1,646 matches
-
roage unul de altul". Un caz particular al acestui peisaj convulsionat e oferit de punerea în chestiune a limbajului. O dată cu ființa scindată, fragmentată, "elocvența de altădată" suferă și ea, căci "în adîncuri totul a fost mîncat, / toate sensurile, în clarități orbitoare", iar regenerarea expresiei apare exclusiv în reveria fabuloasă a mumelor goethean-blagiene, a "marilor femele", care, "în lenevii", "în alcooluri", visează limbajul. Pînă la restabilirea acestuia, bardului nu-i rămîne decît nonverbalitatea, sacra nonverbalitate: "stai în mut, în limbajul ce absoarbe
O acuitate dureroasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8553_a_9878]
-
Iar, de aici, la un reviriment al amintirilor din copilăria comunistă - Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii (filmul lui Cătălin Mitulescu) devenind un model generic. Să mai dau alte nume? Numai. Că le știți. Până și Cărtărescu și-a contaminat Orbitor-ul cu puțin comunism. Detașarea, inserțiile de realități apăsătoare, de cele mai multe ori construite cu naivitate elaborată, critica pusă pe notele lamentabilului, mai cu seamă victimizarea în exces s-au constituit în principale ingrediente ale abordării comunismului, atât în literatură, cât
Tema comunismului by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/8413_a_9738]
-
lansează provocarea unor concluzii parțiale privind o listă similară, cu adevărat contemporană, alcătuită integral din romane apărute după 1990. Femeia în roșu (Adriana Babeți, Mircea Mihăieș, Mircea Nedelciu), Coaja lucrurilor sau Dansând cu Jupuita (Adrian Oțoiu), Pupa Russa (Gheorghe Crăciun), Orbitor (Mircea Cărtărescu), Exuvii (Simona Popescu) și Fric (Ștefan Agopian) candidează tacit, cu drepturi egale, la un număr neprecizat de poziții canonice. Verdictele, în această perioadă tulbure ca și în aceea aparent mai cristalină dintre războaie, sunt, uneori, contrariante. Inserate, însă
Încurcate sunt căile verdictului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7781_a_9106]
-
formele lor optime de concretizare în imagine. Narcis a părăsit oglinda lui statică, a ieșit din imobilitatea mortificatoare și s-a transformat într-o conștiință activă a lumii însăși. Contemplîndu-și chipul, el și-a descoperit, rînd pe rînd, abisurile și orbitoarea strălucire a cerului său interior. Dragostea pentru sine a rămas, uimirea în fața propriei existențe este și ea neștirbită, dar aspirația de a-și înălța frumusețea pînă la aceea a Creatorului însuși îl mîntuie acum de căderea în vegetal și de
Imaginea, între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7983_a_9308]
-
scriitori din Europa", cum este prezentat Mircea Cărtărescu în El Dia, își promovează cartea " Nostalgia" în Spania. Ne apropiem de un nou Ev Mediu, de data aceasta mediatic, în care cultură se va produce din nou în mănăstiri", spune autorul Orbitor citat de rtv.net Cărtărescu se supără des pe România, de unde și declarația pe care a făcut-o scriitorul: "Să trăiești în România e ca si cum ai înota în acid sulfuric". El povestește despre copilăria să, cărțile pe care le citea
Cărtărescu: Să trăieşti în România e ca şi cum ai înota în acid sulfuric! by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/80010_a_81335]
-
bine unui scriitor. Apoi le-am dăruit celor prezenți. A fost un mic performance, care a ieșit destul de bine, zic eu. - 2008. 40 de ani de România literară și apariția Istoriei critice a lui Nicolae Manolescu. Un an după încheierea Orbitorului, în plină campanie de promovare a scriitorilor români. Pare o conjunctură perfectă. Ce aștepți să ți se întâmple ca autor? - Nu știu dacă astea sunt reperele pentru o conjunctură perfectă. Există însă o deschidere spre literatura română, există și o
"Oamenii fericiți și normali nu scriu, trîiesc pur și simplu" by Doina Ioanid () [Corola-journal/Journalistic/8121_a_9446]
-
cincisprezece ani în literatura română ar arunca o cu totul altă lumină asupra erotismului cotropitor al acestei bijuterii. Liric - la modul în care e și creatorul de viziuni trans- și intraplanetare Thomas Pynchon - e Mircea Cărtărescu și în marea trilogie Orbitor. Deși schema narativă și matricea stilistică se schimbă de la volum la volum, există pretutindeni un lirism expiator, un tremolo de fundal ce ține laolaltă, asemeni unei monturi, pietrele prețioase ale unor scene amprentate de visceral. Într-o cultură a efemerului
Ce-ați zice de-un fan-club Cărtărescu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7055_a_8380]
-
plictis al unei culturi blestemată să nu-și depășească, mental, complexele, a făcut ca partea a treia a ciclului să fie tratată mai degrabă cu ridicări plictisite din sprânceană, decât cu ovațiile pe care le-ar fi meritat din plin. Orbitor. Aripa dreaptă relevă tocmai voința de întemeiere, gigantismul viziunii scriitorului. La un capăt (Aripa stângă), romanul e o cosmogonie, la celălalt (Aripa dreaptă) o distopie. Sfârșitul lumii, întrupat simbolic în anul 1989, nu e doar finalul unui drum, ci resorbirea
Ce-ați zice de-un fan-club Cărtărescu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7055_a_8380]
-
e însă felul în care ele se coagulează. Asemeni pulberii stelare, paginile lui Cărtărescu oferă dubla viziune factual-imaginară a lumii în care ne-am trezit proiectați. Ca în el aleph-ul borgesian, trecutul și prezentul, viitorul și virtualul alcătuiesc substanța acelei orbitoare eternități spre care tinde, de fapt, orice act de creație, dar și orice act al distrugerii creației: În miezul nostru suntem nemuritori, pentru că ne-am întâmplat o clipă pe lume. Vom exista veșnic pentru că, o clipă, am existat. Carnea noastră
Ce-ați zice de-un fan-club Cărtărescu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7055_a_8380]
-
să sfârșească într-o carte. "Conștiință și lumină", așa cum o vedem în rândurile finale, pesonajele iluzorii ale cărții dispar altfel decât universul care le-a generat, într-o explozie autoextinctivă. Ele se aneantizează făcând implozie, adică asigurându-și energia etern orbitoare și etern generatoare a luminii cuprinsă de flăcări. Îmi place Cărtărescu și pentru capacitatea unică de a reinventa romantismul. Nu luați în seamă limbajul adeseori tehnologic, de ultimă oră, desprins din goana internetului. Urmăriți altitudinea intelectuală, pathosul, forța întemeietoare a
Ce-ați zice de-un fan-club Cărtărescu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7055_a_8380]
-
botezul în apele Iordanului de către Ioan Botezătorul a reprezentat pentru Iisus ocazia unei viziuni mistice: deschiderea cerurilor, coborârea Sfântului Duh, glasul ceresc proclamând demnitatea de Fiu (Marcu 1, 9-11). Pe drumul Damascului, Pavel e împresurat de un cerc de lumină orbitoare și interpelat de o voce celestă: „Saule, Saule, de ce mă prigonești?” (Faptele Apostolilor 9, 3-9). Așadar, amândoi au fost mistici. Și unul, și celălalt, au dus o viață itinerantă, înconjurați de discipoli, trăind din primirea care li se făcea. Urmând
Cine a fondat creştinismul? Hristos sau Pavel? () [Corola-journal/Journalistic/70795_a_72120]
-
sus!... și celelalte însușiri ale corpului omenesc, virtuțile simple care formează un Om și la care aspiră Omul... * Nu individul a fost proslăvit la această Olimpiadă, ci massele de indivizi, tratate politic, organizate politic. A fost un Circ cu lumini orbitoare, cu acrobați și acrobații pe sârmele invizibile, cu chipuri fosforescente de mascați care nici nu păreau a gândi... Olimpiada "galbenă"?... Olimpiada 2008?... Comunismul gata să ridice, prin capitalismul, pe care voia să-l dărâme și care printr-o fractură ideologică
Ecouri la Olimpiadă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8075_a_9400]
-
Mai abitir decât cele care l-au precedat - și care treceau ușor drept colecții dedicate actualității culturale - aceste Idei cu zimți pun în valoare tocmai patina dindărătul oricărei noutăți. Vi se pare că dezbaterea necruțătoare din jurul ultimei părți a romanului Orbitor mai are, în clipa aceasta, prospețime? Un singur an a trecut, dar a fost suficient pentru a stinge, în favoarea lui Mircea Cărtărescu, toate aparentele conflicte iscate, pe atunci, în presă. Ne gândim, cu mai mare tenacitate, la ofertele editoriale viitoare
Luna de miere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8090_a_9415]
-
Constanda Alexandra Scriitorul român Mircea Cărtărescu se numără, pentru a doua oară consecutiv, printre favoriții la Premiul Nobel pentru Literatură la casa de pariuri britanică Ladbrokes. Autorul volumelor "De ce iubim femeile?", trilogia "Orbitor", "Nostalgia" și "Zen. Jurnal 2004-2010" are o cotă de 25/1 la câștigarea Premiului Nobel literar în 2012. Scriitorul este situat pe locul 23 în preferințele pariorilor, conform agenției britanice Ladbrokes, companie fondată în 1886 și lider pe piața de
Mircea Cărtărescu, favorit la Premiul Nobel pentru Literatură by Constanda Alexandra () [Corola-journal/Journalistic/81058_a_82383]
-
Mediterana era liniștită, după două nopți de furtună. Își îndreptă spatele. Litania rugăciunii se stinse, ca ecoul unui pahar, atins în cădere. Auzi numai vântul pentru o clipă și, dintr-o dată, soarele se înălță cu un cap pe deasupra mării, strălucind orbitor și țesând o rețea pe deasupra apei. Era clipa ce-o așteptase, ca în toate zilele africane, deși era sfârșit de septembrie și se făcea tot mai frig. Ziua se micșorase, nopțile păreau tot mai lungi, bântuite de spirite, noaptea îi
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
circulație internațională, cuprinde numai douăzeci de titluri. Juriul compus din Dan. C. Mihăilescu, Al. Cistelecan, Mircea Martin, Livius Ciocârlie, Marius Chivu, Daniel Cristea Enache și Luminița Marcu a dat câștig de cauză unor cărți precum „Dimineața pierdută“ de Gabriela Adameșteanu, „Orbitor I, II“ de Cărtărescu, „Jurnalul fericirii“ de Steinhardt, „Pitoresc și melancolie“ de Andrei Pleșu, „Șase maladii ale spiritului contemporan“ de Noica. SIMONA POPOVICI Timișul în lumea largă l Turneele ansamblului folcloric al C.C.M. Timișoara Un colectiv al Ansamblului folcloric „Timișul
Agenda2006-33-06-01-cultura invaamant () [Corola-journal/Journalistic/285115_a_286444]
-
de limba română ajutânduse de o carte românească: Baltagul lui Mihail Sadoveanu. Descifrează romanul cuvânt cu cuvânt, ținând la îndemână un dicționar. Astăzi, le dezvăluie studenților vienezi România, așa cum este ea reflectată în cărțile ce intră în bibliografia cursurilor sale: Orbitor (Mircea Cărtărescu), Nașterea dorințelor lichide (Ruxandra Cesereanu), Cruciada copiilor (Florina Ilis), Întoarcerea huliganului (Norman Manea), Fals tratat de zvonuri și mistere (Dan Lungu), Atemschaukel/ Leagănul respirației (Herta Müller). Dar și Capcanele istoriei (Lucian Boia); O scurtă istorie a românilor, povestită
Români la Universitatea din Viena: Michael Metzeltin, Petrea Lindenbauer și Mădălina Diaconu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/3906_a_5231]
-
are brațele retezate ca Venus din Milo, luna își încîlcește părul și brațele în crengile arborilor, morții țin pămîntul în brațe ca pe-o femeie iubită, moartea trece prin ființă ca un pieptene prin părul unei prințese etc. Senzualitatea toridă, orbitoare, nu izbutește nici ea a suprima torpoarea dezabuzării (Oaspeții unui arbore). Pe solul aspru al neîmplinirii, imaginea paradiziacă răsare ca un contrast frapant (Flori sălbatice). Scriind astfel, Ion Cristofor face impresia unui copil rătăcit într-o pădure întunecoasă, un copil
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4270_a_5595]
-
Cosmin Ciotloș Mircea Cărtărescu, Ochiul căprui al dragostei noastre București, Editura Humanitas, 206 p. În afară de Faruri, vitrine, fotografii, de Poeme de amor, de Totul, de Levantul, de Dragostea, de Nimic, în afară de Nostalgia, de Travesti, de cele trei volume din Orbitor, Mircea Cărtărescu a mai publicat, în deceniul din urmă, și Pururi tânăr, înfășurat în pixeli, și De ce iubim femeile, și Baroane, și Frumoasele străine. Așa arată schema tendențioasă (și, bineînțeles, incompletă) a evoluției recente a acestui scriitor. Fiindcă prima jumătate
Jocuri, vitrine, strategii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4469_a_5794]
-
Homer, al lui Dante, al lui Cervantes, ca și al multor mii de anonimi: al marilor și micilor artiști din toate timpurile, care nu și-au transformat masa de lucru în tarabă de zaraf.” Sunt cuvinte care preced finalizarea trilogiei Orbitor. Pe care, apropo de continuumul textual, o regăsim, sub formă de trailer, în chiar povestirea care dă titlul întregului volum. Ochiul căprui al dragostei noastre este, în logica acestei bucăți similimemorialistice, străbătute de parfumul aspru al ficțiunii, rezultatul unei adorabile
Jocuri, vitrine, strategii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4469_a_5794]
-
puștii/ soldatului// E fără suflare/ sau doar ațipit// Grijuliu/ Dumnezeu deșurubează stelele// Încă un ceas/ încă un mileniu/ încă un asfințit” (Un fluture). O fantezie exaltată are rolul unui contrapunct al resignării, menit de fapt a o potența. Senzualitatea toridă, orbitoare ajunge în cumpănă cu torpoarea dezabuzării: „În fiecare noapte te îmbrățișa frumoasa necunoscută/ inima ei era un cuibar de porumbei// O, șoaptele ei ce mă transpuneau în al nouălea cer/ și mugurii sînilor ce luau foc/ în palmele mele” (Oaspeții
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
tot fil mul vieții. Aștept sfâr șitul. Vreau să dau ochii cu cea mai mare târfă, moartea. Încă respir, deși plămânii nu știu cât vor mai face față. La un moment dat, ca de nicăieri, răsare o lună plină. Razele ei sunt orbitoare. De parcă luna a luat locul soarelui. Și parcă e roșie. Și parcă picură ceva din ea. Sigur am halucinații. Din lună picu ră sânge, iar cerul devine oglin dă. Îmi privesc ochii în oglindă. Parcă niciodată ochii mei n au
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
plaja de lungă. Închidea ochii când spunea asta și vedea fuga cerbului și fuga valurilor pe linia orizontului, pescărușii țipând, și-n povârnișul adâncurilor cuibarul de foc al soarelui, ca un cap de cerb, înaintând și rispindu-se fragmentat în unde orbitoare spre picioarele ei. La urma urmelor, e singura mea bucurie. Îmi alungă urâtul, șoptea deschizând larg ochii. De ce mă privești așa? Cum te privesc? Nu știu cum. Mereu mă privești așa. Parcă mă împungi. Ți se pare. Bine, fie cum zici mata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
fierăstrău electric îi despica țeasta. Cu fața-n jos, zdrelit până la sânge, buimăcit, se simți apucat de mâini și de picioare, ca un buștean, și aruncat într-o prăpastie neagră, sfărâmicioasă, cu pietre multe, o avalanșă, explodând într-o lumină orbitoare, care se prăvăliră peste el. Undeva, departe, parcă pe alt tărâm, cântau cocoșii de ziuă. CAPITOLUL 5 Bătrâna se trezi gemând, cu oasele grele. Toată oboseala lumii se cuibărise în oasele și-n mușchii ei. Afară mijeau zorile. Se săltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mâini și picioare pâlpâind uriașe. Nu deslușea clar petele întunecate desfăcute din celelalte vălmășaguri, înnodate, săltând în jurul vagoanelor, dar știa ce erau înainte de-a le auzi vocile și-și dădu seama și ce greu îi va veni. Reflectorul izbucni orbitor. Mătură acoperișul atelierelor; scăzu, ezită buimac, apoi se lăsă în jos, scormonitor ca un cuibar de foc; lumina rece îți reteza orice mișcare; cădea sub roți, înfiorând traversele și liniile, strălucind de încordare, dezvăluind, rând pe rând și fragmentar, mădularele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]