634 matches
-
este aclamat în epocă pentru mobilitate și neprevăzut. Structura primei părți este amplificată, conținând o dezvoltare mult mai consistentă, o repriză diferențiată de expoziție, în timp ce coda devine o secțiune de sine stătătoare ce conține epilogul discursului muzical. Beethoven mărește aparatul orchestral, în special în direcția instrumentelor de suflat, care în plus împart poziția „melodică” cu familia coardelor. Simfonia a III-a, „Eroica” (1803), ce reprezintă „debutul marilor epoci creatoare” (Romain Rolland), propune o primă mișcare lentă, dramatică, sub forma unui marș
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
prezintă o coerență remarcabilă ca gen, de la simfoniile timpurii ale lui Beethoven până la perioada mijlocie a simfoniilor lui Mahler. Identitatea genului se bazează în mare parte pe criterii externe de structură și mărime : compozitorii au desemnat simfonia ca o lucrare orchestrală pentru o orchestră de proporții medii sau mari , de obicei alcătuită din trei, patru sau cinci părți ( de obicei din patru). În partea I este de obicei utilizată forma de sonată, precedată de o introducere lentă; în partea a doua
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
sfera socialului. Simfonia a VI-a, Pastorala, tratează relația omului cu natura și explorează potențialul exponențial al muzicii instrumetale într-un mod care variază de la vag la specific. Simfonia a VII-a evită pozițiile programatice dar explorează sonorități și ritmuri orchestrale cu o intensitate fără precedent. Simfonia a IX a lui Beethoven a fost cea care a redefinit acest gen. În urma acestor lucrări, simfonia nu a mai fost considerată doar o chestiune de divertisment ci un vehicul de idei morale, filozofice
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
din "Bolero" al lui Maurice Ravel iar în același an Procol Harum a scos single-ul cu influențe de Bach, "A Whiter Shade of Pale". Tot în 1967, Moody Blues au lansat "Days of Future Passed" care combina muzica clasică orchestrală cu muzica rock tradițională. Primul album al grupului Pink Floyd, "The Piper at the Gates of Dawn" conținea o compoziție instrumentală de aproape zece minute, în mare parte improvizată numită "Interstellar Overdrive". Până la sfârșitul anilor '60, multe trupe rock începuseră
Rock progresiv () [Corola-website/Science/311606_a_312935]
-
compoziție cu Christian Theodor Weinling. Între 1833 și 1839 Wagner a lucrat pentru teatrele de operă din Würzburg, Magdeburg, Königsberg și Riga, a compus primele sale opere "Die Feen" („Zânele", 1834), "Das Liebesverbot" („Dragoste interzisă", 1836) și mai multe piese orchestrale. În 1836 se căsătorește cu actrița Minna Planner. Călătorește mult, cunoscând principalele centre muzicale europene. În timpul unei agitate călătorii pe mare spre Anglia elaborează planul pentru opera „Olandezul zburător". După o scurtă ședere în Londra, pleacă la Paris, unde este
Richard Wagner () [Corola-website/Science/297776_a_299105]
-
jazz. "Concertul pentru pian și orchestră nr. 3" este bazat pe variațiuni pe o temă ce este auzită doar la final, iar " Concertul pentru pian și orchstră nr. 4" este scris doar în tonalitățile cu diezi. Concertele și piesele sale orchestrale continuă tradiția lui Glinka, iar aici observăm prezența și dezvoltarea unui material muzical național rus. Prezența elementului național este foarte evidentă și în Concertele pentru orchestră: nr.1 -"Ozornye chastushki" ("Ceastuștele neastâmpărate"), nr. 2 - "Zvony" ("Clopotele"). "Concertul pentru orchestră nr.
Rodion Șcedrin () [Corola-website/Science/331965_a_333294]
-
este o melodie a formației The Beatles, ultima de pe albumul Sgt. Pepper's Lonely Hearts Club Band din 1967. Compoziție creditată cuplului Lennon/McCartney, melodia are segmente clar definite, compuse separat de către John Lennon și Paul McCartney, cu adiții orchestrale. Melodia a fost selectată de revista de specialitate Rolling Stone ca fiind cea mai bună melodie a formației The Beatles și a clasat-o pe locul 26 pe lista celor mai bune 500 de melodii vreodată. După lansare, versul "I
A Day in the Life () [Corola-website/Science/321398_a_322727]
-
îi lipsește ceva. Paul McCartney avea și el o scurtă compoziție (partea care începe cu „Woke up, fell out of bed”), care a fost legată de primul segment după porțiunea pe care producătorul George Martin a numit-o un „orgasm orchestral”. Lennon și McCartney își cântă părțile vocale ale compozițiilor proprii. După prima parte a melodiei, cea cântată de John Lennon, urmează o secțiune de tranziție de 24 de măsuri pentru care Paul McCartney a avut ideea să folosească o orchestră
A Day in the Life () [Corola-website/Science/321398_a_322727]
-
slide guitar ("Drowse", "Ție Your Mother Down"), Hendrix sounding licks ("Liar", "Brighton Rock"), tape-delay ("Brighton Rock", "White Mân") și secvențe melodice ("Bohemian Rhapsody", "Killer Queen", "These Are the Days of Our Lives"). Câteva piese solo de-ale sale și părți orchestrale au fost compuse de Freddie Mercury, care apoi i-a cerut lui May să le aducă la viață ("Bicycle Race", "Lazing on a Sunday Afternoon", "Killer Queen", "Good Old Fashioned Lover Boy"). De asemenea, May a efectuat piese acustice remarcabile
Brian May () [Corola-website/Science/308750_a_310079]
-
Drumu-i lung ,povestea-i scurtă” un spectacol de succes.Sute de copii au dăruit aplauze ,minute în șir realizatorilor acestui minunat spectacol mu-zical... ne gândim și la cei care au reușit imprimarea întregii partituri muzicale în com- pania unui ansamblu orchestral...dirijat de Leonida Brezeanu, cel care a avut ideea punerii în scenă la Slănic- Prahova a unei operete,jucate de amatorii Teatrului Popular al Casei de Cul- tură din localitate (director Maria Corduleanu). SMARANDA OȚEANU-„Calitatea repertoriului formațiilor muzicale de
Leonida Brezeanu () [Corola-website/Science/313094_a_314423]
-
de prime audiții ale compozitorilor români, promovând creațiile acestora în sala de concert, pe calea undelor, prin înregistrări speciale pentru disc și Fonoteca de Aur, unele interpretări fiind preluate de Uniunea Europeană de Radio. Aflată la nivelul celor mai importante ansambluri orchestrale aparținând radiodifuziunilor europene, producția acestei orchestre de elită a fost onorată și cu importante distincții naționale și internaționale pentru discurile realizate: Charles Cros - Franța; Puerta del Sol - Uruguay, Koussevitzky- SUA. Orchestră Națională Radio s-a impus și în afara țării prin
Orchestra Națională Radio () [Corola-website/Science/317196_a_318525]
-
și pentru cei de jazz și muzică populară . Lucrările sale, compuse într-o perioadă de mai mult de șaizeci de ani, depășește granițele tradiționale . În afară de muzica electronică, compozițiile lui variază de la miniaturi pentru carilon, cântece, muzică de cameră, până la muzică orchestrală, corală, lucrări pentru instrumente solo și un ciclu de șapte opere. Activitatea sa eseistică include 10 de volume . El a primit, de asemenea, numeroase premii pentru compozițiile sale, înregistrările sale și la vânzările de casa lui de producție. Printre compozițiile
Karlheinz Stockhausen () [Corola-website/Science/310692_a_312021]
-
repertoriului; - elaborarea fundamentului teoretic al repertoriului specific; - realizarea calității artistice în interpretarea repertoriului specific profilului studiat; - valorificarea potențialului personal și creativ în actul interpretativ; - comunicarea artistică în perspectiva relației interpret-public. 1. MUZICĂ - proba practică I. Secția instrumentala (pian și instrumente orchestrale simfonice instrumente populare) A) un studiu - din programa de liceu; B) două lucrări la alegere, diferite că stil, caracter, forma - din programa de liceu - diferențiate pentru pian și instrumentele orchestrale simfonice și instrumente populare; C) citire la prima vedere - minimum
EUR-Lex () [Corola-website/Law/165281_a_166610]
-
1. MUZICĂ - proba practică I. Secția instrumentala (pian și instrumente orchestrale simfonice instrumente populare) A) un studiu - din programa de liceu; B) două lucrări la alegere, diferite că stil, caracter, forma - din programa de liceu - diferențiate pentru pian și instrumentele orchestrale simfonice și instrumente populare; C) citire la prima vedere - minimum 12 măsuri, de dificultate medie. Proba C) se va desfășura astfel: În ziua probei, comisia elaborează un numar de subiecte egal cu cel puțin jumătate din numărul candidaților. Pentru fiecare
EUR-Lex () [Corola-website/Law/165281_a_166610]
-
fostului elev al compozitorului, Serghei Taneiev, să parcurgă schițele compozițiilor lăsate neterminate. În noiembrie 1894 Taneiev a început să studieze schițele acestor două părți. Atât Modest cât și Taneiev erau nehotărâți cu privire la cum să fie publicată lucrarea: ca două părți orchestrale pentru o simfonie sau să păstreze aranjamentul ulterior de piese pentru pian și orchestră. După o scrisoare primită de Modest de la pianistul Alexandr Siloti în aprilie 1895, el și Taneiev au lasăt forma de pian și orchestră. O altă problemă
Andante și Final () [Corola-website/Science/330005_a_331334]
-
împreună cu uverturile "Fatum", "Furtuna" și balada simfonică "Voievodul". Belyayev nu era hotărât cum să publice "Andante și Final" - sub forma unui al patrulea concert pentru pian în două părți, sub forma a două piese de concert sau ca două părți orchestrale dintr-o simfonie neterminată. Ulterior a publicat "Andante și Final" în 1897 în versiunea lui Taneiev pentru pian și orchestră și i-a oferit numărul opus 79, ca și când ar fi fost o compoziție a lui Ceaikovski, lucru doar parțial adevărat
Andante și Final () [Corola-website/Science/330005_a_331334]
-
Octors, Sabin Pautza, Cristian Mandeal, Lukas Vis, Mario Benzecry ș.a. Apare și în recitaluri de muzică de cameră și ar multiple înregistrări cu ansamblul "Camerata Lysy". A înregistrat toate cele trei concerte pentru vioară de Camille Saint-Saëns acompaniat de "Ensemble Orchestral de Paris" sub baghetă lui Lawrence Foster. În februarie 2005 a avut loc lansarea a patru CD cu integrală sonatelor pentru vioară de Ludwig van Beethoven în compania pianistei Dana Protopopescu (Editură Casă Radio din București). Liviu Prunaru este în
Liviu Prunaru () [Corola-website/Science/313548_a_314877]
-
Compozitorul Georges Auric chiar a numit lucrarea "Mendelssohniană". Premiera sovietică merită menționată deoarece a avut loc la doar trei zile după premiera pariziană interpretată de Nathan Milstein și Vladimir Horowitz (ambii în vârstă de 19 ani). Horrowitz a interpretat partea orchestrală la pian. Mai târziu Milstein a scris în memoriile sale, "Din Rusia spre Vest", " Cred că dacă ai un pianist mare precum Horrowitz interpretând cu tine, nu mai ai nevoie de orchestră". În cadrul aceluiași concert Milstein și Horrowitz au interpretat
Concertul pentru vioară nr. 1 (Prokofiev) () [Corola-website/Science/329946_a_331275]
-
sale pentru orchestră, punându-i în valoare posibilitățile tehnico-expresive și, mai cu seamă, pe cele coloristice. În Tzigane și în Concertul în sol major pentru pian i-a acordat chiar un rol important, utilizând-o cu pricepere atât în ansamblul orchestral cât și în cadențe solo, iar atunci când a compus pentru harpă solo nu s-a sfiit să consulte harpiști, pentru a se încredința că a scris bine pentru acest instrument. De asemenea, în calitate de dirijor, a colaborat în Introducere și Allegro
Introducere și Allegro (Maurice Ravel) () [Corola-website/Science/335527_a_336856]
-
gândim, de pildă, cât de nou sună momentul de clusters din „Suita sătească”, realizat de alama cu surdină, cât de colorată și nuanțată e scriitura sa pentru corzi, din care se detașează mereu instrumente soli.” În Suita a treia, masa orchestrală mare este rareori folosită în toată amploarea ei, Enescu precupându-se pentru fiecare instrument în parte și realizând contraste de lumină și umbră, care se focalizează pe diferite grupuri de instrumente sau pe momente de solo. Astfel, deseori orchestra se reduce
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
și-a făcut un renume de compozitor-pianist avangardist, devenind cunoscut pentru o serie de lucrări disonante și virtuoze pentru instrumentul său și prin primele sale două concerte pentru pian. Primul succes al lui Prokofiev în afara arealului pianistic a fost lucrarea orchestrală "Suita scită", o suită ce cuprindea muzică ce Prokofiev a compus-o inițial pentru un balet comandat de Serghei Diaghilev. Diaghilev a comandat încă trei balete din partea lui Prokofiev: "Bufonul", "Pasul de oțel" și "Fiul risipitor" - care la vremea producțiilor
Serghei Prokofiev () [Corola-website/Science/304514_a_305843]
-
legea privind simbolurile naționale israeliene inclusiv imnul național a fost adoptată de Knesset abia la 10 noiembrie 2004! În timpul Holocaustului, "Hatikva" a fost cântecul oficial al rezistenței evreiești din Ghetoul Varșoviei în anii 1942-1943. Imnul a cunoscut mai multe aranjamente orchestrale, dintre care mai cunoscute sunt cele ale dirijorului italian Bernardino Molinari (1880-1952) din 1948, cea a compozitorului israelian Paul Ben Haim și cea din 1947 a lui Kurt Weill. La enoriașii sioniști religioși există obiceiul de a se cânta și
Hatikva () [Corola-website/Science/298208_a_299537]
-
China, Japonia, Hong-Kong, Taiwan și America de Sud. De asemenea, se regăsesc pe 11 CD-uri, produse de Maguelone și Nova Musica din Franța, MPS din Anglia, Sonoton din Germania, Editura Muzicală, Electrecord și Editura Societății Române de Radio. Creația camerală: Creația orchestrală:
Doina Rotaru () [Corola-website/Science/314695_a_316024]
-
este albumul de debut al muzicianului englez Mike Oldfield, lansat în 1973. A fost primul album lansat de casa de discuri Virgin Records. Piesa a fost mai târziu orchestrată de David Bedford pentru versiunea "The Orchestral " având și trei continuări în anii '90: "Tubular Bells II" (1992), "Tubular Bells III" (1998) și "The Millennium Bell" (1999). În final, albumul a fost reînregistrat în întregime în 2003 odată cu aniversarea de 30 de ani de la lansarea originalului. Această
Tubular Bells () [Corola-website/Science/304252_a_305581]
-
ș.a. În barocul târziu au apărut partituri bine delimitate pentru instrumentul grav cu coarde. În clasicism, perioada uniformizării unor orchestre tot mai mari, instrumentului nu i s-au oferit decât arareori ocazii de a depăși statutul de susținere a balansului orchestral. ul se bucură de o diversificare a materialelor pentru orchestră în perioada romantismului, când apar și piese pentru contrabas solist. Se va construi un acordaj pentru solistică, făcut cu un set special de corzi, ridicate cu un ton față de acordajul
Contrabas () [Corola-website/Science/306338_a_307667]