt existențial. De frică Simt o amăreală ce plutește prin mine, cred ca e doar viața viețuind În măruntaiele mele orbecăind prin cotloanele oarbe din celulele mele preapline de organite sistematizate genetic. E o senzație urgentă ce nu vrea să treacă așa, ca un vânt agasant zburlindu-ți coafura, strivindu-ți hainele de trup, lipindu-te de pereții străzilor, pleznindu-ți fața cu frunze și
Editura Destine Literare by Ioana Gherman () [Corola-journal/Science/76_a_315]
-
cutremurat stăpânii lumii/ La glasul blândului Profet/ Și-un dușman au văzut În Fiul/ Dulgherului din Nazaret .../ El n-a venit să răzvrătească/ Nu vrea pieirea nimănui/ Desculț pe jos, colindă lumea/ și mulți hulesc În urma lui!» / arătând că "El orbilor le dă lumină/ și muților le dă cuvânt/ Pe cei infirmi Îi Întărește/ Pe morți Îi scoală din mormânt" Poezia se Încheie cu un Îndemn " Voi toți ce-ați plâns În Întuneric/ și nimeni nu v-a mângâiat,/ Din lunga
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
care Într-un final va ajunge să distrugă nu numai o viață, ci o rețea de suflete Întrepătrunse, legate de un destin, o soartă crudă și nemiloasă. Personajele creionate de către narator sunt pline de patimă, ură, durere, suferință, iubire, naivitate oarbă, vendetă, nepăsare, sălbăticie, cruzime. Ele au marele nenoroc de a nu nimeri În acea lume de vis pe care și-o Închipuiseră și o veneraseră Încă dinainte de a o Întâlni, ci plonjează În cruda realitate a „normalității” americane. Acțiunea se
ALECART, nr. 11 by Marta Enache () [Corola-journal/Science/91729_a_92871]
-
În România căpătând o nouă identitate, cea a unui sas din Brașov (Johann Gottwalt). Fiind un străin, Într-o lume măcinată de nesiguranță, protagonistul este prins În vârtejul unei existențe nesigure, al terorii vremurilor de război, confruntându-se cu lupta oarbă pentru supraviețuire. Bonă pentru fata lui Marcu, ospătar la cazinoul lui Șlomovici, prieten apropiat și ajutor al lui Vona, Felix ajunge să fie condamnat la moarte, reușind Însă să evadeze și să trăiască o viață În care trecutul nu Încetează
ALECART, nr. 11 by Andrei Pașa () [Corola-journal/Science/91729_a_92879]
-
păcatele ce le-a făcut înaintea lui Dumnezeu. Căci nu-și vede omul păcatele sale de nu se va desface de ele cu amărăciune<footnote Cuv. Isaia Pustnicul, op. cit., cap. 27, p. 399. footnote>, căci „virtuțile și păcatele fac mintea oarbă; unele, ca să nu vadă virtuțile, celelalte, ca să nu vadă păcatele”<footnote Avva Filimon, „Cuvânt foarte folositor”, în „Filocalia...”, vol. IV, p. 174. footnote>. Omul copleșit de cele trupești se teme să se confrunte cu sine, se teme să privească sincer
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
acest mare problem, încât să poată uita patimele mici cari-l mișcă, mai puțin înseninătoare decât o picătură în ocean, de cât o clipă în eternitate. Dar nu este astfel. Se vede că aceeași necesitate absolută, care dictează în mecanismul orb al gravitațiutnii cerești, domnește și în inima omului; că ceea ce acolo ni se prezintă ca mișcare, e dincoace voință și acțiune și că ordinul moral de lucruri e tot atât de fatal ca și acel al lumii mecanice. De aceea vedem că
CER SI PAMANT ROMANESC Un mesaj de Anul Nou 1883 al domnului Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93775_a_95067]
-
în sistem după orice parametri își doresc. Aici in Nakuru, unde am trăit eu căutam oameni dupa orice situație medicală. Aici sunt oamenii afectați de orbire dintr-o formă vindecabilă de cataractă. Fiecare punctuleț roșu e o persoană care e orb din pricina unei boli vindecabile, tratabile și pot fi localizați. Folosim servicii de mesagerie în masă să explicăm că sosim pentru tratament. Mai mult, am realizat că facem ceva creat nu doar pentru comunitate ci împreună cu comunitatea. Punctulețele albastre reprezintă oameni
DESCOPERIRE ÎN MEDICINĂ: Invenţia care va salva milioane de oameni [Corola-blog/BlogPost/93908_a_95200]
-
nu mai e în stradă pentru că așa vrea Băsescu-Ponta-Boc-Șova-Plumb-Soroș-Barbu-Obama-Putin-Badea-Gâdea-Ciutacu-și-Ciuvică! Va este imposibil să înțelegeți că nu am ieșit în stradă doar pentru că NU mai vrem ceva, ci mai mult, PENTRU CĂ VREM ceva! Avem cerințe clare, limpezi! Trebuie să fii surd, orb, prost să nu înțelegi! Sau mort! Vrem să existe lege! Nu mai credem că schimbarea unui guvern cu un altul sau a unui președinte cu un altul, rezolvă ceva! Ci credem că schimbarea tuturor în relația cu legea schimba totul
Ordin de zi pe Trustul “Intact”: Minciună şi manipulare! [Corola-blog/BlogPost/94012_a_95304]
-
descoperită dumnezeirea Să. În acest sens, Sfinții Părinți afirmă că „Hristos Se schimbă la Fața, nu luând ceea ce nu era, nici preschimbandu-Se în ce nu era, ci arătând ucenicilor ceea ce era, deschizandu-le lor ochii și făcându-i din orbi văzători”. Pe muntele Taborului, trupul Său a fost străbătut de lumină propriei dumnezeiri. Astfel, aproape toți comentatorii Evangheliei sunt de acord că Schimbarea la Fața a Domnului anticipează învierea Lui, iar învierea Să o prefigurează pe a noastră. Faptul că
Schimbarea la Fata a Domnului (dezlegare la peste) [Corola-blog/BlogPost/94039_a_95331]
-
uimire, cu înfrîngere. Lacrimile mele de diamant îi deschid răni, din care curge neant. Fulgere globulare, ochii mei închid în ei Și retopesc toată natura, Ca în privirea ta s-o dau de-a dura. Poetul Poetul e asemeni păsării oarbe. își deschide aripile numai atunci Cînd deja căderea îl absoarbe, Cînd cerurile toate îi dau brînci. Și zboară șui, la întîmplare, Parcă trasează hieroglife prin văzduh Ori parcă s-ar feri de-un avion de vînătoare, Văzut numai de radarul
Un nou poet: Constantin Crețan by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12135_a_13460]
-
prăpastiei și clopoțeii efectelor și dangătul cauzelor împreună legate vor fi crăpat odată cu zeci de cîini salvatori în teribila zloată a narațiunii acesteia (oricum poezia e-o moarte onorifică atunci cînd vîrful pleșuv se află-ngropat numai în ochiul tău orb și asta cu mult înainte ca tu să te naști și tot atunci i-au fost înfipte în ghețuri steagul ori crucea) mai tîrziu viața încă mai avea farmec și chiar literatura era suportabilă cînd celălalt rămînea încă eu...
Poezie by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/12024_a_13349]
-
cooperativei agricole "ogorul roșu" ca săgeata din inimioara indigo din piele melancolia mă urmează Doamne precum cea mai fidelă dintre amantele mele Am vrut am vrut să coborâm cerul printre noi acolo în pragul unde sporovăiau zeii minori printre cârtițe oarbe și flaute dar mâinile nu mai recunoșteau degetele fiul nu-și mai recunoștea mama orbită de dragoste arcul nu-și mai recunoștea nici săgeata nici rana în zilele refluxului răsunau îndemnuri barbare și sângeroase cântece de întemeiere iar nopțile dansam
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
degetele fiul nu-și mai recunoștea mama orbită de dragoste arcul nu-și mai recunoștea nici săgeata nici rana în zilele refluxului răsunau îndemnuri barbare și sângeroase cântece de întemeiere iar nopțile dansam beți pe frânghia întinsă între două lumi orbi ne conduceau după icnete surde și strigăte doar duminicile vai duminicile locuite de vaiete ascultam păsările cântând nebune în altarele părăsite de zei și de oameni Zeii orbi fără busolă fără hărți fără stele am mers până la capătul lumii în
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
de întemeiere iar nopțile dansam beți pe frânghia întinsă între două lumi orbi ne conduceau după icnete surde și strigăte doar duminicile vai duminicile locuite de vaiete ascultam păsările cântând nebune în altarele părăsite de zei și de oameni Zeii orbi fără busolă fără hărți fără stele am mers până la capătul lumii în punctul fix al beznei am cinat și îndelung ne-am rugat zeilor orbi nimeni nu ne-a întâmpinat acolo decât singurătatea cu craniul ei gol prin care sufla
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
de vaiete ascultam păsările cântând nebune în altarele părăsite de zei și de oameni Zeii orbi fără busolă fără hărți fără stele am mers până la capătul lumii în punctul fix al beznei am cinat și îndelung ne-am rugat zeilor orbi nimeni nu ne-a întâmpinat acolo decât singurătatea cu craniul ei gol prin care sufla vântul și câteva versuri celebre Și deodată Doamne lucrurile au început să îmbătrânească iar mâinile ce purtaseră săbii ce-au ucis animale și au sufocat
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
zăpadă topită în palme și fereastra se face un abur rău care intră în părul lor și fereastra nu mai e deloc. și aivlis cu obrazul lipit de aivlis privindu-te, mâinile tale în zăpadă deschizându-se ca niște ochi orbi. mâinile tale nu pot fi ochii ei. ele pășind îmbrățișate spre tine, toate nopțile care nu mai pot fi luminate, aivlis cu obrazul lipit de aivlis, întinzi mâna spre ele, pleoapele lor acoperite cu zăpadă, privirea lor crudă închizându-ți
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
care iubești ( să nu zici nu) coniacul și faci atît de plăcut filozofia chibritului, tu care ești (vorba lui }epeneag) suprafemeie, ai milă de mine, protejează-mi absența din bucătăria voastră și din literatura onirică. Și-ți făgăduiesc ascultarea, supunerea oarbă (însă nu mută!). Voi încerca să vin joia viitoare pe la voi. Numai să nu apară ceva neprevăzut. Poate că de data asta vom circula mai mult. Mi-e dor de străzi de periferie. Cînd eram în Iași umblam pînă la
Sînt plantă sau animal by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12397_a_13722]
-
au venit alții să se tânguie că au fost uzurpați și că greșelile vinovaților sunt mai oneste decât bunăvestirea mincinoșilor, apoi s-au înhăitat și ne-au explicat că solia lor e asemenea trâmbițelor Ierihonului și că turma își urmează oarbă profeții când iese la păscut din deșertul roșu și așa mai departe până la capătul lumii... Creier spălat Creierul spălat, regulamentar și inert se obține cu săpunul cazon, Fluierăm cu trufie arcada spartă a marelui nostru pluton, Târâm și târâm gamela
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/12642_a_13967]
-
pe niște frunze groase, cărnoase, suculente" frunzele ei de plantă ciudată, de copăcică neclasificată în nici o botanică" storcîndu-le amuzată" acolo, în pădurile inextricabile ale tinereții ei veșnice, sfinte" îndesată grațios cu rădăcinile-i roz, parfumate de rîme, mîngîiate de cîrtițe oarbe, linse prelung de șerpi ondulați , în pămîntul cel negru, fertil, al prospețimilor lumii dintîi" dospită-n amiezile grele de fluturi cu-aripile-n țigle fierbinți " Și eu pierdut, Doamne! Gîndindu-mă, deodată" cum umblu prin tîrg, sprijint într-o lacrimă veche ca într-
Băi, să nu mori, că te omor! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12697_a_14022]
-
cuvintele Lui nesupusă, de lacrima ta înghețată tot mai departe și în sfârșit ascunsă. Îmbătrânesc visele Sunt aici, sunt aici, sunt aici casa își mișcă pragul cu ușile la perete în ritmul cuvintelor mele stâlcite șuierate, șoptite în urechea vecinilor orbi și surzi la inflexiunile tandru disperate ei își taie gazonul mai departe din ecran vocea comandorului culcă iarba la pământ înainte ca firul să pleznească tânăr și ne promite viață fără de moarte îmbatrânesc visele pe caldarâm sunt aici sfântă ironie
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/12446_a_13771]
-
credeam eu, de sertar, de cufăr, de cutie magică. Tot pe vremea aceea se ivise o cântăreață de-a noastră care își spunea Narghita: avea o voce de fetiță retardată și clinchetea fie ca un clopoțel, fie ca o privighetoare oarbă. Ei bine, Narghita stătuse ani buni în India și se-ntorsese de acolo sută la sută indiancă, având valize întregi de sariuri, brățări, inele și cercei. Așa se face, deci, că de la Avaramu-o-o-o-o la Narghita, plus severul profesor de balet
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
Florentin Palaghia Zbor inițiatic Aseară caii rodeau lemnul ars al cetății în care, pribeag de un secol, mă strecurasem orb. Și lumina în ascensiune îmi lăsase răni adânci, sângerânde. Mă pregăteam acum, sigur de izbândă, să trec prin apă spre ceresc chip desfigurat de înger, palid și mult prea singur. Apa s-a înroșit. Eu înotam voios, cerul se prăvălise
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
-nvechite, cutez , totuși, să spun că le-ascult. Ca pe-o tot mai calmă ninsoare, ca pe o prelungire de foșnete către verile viitorului - vor fi puțin și ale mele - careva dintre ei va simți, poate, adiindu-i în sângele orb, un fel de boare, un fel de umbră, va cădea, poate, măcar o clipă și fără nici un motiv pe gânduri, aducându-și aminte de ceva fără nici un chip, o ceață de muzici mocnite printre globule și apa limfei. Ca de-
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
între pietre două oriflamă) Duh sfânt tocmește pietrele de ceară tăcerea gerul taie fața suptă din loc în loc cenușa întreruptă răzlețul corb o coase și coboară pe corzile-mi vocale și tresare Adâncul mării scoate munți de sare și ochiul orb ia chipul sării. Tată, uraniul bombardează cu nuclee atomul înstelarea să-și dividă: altoiul și sămânța astartee și sila grea de vierme și omidă. La capătul podului întinde mâna mireasa nopții despuindu-și lună furnică a pustiei și stăpâna pe
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
prisme câmp de energie însumând iezerii secați la timp secund încrestate crinele seisme. Muzica nevăzului rămâne din greșeala rozei la zenit mersul înlăuntru prigonit pe versanți de rămurate rune. Cataractelor nuntaș și mire cu icoane limpezit colinzi scara îngerilor suferinzi orbi tăind în sare cimitire. Leagăn și mormânt De ce? apari doar noaptea mormântul meu cătând. La naștere nu fost-am? ethericul pământ și laptele sugându-l din sânul aural dulceam în aur plumbul cu sângele letal. Pământul meu din tine creștea
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]