5,351 matches
-
după tradiția orală reafirmată de istorici precum Gh. Brătianu și Ștefan Papacostea, și acel Basarab întemeietorul a fost un personaj real, dintr-o spiță de șef cuman. Oricum, de pe atunci începe, în Transilvania, excomunicarea de la drepturi egale a românilor, datorită ortodoxiei lor creștine și a refuzului catolicizării (poate chiar a asimilării maghiare). Și la fel, datorită unei plecări din Maramureșul transilvan, se petrece și întemeierea principatului Moldovei, de la Dragoș la Bogdăneștii Mușatini. Venind vorba de originea marii boierimi în Muntenia și
Meditînd la trecutul României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17073_a_18398]
-
în viața de stat și în viața societății postulează reducerea influenței străinilor în cel mai modest caz, după criteriul proporției etnice... Dacă românismul e spiritualitatea care urmărește realizarea unei ordini perfecte și eterne, de ce această ordine nu o poate oferi ortodoxia?... Dl Motru nu spune, dar respinge categoric ortodoxia din noua spiritualitate românească... Anticreștin, Dl Motru secularizează spiritualitatea, coborîndu-i înțelesul pînă la o ideologie oricare; antirasist, face din ea o emanație naturală și episodică a rasei; antinaționalist, românismul său se reduce
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
postulează reducerea influenței străinilor în cel mai modest caz, după criteriul proporției etnice... Dacă românismul e spiritualitatea care urmărește realizarea unei ordini perfecte și eterne, de ce această ordine nu o poate oferi ortodoxia?... Dl Motru nu spune, dar respinge categoric ortodoxia din noua spiritualitate românească... Anticreștin, Dl Motru secularizează spiritualitatea, coborîndu-i înțelesul pînă la o ideologie oricare; antirasist, face din ea o emanație naturală și episodică a rasei; antinaționalist, românismul său se reduce la o spiritualitate de lăptării și bănci populare
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
său. Să nu uit: d-na Șipoș menționa și o excepție (una singură!) de la regula acestei lașități generale și anume pe dl. Nicolae Breban, demisionar de la conducerea României literare și din partidul comunist, ca formă de refuz a întoarcerii la ortodoxia stalinistă în cultură pe care Tezele o proclamau. Nu-mi face nici o plăcere să vorbesc despre "rezistența" d-lui Breban din 1971. D-sa fusese totuși membru supleant al CC al PCR și făcuse din România literară în puținul timp
Scriitorul român față cu reacțiunea comunistă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15959_a_17284]
-
al seriei Literatura în totalitarism (tipărită la Sibiu) critica foarte severă la care conceptul a fost supus deja în 1951 de către ideologii români ai vremii, dar n-a explicat îndeajuns faptul că așa-zisul proletcultism românesc era respins de pe pozițiile ortodoxiei staliniste celei mai retrograde, ceea ce nu reprezenta nicidecum un progres în mentalitatea literară. Liviu Țenghiu, în schimb, nici el menționat de d-na Cordoș, recurge la termen chiar în titlul cărții sale de la Editura Mirton, 2000, Fenomenul proletcultist în literatura
Despre proletcultism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15976_a_17301]
-
detașîndu-se net de generaționiștii săi (ca și de un Nae Ionescu sau un Nichifor Crainic) care pledau vehement pentru tradiționalism și autohtonism închistate. Se părea că îl mai apropie de colegii săi de generație și de cei care făceau din ortodoxie ortodoxism, căutînd aici sigla specifică a românității (Nu-l declarase Nae Ionescu pe Samuil Micu Klein un "călugăr papistaș", socotind că acest exponent de seamă al Școlii Ardelene, pentru că era greco-catolic, n-a fost, pur și simplu, român?). Se constata
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
de seamă al Școlii Ardelene, pentru că era greco-catolic, n-a fost, pur și simplu, român?). Se constata încă în Schimbarea la față a României că e, și din acest punct de vedere, departe de ortodoxismul manifest. Găsim acolo ideea argumentată: "Ortodoxia noastră e circumstanțială, atenuată și neprimejdioasă. Stilul nostru religios este labil și gelatinos. În viitor, ortodoxia se va tîrîi după România... Creștinismul nostru e pastoral și, într-un anumit sens, neistoric... Religiozitatea românească este minoră, nepasionată și, mai cu seamă
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
constata încă în Schimbarea la față a României că e, și din acest punct de vedere, departe de ortodoxismul manifest. Găsim acolo ideea argumentată: "Ortodoxia noastră e circumstanțială, atenuată și neprimejdioasă. Stilul nostru religios este labil și gelatinos. În viitor, ortodoxia se va tîrîi după România... Creștinismul nostru e pastoral și, într-un anumit sens, neistoric... Religiozitatea românească este minoră, nepasionată și, mai cu seamă, neagresivă." Peste un an, în noua sa carte, Lacrimi și sfinți, această dimensiune neortodoxistă (să spun
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
cu privire la evreu trimite la abilitatea sa înnăscută și neîntrecută de a-i înșela pe ceilalți. Negustor, cîrciumar sau cămătar, evreul a fost întotdeauna afectat de "prejudețele românilor contra comerciului" (Moses Schwarzfeld, la sfîrșitul secolului XIX), de incompatibilitatea demonstrată dintre spiritul ortodoxiei și capitalism. Un sîmbure de adevăr probabil că există în asemenea clișee rezistente, dar ele capătă un cu totul alt înțeles dacă le raportăm la o realitate istorică dată. La sfîrșitul secolului XIX, o ordonanță emisă în Banatul habsburgic stabilea
Evreul real și evreul imaginar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16030_a_17355]
-
au îngăduit în mod excepțional Moldovei și Valahiei să-și păstreze creștinismul. Acesta e un fapt dovedit istoricește, dincolo de orice dubiu. T.J.: îmi pare rău, nu înțeleg. Spuneți că ar fi trebuit să moderez importanța pe care o atribui creștinismului (ortodoxiei) în trecutul României? Mi se pare, dimpotrivă, că spuneți (apropo, asemeni Poloniei) că România se vede pe sine drept esențialmente creștină, în opoziție tocmai cu stăpânii ei otomani din secolele trecute. Problema creștinismului ca un sau ca singurul atribut european
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
I Corinteni 2, 16). Acest lucru le cuprinde pe toate<footnote Teoclit Dionisiatul, Maica Domnului În teologia și imnografia Sfinților Părinți, trad. Cristina Rogobete și Adrian Marinescu, Editura Bizantină, București, 2002, p. 23 footnote>. Sfânta Fecioară Maria se bucură În ortodoxie de o deosebită cinstire, de o supracinstire, adică de o cinstire care Întrece pe a tuturor sfinților, chiar și pe a ucenicilor Mântuitorului, căci ucenicii cei mai apropiați au petrecut numai câțiva ani cu El, dar ea a fost și
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
să fie mai curată decât toate femeile, mai Înaltă decât toată făptura. Maica domnului este „cea mai Înaltă făptură desăvârșită, pârga Bisericii, inima și esența ei”<footnote Pr.Prof. Dumitru Stăniloae, Învățătura despre Maica Domnului la ortodocși și catolici, În rev. Ortodoxia, an 1950, nr.4, p.606 footnote>, ea fiind dăruită de Dumnezeu cu toate darurile trupești și sufletești, fiind fără pată și fără păcate personale. Sfântul Simeon o numește „preaneprihănita și preacurata fecioară” și explică: „O numesc pe aceasta neprihănită
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
află Încă de pe acum, primind, pe măsura deschiderii noastre, o lucrare care este și a lui Dumnezeu ca izvor al ei, dar și a Maicii Lui prin participare<footnote Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Maica Domnului ca mijlocitoare, În Revista “Ortodoxia”, nr. 4/1952, p. 126 footnote>. Sfântul Maxim Mărturisitorul, referindu-se la fecioria Născătoarei de Dumnezeu, arată că nașterea s-a făcut În chip minunat, fără de sămânță, iar Fecioara Maria a rămas fecioară și după naștere: „...zămislirea Lui (lui Hristos
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
pentru noi, ci ea Însăși să ne ajute, În calitate de Maică a Fiului lui Dumnezeu, fapt de care se leagă mijlocirea ei specială pentru noi<footnote Ierom. Drd. Irineu Pop, Maica Domnului În viața Bisericii și evlavia credincioșilor ortodocși, În Revista Ortodoxia, nr. 3/1984, p. 409 footnote>. Referitor la acest lucru, Petru Damaschinul spune: „Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu Te mărturisim pe Tine, cei mântuiți prin Tine, fecioară curată, mărindu-Te Împreună cu cetele netrupești...”<footnote Petru Damaschinul, op. cit., p. 95 footnote
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
mai plină decât orice de energie dumnezeiască revărsată din umanitatea Lui. Ea e mai mult În Hristos sau are pe Hristos mai mult În ea (În sens ontologic sau psihologic). (notă - Pr.Prof. Dumitru Stăniloae, Maica Domnului ca mijlocitoare, În rev. Ortodoxia, nr. 1-3/1952, p.79, 84) Strict vorbind, Maica Domnului nu ne Împărtășește harul ca pe ceva care-i aparține ontologic, căci atunci am nega puterea dumnezeiască a Mântuitorului și a Sfintelor Taine, nu este Hristos Înainte de Hristos, mijlocirea ei
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
1999 Ieroschim. Daniil Sandu Tudor Dumnezeu-Dragoste, Editura „Christiana”, București, 2000 Pr. Prof. Dr. Constantin Galeriu Jertfă și răscumpărare, teză de doctorat În teologie, În Glasul Bisericii, nr. 1-2/1973 Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae Maica Domnului ca mijlocitoare, În revista „Ortodoxia”, nr. 4/1952 Ierom. Drd. Irineu Pop Maica Domnului În viața Bisericii și evlavia credincioșilor ortodocși, În revista „Ortodoxia”, nr. 3/1984 Ieroschim. Daniil Sandu Tudor, Imn Acatist la Rugul Aprins al Născătoarei de Dumnezeu, În vol. Scrieri I, Editura
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
de doctorat În teologie, În Glasul Bisericii, nr. 1-2/1973 Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae Maica Domnului ca mijlocitoare, În revista „Ortodoxia”, nr. 4/1952 Ierom. Drd. Irineu Pop Maica Domnului În viața Bisericii și evlavia credincioșilor ortodocși, În revista „Ortodoxia”, nr. 3/1984 Ieroschim. Daniil Sandu Tudor, Imn Acatist la Rugul Aprins al Născătoarei de Dumnezeu, În vol. Scrieri I, Editura “Christiana”, București, 1999 Pr. Drd. Nicolae Bălașa, Maica Domnului În iconomia mântuirii, după Învățătura ortodoxă, În rev. Mitropolia Olteniei
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
Scrieri I, Editura “Christiana”, București, 1999 Pr. Drd. Nicolae Bălașa, Maica Domnului În iconomia mântuirii, după Învățătura ortodoxă, În rev. Mitropolia Olteniei, anul XLIII, nr. 1/1991 Pr.Prof. Dumitru Stăniloae, Învățătura despre Maica Domnului la ortodocși și catolici, În rev. Ortodoxia, an 1950, nr.4 ,,Dictionnaire de spiritualite(e ascutit) ascetique(e ascutit) et mystique doctrine et histoire”, vol.10, Fascicules LXIV-LXV, Maluille Marie de Jesus(e ascutit) d’Agreda, Beauchesne Paris
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
Joyce, Kierkegaard, Lao-Tse, Ion Barbu, Urmuz, Dali, Biblia, misticii, Guénon și alții. Stilistic, Calendarul incendiat este o operă deopotrivă sofisticată, emfatică, prețioasă și una ludică, abundînd în calambururi, "neserioasă" și inventivă. Autorul se consideră pe sine un "humorist liber din Ortodoxia neconformistă". Evocă, într-un rînd, umorul transcendent al lui Kierkegaard. Iar altădată schițează această autoapreciere ironică și jucăușă: "Cît despre Uranus, mai bine nu se năștea; el scrie degeaba, nimeni nu-l citește, nici nu-l înțelege cineva și producția
Jonathan X Uranus, "humorist liber" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15778_a_17103]
-
Laudele îl măgulesc, cu cei care îl contrazic e intolerabil. Astfel, forma și ritmul "jurnalului" este într-o continuă mișcare. Jurnalul de scriitor este un barometru al vieții social-economice și politice din Rusia sfârșitului de secol IX. Reforme, legea justiției, ortodoxia, războiul ruso-turc din 1877, procese răsunătoare în epocă, scriitori ruși (Pușkin, Nekrasov, Tolstoi), cărți controversate (apără cu entziasm Anna Karenina), revoluția și republica franceză, "complotul catolic", desfășurările militare din Europa, situația din Balcani, dezbateri polemice în presa vremii etc... Dostoievski
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
o gîndire politică. A fost, din acest punct de vedere, un liberal și un prooccidental. Și-a imaginat istoria modernă a României ca pe o luptă între forțele reacționare, de sorginte est-europeană și autohtonă, puternic ancorate în tradiție, localism și ortodoxie, și forțele revoluționare, de sorginte occidentală, franceză îndeosebi, capabile să introducă și la noi, deși cu întîrziere, spiritul înnoitor și luminat al capitalismului. Civilizația română modernă ar reprezenta triumful europenității asupra autohtonității, al culturii majore (în sensul lui Blaga) asupra
Lecția lui Lovinescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15793_a_17118]
-
față de celelalte. Or, dacă acceptăm acest principiu, atunci nu ne mai deranjează că Occidentul nu este un monolit, ba chiar ne bucurăm că nu este. "Imitația" devine exercițiu, are o anumită creativitate a sa, nu mai este grosolănie ieftină. În "Ortodoxie și Occident", filozoful grec Christos Yannaras scria: "În secolul al XIX-lea, când spațiul ortodox se eliberează de sub turci, prima grijă a noastră, a popoarelor eliberate, a fost să ne facem un stat european. România, Serbia, Bulgaria, Grecia, toate aceste
Virgil Nemoianu - UN FENOMEN PRIMEJDIOS - UNIFORMIZAREA LINGVISTICĂ ȘI CULTURALĂ by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/16282_a_17607]
-
această moștenire herderiană Balcanii au fost considerați un Volkmuseum al Europei. Treptat, Balcanii au fost apreciați drept zona subdezvoltării originare. Și azi, celebrul articol al lui Huntington, care împarte Europa după religie (la noi trecînd granița dintre catolicism, protestantism și ortodoxie), preconizează că, în viitor, sursa fundamentală de conflict va fi mai curînd culturală decît economică sau ideologică. Dar și acel politolog opera cu criterii laxe devreme ce plasarea civilizației la est de falia slav-ortodoxă în loc de ortodoxă pur și simplu, e
O zonă geografică inflamabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16375_a_17700]
-
a masca adevărata diviziune, între săraci și bogați. Cînd Churchill, în octombrie 1944, a făcut, la Moscova, celebrul partaj cu Stalin, lăsîndu-i dictatorului de la Kremlin România în schimbul cedării Greciei Occidentului, n-a mai ținut deloc seama de balcanism, nici de ortodoxie. Pur și simplu l-a interesat să transforme Grecia într-un avanpost occidental în Europa de Est. Asemenea s-a procedat cu Turcia, inclusă în NATO. A convenit de minune pînă și antisovietismul României lui Ceușescu, președintele George Bush declarînd, atunci, că
O zonă geografică inflamabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16375_a_17700]
-
numesc și Sfinții Părinți, Părinți ai Bisericii sau Părinți bisericești. Începând din primele secole creștine, denumirea de Părinți bisericești, Sfinții Părinți, Părinții Sfinți, Părinții Bisericii, Sfinții Părinți ai Bisericii sau Părinții dascăli și învățători exprima autoritatea supremă în materie de ortodoxie a credinței; ei, Părinții, mari dascăli și învățători, sunt considerați ca reprezentanții normativi ai tradiției doctrinare a Bisericii, ca martori special autorizați ai credinței; dar ei au avut și o uriașă experiență duhovnicească iar ortodoxia credinței și viețuirea sfântă au
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]