381 matches
-
Iar unii dintre ei, niște mitocani, l-au invitat să pună capăt acestor răgete năprasnice, că doar nu se trezea în jungla africană, amenințându-l chiar cu aplicarea unei zdravene corecții corporale. Niște inculți și mocofani. Poftim! Poftim! A plecat orbecăind spre căsuța lui, negru de supărare, hotărând că de acum încolo singurul lui spectator va fi propria lui persoană. Așa se face că în fiecare noapte eram serviți fără voia noastră cu cele mai diverse piese muzicale interpretate "fortissimo", încât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
urâte dar pline de farmec. Era întuneric, luna abia se presimțea, dar nu mai ploua. Amândoi eram uzi, plini de noroi lipicios, ca două figurine de glod. Începu să plouă din nou, apele se umflau, era greu să ajungem acasă, orbecăiam prin valurile care păreau că ne vor înghiți și chiar ne puteau îneca. Hai, trebuie să ne curățim, nu putem intra în casă așa, mă trase de braț Severina, punându-și sandalele și ghiozdanul sub un pietroi. Dezbracă-te! Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cuștile zburătoare, cu atât mai puțin să și cânte din ele, i-am Înlocuit cu manechine și a fost mai bine așa, căci efectul coriștilor prizonieri ieșind din trape din pământ (asta a fost acceptat, căci veneau comod cu liftul), orbecăind din Întuneric spre lumina orbitoare a spațiului alb, era astfel o surpriză. Pușcăria era peste tot, În aer și sub pământ. Spărgând logica realismului, simbolul devenea clar, iar când Îngerii lui Blake (reproduși identic și măriți la scara scenei) coborau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
era veche și neîngrijită, apa caldă și uneori chiar și cea rece erau cu program, masa pe sponci datorită lipsei multora din produsele necesare unor rețete de calitate, distracția cu restaurantele și barurile închise la ora 21,00, stațiunile turistice orbecăiau în întuneric, programele noastre de televiziune erau jalnice, șoselele pline de gropi și autocarele ca vai de ele... Eram însă fruntași pe ramură la băgat mâna cât mai adânc în buzunarul clientului, în șicanarea și enervarea acestuia, care începea de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
masiv populate de moldoveni, ci în Bugeacul rămas fără tătari, în parte pustiu. Familia tatălui meu locuia în Iambolskaia mahala, ceea ce ar putea indica descendența ei: cândva, predecesorii celor ce alcătuiau acea „mahala” veniseră probabil din orașul sau regiunea Iambol. Orbecăiesc îndelung pe o hartă a Bulgariei până descopăr localitatea respectivă, situată dincolo de Balcani, în câmpia Traciei, pe malul râului Tuijndja, nu foarte departe spre est de orașul și de golful Burgas, relativ aproape - spre nord - de un alt oraș așezat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
rătăcind Între timiditate și cinism, exasperat de a nu se regăsi pe sine“. Este autobiografic spus, dar și foarte à propos pentru toată generația noastră de proaspeți intelec tuali, răzvrătiți din te miri ce și pentru ce și Împotriva nu știu cui, orbecăind și căutând nu știam ce, porniți pe salturi În gol și rușinați de atâta seden tarism - „generația de margine“, cum bine i-au zis sociologii. Timiditățile, ca și revoltele de fiecare zi și la tot pasul (am fost și am
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
străină și Îndepărtată de grup și de Îndeletnicirile lui, dovadă că nu apucase să cunoască nici hotelul unde trebuia să-și pună În practică triumful ei peste acele rude iabrașe care nu o luaseră În seara aceea la teatru. Dar, orbecăind amândoi prin câte ganguri și pe scări cu trepte și rampe alunecoase de atâta jeg vechi și umed, descoperirăm, În sfârșit, adăpostul precar al tuturor ideilor venale de pe stradă. Acolo, În odaia aceea cu mirosuri inexprimabile, aveam să ascult povestea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
clipa aceea am știut că nu putem fi înfrânți: izbânda a noastră era! Cum o înturnat soarta bătăliei Domnul Ștefan... De nu era Domnul Ștefan, nu știu zău, mușcam noi pământul! Și mândrii ieniceri ai Împărăției, nămoliți până-n albul ochilor, orbecăiau prin neguri ca bezmeticii, mocirliți în sânge, blestemând, horcăind. "Allah! Allah!" mai apucau să bolborosească cu ultima lor suflare scuipând noroi și sânge! Au mușcat țărâna Moldovei să-i țină minte gustul și-n Raiul lui Allah! Și Soliman Hadâmbul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe aceste pământuri! Alții, ce-au venit Dumnezeu știe de pe ce pustiuri, să-și pună problema aiasta! Că am cam rămas codași: n-avem catedrale, n-avem universități!... Cum, izbucnește el, cum... "Paștele mă-sii" vorba lui Șendrea să nu orbecăim, când toți care ne-au luat în copitele cailor, în noi s-au împiedicat întâi... Noi nu suntem siguri nici pe bojdeuca noastră... Nici pe ziua de mâine nu suntem siguri... Habar n-au ei, cât sânge am vărsat aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în două, în nouă... Biruința asupra ta însuți o câștigi într-o viață și niciodată nu poți spune că te-ai biruit îndeajuns... Vreau să dau țării mele libertatea și liniștea, să ne găsim locul nostru sub soare. Destul am orbecăit prin întunericul veacurilor, destul am fost târâți de beregată să ne închinăm la câte o Înaltă Poartă, fie ea la Răsărit, la Miazăzi au la Apus... Nu îndur nici papuc, nici cizmă pe grumazul țării mele. Țamblac exaltat, profetic: Va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-o în hârdăul cu apă de ploaie din curtea Cetății... Ștefan, fiul Stancăi, cu ajutor leșesc îl înfrânge pe Iliaș și-și răzbună mama, arzându-i lumina ochilor cu fierul înroșit tortură de la bizantini învățată. Iliaș, cu ochii scurși, a orbecăit ani și ani pipăind zidurile Sucevei, blestemând de ură neputincioasă, până și-a făcut sama aruncându-se din turnul cel mai înalt al Cetății. Ștefan, ajuns Vodă, dădea acatiste peste acatiste "pentru iertarea păcatelor", doar-doar o potoli mânia Cerească și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Întocmit cu mare price pere și dădea impresia a fi foarte trainic, fără pericol de prăbușire. Doar umezeala și mirosul de mucegai care-ți tăia respirația arătau că nu se mai trecuse pe acolo de ani buni. Înaintau cu fereală, orbecăind la lumina din ce În ce mai slabă a faclei. Bodo simți cum Îl cuprinde amețeala. Era mult prea slăbit și-și spuse că nu va rezista nici să Înainteze, nici să străbată calea Întoarsă. Picioarele i se Înmuiară și se Împiedică de un
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
timpului, o nenorocire, o năpastă care, la capătul ei... da, doar la capătul ei, te Întâmpină cu brațele pline, mai mult decât atât: te Întâmpină cu darul Însuși al existenței, cu demnitatea umană doar astfel câștigată și Înălțată când milioane orbecăiesc În jur, aproape orbi pe culoare inventate parcă de un inamic al speciei, al omului. Când existența, propria ta existență te așteaptă și te Întâmpină surâzând, precum zeița Flora, dar În brațele ei se află nu calicii colorate și parfumate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
era veche și neîngrijită, apa caldă și uneori chiar și cea rece erau cu program, masa pe sponci datorita lipsei multora din produsele necesare unor rețete de calitate, distracția cu restaurantele și barurile închise la ora 21,00, stațiunile turistice orbecăiau în întuneric, programele noastre de televiziune erau jalnice, șoselele pline de gropi și autocarele ca vai de ele... Eram însă fruntași pe ramură la băgat mâna cât mai adânc în buzunarul clientului, în șicanarea și enervarea acestuia, care începea de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
nu voi avea scăpare decât în spațiul privat, în manuscrise de sertar, în prietenie, în dragoste, lectură sau în propriile gânduri. Intuiția a fost corectă. Mi-am petrecut cei mai fertili 20 de ani de viață (între 17 și 35) orbecăind pe drumul între cenzură și castrare, exilată în spațiul privat. Ultimii doi ani de liceu au fost marcați de abolirea schismei de generație și apariția alteia noi. Mulți părinți și profesori s-au reconciliat cu generația insuportabilă, presimțind un inamic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
să se facă remarcată, dar și să-și realizeze misiunea spre care prin program năzuia (propășirea civilizați-unei în România)"5. Demersul paideic viza deci nu doar proliferarea "adevărului", cum se va vedea mai jos, ci chiar civilizarea unui popor ce orbecăia prin propriile neputințe. O miză, așadar, uriașă, pe care câțiva oameni și-o asumaseră printr-un pionierat de o generozitate rar întâlnită în istoria unei culturi. Iașul devenea astfel un punct de plecare, un "kilometru zero" de la care, printr-o
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
umbră”, trebuie făcută cu lumina protectoare. Victoria și moartea la apus repre¬zintă fațete ale aceleiași valorizări: soarele este catalizatorul și călăuza transfor¬mărilor existențiale, absența lui predispune doar la haos și nediferențiere a materiei, după cum am văzut în drumul orbecăit de Mistricean în altă variantă. Apusul soarelui este răscumpărat de prinderea/ uciderea ipostazei zoomorfe a întunericului, ceea ce deschide o nouă eră a luminilor creatoare pentru universul ordonat. Bestiarul arhetipal este unitar în cele trei specii care surprind bătălia pentru cosmos
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
avut norocul, n-a fost în stare să-și facă o clasă politică, solidă, responsabilă, care să dea tonul unei noi atitudini, să provoace o schimbare majoră în societate. De regulă, cădem toți pradă mai multor confuzii, mai multor tentații, orbecăim într-un fel. Dar, în ăștia zece ani, cine a iluminat și ce cale, ca să convingă populația că, uite dom’le, pe acolo e de mers pentru poporul român?! Cine, întreb, a reușit să ne convingă și să ne limpezească
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
dar dincolo de acest refuz nu prea e nimic limpede. Iar Puterea contează, presupun, pe sila de a vorbi la nesfârșit în deșert, așteptând ca mișcările protestatare să se blazeze. Calcul cinic, dar nu lipsit de un anumit temei. Dovadă că orbecăim ca pe nisipuri mișcătoare, din ce în ce mai obosiți, mai demoralizați, și aproape am uitat că resemnarea a fost unul din pilonii pe care s-a sprijinit dictatura. Suntem gata, s-ar zice, să ne resemnăm din nou. De ce? Simplu. Fiindcă între disperare
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
copiii erau ținuți în grădinițe de la vârsta de 3 ani până la 6 ani, când intrau în clasa I, însă, cu derogare, se putea începe clasa I și la 7 ani. Atunci, care sunt noutățile? În loc să se spună că s-a orbecăit 20 de ani, timp în care s-au făcut și propuneri pentru un învățământ obligatoriu de 9 ani și liceul cu 3 ani, ceea ce, prin anii 1991-1992, nu a fost luat în seamă, că avem o lege a învățământului din
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
e ultima ocazie să mai facă ceva excepțional. În această companie se afla când a ajuns la Balcic, într-o noapte de iulie, cu Fordul acoperit de pulbere albă. S-au întâmplat multe în noaptea aceea: au intrat în apă orbecăind, au băut șampanie, au cântat pe terasa unei case. Către ziuă, au luat o barcă și-au pornit în larg. Zogru ațipise puțin. Nu și Lili, care, la un moment dat, de liniște și toropeală, a sărit în apă, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
înțelese că necunoscând afacerea nu poate învăța în timp util și astfel nu va reuși să-și facă treaba la standardele cerute. Simțindu-se depășită de toți ceilalți, nu-și dori o poziție îndelungată de începător. Nu-i plăcea să orbecăie, să nu stăpânească întru totul ceea ce face. Pentru început, se puse la punct cu activitățile și responsabilitățile fiecărui compartiment în parte. Rapoartele și situațiile pe care le primea pentru a le înainta directorului, o ajutară să înțeleagă că munca brută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cântă, / Căci doar aici veți fi mângâiați / Și doar aici veți odihni fără durere / Așa cum doar în placenta primordială poate fi, / Așa cum doar în afara morții poți zdrobi moartea”. Trăirea intensă a sacrului nu atinge însă extazul mistic, insul rămâne înfricoșat, orbecăind, prins în magma vanităților omenești: „Încă o zi, încă un an, / Mai lasă-mă, Doamne Dumnezeule! / Acum în clipa aceasta când poemele se nasc, / Iar ochii mei sunt o rană deschisă”. În ansamblu, poezia lui Ș. se distinge prin modernismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289462_a_290791]
-
mai sus. Așa cum presupoziția științei este metafizica, presupoziția lui Adamah este Nimicul. 1.4. CUNOAȘTERE ÎNTRU VIAȚĂ ȘI FRUMUSEȚE Adevărata cunoaștere vine din simpla trăire a vieții, ca un copil, capabil să ne reînvețe inocența de a fi, după ce am orbecăit o vreme, plini de neliniști și smulși din pacea unității, prin obscuritatea nopții spirituale, în căutarea sensului. Obiectivul profund al întregului demers îl constituie intuirea unității pierdute cîndva, in illo tempore, dar care poate fi recunoscută, sau măcar intuită, dincolo de
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
egoismul nu pot decît să o distrugă. Așadar, răul e adînc și e cuibărit în sufletele noastre. Cînd va fi scos la lumină și înlocuit cu opusul său (vezi Vladimir Soloviov Îndreptățirea binelui), lucrurile se vor schimba. Pînă atunci vom orbecăi doar în cețurile financiare ale propriilor păcate și lipsei de virtute. Căci un set de virtuți autentice, pus în practică, valorează mai mult decît tot aurul magicienilor betegi ai alchimiei "noii economii". 1.3. DEZORDINI ÎN CAPITALISMUL MONDIAL Dolarul funcționa
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]