394 matches
-
în particular pianul cu Maria Fotino și compoziția cu Marțian Negrea, după care a urmat cursurile Conservatorului din București. A fost asistent (1962-68), lector (1968-73), conferențiar (1973-85) și profesor (din 1993) la Universitatea Națională de Muzică București și a predat orchestrație și compoziție. A avut ca studenți, printre alții, pe Liana Alexandra, Maia Ciobanu, Horia Rațiu, Șerban Nichifor, Gabriel Vlădescu, Carmen Stoianov, Petru Stoianov, Adrian Borza, George Draga, Smaranda Oțeanu-Bunea, Fred Popovici și Violeta Dinescu. A predat ca profesor asociat la
Aurel Stroe () [Corola-website/Science/314250_a_315579]
-
o colecție de piese (compoziții). În funcție de context, albumul poate fi conceput fie ca o partitură, fie ca reuniunea unor înregistrări sonore. Până la momentul răspândirii discurilor de vinil de format mare (LP), termenul desemna exclusiv o partitură cuprinzând piese cu o orchestrație sumară (muzică de cameră, reducții pentru pian sau două piane - uneori cu voce, sau doar partitura vocii în dreptul căreia sunt notate cifrajele armoniei - pe modelul de "fake book"). Lucrările muzicale pentru o orchestră de mari proporții sunt, de regulă, prezentate
Album (muzică) () [Corola-website/Science/311371_a_312700]
-
în dreptul căreia sunt notate cifrajele armoniei - pe modelul de "fake book"). Lucrările muzicale pentru o orchestră de mari proporții sunt, de regulă, prezentate în partituri izolate; există și cazul în care un album poate conține fragmente, selecțiuni din lucrări cu orchestrații ample. Criteriile după care se realizează un album sunt diverse, piesele putând fi creații ale unui autor unic sau provenind de la mai mulți compozitori. Există albume pregătite ca atare de către compozitorii lor (îndeosebi albume de piese pentru pian solo), în vreme ce
Album (muzică) () [Corola-website/Science/311371_a_312700]
-
turneul SUA 1981, Jarash 1983, turneul SUA 1987, Baalbek 1998, Las Vegas 1999, Beiteddine 2000 și Dubai 2001. Musical-urile trio-ului Rahbani, Fairuz, Assi și Mansour, au combinat povestea, versurile și dialogul, compoziția muzicală variind de la folclor libanez la orchestrație și cântece clasice, occidentalizate sau orientale, la care se adăugau vocea și actoria lui Fairuz. A jucat rolurile principale alături de cântăreții/actorii Nasri Shamseddine, Wadih El Safi, Antoine Kerbaje, Elie Shouayri (Chouayri), Hoda (sora mai mică a lui Fairuz), William
Fairuz () [Corola-website/Science/336130_a_337459]
-
chipul unei sonate grandioase pentru două piane. La începutul lui iulie 1854 ea a început să se transforme într-o simfonie în patru părți.Brahms a cerut un sfat bunului său prieten, Julius Otto Grimm. Brahms obișnuia să-și arate orchestrațiile lui Grimm, care, cu educația sa muzicală conservatoare, era mai doct în domeniul orchestrației. După ce a făcut câteva schimbări în spiritul sugestiilor lui Grimm, Brahms a trimis prima parte orchestrata spre studiul lui Joachim. Ea i-a plăcut lui Joachim
Concertul pentru pian nr.1 (Brahms) () [Corola-website/Science/336377_a_337706]
-
început să se transforme într-o simfonie în patru părți.Brahms a cerut un sfat bunului său prieten, Julius Otto Grimm. Brahms obișnuia să-și arate orchestrațiile lui Grimm, care, cu educația sa muzicală conservatoare, era mai doct în domeniul orchestrației. După ce a făcut câteva schimbări în spiritul sugestiilor lui Grimm, Brahms a trimis prima parte orchestrata spre studiul lui Joachim. Ea i-a plăcut lui Joachim. Atunci Brahms i-a scris lui Joachim la 12 septembrie 1854: Că de obicei
Concertul pentru pian nr.1 (Brahms) () [Corola-website/Science/336377_a_337706]
-
Că de obicei, tu îmi vezi partea de simfonie printr- prizmă roza. Eu vreau serios să o schimb și să o îmbunătățesc. Încă mai lăsa multe de dorit în compoziție, si eu încă nu mă pricep așa de bine la orchestrația așa cum este ea în această parte, deoarece ce e mai bun în ea o datorez lui Grimm. Până în ianuarie 1855 Brahms a mai compus și mișcările a doua și a treia pentru pian.. Până la urmă s-a decis în anii
Concertul pentru pian nr.1 (Brahms) () [Corola-website/Science/336377_a_337706]
-
ianuarie 1855 Brahms a mai compus și mișcările a doua și a treia pentru pian.. Până la urmă s-a decis în anii 1855-1856 să schimbe lucrarea într-un concert pentru pian, instrumentul sau preferat, consultandu-și, în continuare, prietenii, cu privire la orchestrație. Avins menționează că în toate numeroasele volume de corespondență a lui Brahms, aproape nimic nu se apropie de scrisorile schimbate de Joachim și Brahms în legătură cu concertul pentru pian nr.1 (și ele sunt peste douăzeci)... răspunsurile lui Joachim, lungi, detaliate
Concertul pentru pian nr.1 (Brahms) () [Corola-website/Science/336377_a_337706]
-
studii la București cu Alfonso Castaldi și Dimitrie Cuclin, urmează perioada studiilor la Conservatorul din Leipzig (1920 - 1923) și apoi la Schola Cantorum din Paris (1923-1926), unde este discipolul lui Vincent d'Indy (compoziție, dirijat) și al lui Maurice Ravel (orchestrație). Se afirmă în 1926 prin obținerea Premiului I la Concursul național de compoziție "George Enescu" (instituit în 1913) cu lucrarea "Cvartet de coarde în fa major" și se lansează în programele de concert ale Filarmonicii cu "Două dansuri pentru suflători
Theodor Rogalski () [Corola-website/Science/311704_a_313033]
-
unei orchestre de prestigiu recunoscut unanim - astăzi cu titulatura Orchestra Națională a Radiodifuziunii Române. Bagheta de prim-dirijor i-a fost oferită și la Filarmonica "George Enescu" (1950-1954), în acești ultimi ani ai vieții deținănd și postul de profesor de orchestrație la Conservatorul din București. Dacă lista creațiilor sale este redusă (muzică de cameră pentru pian, pian și vioară, pian și voce, "Trei piese pentru violoncel, Două capricii, Trei cântece pe versuri populare pentru soprană și orchestră, Trei balade românești pentru
Theodor Rogalski () [Corola-website/Science/311704_a_313033]
-
albumului "Enter" a avut loc la data de 7 aprilie 1997, fiind precedată de publicarea primului disc single al formației, intitulat „Restless”. Albumul a stârnit aprecierile criticilor de specialitate, care remarcau vocea „catifelată” a lui Sharon den Adel, dar și orchestrațiile specifice muzicii metal, influențată de stilurile gotic și simfonic. Recenzorii au aclamat dialogul vocal dintre Robert Westerholt (voce agresivă) și Sharon den Adel (soprană), „care te duc cu gândul la Theatre of Tragedy sau Orphanage, dar clapele și orchestrațiile ample
Within Temptation () [Corola-website/Science/307912_a_309241]
-
și orchestrațiile specifice muzicii metal, influențată de stilurile gotic și simfonic. Recenzorii au aclamat dialogul vocal dintre Robert Westerholt (voce agresivă) și Sharon den Adel (soprană), „care te duc cu gândul la Theatre of Tragedy sau Orphanage, dar clapele și orchestrațiile ample conferă pieselor o tentă simfonică.” În prima parte a anului 2007 grupul concerta adesea împreună cu formația Orphanage, iar popularitatea lor creștea simțitor în Olanda. La data de 17 mai 1997 ansamblul Within Temptation era invitat să concerteze pe scena
Within Temptation () [Corola-website/Science/307912_a_309241]
-
asemenea, în timp ce unii recenzori apreciau complexitatea compozițională și riff-urile puternice de chitară, alții complimentau dialogul vocal dintre Robert Westerholt (voce agresivă) și Sharon den Adel (soprană), „care te duce cu gândul la Theatre of Tragedy sau Orphanage, dar clapele și orchestrațiile ample conferă pieselor o tentă simfonică.” Criticul Jorn van Schaïk concluziona analiza asupra materialului "Enter" astfel - „Per total, ca și album de debut, acest disc demonstrează imensul potențial al formației”. EP-ul "The Dance" (1998) a fost numit „un pas
Within Temptation () [Corola-website/Science/307912_a_309241]
-
Academii" ("Accademia Aldina" sau "Aldi Neacademia"), în jurul căreia s-au grupat Alberto Pio, cardinalul Pietro Bembo și alte personalități ale vieții culturale. În muzică, în perioada târzie a Renașterii, apare un grup de compozitori care dezvoltă stilul policoral și arta orchestrației, ca Andrea și Giovanni Gabrieli. Veneția este în secolele al XV-lea și al XVI-lea un oraș bogat și puternic, capitală a teritoriilor și insulelor subordonate ei, ajunsă în timpul a 34 de ani de conducere a dogelui Francesco Foscari
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]
-
compuse la Veneția în perioada cuprinsă aproximativ între anii 1550 și 1610. Compozițiile policorale de la sfârșitul secolului al XVI-lea reprezintă unul din cele mai importante evenimente muzicale din Europa acelor timpuri. Inovațiile antifonale introduse de școala venețiană în arta orchestrației, în care un grup de instrumente execută teme opuse alternând cu pasaje executate împreună (""tutti""), prevestesc deja stilul baroc. Primul compozitor care folosește aceste procedee este Adrian Willaert (1490-1562), care devine "maestro di capella" la bazilica "San Marco" în 1527
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]
-
potențată și de melopeea cornului englez, care sugerează o anumită atmosferă pastorală, reminiscență a ambianței sonore receptate în arealul natal, dar și de secvențele melodice preluate din practica ansamblurilor lăutărești țigănești. Structurile sonore, asemănătoare, pe alocuri (prin atmosferă, ritm și orchestrație), cu cele bartókiene (Dansuri populare românești, Concert pentru orchestră, pantomima Mandarinul miraculos) și cele enesciene din Rapsodia I, poartă însemnele unor curajoase abordări armonice, cu pregnante colorații modale, și ale unei debordante, explozive succesiuni ritmice și dinamice. După câteva repetiții
Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_481]
-
care a continuat pentru restul vieții sale. Rolul lui Douglas era acela de asistent muzical și secretar; printre sarcinile sale se număra realizarea unor copii lizibile a partiturilor lui Vaughan Williams. În acest proces, Douglas a remarcat numeroase probleme de orchestrație care trebuiau rezolvate, descrifra scrisul lui Vaughan Williams adesea ilizibil și făcea numeroase sugestii de îmbunătățire, majoritatea fiind acceptate. Douglas a fost descris ca fiind "cel mai important martor în viață al tehnicii de muzician al lui Vaughan Williams". Înainte de
Ralph Vaughan Williams () [Corola-website/Science/330247_a_331576]
-
voci se aud: B și C conțin doar vocea Stelei Enache, în B apare numai Bogardo, în B ei cântă succesiv, iar în C cântă împreună. Ambele voci se aud și în coda. Cu excepția introducerii, toate secțiunile cântecului conțin o orchestrație bogată, creată în totalitate din timbre electronice (sintetizate). Structura armonică a cântecului este tonală. Strofele sunt în tonalitatea siformula 1 major, iar refrenele - în miformula 1 major (însă ultimele două apar „transpuse” cu un ton mai sus, în fa major; coda rămâne
Ani de liceu () [Corola-website/Science/318068_a_319397]
-
ambasador. În luna iulie atinge pragul de 100000 de like-uri pe pagina oficială de Facebook și face cadou fanilor din online piesa Unde-s mulți puterea crește. Este pentru prima dată când Andrei apare și în calitate de compozitor, nu doar textier, orchestrația fiind realizată de Viky Red. În a doua jumătate a anului 2013 Andrei arată și o altă latura a sa, cea de blogger/videoblogger, scriind sau vorbind despre diverse lucruri care i se întâmplă sau care îi atrag atenția în
Andrei Leonte () [Corola-website/Science/328436_a_329765]
-
origini, la sursele primare ale acestei muzici, dar și o tendință dictată de rațiuni socio- politice. În special în a doua jumătate a sec. XX, se face simțită influența muzicii clasice occidentale, prin introducerea armoniei, a tehnicilor de compoziție și orchestrație specifice școlii europene de compoziție. În paralel, jazz-ul este tot mai mult adoptat și practicat de către muzicienii nord-africani, datorită libertăților pe care le oferă în domeniul improvizației. Apare chiar un nou gen, jazz-ul oriental, născut din metisajul
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
a lui Constantin Silveștri. În anii care au urmat Constantin Silveștri abordează în permanență lucrările prietenului sau Paul. Astfel la 10/11 Ianuarie 1953 au fost prezentate la Ateneu în primă audiție sub baghetă lui Constantin Silveștri 4 Fabule în orchestrația lui Paul Constantinescu. Despre manuscrisul acestei orchestrații, trebuie sa precizam faptul că s-a pierdut. În Biblioteca Societății Române de Radio există o altă orchestrație, semnată de Mihai Moldovan. Până în prezent manuscrisul contantinescian nu a fost dat la iveală. La
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ?i GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ?i MUZICALE by Sanda H?rlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]
-
au urmat Constantin Silveștri abordează în permanență lucrările prietenului sau Paul. Astfel la 10/11 Ianuarie 1953 au fost prezentate la Ateneu în primă audiție sub baghetă lui Constantin Silveștri 4 Fabule în orchestrația lui Paul Constantinescu. Despre manuscrisul acestei orchestrații, trebuie sa precizam faptul că s-a pierdut. În Biblioteca Societății Române de Radio există o altă orchestrație, semnată de Mihai Moldovan. Până în prezent manuscrisul contantinescian nu a fost dat la iveală. La 15/16 mai 1953 Valentin Gheorghiu interpreta
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ?i GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ?i MUZICALE by Sanda H?rlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]
-
fost prezentate la Ateneu în primă audiție sub baghetă lui Constantin Silveștri 4 Fabule în orchestrația lui Paul Constantinescu. Despre manuscrisul acestei orchestrații, trebuie sa precizam faptul că s-a pierdut. În Biblioteca Societății Române de Radio există o altă orchestrație, semnată de Mihai Moldovan. Până în prezent manuscrisul contantinescian nu a fost dat la iveală. La 15/16 mai 1953 Valentin Gheorghiu interpreta în primă audiție, alături de Orchestră Filarmonicii, Concertul pentru pian și orchestră compus în cursul anului 1952. Dirijorul era
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ?i GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ?i MUZICALE by Sanda H?rlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]
-
lui Radu Aldulescu. Concertul mai prevedea Trei nocturne de Cl. Debussy, scena finală din opera Amurgul zeilor de R. Wagner și Poemul extazului de A. Skriabin. Simfonia scrisă de Paul Constantinescu în anul 1944 a fost refăcuta, mai ales în privința orchestrației, în anul 1956 (28 martie). În noua să formă, având părțile Adagio, Adagio, Allegro vivo poco sostenuto, Andante sostenuto, a fost prezentată la 25 aprilie 1957, la Atenul Român de către Orchestră Radio tot sub baghetă lui Constantin Silveștri. După ce conduce
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ?i GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ?i MUZICALE by Sanda H?rlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]
-
a obținut doctoratul în muzicologie ("SUMMA CUM LAUDE") la UNMB, cu teza "Componistica muzicală - un inefabil demers între fantezie și rigoare aritmetică și geometrica". Începând din 1971 a predat la Universitatea Națională de Muzică din București la clasa de compoziție, orchestrație și forme muzicale. A început cariera didactica pe post de asistență universitară, în perioada 1971-1990, parcurgând ulterior toate treptele didactice: lector (1990-1993), conferențiar (1993-1997) și profesor universitar (din 1997). Întreaga ei creație componistica a fost publicată de editură franceză on-line
Liana Alexandra () [Corola-website/Science/308764_a_310093]