206 matches
-
Desigur, Bacchantele nu vorbesc despre nemurire; totuși, comuniunea, chiar provizorie cu zeul, nu era fără consecințe pentru condiția post-mortem a lui bacchos. Prezența lui Dionysos în Misterele de la Eleusis lasă să se presupună semnificația eshatologică cel puțin a unor experiențe orgiastice. Dar pornind mai ales de la Dionysos-Zagreus se precizează caracterul "misteric" al cultului. Mitul dezmembrării copilului Dionysos-Zagreus ne este cunoscut mai ales prin intermediul autorilor creștini 20. Cum era de așteptat, ei îl prezintă evhemerizat, incomplet și cu rea voință. Dar tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
transmise de către autorii creștini pot fi coroborate cu documente mai vechi. Numele de Zagreus este menționat pentru întâia dată într-un poem epic din ciclul teban, Alcmeonis (secolul al VI-lea)22; el înseamnă "mare vânător", ceea ce corespunde caracterului sălbatic, orgiastic, al lui Dionysos. Cât despre crima Titanilor, Pausanias (VIII, 37,5) ne-a transmis o informație care, în pofida scepticismului lui U. von Willamowitz și a altor savanți, rămâne prețioasă: Onomacrit, care trăia la Atena în secolul al VI-lea, în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
se asocieze cu divinități diverse, chiar antagonice (de exemplu, Demeter, Apollon). El este, cu siguranță, singurul zeu grec care, revelându-se sub aspecte diferite, uimește și atrage atât pe țărani cât și elitele intelectuale, pe politicieni și pe contemplativi, pe orgiastici și pe asceți. Beția, erotismul, fertilitatea universală, dar și experiențele de neuitat provocate prin venirea periodică a morților, sau prin mania, prin scufundarea în inconștiența animală ori prin extazul unui enthusiasmos - toate aceste spaime și revelații țâșnesc dintr-o singură
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
așa credeam și eu". Imaginea puerilă ironizează, în realitate, reprezentările idealizate ale spațiului cosmic, zonă a purității, așa cum o consacră literatura. Ridicolul imaginii justifică poate violenta demitizare din restul textului, în care se prezintă o imagine a unui spațiu ceresc orgiastic. Diferența se realizează între conceperea înaltului ca pe un spațiu artificial, frumos și adevărul în prezentarea lui ca unul natural, apropiat de cel uman, decăzut. Adresarea directă (cu emfază), întărirea (pe onoarea mea!): Știți, nu-i adevărat nici că stelele
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Mircea Dinescu. De aceea, mărturisesc că am urmărit cu simpatie show-ul său de Revelion. Reîntors la timpurile mitice, când poesia ținea loc de logos, când trecerile de ev erau celebrate prin mari sărbători dionisiace, Dinescu a reinventat marile chiolhanuri orgiastice care marcau schimbarea de paradigmă istorică și culturală din preistorie. În direct, cu o audiență uriașă, a demonstrat cum ar trebui să arate frunza turismului nostru - ba chiar, spre amuzamentul general, a mai și dat, din când în când, la
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
schimonosit de ură și complexe al jivinelor din subsolurile internetului, scăpate acum de constrângerile binefăcătoare ale civilizației care îi obligau măcar la mimarea unei conduite sociale decente, ci, potrivit profeților de berărie, asistăm la adevărata revoluție a comunicării, la un orgiastic bal al democratizării imprecației, la momentul clamat de secole de nihiliști în care "proletarii cuvântului" puteau, în deplină libertate, să le trântească în față, meritat, fără fasoane, așa-zișilor "boieri ai minții" flegma grea a urii, meschinăriei și imposturii, plină
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
daruri”! Se pare că grecii nu puteau admite că ceea ce nu era de sorginte grecească în spiritualitatea geților, nu era atribuit geților sau tracilor, ci inspirației și transpunerii din altă parte, din Egipt, din Orientul fabulos al mitologiei și practicilor orgiastice: „Chiar ideea de nemurire getică este trecută de Pomponius Melaă prin teoriile și prejudecățile elenistice” . Deși relatările lui Herodot sunt din auzite, de la grecii din Hellespont și Marea Neagră, fără deci, o cunoaștere pe viu, directă, nu sunt mai puțin importante
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
scriitori români cunoscuți. N-ar fi prima oară când s-ar vinde o copertă, mai ales o copertă pe care, de data asta, stă scris: Povești erotice românești. Scriitori mari și mici, vedete sau tineri aspiranți au intrat în dansul orgiastic cu o oarecare pudoare sau cu o dorință nestăvilită de a-și acoperi „sexul literar“ cu tot felul de dantele, broderii, pedanterii. Ca un deliciu suprem al fantasmelor de budoar, după ce parcurgi cartea, îți dai seama brusc că textul cel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
experiențe: "Pentru istoricul religiilor, coincidentia oppositorum sau misterul totalității poate fi descoperit atât în simbolurile, teoriile și credințele referitoare la realitatea ultimă, acel Grund al divinității, cât și în cosmogoniile care explică Creația prin fragmentarea unei Unități primordiale, în ritualurile orgiastice urmărind inversarea comportamentelor umane și confuzia valorilor, în tehnicile mistice de unire a contrariilor, în miturile androginului și riturile de androginizare etc"553. Pentru istoricul român al religiilor, acest paradox absolut ține de structura oricărei epifanii, codificând "explicarea de sine
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
exprimă tocmai desfacerea din proiectul ființei pentru a regăsi revelator calea către posibilul pre-ființial al increatului, pragul inaparent al unui veșnic (re)început. 16 Așa cum întâlnim și în poemul Dionisiacă, unde actul de desființare implică pierderea - vitală, regeneratoare - în informul orgiastic al elementarului: "Zdrobiți centura ființei, topiți-vă cu glia;/ Iar peste lutul umed și trupul vostru frânt,/ Enorm și furtunatec să freamăte Orgia!". 17 Căci, scrie Adonis (Ali Ahmad Saïd Esber), "transparența este și ea un văl" (La pierre chante
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
o răsturnare violentă a ierarhiilor. Figurile inversiunii și ale crimei rituale în lapi- darea unui rege al carnavalului indică însă forța cu care „simț enorm și văz monstruos” devine matricea petrecerii cu un mai mult sau mai puțin pronunțat caracter orgiastic. După o observație subtilă a lui Giorgio Agamben, măștile de carnaval scot în evidență o gesticulație care anulează însă toate acele coordonate care configurează un personaj : „On ne comprend rien au masque comique tant qu’on le comprend comme un
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
contextul profan al încăierării este autoritatea pe care o reclamă mardeiașii din celălalt grup care susțin că ar fi de la „parchetul general”. Regimul burlesc al relatării face aproape invizibil acest amănunt. Mitică face experiența acestei inversiuni pe care lumea sărbătorii orgiastice o vehiculează ca expresie a unui sacru care se manifestă în imaginea scoaterii din țâțâni a lumii, a distrugerii ei în vederea refondării ei din nou. Regimul lui „simț enorm și văz monstruos” este cel al sărbătorii orgiastice, către care data
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
care lumea sărbătorii orgiastice o vehiculează ca expresie a unui sacru care se manifestă în imaginea scoaterii din țâțâni a lumii, a distrugerii ei în vederea refondării ei din nou. Regimul lui „simț enorm și văz monstruos” este cel al sărbătorii orgiastice, către care data de 1 aprilie trimite prin aluzie la regimul farsei și al carnavalului unde diversele meta- morfoze sub semnul măștii au loc. Caragiale va dezvolta acest univers în piesa D’ale carnavalului. În plus, acest Mișu nu doar
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
burghez ca virtual martir al unei revoluții eșuate. Mediocritatea bonomă se vede astfel investită în excepționalism manufacturat la școala grandilocvenței romantice, excepționalism alimentat cu ficțiunile și retorismele ziarelor de partid. Este semnificativ faptul că Leonida confundă inițial revoluția cu spiritul orgiastic și teatral al sărbătorii, iar această confuzie se repetă. Diferența constă în primul caz în înregistrarea sărbătorii ca amplificare a dinamismului masei. S-a produs un fenomen de empatie, grandoarea relatărilor despre „revoluție” ascute simțurile dilatate de admirație ale consoartei
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
reînsuflețește inima, sporește vigoarea sexuală. Este în exclusivitate băutura zeilor. Ea relevă o existență plenară și beatifică, o comuniune cu zeii și cu universurile paralele. În India arhaică, asemenea experiențe s-au atins și pe alte căi: „asceza ori excesele orgiastice, meditația, tehnicile yoga, devoțiunea mistică”. j) Vișṇu. Ocupă un loc modest în Rig Veda, dar va deveni în epoca clasică unul dintre Marii Zeii. Este o zeitate binevoitoare față de oameni, prieten și apropiat al lui indra. Simbolizează, în același timp
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
brahmanic. Astfel de asceți încercau să înțeleagă și să stăpânească mecanismul transmigrărilor (samsăra) și misterioasa lui cauză, karma. Ei foloseau mijloace multiple și variate, de la asceza extremă, extazul yoghin sau analiza empirică a materiei, până la metafizica cea mai obscură, practicile orgiastice, nihilismul extravagant sau materialismul vulgar. Textele buddhiste și jainiste indică uneori numai doctrinele anumitor autori religioși, fără a le menționa și numele. Astfel, se spune că unii speculează asupra ciclurilor trecute ale vremii, afirmând eternitatea Sinelui (ătman, păli: atta) și
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
munților. Personajul central, Hanimore (Else), este o donna angelicata înconjurată de curteni. Atingerea mâinilor ei are o senzualitate extremă, căldura lor sugerând plenitudinea într-o lume din care dispar toți cei aflați în afara cuplului. Trei izvoare este un vis aproape orgiastic, pus sub semnul prozei lui Mateiu I. Caragiale încă din moto: „Asemenea nopți sunt mai de temut decât beția.” Mai întâi, aleasa inimii și Lecția expun, tot pe un fond oniric, oscilația dintre puritate și abjecție. Pendularea între spiritual și
GABREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287120_a_288449]
-
punctul lui forte, tot așa cum reușise să-i promoveze Înainte pe Artaud, pe Klossovski, pe Sade sau pe Bataille, pe Foucault, pe Blanchot, pe Lautréamont și poate nu În primul rînd pe Guy Debord, autorul Societății spectacolului, - alături de alți marginali orgiastici adepți ai textului plăcerii sau angajați În aventuri politico-filozofice ale secolului al XX-lea - Sollers devine părintele unor scriitori preocupați În continuare de limitele rușinoase ale umanului, dar Într-o formă din care textualismul este aproape cu totul absent: Fédéric
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
intelectual, "sălbaticul", în fața unei lumi noi, postfordiene. O societate condusă de biologie, care condiționează nașterea copiilor în funcție de viitorul loc ocupat în societate, dar care permite un surogat de fericire grație unui drog, "soma", și o mare libertate sexuală, la limita orgiasticului. În 1958, Huxley scrie, Brave New World Revisited / Reîntoarcere în minunata lume nouă137, un eseu, și în 1962 un roman intitulat The Island / Insula. În aceste două opere, stigmatizează apropiata apariție a ceea ce se temea că se va întâmpla încă
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
vorbind, o paria, o outsider. În ce mă privește, astfel am judecat-o întotdeauna pe Medeea: ea reprezintă un tip de femeie care nu mai există astăzi, pentru că nu mai există iubirea-ură, dar și pentru că dragostea și-a pierdut intensitatea orgiastică a senzualității dionisiace. Nu-i vorbă, nici bărbații care să mai stârnească (și să mențină) astfel de pasiuni incendiare constante nu prea mai există! ENȚICLOPEDIA ENCARTA Luiza VASILIU Somn Scriam cu ceva vreme în urmă, lăudând ultimul film al lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
Ori suntem noi prea speciali și diferiți pentru a fi înțeleși? Ori tocmai nihilismul, cinismul și aroganța ultimelor regimuri, comuniste și postcomuniste, au făcut România incomprehensibilă? Slaka este și capitala, "un oraș cu de toate, unde în amestecuri amețitoare și orgiastice se întâlnesc luminile raționaliste ale Nordului cu intemperanțele furtunoase ale Sudului, unde tehnicile Apusului întâlnesc letargiile relaxante ale Răsăritului, și toată lumea este încântată!"328: iată o parodiere dezinhibantă și ironică a temelor grave ale frontierelor culturale! La fel sunt tratate
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
declamației impudice, subîntinde și febrele din Libresse oblige, punînd scenariul scriiturii să se răsfețe în acte și bravuri erotice, în seducții și violuri. Scriitura nu numai că se avîntă în corporalitate și în limbajul menstrual, dar ea joacă decisiv în orgiastica sexuală, trăind ritmul compozițional ca pe o peripeție extatică. Scrisul are tensiunea și vertijul unui act erotic, el e o întreagă biografie amoroasă ce se întinde de la cochetărie și alint pînă la vraja postorgasmică". O altă particularizare a ironiei practicate
Legenda ironiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14354_a_15679]
-
Singur și îndurerat pentru tot restul vieții, Orfeu și-a găsit, până la urmă, pe meleagurile natale sfârșitul, fiind sfâșiat în bucăți de menade, preotesele trace ale lui Dionis. Acestea erau mânioase pe el pentru că nu a participat la cultul lor orgiastic. După Ovidiu, capul și lira sa au fost aruncate în râul Hebrus și purtate pe marea Egee până pe țărmul insulei Lesbos. Acolo, capul fu cât pe ce să fie înghițit de un dragon, împietrit până la urmă de către Apollo. Deoarece capul
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
naturală și protectoare a vegetației, adorată pe culmile munților. Domnea peste animalele sălbatice, fiind și protectoarea albinelor. A fost preluată în mitologia romană, cultul ei fiind primul din calendarul roman. Împreună cu soțul ei, Attis, era venerată în ceremonii sălbatice, sângeroase, orgiastice. La romani, Cybele era zeița naturii și a fertilității. Deoarece domnea peste munți și fortărețe, era reprezentată având o coroană cu forma unui zid de cetate. Cultul lui Cybele era celebrat de preoți eunuci denumiți "coribanți", care îi conduceau pe
Cybele () [Corola-website/Science/302467_a_303796]
-
era zeița naturii și a fertilității. Deoarece domnea peste munți și fortărețe, era reprezentată având o coroană cu forma unui zid de cetate. Cultul lui Cybele era celebrat de preoți eunuci denumiți "coribanți", care îi conduceau pe credincioși în riturile orgiastice, acompaniate de țipete sălbatice și muzică interpretată la fluier, tobe și cimbale. Sărbătoarea ei anuală de primăvară celebra moartea și învierea iubitului ei Attis. Cultul orgiastic al Cybelei a persistat până târziu în Imperiul Roman. Era adesea confundată cu zeitatea
Cybele () [Corola-website/Science/302467_a_303796]