209 matches
-
regină Dracula e un despotism absurd, grotesc. Ca unealtă îi slujește tânărul amant, căpitanul de securitate Bob Orlando, o pușlama isteață, răsfățat al femeilor. Prin el septuagenara își retrăiește junețea aventuroasă, punctată de momentul trecerii de la fetie la o feminitate orgiastică cu participarea unui ofițer neamț, în timpul războiului, între șinele dintr-o gară rurală. În dramaturgie N. s-a revelat prin piesele parabole Echipa de zgomote și Scoica de lemn. Prima, dezvăluind trista condiție a unei familii nevoite, spre a exista
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
-vă, o misticilor, căci zeului i-a fost dată eliberarea! Tot astfel și nouă, după pătimire ni se va oferi izbăvirea. În aceste cuvinte întâlnim promisiunea unei mântuiri, temă de altfel decisivă pentru aderarea la un cult ale cărui caracteristici orgiastice nu erau total străine unui grec, dacă ținem cont de procedeele de odinioară prin care fusese venerat Dionysos chiar de către ei. Excesele cultului (de ex. automutilarea), nu le-a atras prea mulți simpatizanți, iar comedia greacă nu a pierdut ocazia
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
toate mijloacele de constrângere dacă discipolii Evangheliei îndrăzneau să disprețuiască ori, chiar și numai în cuvinte, să atace acest cult de stat. Un alt factor negativ era înspăimântătoarea carență de simț moral, evidentă în cultele misterelor orientale, ale căror caractere orgiastice conduceau adesea spre forme de depravare. La baza tendinței cultelor misterelor înclinate spre manifestări exterioare, destinate să acționeze asupra simțurilor, se afla o religiozitate superficială datorată civilizației elenistice, care pierdea tot mai mult din profunzime și interioritate. Asupra tendințelor la fel de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
punctul lui forte, tot așa cum reușise să-i promoveze Înainte pe Artaud, pe Klossovski, pe Sade sau pe Bataille, pe Foucault, pe Blanchot, pe Lautréamont și poate nu În primul rînd pe Guy Debord, autorul Societății spectacolului, - alături de alți marginali orgiastici adepți ai textului plăcerii sau angajați În aventuri politico-filozofice ale secolului al XX-lea - Sollers devine părintele unor scriitori preocupați În continuare de limitele rușinoase ale umanului, dar Într-o formă din care textualismul este aproape cu totul absent: Fédéric
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
colectiv. 1. Ritualuri care au ca obiect plăcerea Aceste ritualuri fie urmăresc realizarea plăcerii fizice, somatice, fie realizarea unei stări de bucurie și fericire sufletească și moral-spirituală către care aspiră individul sau grupul social. Plăcerea fizică este realizată prin ritualurile orgiastice, care eliberează pulsiunile instinctuale, primare, de factură libidinală, sexuale, În forme sublimate. Ele există dintotdeauna În istoria umanității și au forme de manifestare culturală dintre cele mai diferite, deși conținutul tematic și semnificația lor este aceeași, raportată la descărcarea colectivă
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Nietzsche distinge, În spațiul culturii clasice elene, două tipuri fundamentale care ilustrează și două atitudini față de viață, două mentalități și două modele umane: tipul apolinic, spiritul luminii, al rațiunii clare și al ordinii și tipul dionisiac, spiritul tenebros al beției orgiastice, al visului, dansului și al senzualității dezlănțuite. Primul este emblematic ca reprezentare pentru supraeul moral, iar al doilea pentru inconștientul primar pulsional. La tipurile deja menționate, O. Spengler adaugă un al treilea tip fausticul, al ființei umane neliniștite, frământate interior
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
care o considera „un dar al zeilor”, numind-o „nebunia divină” (thea maniaă. În această categorie sunt incluse următoarele manifestări: nebunia oraculară, inspirată de Apolon; inspirația poetică, care vine din partea muzelor; dragostea sau erosul, datorate lui Eros și Afroditei; beția orgiastică și extatică, care este dată de Dionysos. Nebunia culturală este un „scenariu” care ilustrează și reproduce nebunia ca formă specifică de manifestare umană. Ea are funcții cultural-paidetice, de readucere În actualitate, de prezentificare a unor situații-limită, sau Închise de viață
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
o înțelege, spre exemplu, ca pe o modalitate de contragere simbolică a "conjuncției dintre spiritul rece și trupul călduț") exploatează o partitură tematică divergentă. Între notele ei își fac loc corporalul și intelectualul, epidermicul și rahidianul, impulsul ascetic și cel orgiastic, suferința extremă și beatitudinea etc. etc. Sedus, irepresibil, de stările și atitudinile poetice contrastante, autorul se și situează adesea în proximitatea sau chiar pe linia subțire, fragilă, abia demarcată, a pragului, a hotarului, a limesului, acolo unde poate sorbi simultan
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
activ existent în vin și care produce beția, starea de euforie cu dezinhibiție hipomaniacală sau moriatică, uneori chiar cu agitație motorie și verbală violentă, dezordonată și antisocială. În jurul său s-a creat și cultul zeului Bacchus, cu întregul său ritual orgiastic. Tot din antichitate sunt cunoscute efectele mandragorei, descoperită și utilizată de Dioscoride. Alcaloid solanaceu, cu efecte atropinice, acesta era considerat ca afrodisiac, anestezic, narcotic, atribuindu-i-se o valoare magică particulară. Dacă cele două substanțe mai sus menționate, apar și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
că orice ritual este efectul, sau motivul mascat, al utilizării unor droguri euforizante sau halucinogene. Dar orice ritual cultural încearcă să pătrundă în lumea misterelor pe care „universul nebuniei” îl oferă din plin. Cele mai utilizate droguri sunt alcoolul (bețiile orgiastice), drogurile halucinogene care produc stări de extaz (mescalina, psilocibina, LSD-25, hașișul etc.). Dacă nebunia este prezentă, în diferite forme și grade de intensitate, în marea majoritate a ritualurilor culturale, nu trebuie să afirmăm că orice ritual cultural este într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Mircea Dinescu. De aceea, mărturisesc că am urmărit cu simpatie show-ul său de Revelion. Reîntors la timpurile mitice, când poesia ținea loc de logos, când trecerile de ev erau celebrate prin mari sărbători dionisiace, Dinescu a reinventat marile chiolhanuri orgiastice care marcau schimbarea de paradigmă istorică și culturală din preistorie. În direct, cu o audiență uriașă, a demonstrat cum ar trebui să arate frunza turismului nostru - ba chiar, spre amuzamentul general, a mai și dat, din când în când, la
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
schimonosit de ură și complexe al jivinelor din subsolurile internetului, scăpate acum de constrângerile binefăcătoare ale civilizației care îi obligau măcar la mimarea unei conduite sociale decente, ci, potrivit profeților de berărie, asistăm la adevărata revoluție a comunicării, la un orgiastic bal al democratizării imprecației, la momentul clamat de secole de nihiliști în care "proletarii cuvântului" puteau, în deplină libertate, să le trântească în față, meritat, fără fasoane, așa-zișilor "boieri ai minții" flegma grea a urii, meschinăriei și imposturii, plină
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
sexualitate negată sau înăbușită. Pentru cei din vechime, termenul virginitas, întrucât deja în Apocalipsă cei feciorelnici îl urmează pe Miel oriunde merge, se referă la cei care s-au abținut de la idolatrie. În vechile culte idolatrice, de obicei, aflăm culte orgiastice, în care elementul sexual se dezlănțuie până-ntr-atât că ajunge să nege orice limită. Pentru vizionarul din Patmos, așa-numiții parthenoi, feciorelnicii, sunt cei care nu s-au amestecat cu idolatria. Idolatria, de obicei, se etalează în straie carnavalești
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
agrégé" de litere, încarnează pînă la deriziune mizeria unui profesor rătăcit, care își caută răspunsurile pe piața de consum amoros, din care este exclus pe motiv de stîngăcie și timiditate, condamnat să rătăcească între cluburi naturiste, cercuri de eșanjiști, cercuri orgiastice sau comunități New Age, înainte de a eșua într-o clinică psihiatrică. Adesea ridicoli sau patetici, deși inteligenți și educați, Michel și Bruno alunecă într-o derută fatală, care le înghite și pe cele două femei care i-au iubit. Cît
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
dumnezăoaiei și-i Închină cu umilință viața. Fata se arată Înțelegătoare și laudă pe tînărul pătimaș pentru statornicia și vrednicia lui În dragoste. Îl ia sub aripă și-l duce la „palatul fericit” unde locuiește proslăvitul Amoriu. Priveliștea dinăuntru este orgiastică: „De o parte canapeaua unde-amoriul odihnea, Învălit cu trandafirii ce zînele curăța, Și Într-alta Afrodita, În brață cu Chipidon, Cu pepturile lipite petrecea În dulce somn. Un pârău de apă vie, ca un șerpe În cujbări, Să-nvîrtea pe supt
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
aceștia, pentru toate acestea, sexul (printre altele) a fost preocupare centrală în obsesiile și realizările lor. Se disting, în viziunea organizatorilor, două mari orientări, avîndu-i ca mentori pe Pablo Picasso și pe Marcel Duchamp. Cei din seria Picasso sînt robuștii, orgiasticii în limitele normalului (prin Brâncuși sîntem și noi, românii, tari în seria asta), cei din linie Duchamp, perverșii, sado-maso. Și, cum, nu există ceva între aceste extreme? Ba, da, ne asigură organizatorii, acel ceva al omului normal, al "majoritarului" se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
brahmanic. Astfel de asceți încercau să înțeleagă și să stăpânească mecanismul transmigrărilor (samsăra) și misterioasa lui cauză, karma. Ei foloseau mijloace multiple și variate, de la asceza extremă, extazul yoghin sau analiza empirică a materiei, până la metafizica cea mai obscură, practicile orgiastice, nihilismul extravagant sau materialismul vulgar. Textele buddhiste și jainiste indică uneori numai doctrinele anumitor autori religioși, fără a le menționa și numele. Astfel, se spune că unii speculează asupra ciclurilor trecute ale vremii, afirmând eternitatea Sinelui (ătman, păli: atta) și
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
de Paște; b) pregătirea și consumarea unor alimente ritualice: cum ar fi turtele și colacii de o anumită formă (zoomorfe sau antropomorfe, cerc solar sau Încolăcit ca un opt), pregătiți special pentru colindători; c) ospețele ceremoniale: În forme moderate sau orgiastice, acestea celebrau fertilitatea și propițiau, prin consumul excesiv, forțele naturii să dăruiască aceleași roade și În anul sau momentul calendaristic ce urma să vină; d) așteptarea morților: În acest interval de „Între și Între”, duhurile celor dispăruți revin printre cei
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mitologic regăsim aici cu ușurință temele morții și renașterii, specifice zeilor funerari și agrari, fie ei Tammuz, Osiris, Adonis, Iason, Odin, precum și a asocierii lor cu divinitatea feminină a fertilității (Isis, Demeter, Freya) și cu cetele de femei care celebrează, orgiastic, moartea și nașterea lor (M. Detienne, 1997b, pp. 275-287; M. Eliade, 1992, pp. 322-330). Moartea tânărului Caloian atrage după sine un doliu generalizat, cosmic, sinonim cu instaurarea unei perioade de sterilitate a Întregii naturi. Eroul este căutat de mama sa
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
înfruntându-se autori de tragedii, de comedii, de ditirambi, adică de poeme lirice recitate de către un cor de satiri în onoarea lui Dionisos. Aceste lucrări "satirice" reprezintă izvorul direct al tragediei grecești. Atmosfera Dionisiilor varia potrivit circumstanțelor și locului. Riturile orgiastice erau celebrate esențialmente de către femei, care vedeau în vin o cale de a atinge un "extaz purificator al vieții", după cum scria Euripide, și căutau nebunia sacră care să abolească granițele personalității lor și să restabilească acea comuniune primitivă dintre om
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
Bacanalelor", care a izbucnit la Roma în jurul anului 186 î.Hr. Foarte asemănătoare cu Dionisiile, Bacanalele erau celebrate noaptea, în sunetele unei muzici vrăjite, într-un climat unde alternau scenele de exces și de desfrâu. Cea mai populară dintre aceste sărbători orgiastice era ținută în luna februarie și se pare că se află, potrivit tradiției, într-o formă mult atenuată, la baza carnavalului care precede în zilele noastre postul Paștelui. Sub influența asimilării dintre Dionisos și Osiris, cultul lui Bachus a evoluat
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
preotesele zeiței Qadesh), devadasis, în India, hierodulele în Grecia, bacantele și menadele în Roma. După modelul lor, sectanți cu diferite orientări necreștine și creștine: sabatieni, la iudaici, adamiți, bogomili, scopiți ș.a, la creștini practicau relații sexuale multiple în procesiuni orgiastice. Curtezanele reale fac parte dintr-o categorie socială distinctă, prezentă în anumite perioade istorice, în anumite culturi, cu un statut recunoscut. Acestea sunt: hetairele la greci, ganika la indieni, hua / fetele- flori la chinezi, meretrices sau meretriculae la romani, la
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
zeilor Bachus și Dionysos erau animate de bacante și de menade ce se antrenau în orgii sexuale sub influența afrodisiacelor. În serbările liberalia, festivaluri romane ale fertilității, organizate în cinstea zeului Liber și a zeiței Liberia se petreceau acte ritualice orgiastice. Sabatienii, cei ce făceau parte dintr-o sectă ebraică cabalistică, credeau că prin unirea sexuală ritualică cu femeile, prin trezirea forței interioare dobândite prin credință, se pregăteau pentru venirea lui Mesia. În perioada creștină, unele secte practicau nuditatea publică, relațiile
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Quadeshtu goddess priests), and devadasis, in India, hierodules in Greece, Bacchantes and Maenads in Rome. Following this pattern, Christian and non Christian dissenters such as Sabatini (with Jewish people), Adami, bogomils, castrated, etc. with Christians practiced multiple sexual relations in orgiastic processions. The real courtesans are part of a special social category, which existed only in some periods of history, in some cultures but with an unknown statute. These are hetaerist from the Greeks, ganika from the Hindu people, hua (girls-flowers
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ca pe un „cântăreț din flaut” (Horae, fr. III, 478 Dindorf) și pe care Demostene, referindu-se la niște Întâmplări la care asistase cu vreo cincizeci de ani Înainte, În 315 Î.Hr., Îl arată ca pe obiectul unui cult orgiastic căruia, pentru a-l denigra pe Eschine, Îi subliniază aspectele reprobabile (Despre coroană, 259-260). xe "Marea"Situația se schimbă, fie și treptat, la Începuturile epocii elenistice, când, din fenomen episodic și legat de medii marginale, pătrunderea cultelor străine ajunge să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]