389 matches
-
Samotrake, Titan al Caucazului, Copil al Lirei de Aur, Cavaler al Fenixului Adevărat, Cavaler al Sfinxului, Sublim Înțelept al Labirintului, Prinț Brahman, Păzitor Mistic al Sanctuarului, Arhitect al Turnului de Taină, Sublim Prinț al Cortinei Sacre, Interpret al Hieroglifelor, Doctor Orfic, Păzitor al celor Trei Focuri, Custode al Numelui Incomunicabil, Sublim Oedip al Marilor Taine, Păstor Iubit al Oazei Misterelor, Doctor al Focului Sacru, Cavaler al Triunghiului Luminos. (Grade ale Ritului Antic și Primitiv de la Memfis-Mițraim) Manuzio era o editură pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cele câteva fraze ale melodiei, care la acest instrument barbar și totuși rafinat sunau inedit, pătrunzător. Surescitat, își notă în jurnal că "același maniac" reușise bizara performanță de a reinventa, notă cu notă, prin cine știe ce intuiție parapsihologică, partitura singurului imn orfic care ne-a parvenit din Antichitatea grecească. Trebuie într-adevăr, scrise mai departe Profesorul, să fie vorba de ceva asemănător "vorbitului în limbi" sau acelor viziuni detaliate pe care unii oameni le au cu privire la orașe pe care nu le-au
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de la primele note emise de orga acestuia, pe care le ascultă așezat pe canapeaua din față a mașinii, unde fusese invitat amabil, Profesorul avu intuiția a ceea ce se întîmpla de fapt, căci, după ce mai cântă de vreo două ori imnul orfic, pe neașteptate organistul trecu la altceva. Era o gamă nouă în repertoriul său, dar de fapt veche de mii de ani, o gamă care putea fi ascultată, devenită cântec, pe țărmurile Asiei Mici. După ce cântă de mai multe ori gama
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
își pleacă puțin capul, cercetînd-o. - Mai spune ceva, începu el târziu. Vorbește. Vorbește-mi, îmi place să te ascult. Femeia își apropie pleoapele, parcă s-ar fi trudit să-și amintească. Brusc, în șoaptă, începu să recite: ... Pe vânturi ascult Orficul tumult Când și-ardică struna Fata verde, Una... Adrian întinse brațul pe deasupra mesei și o întrerupse: - Eu le-am scris? întrebă. Sânt versurile mele? - Nu. Le-a scris cel care a venit după tine. Dar le-a scris pentru tine
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Atunci, la Viena, ți-am mai spus: Leana, degeaba cântă toți, cântă după tine "în curte la Dionis". Nimeni n-a înțeles. Și poate nici nu e vina lor. Căci nimeni n-a înțeles până acum adevăratul sens al mitului orfic. Mesajul lui Orfeu acesta a fost: că schimbarea omului, mutația lui, nu poate începe de sus, prin elite, ci de foarte jos, de la oamenii de rând, cei care petrec noaptea în grădini și în restaurante... Leana se opri brusc și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
însă nu suficient de mult cunoscut și apreciat, în ciuda unei opere masive și de calitate. Prin monumentalul volum ASTRALIA. Opera poetică, apărut în 2008, la Princeps Edit, Iași, cu o prefață de Daniel Corbu (Horia Zilieru. Experimentul liric între scenariul orfic și gramatica erosului) și cu o postfață de Ioan Holban („Poezia e viața mea de magie”), dar și cu un aparat critic foarte consistent, cititorul are șansa de a parcurge, grație poemelor selectate din cărțile poetului, publicate din 1961 și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
-i stimulează aplecarea spre fastuos și care, în corelație cu originea mitică a sentimentului, și cu apetența poetului pentru ceremonial, dar și prin referirile explicite la mitul lui Orfeu (un volum, cel din 1966, este intitulat Orfeu îndrăgostit), susține atributul orfic, pe care îl folosește adesea critica literară, referindu-se la creația sa. Iubita însăși e desemnată tot cu gesturi largi, e colombă (Colombă ești în sclipăt când dansezi / cum într-un parc glicina de zăpezi / și viscolul îți suflă împrejur
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
indus, adesea, de referirile la o floră prețioasă, exotică, ornamentală, care conferă noblețe imaginilor - vizuale, olfactive -, reprezentată de agave, hiacint, smirna, chiparoase, mirt, iriși, dar, cu precădere, de crinul - simbol heraldic, emblemă a purității -, în stare să sfâșie destin sau: orficul crin sau: cu săbii în elan și chin / înconjoară rătăcirea crinii ori: Un circ de crini adastă în aortă etc.). Asemenea termeni apar adeseori în cascadă: Melancolind al sfeșnicelor rit / ne vom pudra (dansând) cu brume moi / în levantina molimă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cu durata celor relatate aici. Ele se derulau între extreme, fie cu viteza denumită îndeobște „a gândului“, fie cu încetinitorul. În privința aceasta fac excepție doar fraza livrescă a lui Ze Wo, poate rostită chiar de gura mea și jupuita ipostază orfică. Constant era doar spațiul care îmi desființa ideea că aș fi putut evada din el : mă aflam într-o cușcă fără margini, cu gratiile în afară și în mine. În spațiul acela imens, orizontal, fără aproape și departe, cu începutul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
navă spațială, cu care se avântă în galaxiile și în evurile pe care nu le colonizase, încă, România socialistă. În aceste efort, în aparență ridicol, al articulării evaziunii, Pif evocă puterea benzii desenate de a convoca, ca într-un discurs orfic, imaginea și textul, făcând să se nască muzica unui vis care nu se stinge niciodată. Chiar și atunci când literele nu pot fi descifrate, chiar și atunci când gagul nu poate fi decodat, gustul bucuriei rămâne intact. Ca și în cinematograful începuturilor
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
inteligibil universul. Cuceririle mirabile ale lui Tintin, ca și bravadele lui Milou sau Haddock, sunt inseparabile de vocația faustică a profesorului căruia nu îi este străină imprevizibilitatea lunatecă a unui Paganel. Castafiore este un Tournesol care se servește de instrumentul orfic al vocii pentru a fascina, dar și a agasa, în egală măsură. Capriciile ei sunt parte din decorul mediatic pe care presa îl savurează. Gustul pentru lux și adorație rămâne punctul ei vulnerabil, dar și rațiunea de a fi a
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și inițiată în arcanele magiei voodoo. Mae Sabina este preoteasa religiei candomblé, a acelei religii care se scufundă în adâncurile Braziliei pentru a conserva visele sclavilor duși din țara lor natală. Mae Sabina citește viitorul și tot ea este păstorul orfic al colectivității angajate într-un război nemilos cu jandarmii oficialității. Prezența lui Mae Sabina anticipează tonalitatea sub semnul căreia se va desfășura povestea de dragoste, revoluție și ură în care sunt prinși Satanhia și Gringo Vargas. Dincolo de iubirea lor, încărcată
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
-i place să fie lăsat deoparte, desconsiderându-i-se dreptul la informație și la cunoaștere, cu toate acestea, din când în când, mai dai peste câte o excepție în această fastidioasă lume a repetițiilor, cum ar fi numit-o înțelepții orfici, pitagoreici, stoici și neoplatonici, dacă n-ar fi preferat, cu poetică inspirație, să-i dea numele mai frumos și mai sonor de eternă reîntoarcere. Marta nu protestă, nu făcu o scenă, se mărgini să spună, Mă supăram pe dumneata dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
că apropierea pe care G. Călinescu o făcuse în Istoria... sa (ca și în Curs de poezie) între „dadaiști, suprarealiști și hermetici” sub zodia „balcanismului” nu e, deși excesivă, chiar o enormitate: poezia pură a lui Ion Barbu și a orficului Dan Botta, cultivate la Contimporanul, erau parțial afine abstractismului constructivist și percepute în epocă drept curente noi, radical antiraționaliste și antimimetice. Alăturarea artei bizantinizante și heraldice a lui Mateiu Caragiale sau a poeziei lui Ion Barbu și a discipolilor săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la Contimporanul și în calitate de artistă plastică, iar pianista Corina Sfetea acompaniază manifestările literar-artistice ale grupării. După ce „etapa constructivistă”, strict artistică, se încheie, iar Ion Barbu își retrage colaborarea, paginile Contimporanului încep să găzduiască „barbieni”, tineri hermetizanți de varii calibre, de la orficul Dan Botta la Andrei Tudor, Simion Stolnicu, Corneliu Temensky, Cicerone Theodorescu, Barbu Brezianu, Eugen Jebeleanu, Radu Boureanu etc.: „poezia tînără” a momentului... În ceea ce privește „colaborările” poetice - destul de frecvente - ale lui Tristan Tzara, ele nu cuprind nici un text din perioada sa dadaistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o dată în plus - „precursoratul” românesc și european, revista pledează pentru o tradiție a inovației constructive. Poetic vorbind, ea cultivă un modernism tolerant, nedogmatic și ecumenic, în cadrul căruia neobucolicii și neobizantiniștii stau alături de (post)simboliști, elegiacii visători - de activiști, iar hermetizanții, orficii și abstracționiștii - de expresioniști, futuriști și surrealiști. Termenul de „avangardism moderat” - vehiculat de critica noastră postbelică - rămîne valabil. Colaborează, de asemenea, cu versuri, traduceri și articole de opinie, critici precum Vladimir Streinu, Perpessicius și chiar Pompiliu Constantinescu... Printre colaboratorii revistei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
proze ludice de Jacques G. Costin (unele - precum „Imn benzinei“ - neincluse în volumul aflat în pregătire). Barbu Brezianu prezintă o importantă expoziție de artă armeană, iar congenerul său Lucian Boz publică un amplu eseu despre Ulysses al lui James Joyce. Orficul, „barbianul”, puristul Dan Botta este prezent în ultimul număr al Contimporanului cu un eseu platonizant despre pictura lui Vermeer - „Vermeer din Delft și aridele idei“. Articolele lui Ion Vinea (prezent, în 1927, doar cu proză: fragmente din Victoria sălbatecă) abordează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
reprezintă și redă ciclurile vieții, alegerea acestei camere ar fi însemnat o revenire la profan, la viața temporală, la banal. Însă Gavrilescu-Orfeu nu ia în seamă, uită, caută și găsește Iubirea, Iubirea veritabilă, autentică, esențială, „marea lui iubire”, iubirea pură orfică, Hildegard-Euridice. Gavrilescu Orfeu nu se mai întoarce după „pălăria de paie”, casca magică a lui Hades. Cei doi pleacă împreună, rămân în realul subiectiv. Este un mit al reîntoarcerii, al reîntregirii, Orfeu și Euridice se reîntâlnesc, devin din nou un
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
tip de discurs. Mutația este cu atât mai clar marcată în cazul poeziei, cu cât, pentru multă vreme, aceasta a fost identificată exclusiv cu unul dintre avatarurile sale; este vorba de acel curent dominant în decursul secolului XX, un curent orfic, abstracționist, metafizic, autosuficient, metaforic și purist - care „de la Baudelaire la suprarealism”, trecând prin Mallarmé și Valéry, a știut să-și impună mai eficient, o vreme, programul teoretic. La un examen mai atent nu poate trece neobservată împrejurarea că, de fapt
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ne vom ocupa doar de acele texte care - apărute după perioada de glorie a simbolismului - trădează orientarea conștientă către valorile concretului prozaic, imediat, lipsit de transcendență. Nu vom ignora deci împrejurarea că, în absența fundalului oferit de poezia abstracționistă și orfică, formula poetică pe care o avem în vedere nu ar putea căpăta relevanță; în plus, mimesis-ul însuși va fi înțeles prea puțin în sensul unei reprezentări fidele a unui real preexistent, cât în cel mai permisiv și mai flexibil - în
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
dialogheze cu proza își pierde treptat inventivitatea și vigoarea, el recurge adeseori la instrumente considerate multă vreme apanajul exclusiv al acesteia din urmă (nu disprețuiește verosimilitatea, succesiunea lineară, desfășurările pe orizontală) și reușește astfel - măcar în parte - să depășească impasul orfic al comunicării fondate pe inefabil, pe un moment privilegiat care nu poate fi pe deplin exprimat sau înțeles. În fapt, trăsătura distinctivă a poeziei lui Roberto Deidier este tocmai această permanentă pendulare între căutarea momentului unic și revelația multitudinii particulariilor
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
s-a dovedit, un poem de Lamartine. CÎrlova particularizează prin jalea lui dulce și plăcerea pe care o pune În singurătate această vale a plîngerii literare. Poezia este o petrecere Într-o singurătate populată cu rîuri murmurătoare, filomele și păstori orfici. Gustul romanticilor pentru marile panorame Îl aflăm și la CÎrlova, mai puțin priveliștile alpine sălbatice. Decorul este la el dominat de coline blînde și udat de rîuri molcome. Muntele Închide (ocrotește) acest peisaj În care toate elementele participă la o
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nemurire zboară, ce el i-o pregătește: În buza lui e slava ce duhu-i și-a croit; În mînă-i e cununa ce-n veci stă Înverzită, În pieptu-i e altarul pe care e slăvită Aleasa frumusețe ce el a-nvrednicit.” Mitul orfic, vizibil În poemul citat, se pierde la Heliade Într-o savantă mitologie creștină În care viziunea căderii este sistematic urmată de aceea a ascensiunii, zborului. LÎngă funcția creatoare, există și funcția recuperatoare a poeziei. Ea trebuie să re-măduleze universul și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ronde-bosse-ul oricărei statui există o aluzie la îngrădirile benefice în care viața își primește determinațiile ei și capătă o formă, un chip. Lucrurile nu își trăiesc aici tristețea mărginirii, ci satisfacția împlinirii lor. Oul sculptat al lui Brâncuși, această monadă orfică, este o implozie de fericire; și orice sferă pare să fie o beție a limitei, o celebrare a ei. Iată de ce sculptura este cea mai netragică dintre arte; în ea limita este benefică, trebuie celebrată, nu contestată. Putem spune că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
este moderația; a doua - proporția adecvată; a treia - inteligența; a patra - cunoștințele, artele și părerile juste ale sufletului; În al cincilea rând, plăcerea pură, dacă există, fără nici un amestec cu durerea. Și această enumerare o termină astfel, citând un vers orfic: „la vârsta a șasea se-oprește acest cânt frumos”2. 16. La toate câte v-am spus - zisei eu În continuare - voi adăuga Încă pentru Nicandros următorul vers: „Încă o scurtă cântare pentru cei care-o pot pricepe”3. În
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]