260 matches
-
speță de natură orfică, pare a nu avea sfîrșit. Uniunea mistică ce alcătuiește idealul Irinei Mavrodin ("sub semnul luminii divine/ cu vorbele tale") nu s-ar putea înfăptui, în planul lirismului, decît printr-o schimbare de semn, doveditoare a unei organicități absconse a lumii. Extazul dionisiac a cărui plenaritate sensibilă avea aerul a semnifica plinul, se transmută într-un extaz mistic ce părea a semnifica golul, însă care e, în fond un prea-plin sufletesc la marginea exprimabilului, absolutul lăuntric la care
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
Gheorghe Grigurcu A scrie despre Alexandru Paleologu înseamnă a glosa neapărat pe tema conservatorismului, a unui conservatorism nobil, emanat de organicitatea unor structuri de cultură și civilizație. Boier în sănge și spirit, d-sa reprezintă un trecut impunător, suficient de vechi spre a avea o fundamentare istorică și suficient de deschis spre a dobăndi " probă de inteligență - o perspectivă liberală (pe
Glose la ALEXANDRU PALEOLOGU (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12874_a_14199]
-
civică, inițial criptată, îngropată în nebuloasa neoromantică. D-sa se rostește acum deschis, în nume social, atașîndu-se pe neașteptate unor filoane încă mai îndepărtate ale poeziei românești (Arghezi, Cotruș, Goga, Coșbuc), împrejurare ce-i încarcă verbul de un fior al organicității. Canavaua pe care se țese proclamația - căci de așa ceva e vorba - este una mesianic-revendicativă, adusă la zi prin cîțiva termeni inconturnabili în care cristalizează mesajul public: "Al nostru e pămîntul acesta fără viitor./ Al nostru e coșmarul acesta lipsit de
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]
-
factură paradoxală, tocmai grație operației de decriptare. Mentorul Sburătorului devine mai apropiat de cititor, oarecum mai familiar, prin descoperirea unor centri vitali ai personalității sale, care, deși intuiți, n-au atras pînă acum atenția în chip expres, probe ale unei organicități general umane, nu neapărat demne de-a fi mitizate, cît mai curînd realiste, demitizante. E o intimizare, o "îmblînzire" a ființei înaintașului, ce risca a ajunge captivul unei efigii solemne, intușabile. Hagiografiei i se preferă tratarea nemijlocită, neretușată. în această
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
și simplu niște dizgrațiați. * O șansă a creației: de-a adînci atît de mult ceea ce e dat, cunoscut, vechi, încît esența să reiasă în chip halucinant, sfidînd inovația, punînd în postură jenantă artificiul tehnic. Opunînd frisonului novator frisonul tragic al organicității (fatalității). * Talentul ținut în cumpănă de Destin. * În unele împrejurări, continuitatea e o frînă. În altele, o eliberare. Depinde de poezia proprie pe care o putem învesti în raportul cu ceea ce ne precede. * Vechiul conține totdeauna un sîmbure de tragism
Din jurnalul lui Alceste (VI) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16464_a_17789]
-
exaltările păguboase ale unora, cât și de denigrările obtuze ale altora. Criticul a optat pentru o prezentare a poeziei române din Basarabia „de la origini până în prezent”, semn că împărtășește ideea - exprimată și de Mihai Cimpoi în cunoscuta sa Istorie deschisă... - organicității acestei literaturi și, de asemenea, că antologia Poeți din Basarabia aspiră să fie mai mult decât o antologie. Cum spune chiar editorul, ea se dorește a fi, într-o anume măsură, și o istorie critică a acestei poezii, din care
Nici depozit, nici manifest by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5933_a_7258]
-
Patria lui Radu Aldulescu e o Românie toxică, un univers al sonatelor subterane, declarative, unde cicatricile se extind sub semnul unei exterminări tendențioase. Romanul Cronicile genocidului nu face rabat de la poeticile universurilor periferice, în care mizerabilismul este instalat confortabil în organicități rizibile. Căci lumea lui Radu Aldulescu crește, dincolo de condițiile amintite mai devreme, din respirațiile febrile ale unor instanțe apocaliptice, ce nu se sfiesc să cadă pradă ispitelor conspiraționiste, prin volute cinice și resemnări virale. Romanul de față trebuie citit laolaltă
Vitalitățile deșertăciunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4097_a_5422]
-
și circumstanțială, ci, pur și simplu, o condiție sine qua non a existenței Orașului însuși. Această situație este tipică pentru spațiul românesc și, cu precădere, pentru partea de sud a țării, unde orașul este o apariție tîrzie, dezvoltată rapid, fără organicitate și, de cele mai multe ori, chiar fără reflexe urbanistice. Cum Bucureștiul intră perfect în această ecuație, el poate sluji drept material didactic în orice demonstrație care privește specificul orașului nostru. Contradicțiile și tensiunile rezolvate în Occident într-o istorie urbană îndelungată
Artistul și Orașul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9318_a_10643]
-
unde începe și unde se sfîrșește filmul, pe un trotuar, cerșește o româncă (jucată de Luminița Gheorghiu, cu autenticitatea care o caracterizează întotdeauna). Filmele cu o asemenea structură "dispersată" au, în cele mai bune cazuri (Ioseliani, Roy Andersson) o puternică organicitate; or, în acest Haneke, firele disparate nu se leagă într-o unică revelație, muzica banalității nu conduce nicăieri, filmul pare călduț și risipit la suprafața lucrurilor. E adevărat că, pentru un critic român, recepția imparțială a filmului e bruiată, mai
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
ca viața și dragostea / și nimic mai monumental ca un om / în brațele și în sufletul altui om". Nietzsche e pe aproape. Un dionisism tot mai elansat se toarnă în tiparele unei concepții arhaice a succesiunii generațiilor, fenomen bidimensional în organicitatea sa, ce n-are nevoie de perspectiva diacronică. Încununarea unei astfel de continuități grandios-tradiționale nu e istoria, ci „povestea", mitul : „Voi boicota de acum înainte istoria / căci eu am ales pentru totdeauna viața în ea însăși / din tată în fiu
Impactul cu istoria by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6756_a_8081]
-
replici care șochează și impresionează, șanț cuvinte care șochează prin amprenta lor prea marcat contemporană, global am avut senzația că poezia sumbră a textului se scurge adeseori printre cuvinte. Al doilea merit al montării este coerentă imaginilor și a muzicii, organicitatea propunerii regizorale an raport cu textul. Marea oglindă din decorul lui Horațiu Mihaiu, unde ănainte de ănceputul spectacolului vedem publicul an timp ce-și caută locurile an sală, este prezentă an textul piesei; acolo vede Macbeth ajuns rege "inșii mulți
Superstitii si preziceri by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17470_a_18795]
-
tânguirea Valahiei asupra nemulțumirii streinilor ce au dărăpănat-o, plin de imprecații, anunță lunga serie a ,blestemelor" de la Bolintineanu la abia amintiții Arghezi și Ion Barbu. Asemenea observații privind recurența unor teme, subiecte sau personaje, a unor procedee artistice demonstrează organicitatea literaturii române, faptul că ea a căpătat curând o personalitate bine conturată care făcea ca începătorii să-și afle urmași, iar spiritele congenere să se reîntâlnească pe trepte artistice diferite, peste decenii sau chiar la intervale mai scurte, întrucât cunoșteau
Creație și anticipare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/11304_a_12629]
-
ale fabulei sociale). ETC. ETC. Muză din tomberon este o antologie de versuri (vol. Ansamblul de manevre, ÎI. Melodrama realului, cărora li se adaugă inedite din Gură mea e un oraș viitor). Dincolo de negarea oricărui optimism, luate în simultaneitate, căile organicității (împlinirile și dezamăgirile trupului), palparea spirituală, educarea textului evoluează - în lirica lui G.I. - ca niște sfredeliri dostoievskiene. Mitologia întâmplărilor întâmplate contrazice mitologia și viziunea socială a zilei ce va veni. Victime? Persoanele fizice ale poetului. Adevărul filosofilor e bombardat/ ironizat
Educarea textului by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/17892_a_19217]
-
artistului - înrâurirea lumii prin contopire cu aceasta.”<footnote Alfred Schnittke, „Cercurile influenței” („Krugi vliianiia”), în D. Șostakovici. Articole și materiale, Moscova, 1976, p. 225 footnote> Este paradoxal, însă, faptul asocierii, în creația lui Schnittke, a acestui „salt înspre polistilistică” cu organicitatea procedurii simfonice, dar și asumarea profundă a simfonismului drept criteriu intrinsec al gândirii și metodei componistice. Șocul contrastului între unitatea organică asigurată prin structurarea procesualității muzicale ca dezvoltare continuă și multitudinea elementelor eterogene inserate în această desfășurare cu funcție de celule
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
biserică nu există națiune, iar fără credință viața se preschimbă într-o cursă oarbă după repere sterpe. Protestantismul susține o aberație, fiindcă vrea întoarcerea la origini, desființînd creșterea organică a națiunilor creștine în ultimele două milenii. Iar unde nu-i organicitate acolo e democrație, adică ateism fardat în drepturile individului, cu o oligarhie plutocratică care conduce din culise Europa. Să ne întrebăm atunci dacă Vasile Băncilă l-a înțeles pe Nae. Ideologic și omenesc, fără îndoială că da. Filosofic însă, discipolul
Condotierul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4855_a_6180]
-
o biblie. Se stinseseră polemicile de la momentul apariției și în ciuda unor obiecții plauzibile la diferite caracterizări și ierarhizări, se impusese opinia că masivul volum sintetizează cercetări ale predecesorilor și, concomitent, defrișează pârtii de înaintare. Era demonstrată creșterea pe criterii de organicitate, pe baza vechimii și a continuității neîntrerupte. Originile, lanțul de inele care suie spre modernitate acest tablou a fost zugrăvit excepțional. Relevând liniile majore ale diversificării, cartea se oprea firesc asupra vârfurilor, făuritori de școli și curente. Pentru întâia oară
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
în ultima avangardă), dar și prin (3) autenticitatea materialului muzical implicat în ecuația lucrării muzicale (negata, la rândul ei, în postmodernitate). Această revenire la o stare pre-postmodernă nu trebuie, însă, receptata ad literam, ci ca idee referitoare mai degrabă la organicitatea procesului generativ în planul activității muzicale în toate cele trei aspecte ale lui - proces, material, operă. "Modernitatea secundă se străduiește să creeze lucrări multi-perspectivale, i.e. non-reducționiste și cultivând idealul stilurilor integrale"<footnote Mahnkopf, Idem., pag. 12 footnote>. În ce măsură această declarație
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
centrală, structurantă, capabilă să poarte cu sine numeroase versuri (este alienarea despre care am vorbit), el o parazitează prin dezvoltări și efecte ,colaterale", care nu fac decât să strice paginile plachetei. Organicismul viziunii s-ar fi cuvenit dublat de o organicitate a poeziei, de o creștere a acesteia din sine însăși, în acord cu propriile ritmuri de evoluție și performare. Nu e păcat ca aceste poeme de noapte, de o întunecată tonalitate și simbolistică, să conțină secvențe ,diurne" de genul ,mi-
Poeme de noapte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11299_a_12624]
-
avînd interese ce s-ar universaliza. Aici joacă un rol important limbajul, sub înfățișarea sa persuasivă, retorică, aservită scopului de-a legitima puterea. Al treilea nivel al demersului ideologic este cel integrator. Lipsită de autoritatea unei tradiții, de prestanța unei organicități, ideologia își înscenează un trecut cu scopul de "a difuza convingerea că evenimentele fondatoare sunt constituite pentru memoria socială și, prin ea, pentru însăși identitatea comunității. Funcția ideologiei este atunci tocmai aceea de a servi drept releu pentru memoria colectivă
Mimarea istoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6668_a_7993]
-
Gheorghe Visu, Mitică Popescu, Lelia Ciobanu, Ovidiu Niculescu, Claudiu Istodor, Radu Zetu, Bogdan Talașman, Mihai Dinvale, Mihaela Rădescu, Vitalie Bantaș, Ion Lupu, intervențiile muzicale originale și pertinente ale Adei Milea au trecut rampa, dincolo de lipsa unei structuri mai organizate, unei organicități depistabile. Publicul unei săli obișnuite, și nu una de premieră, a avut reacții prompte pe tot parcursul reprezentației, îndelung aplaudată. Viitorul nu mai e în ouă, zace de-a dreptul în maculatură. O Dacie ponosită, decorată pe ici, pe colo
Dracul vorbește românește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15250_a_16575]
-
mobilitatea trebuiau să Înlocuiască determinismul, elocința, calofilia, tipologia strictă și sumară a câtorva secole de dialectică superficială. Accentul nu mai cade pe elementele ordonate logic, ci pe Întreg, pe contururi instabile, pe funcții instantanee, pe relativism și autenticitate, pe misterioasa organicitate psihică. Dintr-o funciară onestitate de viziune, se renunță la pretenția de a ști simultan ce gândesc toate personajele. Autorul renunță la supremația sa omniscientă, se recunoaște mai modest și se pretinde, astfel, cu un orgoliu inversat, mai credibil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Cristea 34), ecuația poet-actor fiind reconsiderată succesiv. Teatralitatea în opera lui Emil Botta va fi considerată "metaforă existențială"35, "dramaturgie a sentimentelor"36, până la concluzia lui Gheorghe Grigurcu: "între convenția teatrală și vibrația nudă" poezia lui Emil Botta "tinde la organicitate morală"37. Teatrul, în scrierile lui Emil Botta, este o parabolă gestuală și, mai mult, un mod geometric (= regizoral) de organizare a spaimei. În genere, teatrul, pe lângă creativitate și spontaneitate, presupune o foarte bună cu-noaștere a propriilor afecte și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Coeficientul lor "creator" e în principiu mai mare. Un dicționar fie și foarte cuprinzător, cum este cel al colectivului clujean condus de Mircea Zaciu sau cel al Academiei, patronat de Eugen Simion, nu se poate substitui unei istorii. Îi lipsește organicitatea, fluxul vieții. E ca deosebirea dintre o apă curgătoare și fotografia acesteia. Sub comunism, cu toate că se punea mereu, prin reviste, întrebarea "de ce nu avem o istorie literară", ea nu putea apărea din motive suficient de limpezi. Acum, cele două istorii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
superbiei lor, a ipostazelor mai mult sau mai puțin vehemente și provocatoare ale "Nu"-ului lor fiecare nou venit în orizontul literaturii are dreptul de a nega valurile anterioare, este chiar mecanismul lovirii valului de mal ei confirmă de fapt organicitatea, dinamica, metabolismul cultural. Îmi face plăcere să reiau un text mai consistent al lui Rareș Moldovan, dintr-un excelent interviu realizat de Mihai Vakulovski cu voi, trei crai poeți, sub genericul "triptic familial", în 2007. Iată ce spune Rareș despre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu le poate șterge la comandă. Ele duhnesc în noi, ca în milioane de Dresde omenești. Da. Am fost la Dresda, de două ori. Mi-am lipit obrazul de un zid negru, pe care creștea un copăcel piticuț, hrănit din organicitatea ruinei. Știi, Mircea, a ce mirosea acel zid? Mirosea a mine. Zău că da. Mirosea a felul în care mă simțeam. Iar copăcelul care crește din mine, e tot așa, mai piticuț. La atâta am putut ajunge, noi ăștia, bucățelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]