375 matches
-
o mare semnificație în viața mea,fiind cel căruia îi datorez salvarea mea din iadul celui ... XII. CERCETAȘ- VERSIUNE BILINGVA ROMÂNĂ -EBRAICA /גששת, de Adina Rosenkranz Herscovici , publicat în Ediția nr. 2175 din 14 decembrie 2016. CERCETAȘ Adulmeci prin Beznă. Orbecăiești. În trecut, ai respirat Lumină. Azi se mai bat ochii tăi morți, mai bat,bat tamburina. Trăiesc încă tot ce- a disparut înafara, dar înăuntru, măi fierbe, mai dă din picioare. Culori, culori, nuanțe, nuanțe... Cea liniștită, cea dogoritoare; una
ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI [Corola-blog/BlogPost/379858_a_381187]
-
încă tot ce- a disparut înafara, dar înăuntru, măi fierbe, mai dă din picioare. Culori, culori, nuanțe, nuanțe... Cea liniștită, cea dogoritoare; una întunecată, altă imaculata; iarbă și soarele, și curcubeul, le povestești pe toate ... Citește mai mult CERCETAȘAdulmeciprin Beznă.Orbecăiești.În trecut,ai respiratLumina.Azi se mai batochii tăi morți,măi bat,battamburina.Trăiesc încă totce- a disparut înafara,dar înăuntru, măi fierbe,mai dă din picioare.Culori, culori,nuanțe, nuanțe...Cea liniștită,cea dogoritoare;una întunecată,alta imaculata;iarbă
ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI [Corola-blog/BlogPost/379858_a_381187]
-
Acasă > Poeme > Devotament > MACI ALBI Autor: Ines Vândă Popa Publicat în: Ediția nr. 1572 din 21 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Ca fluturele orb, ce-orbecăie în zare, Vei plânge vinovat că n-ai crezut în vis Și nici în curcubeul, ce ți-a pictat pe mare, Gondole de tandrețe din anotimp nescris. Va răscoli-n april cu floarea timpurie Un dor nevinovat, rămas din rest
MACI ALBI de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1572 din 21 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379397_a_380726]
-
-a omeniei.Azi nu mă miră mai nimic, nici necredința, nici trădarea,Te-obișnuiești cu-amărăciunea. Mă macină doar nepăsarea,... XVII. MACI ALBI, de Ines Vanda Popa , publicat în Ediția nr. 1572 din 21 aprilie 2015. Ca fluturele orb, ce-orbecăie in zare, Vei plânge vinovat că n-ai crezut în vis Și nici în curcubeul, ce ți-a pictat pe mare, Gondole de tandrețe din anotimp nescris. Va răscoli-n april cu floarea timpurie Un dor nevinovat, rămas din rest
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
Obrajii șterși de sare, cu falduri din perdele, Ascund în riduri cântec de licurici stingheri. Din când în când voi trece doar ochii să-ți ating, Să uiți de-nsingurarea din iglu de pelin, ... Citește mai mult Ca fluturele orb, ce-orbecăie in zare, Vei plânge vinovat că n-ai crezut în visși nici în curcubeul, ce ți-a pictat pe mare,Gondole de tandrețe din anotimp nescris. Va răscoli-n april cu floarea timpurieUn dor nevinovat, rămas din rest de ieri
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
mai alese gânduri care împletesc corola Colindelor în mănunchiul Sărbătorilor creștine, să vă picure neîncetat în candela sufletului mirul și mireasma bucuriilor sfinte! ---------------------------------------------------------- Cu aleasă prețuire, Gheorghe Constantin NISTOROIU și familia. Brusturi, Neamț Sfânta Seară de Crăciun 24 Decembrie 2015 „Orbecăiau în beznă/ Se târau pe brânci,/ În întuneric și minciună./ Un stol de corbi,/ Le croncănea lozinci...// O furtună,/ Lovise dinspre răsărit.../ Așa s-a nimicit/ Tot ce era frumos și bun./ Un nebun, mai mulți nebuni...// Nefârtați domneau peste
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
pe filă unui schit, Și- n vis, abia, de voi veni, interioară, Și numai cineva de m-ar fi învelit... Cu un : Abia de te mai cred, că ai venit, Euharistic, eu îți spun, te-am căutat, Abia, de mai orbecăiam, când ai sosit, Și libera, că pasărea, esti visul meu ciudat..." Abia, dacă voi fi pe mâine mai ușoară, La trup, la gânduri și la insomnii, Vezi, visul meu, ce noapte solitara... Citește mai mult Abia, dacă voi fi pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
pe filă unui schit,Și- n vis, abia, de voi veni, interioară,Și numai cineva de m-ar fi învelit...Cu un : Abia de te mai cred, că ai venit,Euharistic, eu îți spun, te-am căutat,Abia, de mai orbecăiam, când ai sosit,Și libera, că pasărea, esti visul meu ciudat..." Abia, dacă voi fi pe mâine mai ușoară,La trup, la gânduri și la insomnii, Vezi, visul meu, ce noapte solitara...... XXVIII. POSTMODERNISMUL: ÎNTRE ONIRISM ȘI METALITERATURA, de Lilia
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
ci Iisus Hristos Cel unic și adevărat, Dumnezeul - Om, prin care suntem trecuți de la moarte la viață. De aceea, și din acest punct de vedere, opera Părintelui Dumitru Stăniloae trebuie considerată un punct de reper. Ea nu ne lasă să orbecăim în căutarea mântuirii, ci ne reîntoarce la Iisus Hristos - Unicul Răscumpărător și Mântuitor. Înălțarea la Cer, așa cum spune Părintele Dumitru Stăniloae în lucrarea sa „Iisus Hristos sau Restaurarea omului”, nu reprezintă o îndepărtare a lui Iisus Hristos de umanitatea istorică
DESPRE DUMNEZEU TATĂL – CA TEMEI AL UNITĂŢII INTRATRINITARE. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE (1903 – 1993)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1994 din 16 iun [Corola-blog/BlogPost/373317_a_374646]
-
Acasa > Poezie > Credinta > TRUP ȘI SUFLET! Autor: Constantin Ursu Publicat în: Ediția nr. 1999 din 21 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Trup și SUFLET (Costel Ursu-27 februarie 2016) Orbecăiesc,pe drumul...către veșnicie Plin de dureri, de lacrimi si păcate Unde-i sfârșitul? Doar Dumnezeu o știe! Trupu-i bolnav, dar sufletul, doar bucurie, Căci pentru el începe viața..după moarte! Spre capăt..se zărește o lumină Ce tainic, mă
TRUP ȘI SUFLET! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 1999 din 21 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375367_a_376696]
-
de dorit. E un fenomen dezastruos, care bântuie prin marea majoritate a localităților noastre din România Mică. Și este legat acest fenomen pe care eu îl numesc «Fenomenul stagnării în cultură» ( e pre bine numit) de procesul prin care am orbecăit 25 de ani, proces de distrugere a tot ce mai era bun și era necesar de folosit în continuare de la societatea sovietică și până la emigrarea masivă actuală... De atunci societatea noastră e mereu pe baricade: lupta pentru limba noastră cea
NE MÂNDRIM CU CE AVEM, ÎN SPERANŢĂ!.. de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375417_a_376746]
-
ÎNTOARCEREA ULTIMULUI EROU”-editura SemnE, București, 2010, scris de dr. GHEORGHE CHIRTOC din Focșani. Cu mințile și memoriile încărcate doar cu ură și lehamite, provocate de cei politicieni pe care-i votăm din patru-n patru ani, care tot ne orbecăie prin întunericul interminabilei tranziții, aproape că ne-am uitat istoria și faptele eroilor noștri, din care am avea ce învăța. Poate ne-ar limpezi drumul prin această continuă bâjbâială. Să mă explic: Romanul pomenit mai sus al domnului dr. Gheorghe
ÎNTOARCEREA EROILOR ROMÂNI DIN UITARE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372916_a_374245]
-
de răspundere, ba pierdeam vremea sporovăind unii cu alții, ba ne apucau foamea și setea când nu era cazul și luam pauză de masă pe nepusă masă. Munca o încheiam când se lăsa întunericul. Atunci o porneam cătinel către casă, orbecăind înapoi spre stație. Ne suiam în aceleași mijloace de transport ticsite, care se târau pe străzi slab luminate, și încet-încet, pe măsură ce ne apropiam de centrul orașului, mi se părea că ieșim la liman. A doua zi, cu forțe proaspete, reluam
LA CARTOFI, LA HELIADE ÎNTRE VII (O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI AL ANULUI 1981) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371089_a_372418]
-
În fiecare zi am luat hârtia cuvintelor și-am construit păsări cu aripi firave și le-am trimis către tine. Dar vântul tristeților zidite în mine și-n tine luau păsările și le purtau dincolo de lumile boreale și-acolo mureau orbecăind în noaptea polară. Alteori, din aceeași hârtie am făurit căprioare cu ochi verzui de căprui sau albaștri și ți le-am trimis să le paști în poiana cu vise și să le adapi din izvoarele iubirii, dar vântul tristeților noastre
ORIGAMI de LEONID IACOB în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/371103_a_372432]
-
Acasă > Stihuri > Imaginație > IN-GERUL MEU.. PRIVAT! Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 861 din 10 mai 2013 Toate Articolele Autorului Pe când în neființă mă aflam, S i că prin întuneric orbecăiam, Iubirea nu era tunel îndepărtat, În ungherul liniștit ce-am aflat. Nu era decât iertare că mister, Apărând câteodată ca-n efemer, Nu se ducea mai sus într-un eter, și nu străbătea decât primul cer... Si-acolo sus unde
IN-GERUL MEU.. PRIVAT! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344740_a_346069]
-
o flacără care-i răsturnă de pe cai. O parte din însoțitori își pierdură viața în chinurile sălbatice ale focului. În disperarea lor, cei rămași în viață, încălecară armăsarii speriați pe care abia îi mai struneau și o luară la vale orbecăind prin întuneric pe drumul de întoarcere. Coborâră din munți pe drumeagul ce duce spre codru. Negura nopții și urletele sinistre ale duhurilor rele îi înspăimântară, iar îngerii păzitori, îngroziți de hazardul îndrăcit al principelui, părăsiră sufletele din trupurile oștenilor, ridicându
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
Seara târzie de noiembrie așternuse peste pământ o ceață mult mai impenetrabilă decât lenjeria foarte intimă a unei starlete din programele de divertisment ale televiziunilor. Costel orbecăia prin ea. Prin ceață, deci! Avea motive. În afară de ceață și drumul desfundat mai atârna la socoteală (nu vă gândiți la prostii!) și litruța de trăscău pe care o luase cu prietenul și colegul său de afaceri Arvinte.Adevărul este că
COSTEL, OMUL BIONIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346938_a_348267]
-
împarte viața tatăl fetiței mele. Și atunci - poate dintr-o furie oarbă sau poate din cauza unei învrăjbiri recente și accentuate între cei doi sau poate din cauza faptului că el își onorează consoarta mai mult cu absența decât cu prezența, ea orbecăind după el într-o beznă profundă pe meleaguri necunoscute, sau probabil gândindu-se că vreme îndelungată el m-a mințit pe mine, întâlnindu-se cu ea pe ascuns și acum îi este teamă să nu fie înșelată la rându-i
O FOTOGRAFIE CÂT O MIE DE CUVINTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348310_a_349639]
-
ea este, de fapt, o altă Ană. Haț! mîrșav îi înfipse colții-n beregată. Sugrumat, mecanismul slăbit se dereglă. Repeta continuu: ”Răbdare, răbdare, răbdare...” ” Draga maichii, când nu mai zărești nici o cale, mergi înainte!” „Da, mămuco, ce înțeleaptă ești!”... Mergea, orbecăia și se poticnea. Fiecare pas o epuiza și s-ar fi târât ca râma, numai să nu renunțe: Tot înainte!, ’nainte, ’nainte...” Și totuși, un gând a răzbit-o: ”Singurătate și moarte, asta urmează? Va capitula și basta! Doamne, va
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
omenești a refuzat să i se dăruiască în mod total de-a lungul tumultuosului ei destin. Șirul sinuciderilor cu temei nedescifrat din preajma-i au determinat-o să-și înece definitiv viața în chinul ucigător al autodamnării fără de rost. Lăsată a orbecăi de una singură pe cărarea întunecată a suferinței și a interogațiilor lipsite de răspuns logic și firesc, DALIDA a încercat din răsputeri să-și ascundă lacrimile și neodihna sufletului în acordurile nevindecătoare de această dată pentru ea ale muzicii. Era
FORŢA IMPLACABILĂ A DESTINULUI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345427_a_346756]
-
până la destructurare fibra, încercând să îl răpună cu orice chip, ori că îi răpește fără discernământ vlaga, conducându-l, finalmente, până la miezul greu identificabil al Tainei. În lipsa durerii profunde, cu siguranță că Omul ar rămâne un simplu lunatic al statisticii, orbecăind într-o continuă mișcare haotică înspre nicăieri, legat fiind trupește și sufletește de vremelnicia sempitern înșelătoare a materialității. Septembrie 1936... HARICLEEA DARCLÉE, cu toată forța înțelepciunii sale definitorii, nu putea bănui în acel moment că întreaga sa viață se va
ELOGIUL DEMNITĂŢII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377758_a_379087]
-
plac, tocmai atunci se întorcea de undeva de la oraș Mitru Fieraru care abia găsise o ocazie, un camion ce-l lăsase la vreo cinci km pe drumul național. Acesta nu avea teamă decât de Dumnezeu, așa că o luă peste câmp orbecăind pe întuneric, dar nu se rătăci căci cunoștea bine tarlaua. Ca să treacă timpul lălăi vreo două doine. Când pătrunse în sat își încetă repertoriu ca să nu deranjeze somnul consătenilor. Mergea tăcut pe uliță când atenția îi este atrasă de o
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
trestii.... XVI. NOAPTEA SOSEȘTE-N CALEȘTI, de Llelu Nicolae Vălăreanu , publicat în Ediția nr. 2245 din 22 februarie 2017. Dragostea iese-n cale printr-o întâmplare, îți cade pe ochi ca o perdea prin care nu se vede nimic și orbecăi cu plăcere prin labirintul ei. Copil naiv împart dorințele cu tine, le înfășor pe gâtul subțire, îți rup din amiaza pieptului căldura și adorm sub pleoapele căzute fără vedere lăsându-te. Porumbeii fac din piețe un loc de adunare și
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
privești cu inima cât o sămânță scăpată din vedere și nimeni nu observă misterul de care ne apropiem ... Citește mai mult Dragostea iese-n cale printr-o întâmplare,îți cade pe ochi ca o perdeaprin care nu se vede nimicși orbecăi cu plăcere prin labirintul ei.Copil naiv împart dorințele cu tine,le înfășor pe gâtul subțire,îți rup din amiaza pieptului căldurași adorm sub pleoapele căzutefără vedere lăsându-te.Porumbeii fac din piețe un loc de adunare și plimbare pe
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
Ediția nr. 1493 din 01 februarie 2015. Din jurnalul unei tipe necunoscute am scos taina: "cum să colorăm iarba iarna". Am senzația că v-am mai spus asta. Continui să cred, că sfârșitul lumii a fost anul trecut iar acum orbecăim într-o pungă de timp, căutând altă lumină și alt întuneric. Noi rătăceam resemnați intrările din noi. Uneori, femeia erai chiar tu, alteori, erai doar o imagine, cu aceleași detalii. Întunericul meticulos pășea în urma noastră, ca un fachir pe cioburi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]