343 matches
-
cadrele referențiale ale cunoașterii trecutului părții de sud a Moldovei. Rezultatul investigațiilor sale a fost bogata colecție de arheologie și de etnografie pe care a donat-o Muzeului Județean Vaslui, la care se adaugă și manuscrise vechi, toate constituind rodul osârdiei sale și inima acestui străvechi pământ vasluian. Reflectarea rezultatelor acestor cercetări istorice o putem găsi în sumedenia de studii și articole publicate în reviste de specialitate, dar mai ales în celebrul volum Dăinuiri dăneștene (coautor: Eugenia Buraga) apărut la editura
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
împrăștie o anumită cîntare șoptită în metru dactil... Descîntarăm zvonirea aiasta să caute cugetul mlăzilor înmugurite, pe rînd, chiar în coapsele noastre de mult încercate ciolane și cărnuri și visuri că se vor porni luminări cătră încețoșate întinsuri... întîmpine rodul osîrdiei noastre și inima Ilenii și a Mariei și a Mărioarei și a Floricăi și a lui Gheorghe și a Evei și a Viei și a lui Vasile și a lui Florin și a Anei “ Era mândru de noi spunând adesea
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
1942), Scriitorul Stamati. Familia și contemporanii săi (1942), Scriitorul Leon Donici (1942), Profiluri de ieri și de azi (1943) ș.a. Pentru lucrarea Călători ruși în Moldova și Muntenia (1947), i se atribuie Premiul „Năsturel Herescu” al Academiei Române. Genealogist a cărui osârdie n-o egalează decât o capacitate neobișnuită de absorbție a documentului, B. este, în felul lui, un erudit. Schițele monografice consacrate ținuturilor de dincolo, dar și de dincoace de Prut încorporează un belșug de informații culese cu o tenacitate ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285716_a_287045]
-
generația optzecistă prin vârstă și prin perioada în care s-a manifestat literar, N. nu i-a aparținut pe plan literar, cum remarca Gheorghe Grigurcu: „se depărtează [...] de lirica «optzeciștilor», pe care, în calitate de editor, a promovat-o cu o rară osârdie spre lumina tiparului. Nu o aderență nemijlocită, ci o sensibilitate educată și generoasă a dictat, prin urmare, această acțiune, sporindu-i semnificația etică”. Poezia ei este mai degrabă șaptezecistă, în orice caz aparține modernismului, prezentând, între altele, afinități sensibile cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288406_a_289735]
-
de acolo. O măicuță de la schit mi-a vorbit de vechiul lăcaș, adevărată bijuterie de epocă, construit pe moșia preotului Iuga din Baia, care pe vremea domnitorului Alexandru cel Bun lucra la cancelaria domnească din Suceava. Schitul este Îngrijit prin osârdia celor 15 maici. În drumul parcurs, mi-a atras atenția o răchită din cărare, pe care fălticeneni inventivi au prins o placă, vorbindu-se de răchita În care se juca duduia Lizuca și cățelul ei Patrocle. Am fotografiat-o, ca să
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
acestui proces așteptat cu nerăbdare de toți cetățenii conștienți, nu reprezintă numai un important act juridic, ci actul național pe care l-au cerut interesele patriei. Vor fi examinate toate piesele complotului și trădării pe care le-au executat profitorii osârdiei populare. Se judecă înalta trădare a intereselor patriei” Și, cum era de așteptat „Opinia”, vineri 14 noiembrie, anunța: „Sentința” „Procesul trădătorilor din fruntea fostului partid național țărănesc s-a terminat prin sentința rostită de către tribunalul militar care a judecat procesul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
al orașului Constanța 2798 și că, la 14 noiembrie 1909, "a murit foarte sărac (...) deși mânuise milioane"2799. De altfel, după moartea sa, "urmașii l-au proslăvit"2800 și "i s-a ridicat un monument în fața bisericii "Adormirea", clădită prin osârdia lui"2801. Totodată, începând din anul 1907, "planurile lui edilitare au servit drept normă primarilor care s-au succedat"2802. La 25 decembrie 1905 publicația constănțeană intitulată Cuvântul, insera în paginile sale un articol elogios la adresa fostului prefect al județului
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
puț utuita, nici macar peste ani, lecția maestrului Titu Maiarescu deși acest lucru nu l-a împiedicat să repereze numai decât carentele de fond ale procesului instructiv-educativ din epoca. Cu zestreasanativă, cu finaintuiție a bunului simț alături de cele ce învățase cu osârdie că elev la Școală Normală, Ion Creangă și-a impus de la început să valorifice resursele învățământului național, convins că și Eminescu de faptul că ,,o școală nouă și buna estea ceea care este profund înrădăcinată în realitățile țării sale, în
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
burghez". Răsfățatul teatrelor, prezent, între cele două războaie, pe numeroase scene prestigioase și pretențioase, se străduia să se facă re-auzit. A crezut că-și poate afla locul și, eventual, norocul, în dramaturgia radiofonică pentru copii drept pentru care rotunjea cu osârdie scenariul moralizator "Hărnicel și Trândăvel" (!!) Ibrice fumegânde urcau scara, ibrice goale coborau unul după altul, domnul scria, dar cu unelte de împrumut și cu trudnic efort. Mama mea publica și ea literatură pentru copii (în "Iașul literar" și în revistele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Aici erau 840 de locuri de muncă (foarte mult pentru o zonă de munte!) și se produceau filtrele pentru autoturisme, locomotive, vapoare, avioane care, evident, acum se importă. Voi reveni cândva asupra destinului acestei fabrici, care a tocat cu egală osârdie și "Mein Kampf" în anii '50, și "Capitalul" în anii '90... A topit și cărțile unor Blaga, Goga, Eminescu, Maiorescu, Stere, în perioada epurării bibliotecilor de "otrava" burgheză, dar și tot soiul de "Omagii", plus tone de afișe cu chipul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
teatrului românesc. A treia oară, îmi este reprodusă afirmația potrivit căreia n-ar trebui să contestăm deciziile CCES. Dac-o punem în relație cu întregul context, mă tem că aveam ceva dreptate: Consiliul Culturii se auto-sancționa atunci, încercând să tempereze osârdia cu care salariații respectivului minister potopeau editurile propriului sistem cu prefețe, postfețe și îngrijiri de ediție, așezându-se, ca musca la arat, în fruntea bucatelor. În fine, a patra oară, M.S. mă așază printre "editorii inteligenți", datorită cărora s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
periferic exaltat, ce vedea în masacrul de la Jilava semnul unei nopți românești a Sfântului Bartolomeu, iar executorul-șef, Traian Boeru, n-a acționat din ordin superior. Dimpotrivă: în noaptea cu pricina, Horia Sima, pare-se, avertizat, l-a căutat cu osârdie pe Iorga la Ploiești, la Câmpina, spre a preveni nenorocirea și, implicit, decredibilizarea Legiunii. Nu l-a găsit. De aici încolo încep alte nedumeriri: Sima îi arestează pe asasini și tot el, a doua zi, îi eliberează. Cică... din milă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
sunt, deci, amatori. Cu atât mai salutară este contribuția lor, întemeiată pe pasiune sinceră, dragoste și interes față de "tot ce cade pe drumul neamului omenesc" (cum definea Lamartine istoria) și eterna "stare de investigare" în care s-au instalat cu osârdie și tenacitate. Nu avem căderea de a ne aventura în istoria literaturii române" declară cu modestie (p. 105) dar, când cutează s-o facă, n-ai a le reproșa mai nimic. Decât, poate, sintagma nefericită (uzitată și la case mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Încerc s-o conving de bunele mele intenții. Dar asta s-ar fi putut Întâmpla eventual În vreunul din romanele vieții mele. De multă vreme viața mea lucra cu măsuri diferite, croite pe calapodul viciului solitar al imaginației, exersat cu osârdie de-a lungul a kilometri de pagini, care-mi atrofiase simțul realității și curajul de a acționa. Doar o dată la trei-patru zile mai treceam de-acum pe acasă. Ce mă chema și ce m-ar mai fi reținut? Stiva de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ci oferta sapiențială cartea/ scrierea, precum în splendidul fragment din predoslovia la Carte românească de învățătură, 1646, purtând titlul Toți ceia ce sâmt creștini pravoslavnici, cine va ceti ca să înțeleagă, si semnată Evstratie biv Logofet. Cităm întregul paragraf ce descrie "osârdia" căutărilor Domnitorului Vasile Lupu domn înțelept, bun observator, conștient de necesitatea absolută a învățăturii în țara sa -, tocmai pentru că este reprezentativ nu doar pentru realitățile și mentalitatea vremii, dar și pentru o atitudine mereu regăsită în spațiul Țărilor Române, mecenatul
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
pururea însătați și lipsiți ca și cum are fi într-un loc secetos fără de apă, și mai vârtos vădzând nedreptățile și asuprealele mișeilor carele fac cei neînvățați și neînțelegători, diregătorii și giudeațele de pre la toate scaunele Moldovei, drept aceaia cu multă osârdie s-au nevoit măriia sa de-au cercat pre multe țări, pănă l-au îndireptat Dumnedzău de-au găsit oameni ca aceia, dascăli și filosofi, de-au scos den cărți elinești și lătinești toate tocmealele ceale bune și giudeațele celor
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
dar din dar" prin acoperirea unei lacune, precum în același text prefațatoriu al lui Theodosie, exultând că, de acum "nu ne vom mai împruta [...], ce și noi ca ale noastre le vom avea și altora cui va trebui de acestea, osârdie vom împărți". De o parte, modelul auctorial al cărturarului ce scrie sau tălmăcește în limba proprie și care (proiectând simbolic ipostaza exemplară a Apostolilor transcriind istoria hristică sub inspirația Duhului Sfânt), sunt receptați ca intercesori între cei simpli și neînvățați
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
în Viața lui G. Călinescu (1981), scrisă fluid, cu participare afectivă, oferind numeroase date necunoscute, referitoare îndeosebi la familia și părinții adoptivi ai lui Călinescu, la debutul publicistic, la tribulațiile sale ca profesor la Iași și București etc. Cu aceeași osârdie, B. s-a dedicat și cercetării vieții și operei lui Lucian Blaga. După o condensată micromonografie (1986), a trecut la masiva construcție Viața lui Lucian Blaga, primul volum apărând în 1995. Atât în lucrarea consacrată lui G. Călinescu, cât și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285594_a_286923]
-
om politic din Bucovina și deputat în Parlamentul României Mari, pe atunci avocat în orașul Rădăuți. Institutul de Creștere Națională „Ștefan cel Mare” a fost condus o vreme de egumenul Sfintei Mănăstiri Putna, Teofil Patraș. În această perioadă, cu multă osârdie au fost colectate sumele necesare ridicării unui internat pentru elevii români din jurul Rădăuțiului, care ar fi dorit să urmeze cursurile cunoscutei instituții rădăuțene. Internatul și-a deschis porțile în anul 1905, având 30 de elevi înscriși și a purtat numele
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Prof. dr. Marian Olaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93268]
-
ignor, mergeam înainte dojenindu- i (oricum nu mă auzea nimeni, puteam spune orice), cu glas calm, (calm cât se putea, în acele împrejurări). Până la urmă s-au plictisit de mine. Peisajele darnice în frumusețe, m-au făcut să le uit osârdia. Familia boierului Stârcea, în timp, cred că își pusese amprenta pe tot ce însemna Văleni, probabil or fi amenajat și valea cu apă, poate chiar să arate ca acum. La o intersecție, văzând un om care purta o coasă, l-
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
să "refacem" întrucâtva drumul Poetului, să-i măsurăm etapele și să apreciem, cum se cuvine, sporul urcușului său de la închegarea imaginilor până la deplina lor configurare și limpezime datorită imensului material de "variante" pe care ni le-a pus la îndemână osârdia de o viață a lui Perpessicius". Această urmărire în plan stilistic este cât se poate de benefică și eficientă, atrăgând atenția asupra savantei cultivări prozodice eminesciene, demonstrând "originalitatea, niciodată stridentă, a rimelor" sau "cutele mărunte ale alcătuirii poeziei", sau "neîntrerupta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și Îngrășate cu sângele martirilor! - Iată pe acest reformat social și cultural, care În vremea războiului fusese codoșul neves tei sale, de gât, În casa lui, cu ofițerii inamici; uitați-vă la el cum ridică, cu banii altora, dar cu osârdia lui apostolicească, biserici cu câte cinci turle și culturalizează mahalalele noastre proaste, inculte și super sti țioase, care l-au ales primar al Capitalei. Pentru un diiac, care era foarte de triabă de scrisoare, s-au rugat boiarii [către ștefan
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
vândute la kilogram; și, peste toate astea, mai posedând, congenital, acele predispo zi ții stricătoare de diletant și de juisor al vieții, atât de străine „abstractorilor de chintesențe“, printre care nu m-am simțit niciodată bine; neavând nici o explicație și osârdie laborioasă la exercițiul speculațiilor spirituale, ci Îndemnat fiind, mai degrabă, spre trebile mă runte și cotidiene de gospodărie a oamenilor În lupta cu mate ria și ei Înde ei. Timiditatea, cu Întreg complexul ei, dă Însă - lucru curios! - Îndrăzneală și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cârpim țara stricată... Ce ziceți? Dăm?! Boierii, cu voci mormăite în bărbi, anonime, șovăielnice: Apăi... om da ... Ce să facem? De-i poruncă... Ștefan, cu elan, filozofând: De te gândești bine, cine suntem? Vremelnici pribegi pe ăst pământ... Și câtă osârdie, și câtă nădușală să tot agonisim, că n-apucăm nici să trăim, nici să iubim ca lumea. De te gândești mai adânc, doi coți de pământ sunt prea de ajuns omului. Ce luăm cu noi când plecăm? Moșiile? Cirezile? Conacele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ioane, ochi și urechi suntem, să ascultăm povestea cu cocoșu-roșu. Țamblac, cu ochii în pământ, amărât, bolborosește: Rău îmi pare... Noi ne-am dat osteneala... Am căutat să... "Lasciate ogni speranza"... Te cred, Ioane. Ați făcut totul... Vă mulțumim pentru osârdie. Povestește de-a fir a păr... Încep cu Sfântul Scaun a toată Creștinătatea, "Pontifex Maximus Sanctissimus in Christo pater e domine Sixtus quatro". Am îngenunchiat înainte-i... Papa m-a îmbrățișat în capul scărilor: "Aaa! Serenissimul, illustrissimul Stephano Voywoda Moldaviae
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]