2,206 matches
-
da tot el: "Un singur lucru îți rămîne de făcut. [...] reneagă-ți calitatea de ortodox." În sensul acesta este și constatarea finală cu valoare de concluzie: "și iată cum, în fauna literelor românești, s-a petrecut o minune spirituală: Un ortodox a devenit futurist!" Înainte de a vedea răspunsul poetului, e util desigur să examinăm afirmația făcută de Sahia, după care Paul Sterian "împarte ortodoxismul pe toate cărările". Mai exact, să vedem cînd a devenit cel în cauză ortodoxist și care i-
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
electorale îi vor cere, domnul Ponta va nega și acest semnal pe care îl dorește a fi, de conciliere către minoritatea maghiară. (..) Să fie deosebit de atenți în a nu jigni și a nu insulta credința fiecăruia, pentru că și protestanții, și ortodocșii, și catolicii sunt toți creștini", a mai spus Diaconescu.
Victor Ponta, somat de Cristian Diaconescu să aleagă: Fie prezidențiabil, fie premier by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/82084_a_83409]
-
o să trăiesc o sută de ani. Parcă țiganca ți-a dat mai puțin... — Tu în cine crezi, în țigănci sau în doctori? — În doctori... în nici un caz. Intrăm? Își fac amândoi cruce și intră. — Ți-ai făcut cruce ca noi, ortodocșii, îi atrage atenția Lionel. — Da, și? — Polonezii nu sunt catolici? — Polonezii da, dar eu nu sunt polonez. Sunt rus. Mai nou, bielorus. Deci ghicitoarea... De ce zici că ești polonez? — Instalatorii polonezi sunt cei mai de încredere. Englezii îi adoră. — Și
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ritualuri. „Este vreo problemă?” A Început să se bâlbâie, dându-mi un răspuns confuz: „Nu!” Nu-i nicio problemă. Nu contează. Poate doar... ceea ce există În interiorul nostru. După marea bâlbâială, mi-am dat seama că pentru ea și pentru alți ortodocși conta, chiar dacă nu puteau s-o arate. Ducă-se! Ce mă doare pe mine! Și totuși, nu m-am simțit prea confortabil. M-am lipit de peretele de lângă ușă, tot timpul În picioare, În timp ce mulțimea păcătoasă ședea În genuchi și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cum vă spuneam, de Joia Verde! Dumneavoastră nu știți, dar noi țiganii sărbătorim Paștele ortodox, dar îl serbăm și pe al nostru care se numește Joia Verde. - Și când cade această sărbătoare a voastră? - La o săptămână de la Paștele creștinilor ortodocși; în anul acela a fost pe 25 aprilie. - Exact! interveni Alex entuziast. În ziua aceea s-au născut ambii copii, tovarășe colonel. Este un prim indiciu. Ar fi mai mult decât bizar să asistăm la o simplă coincidență! Este imposibil
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
născut în 1834, fiind feciorul cojocarului Vasile Cotlarciuc și al Iftimiei, care locuiau la casa cu numărul 239 din Vama. Absolvent al școlii cantorale din Cernăuți în 1892, după cum se adeverește în Testimoniul de aprobare al Înalt Prea Venerabilului Consistoriu Ortodox Arhiepiscopesc, bunicul Costan șia făcut ucenicia la moșul său, cantorul Stefan Hurjui de la Sfânta Biserică din enoria Vama cu patronul Inălțarea Domnului. După satisfacerea stagiului militar obligatoriu, între anii 1896 și 1899 în Cernăuți îeliberat cu titlul de sergent-major), este
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
și se salutau În câteva limbi, dar conversau mai mult În română. Tăiau miei la Paști, porci la Crăciun și aveau Îndoieli serioase În privința Vieții-de-apoi chiar dacă, duminica, biserica abia Îi putea primi pe toți, după un orar afișat la intrare: ortodocșii 9-10, greco-catolicii 10-11, catolicii 11-12. Transportul se făcuse conform Înțelegerii și Flavius-Tiberius avea toate motivele să fie mulțumit. Răsplăti grija șoferului cu o sumă simbolică și Îi ură drum bun. Șoferul primi banii Între două degete și Îi Îndesă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
salopete de sărbători și luminați de aura aceea a lor care Îi și deosebește de restul lumii și care, la o adică, Îi scutea de impozite și chiar de vize În caz că ar călători din Raiul Catolic ori Reformat În cel Ortodox, cum povestea Petru Cain. La asemenea defilări nu se aplaudă și nu se strigă lozinci. Nu există tribună oficială, ci doar un glob de aur spre care se mărșăluiește cu smerenie de două mii de ani cel puțin, fără ca un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
încă o dată: Sînt, le-am spus, pentru o critică dreaptă a neajunsurilor, limitelor, minusurilor românești. Dar dreaptă să fie, nu nedreaptă. Am citit în "Ziua" că, la Sîmbăta-Bihor, preotul greco-catolic a șters numele eroilor ortodocși de pe un monument ridicat de ortodocși. "Evreu, român, maghiar, tot erou e", s-a mîhnit preotul ortodox, că tot vorbim de intoleranța românilor. Asta-mi aduce aminte de protestul evreilor, cînd, la Auschwitz, au apărut cruci. Crucile polonezilor omorîți acolo, de aceiași criminali de război. Reportera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
au fost dați lui Victor Marievici drept recompensă pentru anii ne-buni. Propaganda le spunea ani-lumină, deși tocmai lumina se porționa. Începînd cu optzeci, în mai toate nopțile citeam la lumînări. Întîi, fusese trecută la index lumina taborică. Cît despre ortodocșii de profesie (Stăniloae, Crainic, Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu) nu numai că au fost scoși din cultură, dar, pe cei în viață, i-au băgat după gratii. Pe Blaga l-a pus la zid (pentru îngeri) însuși Lucrețiu Pătrășcanu. Iute, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pesimism în legătură cu mîntuirea creștină. Să fie pacea interecumenică mai importantă decît pacea interioară? De-asta aș fi preferat nu rugăciuni pe stadioane, în chip de concerte rock, ci să se fi discutat față la față. Un musulman cu un reformat/ ortodox/ israelit/ hindus/ budist/ penticostal/ evanghelist/ șintoist/ anglican/ copt/ baptist/ unitarian. Sau n-o fi politically correct să afirm că mă rog în limba mea? Că nu-mi place să mă rog într-o limbă pe care n-o cunosc? Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
adus și viilor și morților. Și voi ce căutați pe acolo, mă? Păi spre Occident trebuie să treci pe la Greci. Doar n-ai vrea s-o luăm spre est. Estul a venit singur peste noi, așa că-l știm. Mergem pe la ortodocșii noștri sârbi sau pe la cei de la Muntele Athos, pe urmă ne-om descălța. Pentru ocean ne-ai dat încălțări în desagă. Nea Fane o întrebă pe Mioara de 42 de ani: Vrei să-ți repar pantofii? Nu, nea Fane, fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
În ce mă privește, cred că avem întotdeauna indulgență pentru greșelile acelora care speculează, atunci cînd ele nu antrenează corupția inimii; cred că poporul va iubi mai mult un suveran necredincios, dar cinstit, și care le aduce mulțumirea, decît un ortodox, scelerat și răufăcător. Nu gîndirea suveranilor, ci faptele lor îi fac pe oameni fericiți. CAPITOLUL XIX [Trebuie evitată situația de a fi disprețuit sau urît] Furia sistemelor n-a fost nebunia privilegiată a filosofilor; ea a devenit însă nebunia politicienilor
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
e prea de tot, iar femeia a trăit toată viața cu porecla Zalustra. Tocmai În curtea acestei biserici unite cu Roma, atrăgea atenția un mormînt fără nume În care zăcea cu siguranță un străin de sat, după toate probabilitățile, un ortodox, poate din Muntenia, poate din Moldova. Era un soldat necu noscut. În octombrie 1944, frontul ajunsese În zonă. CÎțiva militari germani ocupaseră răscrucea pieței satului, hotărîți să Întîrzie Înaintarea trupelor române pentru ca grosul contingentelor lor să se poată retrage spre
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
la „bateria” Sfântului Duh, iluzia practicării „teologiei de performanță”. Personal, îmi asum calitatea de felix amator într-un domeniu în care singurii „performanți” rămân îngerii și sfinții. Mă gândeam la început să redactez un Prolog mai amplu, intitulat „Portretul unui ortodox fără barbă și sutană”, dar am renunțat din două motive foarte simple. Primo, consider inutilă orice justificare de ordin metodologic și ridicol din start orice manifest programatic. Fiecare cititor are discernământul, inteligența, capacitatea de a descoperi singur validitatea sau invaliditatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pe care A. Louth îl descoperă în Teologia dogmatică ortodoxă se referă la doctrina celor șapte taine ale Bisericii. Această doctrină de origine occidentală apare târziu, în secolul al XII-lea, și nu are de-a face cu tradiția patristică. Ortodocșii au acceptat-o sub presiunea catolicilor, după Sinodul de la Lyon (1274), sub domnia lui Mihail al VIII-lea Paleologul. Mai târziu, ei au găsit în această doctrină o armă de temut împotriva protestantismului. Stăniloae menține în cartea sa ordinea convențională
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
instalarea la Vatican a prietenului său polonez, Karol Wojtila, care l-a trecut în rândul „prinților Bisericii catolice” în 1983. Concluzie și puțină morală Aș încheia scurtul jurnal istorico-teologic de mai sus cu o paralelă între „grupul de la Fourvière” și ortodoxul Stăniloae. Pentru Stăniloae, Părinții canonizați de Biserica ortodoxă reprezintă încarnări ale Perfecțiunii, „nemuritori”, după propriile cuvinte, maeștri absoluți și irefutabili. Tot ce trebuie să facem e să trăim în conformitate cu scrierile lor, să-i urmăm à la lettre, să-i imităm
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
noii religii. L-am văzut cu ochii mei personali pe Papa presărând flori pe mormântul lui Mahatma Gandhi. Mai nou, bag de seamă că spovedania poate fi realizată prin telefon sau în regim de messenger. Chiar oi fi eu depravata ortodocșilor, ca să nu primesc undă verde pentru o chilie într-o mănăstire? Nimeni nu știe că, imediat după divorț, am vrut să intru într-o mănăstire. Chiar am bătut la unele porți și mi s-a deschis. Există însă percepția aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ostenit să obțină o credință iluminată. Știu mulți catolici care s-au îndepărtat de Biserică, dar și mulți alții care se angajează în comunitatea parohială în ciuda faptului că nu sunt mulțumiți de ierarhia ecleziastică, cunosc alți credincioși catolici, evanghelici sau ortodocși care și-au schimbat confesiunea. Este un fapt demn de laudă faptul că, în societatea laică actuală, puterea ecleziastică luptă pentru a păstra oamenii în credința lor. Fiecare din noi este liber să-și aleagă credința și să o schimbe
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cremaționiștii români îl pomeneau utilizând aceeași titulatură. Cu certitudine această situație se poate explica prin două elemente: pe de o parte, prin faptul că acești cremaționiști adoptau, în mod public, un discurs anticlerical și nu unul anti religios sau anti ortodox. Aceasta era o situație în care ei nu se considerau sub nicio formă rupți de majoritatea populației țării, ci împărtășind aceeași confesiune și același sistem de valori. Pe de altă parte, titulatura de arhimandrit a lui Șerboianu a fost utilizată
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
fost animate de credința creștină și chiar de către învățăturile ortodoxe. Pe de altă parte, Șerboianu nu și-a manifestat opțiunea cremaționistă doar la nivel teoretic, ci, după cum am precizat, și practic, săvârșind servicii religioase pentru creștinii (în marea lor majoritate ortodocși) ce optau pentru incinerare. Ca o recunoaștere a meritelor sale în domeniu, devenea membru de onoare al Societății cremaționiste Oganj din Serbia și câteva dintre articolele sale au fost publicate în revista acestei societăți 100. Cu siguranță, faptul că situația
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ce îndeplinea serviciul religios pentru cei care optau pentru incinerare dar erau de rit mozaic 105. Și în raportul de activitate pentru anul 1936, arhimandritul era menționat, însă doar specificându-se că "venerabilul" oficia în Capela Crematoriului servicii religioase pentru ortodocșii care optau pentru arderea cadavrului. Se preciza însă, în mod suplimentar, că aceste servicii erau "ținute foarte solemn și în un cadru demn și maiestos, fără graba care jignește sentimentele religioase"106. Dacă raportul de activitate al Societății Cenușa pentru
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cum că clericii vremurilor sale schingiuiau canoanele, "servindu-se de ele numai când voiesc să atace pe cineva și dându-le la o parte, când interesele lor personale sunt în joc"167. Cât privește cremațiunea, el reamintea că în cazul ortodocșilor nu exista vreun canon care să condamne o asemenea practică, iar invocarea tradiției era insuficientă în acest caz. Ca o ultimă dovadă a lipsei de temei a întregii retorici anticremaționiste a clericilor ortodocși ai vremii, el apela din nou la
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și un dezacord oarecare. Și atunci s-a văzut cea dintâi minune, după atâtea sute de ani: înfrățirea tuturor condeielor în fața pericolului comun și apărarea unui patrimoniu, care, deși-n litigiu, totuși nu excludea pe nimeni de la beneficii. Protestanți, catolici, ortodocși și evrei chiar, și-au ascuțit condeiele, ca să pună-n concordanță inextricabilele afirmațiuni biblice, cu noile și veridicele descoperiri științifice. Și acordul s-a realizat, biserica, cedând științei, vaste terenuri de-nfăptuiri practice, deși nu fără oare care părere de rău
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Discuțiile teologice nu trebuie să alunece pe povârnișul fanteziei fiecăruia din noi, ci să fie-ntemeiate măcar pe Scriptură, pe care Biserica creștină o crede "sfântă" și "piatră unghiulară" a tuturor învățăturilor Ei. Oare "sectanții" nu ne numesc pe noi ortodocșii și pe catolici "păgâni" și "idolatri", fiindcă venerăm icoanele. Și poate că ei au mai multă dreptate scripturistică, decât teologii noștri, cari atacă instituția cremațiunii în neștire, dacă ținem seama și ne conformăm Decalogului din Sfânta Scriptură (porunca I-a
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]