444 matches
-
de fonduri, după apariția a 7 numere, publicarea revistei a fost suspendată. Consilier și contributor ("Romanian Erotic Literature") la Encyclopedia of Erotic Literature, New York, 2006. a ales să evolueze împotriva ideilor și temelor dominante ale literaturii române contemporane. Obsesiile sale orbitează în jurul unor teme care preocupă scriitorii literaturilor occidentale, condiția umană fiind cea mai importantă dintre acestea. Sunt de remarcat similitudinile tematice din eseurile publicate sub titlul „Modernități“ și cele din romanul lui Michel Houellebecq, „Les Particules élémentaires“, ambele cărți scrise
Radu Voinescu () [Corola-website/Science/300139_a_301468]
-
precum și, dar încă nedovedit, materie întunecată invizibilă și energie întunecată. În Univers există aproximativ 200 de miliarde de galaxii. Galaxiile tipice conțin între 10 milioane (10 — galaxiile pitice) și un bilion (10 — galaxiile gigante) sau chiar mai multe stele, toate orbitând în jurul unui centru de gravitație comun. În plus față de stele singuratice și de un mediu interstelar subtil, majoritatea galaxiilor conțin un număr mare de sisteme stelare, de roiuri stelare și de tipuri variate de nebuloase. Majoritatea galaxiilor au un diametru
Galaxie () [Corola-website/Science/299071_a_300400]
-
capitol al conflictului nedeclarat dintre SUA și URSS. În luna august 1957, sovieticii au lansat cu succes prima rachetă balistică intercontinentală (ICBM) din lume, iar în luna octombrie același an au lansat primul satelit artificial al Pământului, Sputnik, capabil să orbiteze în jurul Pământului. În luna noiembrie a aceluiași an, sovieticii au lansat Sputnik II, iar, în interior, au plasat un câine, pe nume Laika, care a murit la 7 ore de la ieșirea din atmosferă. Echipa de cercetare a sovieticilor în domeniul
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
găurilor negre în univers și la concluzia că există de cinci ori mai multe găuri negre decât s-a presupus până acum. În iulie 2004 În noiembrie 2004 un grup de cercetători au descoperit o gaură neagră în galaxia noastră, orbitând la trei ani lumină de constelația Săgetătorului. În februarie 2005 SDSS J090745,0+24507, o stea gigantică părăsește Calea Lactee având o viteză de două ori mai mare decât în mod normal (aproximativ 0,0022 din viteza luminii), fapt care dovedește
Gaură neagră () [Corola-website/Science/299088_a_300417]
-
Acesta a ajuns la concluzia ca Soarele se afla la o distanță de 19 ori mai departe decât Luna și că este de circa 20 de ori mai mare decât aceasta. Din aceste rezultate a dedus ca Terra trebuie sa orbiteze in jurul Soarelui deoarece n-ar avea sens ca un obiect mare să orbiteze în jurul unuia mai mic. Explicația sa a fost respinsă de cei mai mulți filozofi greci, care priveau Pământul ca o planetă statică în jurul căreia se roteau celelate planete
Astronomia în Grecia Antică () [Corola-website/Science/299284_a_300613]
-
ori mai departe decât Luna și că este de circa 20 de ori mai mare decât aceasta. Din aceste rezultate a dedus ca Terra trebuie sa orbiteze in jurul Soarelui deoarece n-ar avea sens ca un obiect mare să orbiteze în jurul unuia mai mic. Explicația sa a fost respinsă de cei mai mulți filozofi greci, care priveau Pământul ca o planetă statică în jurul căreia se roteau celelate planete. În secolul al II-lea astronomii greci Hiparh și Ptolemeu au folosit o serie
Astronomia în Grecia Antică () [Corola-website/Science/299284_a_300613]
-
IK Pegas este candidată ca cea mai apropiată supernovă de Soare. Analizele spectroscopice asupra lui HD 209458 b, o planetă extrasolară în constelația Pegas, este prevăzută ca fiind prima evidență a apei atmosferice în afara Sistemului Solar, în timp ce și planetele ce orbitează steaua HR 8799 tot din constelația Pegas sunt primele care pot fi fotografiate direct. Constelația Pegas conține un asterism în formă de pătrat deși, una dintre stele, Delta Pegasi, sau "Sirrah", este considerată oficial că face parte din constelația Andromeda
Pegas (constelație) () [Corola-website/Science/298783_a_300112]
-
diametru și a treia după masă. are o masă de 17 ori mai mare decât cea a Pământului și puțin mai mare decât masa lui Uranus, care este de 15 ori mai greu decât Pământul, dar nu la fel de dens. Neptun orbitează în jurul Soarelui la o distanță de 30,1 unități astronomice, ceea ce înseamnă că orbita sa este de aproximativ 30 de ori mai mare decât orbita Pământului. Simbolul astronomic al lui Neptun este ♆, o variantă modificată a tridentului zeului Neptun. Neptun
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]
-
Voyager 2" în 1989 au arătat existența mai multor inele subțiri cu o structură masivă, cauza acestei structuri fiind încă neînțeleasă, dar există teorii în care se precizează că fenomenul s-ar putea datora interacțiunii gravitaționale a sateliților mici care orbitează în apropiere. Inelul cel mai exterior, Adams, conține cinci arce numite "Courage", "Liberté", "Egalité 1", "Egalité 2" și "Fraternité" (Curaj, Libertate, Egalitate și Fraternitate). Existența acestora a fost greu de explicat deoarece legile de mișcare prezic că arcele ar trebui
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]
-
sistemului solar. Aceste orbite prezintă fenomene de rezonanță orbitală cu planeta Neptun atunci când perioada orbitală a lui Neptun este o fracțiune exactă din cea a obiectului, cum ar fi 1:2, sau 3:4. În cazul în care un obiect orbitează în jurul Soarelui o dată la fiecare două orbitări ale lui Neptun, acest obiect va parcurge doar o jumătate din orbită în timp Neptun revine la poziția sa inițială. Grupul cel mai numeros de obiecte rezonante din centura Kuiper, cu peste 200
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]
-
obiect va parcurge doar o jumătate din orbită în timp Neptun revine la poziția sa inițială. Grupul cel mai numeros de obiecte rezonante din centura Kuiper, cu peste 200 de obiecte cunoscute, prezintă o rezonanță de 2:3. Aceste obiecte orbitează de două în jurul Soarelui pentru fiecare trei orbitări ale lui Neptun și sunt cunoscute ca obiecte de tip plutino (plutinoizi), deoarece cel mai mare obiect cunoscut din centura Kuiper, Pluto, se află printre ele. Deși Pluto traversează orbita lui Neptun
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]
-
sferică sub efectul propriei forțe de gravitație. Deși el este al doilea satelit ca mărime al lui Neptun, masa lui este numai 0,25% din masa lui Triton. Cei patru sateliți interiori ai lui Neptun — Naiada, Thalassa, Despina și Galatea — orbitează suficient de aproape pentru a fi în interiorul inelelor lui Neptun. Următorul satelit (ca dinstanță față de Neptun), Larissa, a fost descoperit în 1981, când a ocultat o stea. Această ocultație a fost atribuită inițial arcelor inelelor, dar când "Voyager 2" a
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]
-
oferit un puternic argument atât împotriva sistemului ptolemeic cât și a celui geoheliocentric al lui Tycho Brahe. Variația sezonieră contrazicea toate modelele planetare negeorotaționale geostatice cum ar fi cel ptolemeic geocentric pur și cel tychonic geoheliocentric prin aceea că Soarele orbitează zilnic Pământul, și deci variația trebuia să se producă zilnic, ori aceasta nu se întâmpla. Aceasta era însă explicabilă de toate sistemele georotaționale cum ar fi sistemul semi-Tychonic geo-heliocentric al lui Longomontanus, modelele geo-heliocentrice capellan și capellan extins cu un
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
Thomson a creat o tehnică de separare a tipurilor de atom prin munca sa de gaze ionizate, care ulterior a condus la descoperirea . În 1913, fizicianul Niels Bohr a propus un model în care electronii unui atom sunt presupuși a orbita în jurul nucleului, dar că pot face acest lucru numai într-o mulțime finită de orbite, și ar putea sări între aceste orbite numai în salturi discrete de energie corespunzătoare absorbției sau radiației unui foton. Această cuantificare a fost folosită pentru
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
necesar pentru a pătrunde pe orbita joasă a Pământului. Din fericire, se pot utiliza prin apropierea de planete pentru a reduce energia necesară ajungerii la Jupiter, cu costul unei durate semnificativ mai mari a drumului. Singura sondă spațială care a orbitat planeta Jupiter până în prezent este Galileo, numită după faimosul astronom italian născut în 1564. Sonda spațială a intrat cu succes pe orbita lui Jupiter pe data de 7 decembrie 1995 și a orbitat planeta timp de 7 ani efectuînd zboruri
Jupiter () [Corola-website/Science/297912_a_299241]
-
a drumului. Singura sondă spațială care a orbitat planeta Jupiter până în prezent este Galileo, numită după faimosul astronom italian născut în 1564. Sonda spațială a intrat cu succes pe orbita lui Jupiter pe data de 7 decembrie 1995 și a orbitat planeta timp de 7 ani efectuînd zboruri multiple în preajma sateliților galileeni adică Io, Europa, Ganymede și Callisto, plus în jurul satelitului Amalthea (a treia lună joviană). Sonda spațială a asistat la impactul dintre cometa Shoemaker Levy 9 și Jupiter din 1994
Jupiter () [Corola-website/Science/297912_a_299241]
-
care nu explică epuizarea fierului metalic în Lună). Aceste ipoteze nu pot, de asemenea, să explice momentul cinetic mare al sistemului Lună-Pămant. Luna are o rază medie de 1.737 km, de 4 ori mai mică decât a Pământului, și orbitează în jurul acestuia la o distanță medie de 384.403 km; pentru a ajunge pe Pământ lumina Lunii are nevoie de ceva mai mult decât o secundă. Viteza medie pe orbită este de 3.700 km/h. Atracția gravitațională la suprafața
Luna () [Corola-website/Science/296517_a_297846]
-
O planetă este un corp ceresc de masă considerabilă care orbitează în jurul unei stele și care nu produce energie prin fuziune nucleară. Din această cauză, planetele sunt mult mai reci decât stelele, și nu au și nu emit lumină proprie, ci doar pot reflecta lumina stelelor. În principiu, planetele ar putea
Planetă () [Corola-website/Science/296529_a_297858]
-
a chimiei. Este o grupare a materiei care constă într-un miez dens numit "nucleu atomic", înconjurat de un spațiu numit "nor electronic". Nucleul este alcătuit din particule încărcate pozitiv numite protoni și neutroni (împreună sunt numiți nucleoni), în jurul căruia orbitează particulele încărcate negativ din norul electronic (electronii). Într-un atom neutru, electronii încarcați negativ echilibrează numărul încărcăturii pozitive ale protonilor. Nucleul este dens, masa acestuia fiind de 1836 de ori mai mare decât a electronului, cu toate ca rază atomului este de
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
fi obligat de acțiunea ondulatorie, să se dezmembreze în bule. Din moment ce nu se observa niciunul din cele două fenomene, Maxwell a concluzionat că inelele trebuie să fie compuse din numeroase particule mici pe care le-a numit „brick-bats” („șrapnele”), fiecare orbitând planeta Saturn independent. Maxwell a primit Premiul Adams de 130 de lire în 1859 pentru eseul său "Despre stabilitatea mișcării inelelelor lui Saturn"; a fost singurul participant care a făcut suficiente progrese pentru a propune o lucrare. Lucrarea lui era
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
a rezolvat stele în regiunea centrală a galaxiei. În 1953, studiul obiectului astronomic M31 de către Edwin Hubble și Allan Sandage a pus în evidență o nouă clasă de stele variabile, variabilele luminoase albastre (sau LBV). Vreo douăzeci de galaxii pitice orbitează în jurul Galaxiei Andromeda. Cea mai masivă dintre acestea este Galaxia Triunghiului, o galaxie spirală bine desenată, ușor de recunoscut, dar și M110 / NGC 205 este foarte cunoscută, fiind foarte vizibilă pe clișeele de ansamblu ale Galaxiei Andromeda ca o mică
Andromeda (galaxie) () [Corola-website/Science/308072_a_309401]
-
dezintegrare atomul pierde și o parte din masă. Termenul de radioactivitate a fost folosit pentru prima dată de Marie Curie. Pentru a se înțelege fenomenul de radioactivitate trebuie pornit de la structura atomului, care are în centru un nucleu în jurul căruia orbitează electronii. Nucleul este format din particule încărcate pozitiv protoni și particule neutre neutroni, denumite generic nucleoni. Toți atomii unui element chimic au același număr de protoni, dar pot avea numere diferite de neutroni. În funcție de numărul de nucleoni elementul chimic are
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
relativ scăzută de energie a stelei sugerează că Proxima Centauri va mai fi o stea de secvență-principală pentru următorii patru trilioane de ani, adică de vreo 300 de ori vârsta actuală a Universului. Căutările pentru eventuale alte corpuri ce ar orbita în jurul acestei stele nu au avut rezultate, excluzând astfel prezența unor pitice negre sau a unor planete supermasive. Studiile de precizie ale vitezei radiale au exclus, de asemenea, existența în „zona vieții” a acestei stele a unor planete mai mari
Proxima Centauri () [Corola-website/Science/307559_a_308888]
-
decât Pământul. Detectarea obiectelor mai mici va necesita folosirea unor instrumente și metode noi, ca de exemplu propusul "James Webb Space Telescope". Deoarece Proxima Centauri este o stea variabilă și o pitică roșie, este încă incert dacă o planetă ce orbitează în jurul acestei stele poate găzdui forme de viață, fie ele indigene sau colonii. Cu toate acestea, datorită apropierii stelei față de Pământ, Proxima Centauri a fost propusă ca destinație pentru viitoare călătorii interstelare. În 1915, Robert Innes, director al "Union Observatory
Proxima Centauri () [Corola-website/Science/307559_a_308888]
-
de John Young (un veteran al programelor Gemini și Apollo) și pilotat de Robert Crippen, care nu a mai fost în spațiu până atunci. STS-1 s-a lansat pe 12 aprilie 1981 și s-a întors pe 14 aprilie 1981, orbitând planetă de 36 ori. "Columbia" a mai zburat trei misiuni pentru a testa caracteristicile și performanțele sale. Prima misiune operațională, cu un echipaj format din patru astronauți, a fost STS-5, care a fost lansată pe 11 noiembrie 1982. De la acest
Naveta spațială Columbia () [Corola-website/Science/307595_a_308924]