1,597 matches
-
îi spun englezii). Mai greu e să-ți iubești vrăjmașii, pe cei care te urăsc și te blestemă. Nici nu avem în jurul nostru prea dese exemple în acest sens, dimpotrivă. Trăim într-o lume a încrâncenării și urii. Sunt un orgolios cu măsură, rareori detest pe cineva, prefer să văd jumătatea plină a paharului. "Aproapele" mi-l compun familia, prietenii, colegii, cei cu preocupări sau idei similare, autorii de care mă ocup. Nu supralicitez influența pe care aș avea-o, nici
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
integral") plus "Ihren Lieblingen" ("iubiților lor", "aleșilor lor"). Iată răspunsul, indirect, la a doua ta întrebare. Evident, Goethe se celebrează pe sine, ca pe un ales al zeilor. Primește de la ei totul, cu totul: bucurii, suferințe - genialitate. Thomas Mann, foarte orgolios de felul lui, aderă discret la acest maximalism; deși, în romanul său târziu, Alesul, îl tratează cu ironie, cu autoironie: cunoaște măsura în nemăsurare! Nu ne comparăm cu asemenea "aleși". Îmi cunosc locul umil sub soare, atâta vreme cât mai exist.
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
locului un homo religiosus, ci, aidoma monseniorului Vladimir Ghika, un monden, un ins ce se dorlota în postura de "gentleman". Slujin-du-se de fotografii, scrisori, pasaje cu iz retrospectiv din scrierile mentorului, Ioan Pintea și-l imaginează drept "un tînăr mîndru, orgolios, cosmopolit deseori, ironic, plin de idei năstrușnice, pe măsura Ťanilor nebunaticiť, eroic de cele mai multe ori, mereu pus pe harță și bășcălie în imensitatea saloanelor interbelice, sobru la nevoie, franțuzit și englezit peste măsură, în scandal cu mentalitatea franceză și engleză
O evocare a lui N. Steinhardt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8628_a_9953]
-
la ovrei ...". Așadar o judecată mutuală. Nu putem a nu ne-o aminti pe Simone Weil, acea "sfîntă a exclușilor și marginalizaților", după cum a denumit-o André Gide. Evreică, franțuzoaică și creștină, ființă contradictorie, oscilînd violent între contraste, modestă și orgolioasă, smerită și arogantă, a criticat dur Biserica Romei, dar și Israelul. Aidoma Simonei Weil, al nostru N. Steinhardt a trecut de la o confesiune la alta și s-a legat pătimaș de pămîntul său natal. Circumstanțe care au stîrnit, explicabil, rezerva
O evocare a lui N. Steinhardt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8628_a_9953]
-
evenimente n-au nonșalanța primelor înfloriri. Iată rosa canina: "Dar un măceș în piatra despicată/ Cu rădăcina-n moarte a-nflorit,/ Și crește floarea primăverii, toată/ Împărăția morții biruind." Vorbe mult mai mari decît acelea prinse în desenul sprințar, chiar dacă orgolios și respirînd importanță, al rondelurilor lui Macedonski. O perspectivă mai întunecată, "din plaja cu murmure la muntele cu stea", în care volbura de trandafiri face loc unui contur mult mai clar, unde amintirile au timp să se așeze și să
Mare și trandafiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8390_a_9715]
-
punct încolo - nemodificabile. Scrise, parcă, o dată pentru totdeauna. Și capabile să motiveze, dincolo de pedanterii, minuția ieșită din granițele firescului pe care o pretinde filologia. Cum să clintești un paragraf din argumentația care-l face pe Freud un emul nesigur și orgolios al lui Shakespeare? Cum să excluzi ceva din decriptarea jocului scenic al personajelor lui Beckett, cel din Sfârșit de partidă ? Nu alta e situația câtorva - deloc puține - dintre cărțile profesorului Paul Cornea. Observația nu e numai-decât nouă. Ea se regăsește
Anxietatea diferenței by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8395_a_9720]
-
pe orizontală: din morală, sapiențială sau sarcastică, filozofia devine trăsnită. Așa se face că filozofii moderni, de la Hegel la Wittgenstein și de la Descartes la Russell, fac figura unor apucați care, în ciuda genialității lor naturale, sunt încăpățînați ca niște copii. Și orgolioși ca niște tauri. Impulsivul Wittgenstein se repede cu vătraiul la Popper într-un moment cînd, în cursul unei discuții în contradictoriu, își pierde răbdarea. Mizantropul Schopenhauer își insultă cîinele țipînd la el cu ură: "Ființă omenească ce ești!", iar Charles
Masa encefalică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7751_a_9076]
-
concediu și zile libere de sătrbătoare în funcție de religie. De asemenea, specifică, din nou, că oferă cazare. Însă, interzice bărbații. Doar prietenele au voie. "Fără pițipoance sau șmecherași" În schimb, pentru asistent manager angajează și băiat. Unul care să nu fie orgolios sau să fugă cu banii la jocuri de noroc. Trebuie să aibă permis auto. În plus, "Am un parc auto format din mașini și motociclete. Dacă meriți o să-mi pot permite “să rup” o mașină pentru tine.", scrie consilierul. "Pițipoancele
Lider PNL: Angajez secretară care nu năpârlește și nu poartă fuste by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/79929_a_81254]
-
Beverly Hills.(...) Hepburn (Katharine) Fiica unui medic. Studentă. Pe urmă studiază la Conservator și debutează în teatru la New York. Acum, la douăzeci și șase de ani, vedetă la Hollywood. Inteligentă, plină de personalitate și de talent. Dar foarte snoabă, foarte orgolioasă, caracter rău. Vagă logodnică a miliardarului Howard Hugues. Locuiește la Beverly Hills cu o prietenă, Laura Harding". Editura Palimpsest ar putea obține cu greu o notă de trecere pentru felul în care a editat această carte. Ea pare tipărită după
Visurile de celuloid by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7995_a_9320]
-
cu tot dinadinsul să-și taie rădăcinile mitice, cultura laică se pipernicește, căpătînd înfățișarea bicisnică a artificiilor ambițioase. Fără un filon mitic sub picioare și fără o boltă spirituală deasupra capului, arena culturii secularizate aduce cu o procesiune de zvîcniri orgolioase în care protagoniștii rivalizează la sînge sub unghi creator și se urăsc de moarte sub unghi colegial. În schimb, un strat de evlavie hrănind în subsidiar premisele colocviului ridică tonul general și împrumută manifestării o aripă a duhului de dincolo
Colocviul de la Putna by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6923_a_8248]
-
primenire intru vechi a termenilor, evident perdanta sub raport conceptual. S-au înregistrat chiar demisii din altminteri incasabilul grup optzecist. Dacă până atunci criticii literări creau categorii (că, iată, }eposu sau că Lefter, care discerne prozaizanții de conceptualizanți și de orgolioșii moraliști), acum se mulțumesc să reșapeze categorii datate. Dintr-o dată, începe să reintre în actualitate expresionismul, cu toate derivatele sale târzii. (Desigur, o referință nelipsita e Munch). Falsă resurecție. Publicistica descoperă gustul conservanților. Parcă dinadins, pentru a arunca și el
Retori și limbuți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6924_a_8249]
-
variantele obținute sunt, de cele mai multe ori, incompatibile. Cu alte cuvinte, și experiența revenirii în țară, și stilistica numelor proprii, și calculul nuanțat al rândurilor succesive, și titlurile cu vagi inserții de suprarealism o susțin. Însă nici una nu își atribuie exclusivități orgolioase. Aparentul monopol e legiferat strict. Ca în orice călătorie, feroviară - cum e aceea deja invocată - sau numai imaginară - cum întâlnim numeroase altele. Citind furtiv, cu ochii întredeschiși, lucrul devine evident: "A cincea țară nu e fiica geografiei/ nici a istoriei
Covorul lui Sierpinski by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8160_a_9485]
-
înțelegerea istoriei urbane înseși." (pag. 14) În ce are mai bun, studiul lui Caius Dobrescu se apropie nu o dată de viziunea detașat politizată a lui Pascale Casanova dintr-o carte ca Republica mondială a literelor. De pildă atunci când anulează rivalitatea orgolioasă cu care filologii de cursă lungă privesc ascensiunea mediatică. Nu e vorba numai de înlocuirea unui tip de mimesis, spune Caius Dobrescu, întotdeauna cu analogiile la el. Ca și turismul, imaginea e o formă de experimentare și de verificare a
Atlas de comparatistică urbană by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6966_a_8291]
-
modelare. Ce va fi în continuare? Apropierea de Uniunea Europeană și uniformizarea unor structuri administrative la nivel național le vor permite celor de la Politehnica să creeze astfel de truse și să le vândă în U.E. , dacă medicii români vor fi prea orgolioși și nu vor ști să profite de rezultatele excelente ale colegilor lor.
Agenda2006-09-06-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284809_a_286138]
-
Gheorghe Manole - Catalogul timbrelor poștale (Ed. RAO, 74,90 lei). l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Povestea tatuajelor Fiecare tatuaj spune o poveste. Despre cel care îl poartă, dar și despre artistul care, orgolios și fascinat, a ales să remodeleze corpul uman, devenind el însuși parte a poveștii celuilalt. În jurul protagonistului, artistul underground, supranumit Michelangelo Electric, ia naștere un mozaic de istorii individuale, intercalate cu hărți ale corpului și marcaje ale fantasmelor. „Scris cu
Agenda2006-21-06-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284993_a_286322]
-
marți spre miercuri, susțin surse DC News. Sorin Șaguna avea probleme de sănătate și o boală necruțătoare l-a luat dintre noi. "Sorin Șaguna era internat de câteva luni în București. Era un spirit luptător de mic, foarte ambițios, și orgolios, în sensul bun. Un adevărat exemplu pentru generațiile tinere. Mulți aveau de învățat de la el, chiar dacă erau mai mari decât el", a spus o sursă pentru . Actorul Sorin Șaguna s-a născut în Buzău și avea doar 25 de ani
Sorin Șaguna a murit by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/43109_a_44434]
-
un timbru misterios de negăsit la biologi, care se mulțumesc cu extrapolări teoretice de la animal la om. Să înfățișăm pe scurt viziunea celor două tabere. Pentru biologi, viața e un accident curat întîmplător, selecția e oarbă și numai o ființă orgolioasă precum omul vrea să creadă că este punctul culminant al unui arbore genealogic care a fost anume creat ca să apară el. În realitate, omul e un produs al hazardului evolutiv, o nouă reluare a drumului vieții ducînd la cu totul
Vederea apostrofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4319_a_5644]
-
vai, norodul nu mai e slujit, se umple de obida și se simte strivit. Trecând acum în registrul actual de fapte și de narare a lor, lucrurile stau cam așa: când un jurnalist îi spune domnului Băsescu cum că e orgolios, menajandu-l, când de fapt el e chiar vanitos, se supără, nu-i place, si, în replică, aruncă ironii degrabă, la următoarea întrebare ce-i e pusă, după o panda demnă de o cauză mai bună. Nu iartă nimic! Ironia
Cristina Țopescu, o analiză necruțătoare despre Băsescu, Ponta și Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/43251_a_44576]
-
încolo, la Institutul de Istorie Literară și Folclor. Empatia cu care Dinu Pillat scrie despre acesta dezvăluie mai mult decât o simplă afecțiune colegială: „Omul plin de complexe, de atâtea ori silit să se refuleze în aspirațiile de afirmare, omul orgolios și totodată capabil de reversul umilirii, ca un erou dostoievskian, omul care ținea de obicei să pară cinic și care era de fapt un timid cu mari candori de sentiment, omul care a vrut cândva să se sinucidă, ajuns la
Principii și practici by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4449_a_5774]
-
pămînt, care-i susține parcă și-i adăpostește, își cufundă drama în liniștea rotundă a acestei tipsii de verde. Astfel, în evidența pregnantă a unei atare consimțiri, istoria eroică își vădește o dimensiune profundă, connaturală cu peisajul: nu doar proiecție orgolioasă a omului, ci vis al pietrei însăși, ca ea inuzabilă... Triunghiul trăit, în organica pulsație a unor talente complementare - George Apostu, Horia Bernea, Ilie Boca - , e mult deasupra sterpelor scheme, aliind silnic entități care se refuză. Prietenie pătrunsă în intimitatea
Locuri care ne iubesc by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4451_a_5776]
-
-o epuizată și rușinată, prăbușită de durere la picioarele ei, cutremurându-se din toată încheietura oaselor de silă și remușcare, gata să-i arunce, ca pe-o ciozvârtă putredă unui câine râios, batjocoritoarea ei iertare, umilind-o cu superioritatea ei orgolioasă. Unde-am stat până acum, ce-am făcut? De unde vin? Nu te interesează? Nu că nu mă interesează, îi răspunse cu blândețe bătrâna, dar de ce te-aș mai întreba? Ce-ar mai putea schimba asta! Ai făcut ce-ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
fost mult mai înțelept. Când a fost întrebat cum a descoperit gravitația, a zis: Am fost inspirat. Păi scrie pe măr, sau scrie undeva în natură „legea gravitației“? Fenomenele lumii interioare și ale lumii exterioare tac. Iar omul autonom și orgolios crede că explorează lumea interioară și exterioară cu jocul lui de ipoteze și că descoperă ceea ce vrea el. El caută; dar eu spun că el caută, nu că află. Sau dacă află trebuie să fie ca Newton, inspirat. DEMOCRAȚIE N-
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
ne înmulțim ca sardelele, să ne înarmăm până-n dinți și să terminăm cu popoarele limitrofe, căci n-au ce căuta în Europa. Visul meu e ca fiecare babă română să mulgă vaca cu cască militară pe cap. Eu nu sunt orgolios deloc. Dar dacă cineva mă calcă pe nojițe, mi-aduc aminte ce-am fost. Toată viața am dorit să ajung în clanul conducător, pentru a face oamenilor binele cu carul... Treisprezece ani de închisoare... Aveam doar o hăinuță de pușcăriaș
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
durerile de aseară, când încă mai căutam izvoară de tămăduiri în plantele înșelătoare. Lumea a rămas neînțeleasă, ștearsă din memorie demult! Prințesa a murit și ea în apele tulburi, în țintirimul de stânci, în leagănul ursitoarelor, în lumina soarelui. Pianul orgolios Era lângă ceas și lângă scaunul care aștepta, încătușat în clapele de os. A trecut un an de când Tamara a murit, prietena mea din copilărie! Odată cu ea a asfințit și amintirea mea, știa cum să mă apere de nostalgie, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
soare aducea viața ei de vis! Un întreg paradis cobora: stea lângă stea acopereau tavanul și peretele din dreapta mea. Am jelit plecarea ei în necunoscut. Cântecul mut se auzea într-un mare concert cu viori, cu flautul fermecat, cu pianul orgolios înălțând la cer spaimele noastre de azi și de ieri? 3. Viața ca reprezentare. Vecinii au fost cei mai apropiați * * * Viața ca reprezentare. Din poem s-a născut o carte, m-a scos din iluzii deșarte; înhămate la caii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]