193 matches
-
picioarelor au avut inițial o semnificație religioasă. Ulterior, datorită schimbărilor climatice, aceste semnificații au fost asociate vestimentației. Tocmai de aceea, în decursul evoluției, se remarcă diferențe majore între omul primitiv și individul civilizat: în condițiile de viață primitive, formele de ornamentare sunt direct aplicate corpului; în societățile moderne, ornamentarea corpului se face prin intermediul vestimentației (W.M. Wundt, 1886/1897, 182). Două secvențe temporale sunt fundamentale în decursul evoluției practicilor de vestimentație și de înfrumusețare corporală, consideră Wilhelm M. Wundt. Prima constă
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
datorită schimbărilor climatice, aceste semnificații au fost asociate vestimentației. Tocmai de aceea, în decursul evoluției, se remarcă diferențe majore între omul primitiv și individul civilizat: în condițiile de viață primitive, formele de ornamentare sunt direct aplicate corpului; în societățile moderne, ornamentarea corpului se face prin intermediul vestimentației (W.M. Wundt, 1886/1897, 182). Două secvențe temporale sunt fundamentale în decursul evoluției practicilor de vestimentație și de înfrumusețare corporală, consideră Wilhelm M. Wundt. Prima constă în transferul ornamentării corpului de la bărbați la femei
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
aplicate corpului; în societățile moderne, ornamentarea corpului se face prin intermediul vestimentației (W.M. Wundt, 1886/1897, 182). Două secvențe temporale sunt fundamentale în decursul evoluției practicilor de vestimentație și de înfrumusețare corporală, consideră Wilhelm M. Wundt. Prima constă în transferul ornamentării corpului de la bărbați la femei. Această modificare a dus la estomparea diferențelor între genurile sociale și la emanciparea femeii de sub statutul dominant al bărbatului. Câteva exemple din istoria costumului susțin afirmația lui Wilhelm M. Wundt: în societățile izolate, ornamentarea corpului
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
transferul ornamentării corpului de la bărbați la femei. Această modificare a dus la estomparea diferențelor între genurile sociale și la emanciparea femeii de sub statutul dominant al bărbatului. Câteva exemple din istoria costumului susțin afirmația lui Wilhelm M. Wundt: în societățile izolate, ornamentarea corpului cu marcării bunăstării și ai prestigiului social era o practică masculină, în timp ce caracteristica înfățișării fizice a femeilor consta într-un costum simplu, lipsit de ornamente. În societățile moderne însă, vestimentația masculină tinde către o tot mai mare simplitate, în timp ce
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
femeilor se remarcă prin varietatea culorilor și a podoabelor (idem, 186). Cea de a doua secvență ar fi estetizarea mediului exterior imediat apropiat oamenilor: amenajarea locuinței, a grădinii, a peisajului. În concepția psihologului german, aceste două transformări a practicii de ornamentare la bărbați, la femei și estetizarea mediului exterior au drept cauze dorința de estompare a diferențelor sociale. Invocarea emoției sociale de modestie ca factor determinant în explicarea comportamentelor vestimentare a fost considerată într-un fel predictibilă, din moment ce demersul lui Wilhelm
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
vorba de ideea înclinației naturale a oamenilor spre înfrumusețare și ideea atracției sexuale, ambele lansate sub influența lucrărilor lui Ernst Grosse (1862-1927) și a lui Edward Westermarck (1862-1939). Deoarece punctul comun al acestor două aserțiuni constă în conceptualizarea vestimentației și ornamentării corpului ca mijloace de împodobire care fie evidențiază frumusețea, fie amplifică impulsurile erotice, aceste au fost grupate în studiile despre moda vestimentară sub denumirea de teoria înfrumusețării (adornment theory). Etnologul german Ernst Grosse (1862-1927) a pus în mod special accentul
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
fie evidențiază frumusețea, fie amplifică impulsurile erotice, aceste au fost grupate în studiile despre moda vestimentară sub denumirea de teoria înfrumusețării (adornment theory). Etnologul german Ernst Grosse (1862-1927) a pus în mod special accentul pe faptul că diferitele forme de ornamentare a corpului, observate de-a lungul existenței omului tatuajele, scarificările, picturile aplicate pe față sau pe corp -, sunt rezultatul înclinației naturale a omului spre înfrumusețare. În centrul tezei lui Ernst Grosse, formulată în lucrarea Kunst der Naturvölker (1889), se află
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
intemperii, dar și o componentă complet irațională, aceea de mijloc de distincție și împodobire. Putem reține din relatările evoluționiștilor o serie de aspecte teoretice relevante pentru tema în discuție. În primul rând, ideea potrivit căreia formele expresive ale vestimentației și ornamentării corpului se datorează dorinței individului de a marca distincția socială. De la formele elementare ale semnalizării statutului social care, în opinia lui Herbert Spencer (1890/1900, 178), sunt reprezentate de prada obținută de omul primitiv în vânătoare până la ținutele lansate în
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
sub forma automatismelor verbale și a mecanismelor mentale. Și, în continuarea acestora din urmă, am putea adăuga, desigur, și practicile expresive ale vieții sociale: îmbrăcăminte, coafură, lectură, petrecerea timpului liber etc. Așa cum am văzut în lucrările autorilor evoluționiști, îmbrăcămintea și ornamentarea corpului traduc un statut chiar și în societățile primitive: disting bărbații de femei, prin stiluri de înfrumusețare diferite, sau caracterizează doar unul dintre genurile sociale; semnalizează etapa de dezvoltare a individului; indică funcția fiecăruia în cadrul comunității; dau mărturie despre stările
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
Ernst Grosse (1891) și Edward Westermarck (1897) au fost avansate explicații științifice privind motivațiile adoptării vestimentației. Nota comună a reflecțiilor despre modă din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea se regăsește în ideea că formele expresive de vestimentație și ornamentare ale corpului se datorează dorinței individului de a marca poziția socială. Regăsim această idee la Thorstein B. Veblen (1889) și la Georg Simmel (1904) sub denominația de "fluxul vertical al propagării modei" (teoria trickle- down), potrivit cărei moda se propagă
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
metalice ce distrug acele energii benefice necesare funcționăriii normale a organismului uman. 5. Clădiri de forme neregulate cu tot felul de coridoare ce nu se mai termină, ce parcă nu mai au nici un sfîrșit, nici un început, cu tot felul de ornamentări care mai de care stridentă față de bunul gust, față de o normalitate. Simplificarea unor obiecte din interiorul lor duce la un grotesc perpetuu, ce deranjează pe cel ce vede prima oară dar mai apoi fiind supus aceluiași stres omul se obișnuiește
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
fiind marcată la suprafața solului prin numeroase fragmente ceramice dacice și romane, fragmente de cărămizi și țigle, pietre de rîu folosite la temelia caselor. CÎteva sondaje arheologice au scos la iveală construcții de locuințe. De asemenea ,,motivul brăduțului” descoperit În ornamentarea fragmentelor de vase romane de culoare roșie, dovedesc păstrarea tradițională a motivelor folosite atît de des În ceramica dacică, meșterii olari fiind daci care au conviețuit cu soldații și coloniștii romani. Castrul nu a mai fost locuit de garnizoana romană
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
tip filosofic, deoarece tinde să câștige din start acceptul interlocutorilor, fără a le lăsa timpul suficient pentru analiza rațională a subiectului propus). Astfel, retorica a fost de cele mai multe ori redusă fie la funcția sa epidictică, fiind privită ca stilizare și ornamentare de suprafață ale unui discurs (devenind doar un studiu al tropilor), fie la euristică, fiind considerată drept metodă de aplicat în cazul disputelor sau polemicilor, fie la o tehnică de argumentare, exercițiu util în vederea câștigării unei dezbateri. Demersul retoric pare
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
publice locale, a căror principală menire era aceea de a stimula buna-dispoziție a băcăuanilor: „(...) de la începutul războiului din 1914 nu s-a mai putut aduce nicio plantă decorativă, datorită traficului comercial suspendat; lipsesc plantele de diferite culori, ce serveau la ornamentarea straturilor cu motive în mozaic; (...) serele fiind de tip vechi și puțin practic, cu încălzire primitivă și costisitoare, cer foarte multe lemne; pepiniera are gardurile distruse din anul 1916, iar vitele locuitorilor mărginași distrug plantațiile în timpul nopții; în tot cazul
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
modalitatea de desfășurare sonoră. Prima și cea mai veche a fost cea monodică. Treptat, în practica muzicală populară va apare interpretarea heterofonică, ce constă prin intonarea în grup a aceleiași melodii, iar la un moment dat intervine o abatere sau ornamentare a liniei melodice realizată de unii dintre interpreți. Acest tip de exprimare muzicală s-a păstrat până în zilele noastre. Tot din timpuri străvechi există și intonarea cu ison, adică sunet ținut peste care este interpretată melodia - vocal sau vocal-instrumental. Preluate
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
alteori cu o coroană din fier, de unde pleacă numeroase tije, figurând coarne de cervide; eventual mănuși cu un singur deget și cizme brodate cu stilizări de labe de urs sau pasăre. În concluzie, se constată că libertatea lăsată șamanului pentru ornamentarea costumului, alegerea pandantivelor și simbolismul lor, Accente istoriografice 26 permit o întreagă gamă de variațiuni care funcționează pe principalele tipuri de costume. Totuși, funcțiile costumului - armură, mijloc de transport, suport pentru spirit - rămân, în mod cert, identice pentru întreg teritoriul
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Dan Cristian Răcaru () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1720]
-
relații sociale variate și își exercitau influențele asupra celor cu poziții sociale înalte. Erau generoase cu brahmanii, contribuiau la întreținerea templelor și la construirea lor, aduceau ofrande, construiau și întrețineau băile ritualice. Cheltuielile erau îndreptate spre vestimentația de lux, spre ornamentarea locuințelor, întreținerea servitorilor, spre remunerarea profesorilor care le desăvârșeau educația. Relațiile curtezanelor cu cei bogați le aduceau averi și confort material, prestigiu social și religios, admirație și respect. Se făceau cunoscute și admirate ca muziciene și dansatoare la petreceri private
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
care se desprinde din pictura simbolistă: "japonismul și misticismul au amândouă rațiunea lor de a fi". În termenii esteticienilor contemporani lui Bachelin, tot ce nu era pictură de șevalet putea fi atribuit artelor decorative, industriale. Arta actuală are drept scop ornamentarea unei suprafațe, cealaltă artă copiază și interpretează, "Art Nouveau-ul exersează pentru a face precum ea, urmându-i exemplul". Natura este studiată nu pentru a o transpune fotografic, ci pentru a-i surprinde "secretul său creator și a-l aplica ornamentului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]