349 matches
-
legiunile, triumful. Și Cezar la Farsalia în zori. Răsfrânta umbră-a crucii pe pământ. Și jocul șahului ce-a născocit persanul. Și urmele-ndelungilor migrații. Supunerea regatelor cu spada. Busola-n veci necontenită. Marea cea largă. Și tictacul de ceasornic. Și osânditul rege și securea. Și praful ce rămas-a din oștire. Privighetoarea care-n Danemarca își nalță trilul. Scrijelita slovă. Sinucigașul chip în ciob de-oglindă. Și cartea de trișor. Râvnitul aur. Și norii-mprăștiați peste pustie. Caleidoscopul plin de arabescuri
Jorge Luis Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/3168_a_4493]
-
mă uit afară văd/ piața nicolina/ când întorc privirile/ o zăresc pe gina// noi nu ne mai împăcăm/ nu-i comunicare/ unul lângă altul stăm/ sufletul mă doare/.../ dumnezeu de sus din cer/ n-are să mă lase/ ca pe-un osândit să pier/ cu urâtu-n oase/ el mă va călăuzi/ cu a lui povață/ într-o zi ne vom privi/ față către față.// rândurile ce îți scriu/ draga mea codană/ sunt un semn că mai sunt viu/ și te pun pe
Carmina Burana by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9810_a_11135]
-
strângă prezența evanescentă ce dădea să-i scape ocolindu-l și ațâțându-l; și strigătul pe care-l strangulase de atâta vreme în gâtlej i-a țâșnit de pe buze. S-a rostogolit din el ca vaierul de disperare al unor osândiți și s-a topit într-un vaiet de exaltată implorare, un strigăt de abandon infam, un strigăt care nu era decât ecoul unei inscripții obscene de pe zidul mucegăit al unui pisoar. S-a pomenit într-un labirint de străduțe strâmte
Portret al artistului la tinerețe () [Corola-journal/Journalistic/5190_a_6515]
-
noi ai mișcării naționale de extremă dreaptă... Vă vorbește prin mine Radu, bătrînul analist politic ce vedea în C. Zelea Codreanu, lăsînd laoparte excesele ideologiei, un personaj istoric tragic, sugrumat cu o sîrmă de un plutonier într-un camion cu osîndiți, pe vremea lui Carol al doilea. Pot să vă jur cu mîna pe inimă că, dacă regele-aventurier l-ar fi chemat la el pe Codreanu și i-ar fi propus să fie patronul Băncii Naționale sau șeful guvernului, acela l-
Psiho-candidați by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16686_a_18011]
-
Bate glasul orei de praf.// Azi noapte, soră,/ N-a mai bătut nici o oră." (Ceasul de-apoi). Pierzând puteri, și înfundându-și glasul, cu fiecare coborâre mai aproape, ora dării în vileag, când vraja se rupe și condamnarea își cheamă osândiții, e lovită, ea însăși, de tăvălugul derizoriului. De insuportabila ușurătate. A vieților, luate și plătite, niciodată pe de-a-ntregul, a sentimentelor, descărcări brutale de energie, și atât, a gândurilor care zboară în gol. Firul cu plumb, sondând această atmosferă de
Versuri de leac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6531_a_7856]
-
Unde zac? Prin ce Siberii oare? Discul lunii cum li se năzare? Lor acest adio îl trimit... Martie, 1940 INTRODUCERE Când a fost? Când zâmbea numai iadul Spre-ale morții cumplite splendori, Cînd netrebnic zăcea Leningradul Lângă multele lui închisori, Și-osândiții umpluseră firea De nagaică mânați și ocări Și cântau ne-ntrerupt despărțirea Ca un bocet sirenele-n gări. Ne gonea steaua morții prin hrube Și sărmana Rusie gemea Pângărită de negrele dube Și ciobota cu sânge pe ea... I Te-au
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
să nu se miște, după cum se aflase din ziare și din alte povestiri; și că, ajungând călăii la șef, imobilizat în același fel, când să-l strângă și pe el de gât cu sârma aia oribilă, ca pe toți ceilalți osândiți, nu puteau să-i facă nimica, deoarece șeful era ca zeitatea găsită în grămada de bolovani a lui Mitică și că șeful, de marmoră, striga, însă cu vocea lui Mitică de la Mangalia... striga cum vorbea acesta mereu ca din Biblie
Asfințit cu ghioc (VII) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12005_a_13330]
-
unde îți va cânta la ureche un taraf greu, cântece populare; iar în loc de cele sfinte, de cădelnițe, de icoane străvechi preasfinte ori de evanghelii, ți se vor arăta cârligele înfipte în pereții hrubei adânci, istorice, și de care atârnau probabil osândiții... Petrecere, nu zic, formidabilă. Și pentru a cărei romantică, haiducească idee, le sunt recunoscător amabililor amfitrioni. La fel cum a fost și cu ce trebuia să se petreacă a doua zi dimineața. în loc să vină la hotel, să ne plimbăm, dragii
Balaurul în cârje (25, 26, 27 mai a.c.) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11631_a_12956]
-
vedea pînă și pe un cardinal mai tînăr scărpinîndu-se nervos după urechea pe care se sprijină tichia albă sacerdotală. Semn de indecizie. Și rîde. Domnul Sache rîde. Bănuind în cardinalul mai tînăr un eretic buchisind în taină lucrarea diavolească a osînditului. De atunci îi rămăsese umanității acest totuși izbăvitor. Înfruntarea ignoranței prin tacticoasa tragere de timp. Așadar, pînă și în această țară "tristă, plină de umor" se pare că ceva a început să se miște... Dovadă că, în comedia ei, sever
Și totuși se mișcă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16633_a_17958]
-
Cel ce avea să devină poet, cîntăreț, ziarist descinde dintr-o familie de condamnați politici ai regimului comunist. Tatăl, luptător în rezistența anticomunistă din Munții Țibleșului, a fost asasinat în 1950 de Securitatea din Sighet, fratele acestuia s-a văzut osîndit la ani grei de temniță politică, mama a trecut prin tortura unei execuții simulate în detenție, numeroase alte rude au fost arestate. Ion Zubașcu a ajuns și el în temniță la doi ani și trei luni împreună cu întreaga-i familie
Impactul cu istoria by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6756_a_8081]
-
1852. Merită să relev câteva premiere de traduceri din opera unor mari scriitori în perioada pașoptistă: Noua Eloiză de Rousseau în 1837; Atala și René de Chateaubriand, tot în 1837; primul Hugo în românește e Ziua din urmă a unui osândit, în 1839; primul Cervantes, Don Chishot de la Mancha, datează din 1840, dar traducerea lui Heliade e făcută prin intermediar franțuzesc; primul Goethe în românește e romanul Suferințele junelui Werter, în 1842; Călătoriile lui Guliver de Swift apar în 1848; în
Istoria romanului tradus în România by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8701_a_10026]
-
și ele, puse pe jos în toate părțile, pentru îngenunchere. Ucigașul, credincios, dar pătimaș, omorînd din gelozie, a încercat să dea o colosală lovitură de poker, jucat cu Dumnezeu, - cel ce deținea condica respectivă a păcatelor speciale și mai de osîndit, o astfel de iertare, presupsă, bănuita sau numai dorită, să vină cît mai anevoie și la un preț de răscumpărare cît mai ridicat, - mizînd pe morun, ca să-și facă măcar uitată faptă care îi îngrozea pe săteni, totuși obișnuiți cu
Biserica veselă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17650_a_18975]
-
trebuiau să se întindă și să se strângă forțat. Și ei îndurau chinurile acestea nu numai atâta timp cât dregătorul împărătesc îi interoga și cât timp era ocupat cu ei, ci vreme de aproape o zi întreagă, căci atunci când trecea la alți osândiți, el lăsa pe lângă ei pe unii din slujitorii săi ca să vadă dacă nu cumva, biruiți de durere, dau semne de nesimțire, dar și atunci ordinul era și mai fără de milă: ca legăturile lanțurilor să fie și mai strânse, afară de cazul
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
pe unii din slujitorii săi ca să vadă dacă nu cumva, biruiți de durere, dau semne de nesimțire, dar și atunci ordinul era și mai fără de milă: ca legăturile lanțurilor să fie și mai strânse, afară de cazul când, după atâtea chinuri, osânditul își dăduse sufletul, în care caz el era azvârlit jos și târât la o parte. Căci vrăjmașii noștri n-aveau voie să arate față de noi nici cea mai mică atenție, ci împotriva noastră trebuiau să cugete și să acționeze în
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
a curmezișul; somnul aici era o cădere, veghea o ghemuire. Dragul meu, invenția aceasta simplă era ― și când vorbesc așa știu bine ce spun ― cu adevărat genială. În fiecare zi, cu trupul strâns ca într-un clește, clipă de clipă, osânditul afla că e vinovat și că a fi nevinovat înseamnă să te poți întinde cu voioșie din toate mădularele. Puteți să vă închipuiți în temnița aceea un om obișnuit să trăiască pe înălțimi și pe puntea superioară a vapoarelor? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
cei tăiați împrejur. 10. Ne-au spus numai să ne aducem aminte de cei săraci, și chiar așa am și căutat să fac. 11. Dar, cînd a venit Chifa în Antiohia, i-am stat împotrivă în față, căci era de osîndit. 12. În adevăr, înainte de venirea unora de la Iacov, el mînca împreună cu Neamurile; dar cînd au venit ei, s-a ferit și a stat deoparte, de teama celor tăiați împrejur. 13. Împreună cu el au început să se prefacă și ceilalți Iudei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85091_a_85878]
-
a codoșului și pungașului din prima zi, un cordobez poreclit Bartolo Cacăfoc, care, deși apărea În refrenele populare cântate pe uliți ca personaj obișnuit cu refugiatul În biserici (când era urmărit de agenții numiți alguazili) și cu frecventarea galerelor (ca osândit), s-a dovedit a nu fi deloc un ranchiunos. Ăsta era unul din talentele lui Diego Alatriste: Își putea face prieteni până și-n infern. Pare de necrezut. Nu-mi amintesc bine anul - să tot fi fost al două’ș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
recunoaștem, în pofida evidenței din titlu. Degeaba încerca proaspăta autoare de romane să i bage mințile-n cap. Fagotul trecea printr-o perioadă în care hotărâse să se revolte esențialmente îm po triva statutului său de fagot, simțindu se pe nedrept osândit la a cânta gutural, duios și întristător, niciodată vioara întâi într-un concert, mereu înfundat, mereu în fundal; și declarase că el, ca fagot ce se află, are dreptul să facă ce poftește cu viața lui, că doar nu el
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
se întâmplă să depindă de câte un singur ins, ciudat, singuratic, urâcios, ce se dovedește a fi un scriitor puternic, departe văzător. Limba o facem, noi, cei de rând. Harnașamentul ei însă este, fiind durabil și director, îl fac ceilalți, osândiții, la scris, și cărora li se mai și taie, din când în când, nasul, urechile, capul... Iată cum zace în veșnicie un om, un personaj, învelit într-o pânză trainică de litere bine țesute, - portretul: Semne multe ave pe trup
Moș Cantemir by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9426_a_10751]
-
să vândă cărțile așezate pe dușumea pe nimic. Ele erau de mare valoare, și numai Sultana Manigomian ar fi fost în stare, făcând o expoziție și un catalog, să scoată preț bun pe ele. La toate propunerile Hangerlioaicăi de evadare, osânditul strâmbă din nas. Întâi nu voia să se refugieze la boși, apoi, admițând că ar fi trecut provizoriu peste această susceptibilitate, știa că membrii Mișcării nu-l gustă și nu i-ar da vreun ajutor serios lui, de dragul său personal
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a trebuit să le iau, întrucît personalul închisorii a înțeles rețeta nu facultativ, ci imperativ. N-au plecat de lângă mine până n-am luat mizerabila sare amară. Ah! Dacă prin miracol aș scăpa de aici, ca ministru aș ordona ca osândiții la moarte să fie lăsați să moară cum poftesc. Este ridicol asta: n-ai voie să mergi la zidul de execuție constipat. Într-un fel, am înțeles filozofia doctorului și a comandantului închisorii: osânda la moarte e o pedeapsă morală
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
putea zări. Memoria țese un om, acolo-n adâncul chakrei cu trei petale, în ochiul din frunte. Oricât ar fi de hidos (căci timpul este infernul și o creatură de timp este un diavol din infern, sau poate un etern osîndit), el este geamănul nostru, și o dorință ciudată ne împinge unul spre altul, unul în brațele altuia. Când, după-amiezele, culcat în patul meu, pe când afară strigă copii și plutesc fulgi de plop într-o vară luminoasă, îmi amintesc scene și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ce formează pânza timpului și-a istoriei. Glisa pe un continuum durere-plăcere, bărbat-femeie, tinerețe-bătrînețe, viață-moarte. Îi zări pe Farinata și pe Brunetto, pe Sordello din Mantua și pe Pia. În adâncul enormei centrifuge văzu Giudecca, întinderea de gheață presărată cu osândiți prinși în cristalul chinuitor pân-la brâu, pân-la gât sau în întregime, ca niște pești într-un râu înghețat, iar printre ei, patinând pe gheața de culoarea fisticului, văzu un copil urmat de un câine negru, în altă parte gheața prinsese
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pagini, volum, va fi o iluzie tristă totuși, ca valorizarea prin densitatea culorii-n pictură. De-o mie de ori ar fi fost pentru ele mai bine să fie lăsate așa, grotesc de nedesăvârșite, pentru ca disperarea lor fără margini, de osândiți prinși în blocul de gheață, să le rămână întreagă. Noi înșine, însă, plîngîndu-i pe ei, cei care, în crusta lor de azotat de argint sau încifrați în litere risipite pe-o rogojină de stuf, sau pictați pe-o frumoasă urnă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Între da și nu, între a fi sau a nu fi, între Anotimpurile lui Vivaldi nu s-a întâmplat nimic! Sisif sau eu... Homer nu a fost Nostradamus, dar cred că m-a cunoscut cumva, cândva... oricum nu zeii mau osândit, nu ei... nu-i știu și nu-i chem să dovedească existența mea și nu o să mă trezesc în Infern pentru că "îmi disprețuiesc destinul". Kafka mă silește să recitesc tot ceea ce am citit până acum și încă nu mi-am
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]